Situaţie juridică minor. Sentința nr. 173/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 173/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 477/89/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 173
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Grefier D. T.
Ministerul Public reprezentat de Procuror A. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile minori și familie privind pe reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în Moara Grecilor, Șoseaua Națională V. -Iași, nr.l, reprezentată legal de domnul I. A. Ș., director general în contradictoriu cu pârâții S. C. și S. D. cu domiciliul în .,jud. V., având ca obiect situație juridică minor - Legea nr. 274/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, consilier juridic O. I. C. și pârâtul S. C., lipsă fiind pârâta S. D..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza este la primul termen de judecată; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Consilier juridic O. I. C. depune delegația de reprezentare.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care instanța a procedat la verificarea identității pârâtului.
Pârâtul S. C. se legitimează cu C.I. . nr._ din 10.12.2003 eliberată de Poliția mun. V..
Verificând din oficiu competența instanței de a soluționa prezenta cerere, tribunalul constată că este competent material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit disp. art.124 din Legea 272/2004 și art. 2 pct. 4 Cod pr. civilă.
Instanța ia act de prezența pârâtului S. C. care primește termen în cunoștință în condițiile disp. art.153 alin1 Cod pr civilă.
Interpelat fiind de instanță, pârâtul S. C., având cuvântul, arată că este de acord cu instituirea plasamentului pentru copii până își va reveni material și financiar, după care îi va lua acasă spre creștere ,îngrijire și educare. Mai precizează că nu și-a mai văzut copii de când au fost luați de reclamantă.
Interpelate, părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic O. I. C. având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată urmând ca instanța să dispună asupra înlocuirii plasamentului în regim de urgență pentru copilul S. A. N. T. de la asistentul maternal profesionist N. I., cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist, acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că cererea reclamantei este întemeiată dat fiind întreg materialul probator administrat în cauză, sens în care se pun concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și susținută de reprezentantul reclamantei și să dispună asupra înlocuirii plasamentului în regim de urgență pentru copilul S. A. N. T. de la asistentul maternal profesionist N. I. cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist, acordarea alocației de plasament, conform art.119 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist.
Instanța, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se sentința de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2013 sub nr._ reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V. a chemat în judecată pe pârâții S. C. și S. D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să înlocuiască măsura de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru copilul S. A. N. T. de la asistentul maternal profesionist N. I. cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist și acordarea alocației de plasament. cu măsura plasamentului la același asistent maternal profesionist, acordarea alocației de plasament și delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești asistentului maternal profesionist.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, minorul S. A. N. T., născut la data de 25.11.2010, în municipiul V., jud. V., fiul lui S. C. și S. D. a fost plasat în regim de urgență pe cale de ordonanță președințială la asistentul maternul profesionist N. I., conform Sentinței Civile nr. 1777/2012 emisă de Tribunalul V..
Reclamanta a precizat că, din căsătoria dintre S. C. și S. D. au rezultat zece copii, trei din aceștia fiind decedați, că membrii familiei locuiesc într-un imobil proprietate personală a bunicii paterne S. I. I. în vârstă de 72 de ani iar imobilul este racordat la rețeaua de energie electrică și este compus din patru camere și o bucătărie de vară.
Se arată de asemenea că, într-una din camerele în care locuiesc părinții se află o sobă cu avans, un pat, o masă pe care se găsește un televizor iar în cealaltă cameră se găsește un pat unde dormeau patru din cei șase copii, camerele imobilului nu sunt îngrijite în mod corespunzător, tocurile ferestrelor sunt șubrezite, geamurile sparte și nu asigură ermetizarea iar în interior se simte miros de urină, lenjeriile de pat sunt murdare iar familia nu mai beneficiază de ajutor social și alocație de susținere a familiei deoarece copiii au acumulat mai mult de 20 de absențe nemotivate. Reclamanta susține că, bunica paternă mai relatează că tatăl copiilor, d-nul S. C. consumă băuturi alcoolice și devine violent cu aceasta ajungând să o abuzeze fizic și menționează că se simte depășită de situație și nu se poate ocupa de creșterea copiilor, singurii responsabili pentru acest lucru fiind părinții.
Potrivit reclamantei, motivele care stau la baza îngrijorării echipei pluridisciplinare sunt legate de neglijarea medicală severă (lipsa hranei și a unei alimentații corespunzătoare dezvoltării copilului) dezinteres față de starea precară de sănătate a copilului (refuzul acordării de asistență medicală) neglijare socială (lipsa unui mediu protectiv, lipsa condițiilor de trai și a unui suport material dar mai ales a garanțiilor morale din partea părinților); neglijare afectiv-emotională (lipsa de disponibilitate socio-afectivă, instabilitate emoțională, tulburări de conduită, generate de un mediu familial de dezvoltare cu un grad ridicat de promiscuitate etc).
