Rezoluţiune contract. Decizia nr. 856/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 8361/333/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 856/R/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. C.
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă S. T., domiciliată în ., prin Cabinet av. Hreapca E., în contradictoriu cu intimații - pârâți R. M. și R. N.,domiciliați în mun. Codăiești, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 3252/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarului nr._, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura este legal îndeplinită; în data de 10.06.2013 intimații au depus concluzii scrise; în data de 11.06.2013 recurenta a depus concluzii scrise Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 5 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. La cererea reprezentantului recurentei S. T., pentru a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 iunie 2013, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 3252/19.10.2012 Judecătoria V. Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune în executarea prestațiilor succesive.
Respinge cererea formulată de reclamanta S. T. domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâții: R. N. și R. M., ambii domiciliați în ..
Obligă reclamanta să achite pârâților suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
P. contractul de întreținere autentificat sub nr. 3071/20.12.1999 reclamanta S. T. a transmis pârâților R. N. și R. M. cota de ¾ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în intravilanul satului și comunei Codăești, format din locuință (C1), construcții gospodărești anexe, și teren aferent în suprafață de 1200 mp, identificat prin număr cadastral provizoriu 27, și teren agricol în suprafață totală de 31.100 mp dispus în intravilan și extravilan, în corpuri funciare identificate prin numere cadastrale provizorii: 20, 21, 22, 23, 24, 25 și 26, cu obligația prestării din partea acestora a întreținerii pe tot timpul vieții, constând în: locuință, alimente, încălzire, menaj, iluminat, medicamente și cheltuieli ocazionate de înmormântare.
Prevalându-se de dispozițiile art.1020-1021 cod civil cu referire și la dispozițiile art.969 Cod civil, (texte în vigoare la data încheierii contractului), reclamanta S. T. a cerut ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere întocmit între părțile litigante, încheiat la data de 20.12.1999.
Argumentându-și demersul judiciar inițiat prin motivația redată în scris în cuprinsul actului procedural investitor de instanță, reclamanta a învederat că sancțiunea rezoluțiunii este atrasă în cauză de neexecutarea de către pârâții R. N. și R. M. a obligației de întreținere asumată prin deja enunțatul contract în schimbul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în ., județul V. ce le-a fost transmis de către reclamantă.
Reclamanta S. T. a considerat că pârâții nu au înțeles să-și execute obligațiile asumate ca tare apare ca îndrituită după opinia sa – în calitate de creditoare a întreținerii să apeleze la concursul justiției – pentru ca pe calea acțiunii în rezoluțiune pendente, ce-și găsește fundamentarea juridică în deja evocatele articole 1020-1021 Cod civil să fie desființat contractul pentru neexecutarea culpabilă a angajamentului asumat, constând în susținerea beneficiarului întreținerii, cu cele necesare traiului.
Este necesar a fi făcută distincția între prescripția dreptului la acțiune în rezoluțiune, și prescripția dreptului la acțiune privind executarea prestației, fiecare dintre ele semnificând situații diferite ce se supun unor condiții de aplicabilitate diferite.
Dacă prestația de întreținere asumată de debitorul întreținerii este succesivă, nu înseamnă că pentru fiecare prestație neexecutată începe să curgă un termen de prescripție de 3 ani pentru introducerea acțiunii în rezoluțiune a contractului.
De altfel, creditorului întreținerii nici nu îi poate fi opusă prescripția dreptului la acțiune în rezoluțiune, indiferent de durata de neexecutare a prestației de întreținere de către debitor ori a intermitenței în executare, pentru că rezoluțiunea, ca efect specific al contractului, poate fi solicitată tot timpul existenței contractului.
Executarea prestației de întreținere însă este prescriptibilă, în ipoteza în care creditorul solicită în justiție plata ei, dar numai în privința prestațiilor neexecutate anterior împlinirii termenului de 3 ani, așa cum dispune art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
P. urmare, nu se identifică acțiunile pe care le are creditorul, izvorâte din contractul de întreținere - executarea prestației de întreținere ori rezoluțiunea contractului -, chiar dacă neexecutarea obligației de întreținere stă la baza ambelor acțiuni, deoarece caracterul personal al prestației de întreținere nu influențează caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiune.
