Situaţie juridică minor. Sentința nr. 175/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 479/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 175
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Ministerul Public reprezentat de procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile minori și familie privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. -Iași, nr.l, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director general în contradictoriu cu pârâta P. A., cu domiciliul în .. Crețești, jud. V., având ca obiect situație juridică minor protecția și promovarea dreptului copilului Legea 272/2004
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic O. I. –C., lipsă fiind pârâta P. A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza este la primul termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă; copilul care nu a împlinit 10 ani.
Consilier juridic O. C.- I. depune delegația de reprezentare.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit disp. art.124 alin.1 Lgea 272/2004 coroborat cu disp. art. art. 2 pct. 4 Cod pr. civilă din anul 1865.
Interpelate, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic O. I. C. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată urmând ca instanța să dispună menținerea măsurii de protecție specială respectiv înlocuirea plasamentului în regim de urgență pentru copilul P. N. de la familia A. A.-M. și A. N. P. cu măsura plasamentului la familia A. A.-M. și A. N. P., acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercițiului drepturilor părintești, conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului asistenților maternali profesioniști
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea reclamantei este întemeiată dat fiind întreg materialul probator administrat în cauză, sens în care se pun concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și susținută de reprezentantul reclamantei .
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâta P. A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să înlocuiască măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru copilul P. N. de la la familia A. A.-M. și A. N. P. cu măsura plasamentului la aceeași familie, acordarea alocației de plasament și delegarea exercițiului drepturilor părintești.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, minorul P. N. născut la data de 07.12.2012 în mun. Huși, jud. V., fiul lui P. A., filiația, beneficiază de măsură de protecție specială, respectiv plasament în regim de urgență la familia A. A.-M. și N. P., conform dispoziției nr._/17.12.2012 emisă de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V..
Reclamanta a precizat că, mama copilului este minoră și prin cererea nr._/12.12.2012 înregistrată la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a solicitat instituirea unei măsuri de protecție specială pentru acesta, solicitare motivată de faptul că, tatăl său, domnul P. V., ispășește o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Iasi, iar mama acesteia, doamna C. M., întreține o relație de tip uniune liberă în ., astfel că, nu o poate sprijini la creșterea, îngrijirea și educarea fiicei sale P. N..
Reclamanta a învederat că, din ancheta socială efetuată de către reprezentanții Compartimentului de Asistență Socială din cadrul Primăriei Crețești, jud. V., reiese faptul că membrii familiei sunt cunoscuți în comunitate ca fiind consumatori de băuturi alcoolice, ce frecventează anturaje dubioase, comit furturi motiv pentru care sunt permanent în atenția organelor de poliție, prestează munci ocazionale pe la diferiți cetățeni din comunitate în schimbul produselor alimentare sau a unor sume de bani, nu dețin casă proprietate personală aceștia locuind într-o enexă improvizată într-o livadă, aflată în stare avansată de degradare, neavând acoperiș, ferestre sau gard așa încât, a fost identificată familia A. A.-M. și N. P. care dorește să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea copilului di prezenta cauză, conform cererii nr._/13.12.2012.
Reclamanta a susținut că nu au fost identificate rude până la gradul IV care să se ocupe de creșterea, educarea și îngrijirea copilului P. N. și că, motivele care stau la baza îngrijorării echipei pluridisciplinare sunt legate de neglijarea medicală severă: lipsa hranei și a unei alimentații corespunzătoare dezvoltării copiilor, dezinteres față de starea precară de sănătate a copilului; neglijare socială: lipsa unui mediu protectiv, lipsa condițiilor de trai și a unui suport material, dar mai ales a garanțiilor morale, atât din partea părinților, cât și din partea familiei lărgite; neglijare afectiv-emoțională: lipsa de di sponibilitate socio-afectivă, instabilitate emoțională, tulburări de conduită, generate de un mediu familial de dezvoltare, cu un grad ridicat de promiscuitate etc;
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea dispozițiile art. 58 alin 1 lit b, art.
61, alin 2, art. 62 art. 64, art. 119 și art. 130 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului..
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâta legal citată nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
P. N. , s-a născut la data de 07.12.2012, în Huși ( fila 49), având filiația stabilită doar față de mamă, respectiv față de pârâta P. A.. Determinat de faptul că mama copilului este minoră și prin cererea nr._/12.12.2012 înregistrată la Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. (fila 44) a solicitat instituirea unei măsuri de protecție specială pentru acesta, solicitare motivată de faptul că, tatăl său, domnul P. V., ispășește o pedeapsă privativă de libertate în Penitenciarul Iasi, iar mama acesteia, doamna C. M., întreține o relație de tip uniune liberă în ., față de minor s-a instituit măsura plasamentului la la familia A. A.-M. și N. P., prin dispoziția nr._/17.12.2012 emisă de directorul general al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului V.( fila 7).
Conform referatului de anchetă socială nr. 2343/12.12.2012întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei comunei Crețești ( fila 30), a raportului de anchetă psihosocială nr. 101/04.01.2013 întocmit de către reclamantă ( filele 4- 6) s-a constatat că membrii familiei pârâtei sunt cunoscuți în comunitate ca fiind consumatori de băuturi alcoolice, ce frecventează anturaje dubioase, comit furturi motiv pentru care sunt permanent în atenția organelor de poliție, prestează munci ocazionale pe la diferiți cetățeni din comunitate în schimbul produselor alimentare sau a unor sume de bani, nu dețin casă proprietate personală aceștia locuind într-o enexă improvizată într-o livadă, aflată în stare avansată de degradare, neavând acoperiș, ferestre sau gard așa încât, a fost identificată familia A. A.-M. și N. P. care dorește să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea copilului di prezenta cauză, conform cererii nr._/13.12.2012.