Reclamanta a învederat de asemenea că, evaluarea socio-familială a evidențiat faptul că S. A. N. T. a resimțit puternic climatul familial nesigur, insecurizant și refuzul categoric al părinților de a se angaja în asumarea responsabilităților cele revin, astfel că, apreciază că există motive temeinice care să susțină existența unei situații de pericol iminent pentru copil, acestuia fiindu-i încălcate în mod abuziv drepturile, respectiv, dreptul la educație, odihnă și asistență medicală prin neglijare, abuz, fiindu-i periclitată dezvoltarea fizică, psihică, și integritatea corporală, de asemenea considerăm că acestui copil îi este pusă în pericol viața în familie.
În final, reclamanta mai arătat că, în speță, climatul intrafamilial este unul carențat, care nu asigură condițiile de dezvoltare, creștere, îngrijire și educare la nivel adaptat, pentru etapa de vârstă biologică a copiilor că, persoana resursă pentru copii care poate asigura un suport constant, este bunica paternă, dar efortul acesteia este limitat de vârsta avansată și starea de sănătate afectată în timp ce, mama, lipsește de cele mai multe ori din peisajul familial - merge nejustificat la domiciliul bunicii materne din . mari de timp, lăsând copiii acasă, pleacă în străinătate fără să informeze soțul sau copiii despre intențiile imediate sau de viitor apropiat. Instabilitatea climatului familial, dinamica permanentă, dar fără intenția asigurării de resurse financiare/materiale și creșterea calității vieții a membrilor familiei, consumul frecvent de alcool, dezinteresul părinților fată de activitatea școlară a copiilor, registrul dezadaptat de comunicare uzitat între adulții familiei, sunt itemi care defavorizează și creează lacune evidente în condițiile de creștere și educare oferite.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea dispozițiile art. 58 alin 1 lit b, art.
61, alin 2, art. 62 art. 64, art. 119 și art. 130 din Legea nr. 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului..
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei documentația întocmită cu prilejul verificării situației psihosociale a copilului.
Pârâtul S. C. legal citat s-a prezentat în fața instanței și a arătat că este de acord cu instituirea plasamentului pentru minorul S. A. N. T. până își va reveni material și financiar, după care o va lua acasă spre creștere ,îngrijire și educare.
Analizând cererea reclamantei în raport de actele dosarului și a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
S. A. N. T., s-a născut la data de 25.11.2010, în V., jud. V. ( fila 46), având filiația stabilită față de ambii părinți, respectiv față de pârâții S. C. și S. D.. Minorul a locuit împreună cu familia până în luna noiembrie 2012 când, a ajuns în atenția Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență al reclamantei, urmare a sesizării nr._ din 20.11.2012 a Primăriei comunei Miclești ( așa cum rezultă din referatul nr._/12.12.2012 al serviciului, filele 19 – 23), așa încât, s-a instituit măsură de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, pe calea ordonanței președințiale, prin sentința civilă nr. 1777 din 12 decembrie 2012 a Tribunalului V. ( filele 10 – 12)
Conform referatului de anchetă socială nr. 4673 /16.11.2012 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei Municipiului Bârlad ( filele 54-55), a raportului de anchetă psihosocială nr._/21.12.2012 întocmit de către reclamantă ( filele 4- 9) s-a constatat că minorei îi sunt încălcate în mod abuziv drepturile prin refuzul volitiv al părinților de a fi îngrijită corespunzător, de a-I asigura satisfacerea în deplină siguranță a nevoilor biologice, emoționale, de dezvoltare fizică și psihică. Astfel, s-a constat că minorul este afectată de neglijarea medicală severă (lipsa hranei și a unei alimentații corespunzătoare dezvoltării copilului) dezinteres față de starea precară de sănătate a copilului (refuzul acordării de asistență medicală) neglijare socială (lipsa unui mediu protectiv, lipsa condițiilor de trai și a unui suport material dar mai ales a garanțiilor morale din partea părinților); neglijare afectiv-emotională (lipsa de disponibilitate socio-afectivă, instabilitate emoțională, tulburări de conduită, generate de un mediu familial de dezvoltare cu un grad ridicat de promiscuitate etc)
Dispoziții legale incidente:
Conform art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului: “ (1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la: b) un asistent maternal; “
Potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 2 lit. a din Legea nr. 273/2004,: „ 2) Măsura plasamentului se stabilește de către instanța judecătorească, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:a) în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. a), precum și în situația copilului prevăzut la art. 56 lit. c) și d), dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului;” iar alineatul 1 al articolului 62 stipulează că: „ (2) Drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului București.”.