Într-o atare situație, excepția privind prescripția dreptului la acțiune în rezoluțiune ce are sediul materiei în dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, și nu în dispozițiile art. 12 din același decret, nu are incidență în cauză, din moment ce legătura contractuală dintre părți este prezentă (durata obligației prestației de întreținere fiind însăși durata vieții întreținătorului), creditorul putând cere oricând până la încetarea contractului rezoluțiunea lui.
Pe de altă parte, executarea cu întârziere și la intervale mari de timp a prestației de întreținere de către debitor constituie tocmai temeiul acțiunii în rezoluțiune și nu se identifică cu acțiunea în daune pentru prestația neexecutată și nici cu acțiunea în transformarea în bani a prestației de întreținere, care produc efecte numai pentru viitor.
În consecință, prescripția dreptului la acțiune în rezoluțiune îi poate fi opusă creditorului ca urmare a efectelor specifice între părți ale contractului de întreținere, și nu ca efect al împlinirii termenului de 3 ani pentru unele prestații succesive.
Ca atare a respins excepția.
Probatoriul cauzei nu relevă însă culpa debitorilor întreținerii, reclamanta neprobând dealtfel o conduită reprobabilă a acestora în desfășurarea relațiilor contractuale.
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui ce face o afirmație în fața instanței deoarece acesta trebuie să o dovedească.
Problema prezintă importanță întrucât într-un proces în care nu s-ar putea administra probe, va pierde acela căruia îi incumbă sarcina probei.
Procesul civil fiind pornit de reclamanta S. T. prin introducerea cererii de chemare în judecată, era firesc ca ea să-și dovedească pretenția pe care au supus-o judecății, ca atare sarcina probei îi revenea.
Principiul rolului activ al judecătorului (principiu consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă) presupune doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții – în speță reclamantei și să solicite administrarea de probe din care să reiasă pretențiile reclamantei.
Rolul activ al instanței, prevăzut în art. 129 Cod procedură civilă, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărare intereselor acesteia.
Analizând probatoriul testimonial, instanța a apreciat și de altfel este de principiu, că în aprecierea probei prin declarațiile martorilor există anumite particularități, existând de rezolvat succesiv două probleme, în primul rând dacă martorul este sincer, iar apoi presupunând că martorul este de bună-credință, dacă declarația lui corespunde realității.
Din analiza depoziției martorei C. D.-T., în complexul întregului material probator, reiese că perceperea faptelor, memorizarea acestora dar și reproducerea faptelor percepute și memorizate au depins de intensitatea cu care acestea au trecut prin conștiință.
Depoziția sa apare parțial ca o depoziție „din auzite”- neacceptată de doctrină sau de jurisprudență, - o trăsătură specifică mărturiei fiind cunoașterea personală de către martor a faptelor litigioase pe care le relatează. Martora nu a perceput în mod direct împrejurări esențiale în raporturile părților, aspectele invocate fiindu-i aduse la cunoștință de reclamantă sau de terțe persoane (tăierea unor copaci, refuz al pârâtului de a aduce produse lactate, sau tratarea unor probleme de sănătate).
Face trimitere martora doar la evenimente episodice (anul 2006 sau lunile: mai, noiembrie – 2011 sau ianuarie 2012) de percepție directă a prezenței pârâtului în gospodăria reclamantei, sau de tratare a sănătății acesteia de către terțe persoane (fiică sau vecine), dar în aceeași măsură, martora nu oferă detalii, nu cunoaște modalitatea în care s-a derulat contractul părților, în care s-au executat obligațiile contractuale în condițiile în care convenția a fost încheiată în anul 1999, iar martora în depoziția sa expune fapte, raportat unei anumite perioade de timp, percepute în mod direct sau preluate de la terțe persoane.
Deși martora aduce în discuție și exprimă siguranța faptului că fiica reclamantei, în îngrijirea pe care i-o acordă autoarei sale, procură medicamente din rețeaua de farmacii, poziția sa este combătută prin adresa datată 1.06.2012 și emisă de Farmacia „Davilla” – Codăești ce denotă că reclamanta nu a beneficiat în perioada 1995 – 2012 de medicamente gratuite, compensate sau contra cost.