Dispoziții legale incidente:
Conform art. 58 alin. 1 lit. a din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la: a) o persoană sau familie; “
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2004,: „ 2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:a) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului;” iar alineatul 1 al articolului 62 stipulează că: „ (2) Drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului București.”.
De asemenea, art. 119 alin 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că: “ (1) Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație lunară de plasament, în cuantum de 97 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocație beneficiază și copilul pentru care a fost instituită tutela, în condițiile legii. (2) Alocația se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.“
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Instanța reține faptul că, minorul P. N. necesită o măsură de protecție specială, deoarece se află în dificultate, mama sa, neputându-i asigura condiții minime pentru creșterea, educarea și dezvoltarea acestuia și nefiind interesată în nici un fel de soarta minorei.
Legea nr. 272/2004 ca și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
In speță, prin raportul de anchetă psihosocială nr. 101/04.01.2013 ( filele 4- 6) întocmit de către reclamantă se concluzionează că minorul se află în dificultate, și se impune instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului la familia A. A.-M. și N. P.
Raportul menționat se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cu referatul de anchetă socială nr. 2343/12.12.2012 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei comunei Crețești ( fila 30), din care rezultă pe de o parte că, că membrii familiei pârâtei sunt cunoscuți în comunitate ca fiind consumatori de băuturi alcoolice, ce frecventează anturaje dubioase, comit furturi motiv pentru care sunt permanent în atenția organelor de poliție, prestează munci ocazionale pe la diferiți cetățeni din comunitate în schimbul produselor alimentare sau a unor sume de bani, nu dețin casă proprietate personală aceștia locuind într-o enexă improvizată într-o livadă, aflată în stare avansată de degradare, neavând acoperiș, ferestre sau gard iar pe de altă parte că familia A. A.-M. și N. P. care dorește să se ocupe de creșterea, îngrijirea și educarea copilului din prezenta cauză, conform cererii nr._/13.12.2012 (fila 37).
Deci, interesul minorului reclamă instituirea măsurii plasamentului la sora sa, condițiile oferite de către aceasta fiind superioare față de cele pe care le poate asigura pârâtul, atât din punct de vedere material cât și afectiv. În acest sens, instanța are în vedere și planul de servicii aprobat prin Dispozițian nr. 128 din 12.12.2012 a Primareferatul nr._ din 14 decembrie 2012 ( fila 38)
În acest sens, instanța are în vedere Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minorul P. N. să beneficieze de o măsură de protecție specială din cele prevăzute de Legea nr. 272/2004 și că este în interesul copilului ca acesta să fie plasată în regim de asistență maternală, pentru aceasta neexistând condiții de reintegrare în familie, de părinți neputând fi vorba, în speță, fiind posibilă integrarea copilului în familia lărgită deoarece sora sa dispune de condiții care să îi permită să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la copil .
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să instituie măsura de protecție a plasamentului copilului P. N. , născut la 07.12.2012, la sora acestuia, familia A. A. M. și A. N. P..
În opinia instanței, această măsură se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, Curtea EDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
În ceea ce privește primele două condiții, acestea sunt evident îndeplinite, măsura plasamentului fiind prevăzută de dispozițiile Legii nr. 272/2004 iar scopul instituirii măsurii plasamentului este evident legitim, fiind reprezentat de protejarea siguranței, a moralității și a educației minorului. Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că scopul măsurii este determinat de faptul că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial, iar situația tatălui minorului, care este privat de libertate și nu-i poate asigura minorului îngrijirea de care acesta are nevoie, face necesară instituirea măsurii speciale de ocrotire, reținând aici cauza Gnahore c. Franței, nr._/98, parag. 59 .
Cu privire la proporționalitate, instanța reține că aceasta presupune determinarea existenței unei nevoi sociale imperioase care a impus-o, urmând a se analiza dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente și suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 8 parag. 2 . Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârae din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscrie obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorei P. N. .
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
Având în vedere măsura luată mai sus precum și dispozițiile art. 62 alin 1 și art. 119 din Legea nr. 272/2004, urmează ca instanța să dispună ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de familia A. A. M. și A. N. P. precum și acordarea alocației de plasament .
Relativ la această dispoziție, instanța reține că, având în vedere ca potrivit art. 59 din lege pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, drepturile si obligațiile părintești cu privire la persoana copilului trebuie exercitate de persoana în grija căreia se afla minorul. În speța, fiind stabilita măsura speciala de ocrotire prin plasament la familia A. A. M. și A. N. P., dispozițiile legale impun ca aceștia sa exercite drepturile si sa îndeplinească obligațiile părintești cu privire la persoana copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâta P. A., cu domiciliul în ..
Dispune înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență pentru copilul P. N., născut la 07.12.2012, CNP_ la familia A. A. M. și A. N. P. cu plasamentul la aceeași familie, cu domiciliul în V., ., ., jud. V..
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de A. A. M. și A. N. P..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
D.T. 27 Februarie 2013
Red. /tehnored.D.P.C
Ex. 5/18.03.2013
..03.2013
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 173/2013. Tribunalul VASLUI | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1138/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