În aceeași idee, apare și depoziția martorei L. M., ce invocă ajutorul solicitat de reclamantă pentru o . lucrări în gospodărie, lucrări (reparare acoperiș, anexă sau tăiat lemne) realizate de soțul martorei și achitate de reclamantă, face vorbire de întreținerea pe care fiica reclamantei o acordă acesteia din anul 2006 (an din care aceasta locuiește cu reclamanta) sau îngrijirea ce trebuie acordată reclamantei datorită vârstei și sănătății.
Martora nu surprinde în depoziția sa însă împrejurări esențiale, care să conducă la concluzia că pârâții nu au executat în mod constant obligațiile contractuale în condițiile în care relatează că reclamanta a beneficiat la intervale de timp de o . servicii gospodărești, specifice gospodăriilor rurale, din partea unor terțe persoane ( repararea unui acoperiș ce a durat o zi) sau de îngrijire din partea fiicei sale (ce la rândul său a suferit numeroase intervenții chirurgicale) odată cu stabilirea acesteia în localitate – anul 2006 -, deși aceeași martoră relevă, și nu lipsit de importanță, faptul că această convenție de întreținere a fost încheiată tocmai în ideea că reclamanta nu putea fi întreținută de familie.
Martorii M. C., P. V., sau P. M. fac vorbire în depozițiilor lor de lucrări agricole realizate de pârâți pe terenuri proprietatea reclamantei ( activități care deși nu pot fi asimilate întreținerii, au fost prestate în considerarea relațiilor contractuale existente), de lucrări imobiliare, de alimentare cu lemne din gospodăria pârâtului pentru locuința reclamantei, de produse agricole (porumb) transportate către domiciliul acesteia, sau de inexistența unor relații conflictuale, încordate între părți.
Instanța apreciază, raportat probatoriului administrat – într-o balanță a probelor în care era a apreciat ca reclamanta să-și susțină convingător poziția - că rezilierea nu apare ca operantă, în condițiile în care era necesară dovada că una din părțile contractante nu și-a executat obligațiile contractuale, iar neexecutarea îi este imputabilă.
Raportat celor expuse, instanța a respins cererea reclamantei.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta la plata către părți a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S. T. invocând următoarele motive de netemeinicie:
1. In mod greșit prima instanța a reținut in motivarea hotărârii ca probatoriul cauzei nu releva culpa debitorilor întreținerii si ca reclamanta nu a probat o conduita reprobabila a acestora in desfășurarea relațiilor contractuale.
Consideră ca probele administrate in aceasta cauza nu au fost analizate si apreciate in mod just de către prima instanța.
Examinând, in mod prioritar, declarațiile martorelor C. D. T. (numele corect fiind C. G. T.) si Livint A. (si nu Livint M. cum greșit s-a reținut), prima instanța in mod greșit a apreciat ca fiind parțial depoziții "din auzite" si ca prin declarațiile lor nu surprind împrejurări esențiale care sa conducă la concluzia ca parații nu au executat in mod constant obligațiile contractuale.
Contrar celor reținute de instanța de fond, din declarațiile martorele C. G. T. si Livint A. rezulta ca acestea au vizitat-o pe reclamata in mod frecvent, i-au acordat intretinerea necesara si au constatat personal ca parații nu au vizitat-o la locuința sa, nu i-a asigurat încălzirea locuinței, hrana si menajul atat de necesare unui trai decent la vârsta de 88 ani. .
Mai mult, prima instanța a omis sa coroboreze declarațiile martorelor susnumite cu răspunsurile paraților date la întrebările nr.2-6 din interogatoriu, prin care aceștia au confirmat ca nu au vizitat-o pe reclamanta si nu i-au asigurat intretinerea prin prestații succesive, constând in: alimente, încălzirea locuinței, menaj.
In același timp, prima instanța a reținut si a apreciat declarațiile martorilor M. C., P. V. si P. M., in favoarea paraților. Aprecierea instanței fata de aceste declarații nu este una obiectiva si justa, atâta vreme cat martorii fac vorbire de lucrări agricole realizate de parați pe terenuri proprietatea reclamantei (activități care deși nu pot fi asimilate întreținerii, au fost prestate in considerarea relațiilor contractuale), de lucrări imobiliare, de alimentare cu lemne din gospodăria paratului pentru locuința reclamantei, de produse agricole (porumb) transportate către domiciliul acesteia, sau de inexistenta unor relații conflictuale, încordate intre parti.
Obligația de întreținere fata de reclamanta este stipulata in mod expres in contractul de întreținere si consta in prestații succesive, reprezentând: locuința, alimente, incalzire, menaj, iluminat, medicamente in caz de nevoie si sa suporte cheltuielile ocazionate de înmormântarea sa.
Or, ceea ce a reținut instanța in motivarea soluției nu are nimic comun cu clauza contractuala. Sub aspectul obligației de întreținere, este evident faptul ca ceea ce era esențial pentru reclamanta, nu s-a îndeplinit de către parați.
Împrejurarea ce rezulta din declarația martorilor susnumiti, privind prestarea de către parați de lucrări agricole pe terenul proprietatea reclamantei, de lucrări imobiliare, reținuta de către instanța in soluționarea cauzei, nu poate fi considerata ca o indeplinire a obligației de întreținere. Parații, dobandind dreptul de proprietate asupra cotei din imobilul casa si cotei din terenul proprietatea reclamantei, aveau interes sa se ocupe de întreținerea casei si efectuarea de lucrării pe respectivele suprafețe de teren.
Pe de alta parte, lecturand cu atenție declarațiile celor trei martori, concluzia este cu totul alta si total contrara celor reținute de prima instanța. Astfel, martorul M. C. a declarat ca nu cunoaște condițiile de derulare a contractului de întreținere dintre parti, martorul P. V., nepotul de frate al paratei, a declarat ca sesiza in mana paratului o geanta dar nu stia cu ce era incarcata ca nu a văzut si nu stie daca s-au carat lemne pentru foc, iar recolta de pe terenul pe care 1-a lucrat a fost luata de parat, fara a sti ce a făcut cu aceasta; la rândul lui, martorul P. M. a arătat ca 1-a văzut pe parat trecând prin fata porții reclamantei cu o geanta cu mâncare, fara a preciza daca a intrat in locuința acesteia, de cate ori si la ce intervale de timp.
In cauza au fost administrate interogatorii ce au fost adresate pârâților.
De remarcat faptul ca prima instanța le-a omis in mod deliberat, cu toate ca se impunea ca acestea sa fie coroborate cu celelalte probe administrate in dosar.
Astfel, instanța de fond a omis ceea ce era mai important.
La întrebarea nr.l, parații răspund ca si-au îndeplinit obligația de întreținere fata de reclamantă, fara a preciza in ce mod si la ce intervale de timp; răspunsurile la întrebarea nr.2 sunt contradictorii, sens in care paratul R. N. arata ca soția sa s-a ocupat de reclamanta in perioada martie-iunie 2006, cand a fost grav bolnava, iar parata R. M. recunoaște, ca in aceeași perioada, de reclamanta s-a ocupat fiica sa S. E..
P. răspunsurile date la întrebarea nr.3 ambii parați recunosc ca cheltuielile privind consumul de utilități au fost achitate de recurent iar prin răspunsurile date la întrebarea nr.4, ambii parati-intimati recunosc ca lucrările la acoperișul casei, construcția fântânei in curte au fost executate de persoane neimplicate in contract, respectiv Livint C. si D. V., toate costurile fiind suportate de reclamanta.
De asemenea, la întrebările nr.5 si nr.6 parații recunosc ca nu au vizitat-o pe reclamanta, invocând pentru prima data in cursul procesului existenta unui conflict (R. M.) si ca a fost împiedecat de reclamanta (R. N.), cu toate ca in întâmpinare au arătat ca timp de 2 ani relația dintre parti a fost foarte buna. In plus, din răspunsurile date la întrebările nr.5 si nr.6, rezulta ca nici dupa introducerea acțiunii, debitorii parați nu au făcut o oferta de intretinere, ignorând in mod constant obligația asumata prin contract.
In aceiași ordine de idei, prin răspunsurile date la întrebarea nr.8 parații întretinatorii recunosc ca aprovizionarea cu lemne necesare încălzirii locuinței nu a mai fost făcuta incepand cu anul 2009.
In mod greșit si injust, prima instanța a apreciat si cu privire la inscrisurile depuse de subsemnata la dosar (facturi, chitanțe, bonuri fiscale), care se coroborează cu răspunsurile date de parați la intrebarea nr.3 din interogatoriu, in sensul ca reclamanta si-a plătit din surse proprii consumul de utilități bunuri de consum si medicamente.
Consideră ca pentru soluționarea justa a cauzei, se impunea ca instanța de fond sa coroboreze aceste răspunsuri cu declarațiile martorilor audiați, atat din partea reclamantei cat si din partea paraților, din motivarea hotărârii rezultând contrariu.
Apreciază ca din probele administrate in cauza reiese ca parații nu si-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere, in condițiile in care natura unui astfel de contract vizează asigurarea intretinerii in mod permanent,cu toate cele necesare traiului zilnic, iar, la nevoie, cu medicamente si asistenta medicala.
Pentru aceste motive, in temeiul art.312 C.pr.civ., solicită admiterea recursului, schimbarea in parte a sentinței civile nr.3252/19.10.2012. Cu cheltuielilor de judecata.
In drept, invocă dispozitiile art.299 si urm. din C.pr.civ. cu încadrarea motivelor de recurs in dispozițiile art.304 pct.9 si 304 indice 1 Cod pr.civ.
Intimatii R. N. si R. M., au formulat intâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea in totalitate a hotărârii criticate, ca fiind legala si temeinica, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.
Criticile recurentei, de altfel nefondate, vizează in principal aspecte cu privire la probatoriile administrate pe care instanța de fond nu le-ar fi analizat si apreciat" in mod just" fiind impartite pe trei categorii: declarații testimoniale, interogatorii si inscrisuri.
Sarcina probării celor afirmate de către reclamanta ii aparținea in exclusivitate, ori probatoriile administrate de către aceasta nu pot conferi instanței certitudinea culpabilității paraților. Prezumția de buna credința a paraților nu a fost răsturnata iar din interpretarea probatoriilor nu rezulta dubiul cu privire la executarea obligațiilor.
Declarațiile martorilor reclamantei ce au fost de altfel in mare parte înlăturate de instanța de fond ca fiind subiective sau neconforme cu realitatea, nu au putut fi coroborate cu celelalte probatorii.
Martora Livint A. are o vădita afecțiune fata de reclamanta având in vedere ca fiica acesteia este cea care are grija de copilul ei, evident ca nici nu putea sa aiba o alta poziție decât mult subiectivată de aceasta relație. Oricum, din interpretarea pragmatica a acestei declarații nu rezulta faptul ca parații nu ar fi vizitat-o pe reclamanta, iar faptul sporadic al venirii acestora la locuința creditoarei nu se datorează decât momentelor in care martora i-a surprins de debitori. Nu au pretenția a se descrie prezenta paraților in anumite zile sau ore din motive care tin de insasi împrejurarea in care martora era disponibila la asemenea momente. Dar cu certitudine ca aflarea paraților la locuința reclamantei nu era doar de prezenta ci, pentru ajutorul si îngrijirea acesteia. Faptul ca soțul martorei a ajutat la repararea acoperișului nu inseamna ca parații nu si-au onorat obligațiile, pentru ca asa cum in final a arătat martora doar o singura zi a fost necesara prezenta soțului ei. Si nu in mod întâmplător, pentru ca nu putea avea pretenția reclamanta ca paratul R. Nîcu sa nu aibă si el la randu-i vreun ajutor sau ca trebuia doar acesta sa se urce pe acoperiș. Martora nu surprinde in depoziția sa imprejurari esențiale care sa conducă instanța de fond la concluzia ca parații nu au executat in mod constant obligațiile contractuale astfel declarația acesteia este analizata obiectiv de instanța de fond nefiind criticabila hotărârea in acest sens.
Martora C. D. are in schimb o declarație mult mai neverosimila, cu atat mai mult cu cat nici actele medicale depuse la dosar nu vin in sprijinul celor afirmate de către aceasta sau cand prezintă momentele legate de vizita paratului la locuința reclamantei „ de cate ori s-a dus am văzut ca paratul a mers la reclamanta cu mana goala....fiica reclamantei a mers la parata si a rugat-o sa vina sa o îngrijească. Parata a venit dar nu a ingrijit-o; a văzut probabil ca erau si alte persoane care o îngrijeau si a realizat ca nu mai era nevoie sa o îngrijească si ea" . Aceste aspecte evident ca nu fac parte din categoria celor la care a fost prezenta martora si le poate reda pentru a se retine de către instanța culpabilitatea paraților, împrejurările sunt fapte pe care martora le expune prin prisma subiectivității si a exagerării prin interpretarea personala a unor păreri auzite pe la colturile gardurilor. Depoziția „din auzite" nu este acceptata de doctrina sau jurisprudenta . Martora nu a perceput in mod direct imprejurari esențiale in raporturile pârtilor iar expunerea făcuta in fata instanței de fond cu privire la îngrijirea medicala acordata de fiica vitrega a reclamantei, este firesc sa fie catalogata ca fiind mincinoasa in condițiile in care înscrisul emis de Farmacia Cavilla Codaiesti releva o alta situație faptica.
Oricum, chiar si din aceasta declarație la fel ca si cea a lui Livint M., rezulta ca parații au fost vazuti la diferite momente importante la locuința reclamantei ceea ce presupune ca prezenta lor nu era întâmplătoare si din contra, martorii au relatat doar strict cu privire la aceste câteva vizite pe care ei le-au suprins . G. de crezut ca timp de 12 ani parații au fost la locuința reclamantei doar de 2-3 ori, sens in care nu pot explica tăcerea acesteia cu privire la neexecutarea contractului.
Instanța de recurs trebuie sa analizeze si depozițiile martorilor paraților care au declarat cu privire la fapte sau imprejurari la care au participat sau pe care le-au surprins in mod direct.
Coroborarea probelor testimoniale ale paraților releva aspecte mult mai evidente in ceea ce privește executarea intretinerii fata de reclamanta. Nu este obligatoriu ca martorii sa aducă la cunoștința instanței momente zilnice si succesive in prestarea intretinerii, motivul fiind unul simplu si anume acela ca se declara doar situațiile in mod direct. Declara aceștia ca l-au văzut pe parat cu o geanta, ca s-au intalnit de multe ori cu paratul cand mergea la locuința reclamantei, ca i-a dus porumb de pe terenul agricol, ca au asigurat parații lemne pentru foc, ca au fost plătiți martorii de către debitori, etc. Tot la fel de importante sunt relatările in ceea ce privește faptul ca timp de 12 ani nu au fost discuții in . neacordarea intretinerii, ci doar ca părțile aveau o relație buna in ceea ce privește ajutorul.
Concluzia care se desprinde din aceste declarații este aceea ca intretinerea a fost acordata in limitele necesitații reclamantei.
Reclamanta a fost nesincera in permanenta atat cu aspectele invocate in acțiune cat si cu răspunsurile date la interogatoriu, nerecunoscand nici măcar prezenta paratului R. N. la notar cu ocazia intocmirii testamentului.
Motivul solicitării desfiintarii contractului este unul cat se poate de simplu: interesul fiicei vitrege a reclamantei care nu dorește decât sa intre in stăpânirea bunurilor după decesul mamei sale.
Inconsecventa conduitei reclamantei in ceea ce privește preferințele ei cu privire la debitorii obligației nu poate constitui motiv al rezolutiunii contractului.
Aceasta concluzie se trage foarte ușor din relatările martorilor si recunoașterea parțiala a reclamantei ca aceasta a fost nemulțumita de momentul tăierii unui copac sens in care a intrat in conflict cu parații.
Analiza răspunsurilor paraților la interogatoriu nu este nici pe departe una care sa atragă casarea hotărârii instanței de fond.
Nu se poate trage concluzia din aceasta proba, care nu are valoare de sine stătătoare decât coroborata cu alte dovezi, ca parații se fac vinovați de neexecutarea contractului.
Criticile aduse pentru fiecare răspuns in parte nu pot fi primite întrucât, asa cum bine se știe, răspunsul la interogatoriu trebuie sa fie concis, simplu si nu narațiune asa cum isi dorește recurenta.
Nu exista nici un răspuns contradictoriu intre cei doi parați sau fata de alte probe din dosar. Fiecare a relatat instanței imprejurari pe care personal le-au cunoscut sau la care au participat. Nu era necesara prezenta ambilor soti, concomitent, in locuința reclamantei pentru a se realiza obligația de întreținere. Cu rea- credința se afirma ca parata R. M. a relatat ca doar fiica reclamantei s-a ocupat de aceasta cand a fost bolnava si a stat la pat. Răspunsul consemnat o privea si pe fiica dar si faptul ca parata insasi a avut grijia de reclamanta cand a fost bolnava.
Plata energiei electrice a fost un fapt recunoscut al paraților de neplata, dar acest obicei, in sensul in care fiecare trebuie sa-si achite consumul, a existat inca de la momentul derulării contractului din 1999. Nici o clipa reclamanta nu a avut pretenția plații energiei electrice atat vreme cat locuia singura in imobil, iar ulterior, a venit si fiica sa. ( imobil impartit in 2 loturi). Nu era in sarcina paraților obligația de plata a consumului realizat de către fiica reclamantei, asa cum dorește aceasta sa tragă un semnal de alarma, considerând -o neexecutare a contractului. Daca părțile au convenit inca de la începutul contractului ce plați se vor face in legătura cu imobilul, acestea nu pot constitui sarcini ale paraților, dupa 11 ani de executare.
Nefiind prevăzute in contract ca si obligație de executat, in sensul plații consumului de curent sau a plaților altor taxe, nu se poate interpreta, largo senso, ca acestea erau de notorietate si in sarcina debitorilor.
Daca timp de 11 ani reclamanta nu a formulat nici o pretenție cu privire la aceste sume de achitat, nu vede concludenta acestora la acest moment. Tacita executare din partea reclamantei nu naște obligație in sarcina paraților.
Parații de la momentul depunerii acțiunii cu privire la rezolutiunea contractului au întâmpinat refuz continuu din partea reclamantei in derularea contractului, in sensul prestării intretinerii aceasta exprimându-si poziția contradictorie cu ceea ce aveau de îndeplinit parații. Mai exact, a intervenit, fara indoiala, momentul refuzului din partea reclamantei la data depunerii acțiunii la instanța, cu privire la prestarea intretinerii.
Situația litigioasa dintre parti, declanșata de reclamanta odată cu acțiunea, nu poate constitui temei al neexecutarii contractului, cat timp insasi creditoarea a denunțat contractul si nu a mai dorit continuarea acestuia.
Este greșita teza abordata de reclamanta, criticând conduita paraților de a nu mai acorda intretinere dupa declanșarea procesului. Reclamanta nu a mai dorit sa fie întreținuta de către parați imediat ce a luat decizia promovării acțiunii, astfel incat orice comentariu legat de neexecutarea contractului dupa acest moment este lipsit de temeinicie. Mai mult decât atat parații au încercat prin diferite metode (prin intermediar) de la momentul declanșării conflictului sa asigure întreținerea reclamantei insa au fost refuzați.
Înscrisurile depuse la dosar nu reprezintă in totalitatea lor probe utile si concludente cauzei, asa explicandu-se majoritatea dintre acestea care nu au legătura cu cauza ci privesc pe fiica reclamantei (contract de credit etc), motiv pentru care nu constituie probe pentru soluționarea rezolutiunii contractului.
Declarațiile unor persoane fara nici o calitate in proces sunt extrajudiciare si tocmai de aceea instanța nu le-a putut lua in considerare (ex.M. M. sau T. L.). Diverse facturi, care, chiar daca sunt pe numele reclamantei nu echivalează cu sarcini ce trebuiau indeplinite de către parați (cumpărarea unor materiale de construcție ).
Adeverințe medicale care sunt emise dupa declasarea procesului, sunt inscrisuri neconcludente cauzei.
Plata impozitului aferent casei unde locuia singura reclamanta erau datorii pe care aceasta si le-a asumat tot dupa încheierea contractului si, mai mult, nu este o obligație stabilita debitorilor. D. despre locuința se face referire in contract, ceea ce s-a si realizat, intrucat reclamanta a locuit nestinjenita in casa, pana la momentul in care s-a reîntors fiica acesteia in localitate.
In recurs au fost depuse inscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
In mod corect prima instanță a apreciat probele si a retinut că pârâtii-intimati au acordat intretinere si că recurenta nu a probat neexecutarea obligatiei de către intimati.
Din continutul contractului rezultă că intimatii R. N. si M. s-au obligat să acorde intretinere in schimbul cotei din imobilul din intravilan si a terenului agricol.
In mod corect a retinut prima instantă că sunt relevante depozitiile martorilor M. C., P. V. si P. M.. Din aceste depozitii rezultă că pârâtii au realizat lucrări imobiliare, de alimentare cu lemne din gospodăria pârâtului pentru locuința reclamantei, de produse agricole transportate către domiciliul acesteia . De asemenea acestia au relatat că nu au existat relații încordate între părți.
Depozitia martorului P. V. este relevantă pentru că acesta a observat că pârâtul care mergea la reclamantă.
Din depozitia martorului P. M. rezultă că pârâtul a realizat un gard la proprietatea reclamantei, că acesta ii aducea mâncare si că reclamanta nu s-ar fi plâns anterior de situatia sa financiară si personală.
Depozitia martorului M. C. este relevantă eptnru că relatează despre ajutorul dat de pârât u privire la lemne de foc, cu privire la depozitarea porumbului la reclamantă si cu privire al inexistenta unor probleme intre părti.
In mod corect nu au fost retinute depozitiile martorei C. D. pentru că problemele de sănătate ale reclamantei din 2006 nu prezintă importantă( pentru că era implinit termenul de prescriptie de 3 la data introducerii prezentei actiuni si in consecintă aceste aspecte nu sunt relevante in cauză) si pentru că relatează anumite stări ale reclamantei fată de pârâti.
De asemenea in mod corect a fost apreciată ca nefiind concludentă depozitia martorei Livint M. .
Plata energiei electrice, a impozitului pentru casă nu denotă că pârâtii nu au intretinut-o, ci relevă că reclamanta in limita posibilitătilor materiale a suporta cheltuielile proprii si cele cu partea din imobilul proprietate.
Din răspunsurile la interogatorii ale pârâtilor rezultă că acestia au recunoscut că reclamanta si-a plătit cheltuielile curente, că a realizat anumite lucrări la imobil, aspecte ce se coroborează cu depozitiile martorilor pârâtilor.
Din întregul material probatoriu nu rezultă o pasivitate absolută a pârâtilor in derularea contractului care să conducă la rezolutiunea contractului.
Declaratia din recurs dată de o persoană care nu a fost audiată nemijlocit de instantă nu poate fi retinută pentru că echivalează cu o depozitie de martor, proba care nu este admisibilă in această fază a recursului.
In cauză prima instanță a apreciat corect probele si a stabilit corect că pârâtii au executat obligatia de intretinere si că nu sunt indeplinite conditiile pentru rezolutiunea contractului, conditii prevăzute de art. 1020 Cod Civil.
In cauză nu sunt incidente alte motive de ordine publică.
In temeiul art. 312 C.P.C. se va respinge recursul ca neîntemeiat.
In temeiul art. 274 recurenta va fi obligată să achite intimatilor cheltuieli de judecată in recurs reprezentând onorariu apărător.
In temeiul art. 19 din OUG 51/2008 ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurenta va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de S. Tita împotriva sentinței civile nr. 3252/19 oct.2012 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Respinge cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă recurenta să achite intimatei R. M. cheltuieli de judecată în cuantum de 1125 lei și intimatului R. N. cheltuieli de judecată în cuantum de 375 lei.
Ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurenta, de 40,25 lei rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 iunie 2013.
Președinte, I.-M. P. | Pentru Judecător, C. A., aflat în C.O., Președinte, D. E. S. | Judecător, E.-G. A. |
PentruGrefier, A. C., aflat în C.O., P., M. D. |
Red. I.M.P.
Tehnored. I.M.P./E.G.
2 ex./02.07.2013
Judec. Fond. G. M.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 723/2013. Tribunalul VASLUI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 115/2013.... → |
|---|