De asemenea, art. 119 alin 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că: “ (1) Pentru fiecare copil față de care s-a luat măsura plasamentului se acordă o alocație lunară de plasament, în cuantum de 97 lei, care se indexează prin hotărâre a Guvernului. De această alocație beneficiază și copilul pentru care a fost instituită tutela, în condițiile legii. (2) Alocația se plătește persoanei sau reprezentantului familiei care a luat în plasament copilul sau tutorelui.“
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă cu certitudine că prezenta cerere este întemeiată .
Instanța reține faptul că, minorul S. A. N. T. necesită o măsură de protecție specială, deoarece se află în dificultate, mama sa fiind plecată din țară iar tatăl acesteia a arătat că nu poate să se ocupe de copil, neputându-i asigura condiții minime pentru creșterea, educarea și dezvoltarea acestuia și nefiind interesat în nici un fel de soarta minorei.
Legea nr. 272/2004 ca și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
In speță, prin raportul de anchetă psihosocială nr._ /21.12.2012 întocmit de către reclamantă ( filele 4- 9) întocmit de către reclamantă se concluzionează că minorul se află în dificultate, și se impune înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist. Raportul relevă de asemenea că, minorul a fost identificată în situație de risc determinată de neglijența severă din partea părinților, că acesta a crescut într-un climat familial intrafamilial carențat, care nu asigură condițiile de dezvoltare, creștere, îngrijire și educare la nivel adaptat, pentru etapa de vârstă biologică a copiilor dar și că, mama, lipsește de cele mai multe ori din peisajul familial - merge nejustificat la domiciliul bunicii materne din . mari de timp, lăsând copiii acasă, pleacă în străinătate fără să informeze soțul sau copiii despre intențiile imediate sau de viitor apropiat. De asemenea, ecaluarea psihosocială a relevat că: “ instabilitatea climatului familial, dinamica permanentă, dar fără intenția asigurării de resurse financiare/materiale și creșterea calității vieții a membrilor familiei, consumul frecvent de alcool, dezinteresul părinților fată de activitatea școlară a copiilor, registrul dezadaptat de comunicare uzitat între adulții familiei, sunt itemi care defavorizează și creează lacune evidente în condițiile de creștere și educare oferite”- referatul nr._/12.12.2012 al Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență al reclamantei, filele 19-23.
Raportul menționat se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv cu referatul de anchetă socială nr. 4673/16.11.2012 întocmit de către reprezentanții Serviciului Public de Asistentă Socială din cadrul Primăriei Municipiului Bârlad (filele 54-55) cu planul de reabilitare și reintegrare socială nr. S./nr.i.978 din 21 decembrie 2012 ( filele 15 – 16), al cărui obiectiv general este facilitarea asigurării unui climat sanogen și educațional corespunzător creșterii și dezvoltării copilului (fila 16) dar și fișa de nevoi a minorei nr. S./nr.i.973 din 21 decembrie 2012 ( fila 17)
Totodată, chiar tatăl minorei și-a exprimat acordul personal în fața instanței cu privire la măsura plasamentului.
De asemenea, instanța reține că nu se poate dispune reintegrarea minorei în familie, având în vedere concluziile raportul privind înlocuirea măsurii de protecție specială a minorei S. A. N. T., întocmit de Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului sub nr._ /21.12.2012.
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minorul S. A. N. T. să beneficieze de o măsură de protecție specială din cele prevăzute de Legea nr. 272/2004 și că este în interesul copilului ca acesta să fie plasat în regim de asistență maternală, pentru aceasta neexistând condiții de reintegrare în familie, de părinți neputând fi vorba, în speță, fiind posibilă integrarea copilului la un asistent maternal profesionist, deoarece acesta dispune de condiții minime care să le permită să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la copil.
Deci, interesul minoreii reclamă înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență pentru copilul S. A. N. T., cu plasamentul la asistentul maternal profesionist N. I., condițiile oferite de către aceștia fiind superioare față de cele pe care le poate asigura pârâtul, atât din punct de vedere material cât și afectiv.
În acest sens, instanța are în vedere Conventia O. cu privire la drepturile copilului, care, prin art. 3.1 și 3.2, stipulează: “ (1) In toate actiunile care privesc copiii, intreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala. (2) Statele parti se obliga sa asigure copilului protectia si ingrijirea necesare in vederea asigurarii bunastarii sale, tinand seama de drepturile si obligatiile parintilor sai, ale reprezentantilor sai legali sau ale altor persoane carora acesta le-a fost incredintat in mod legal, si in acest scop vor lua toate masurile legislative si administrative corespunzatoare..“ art. 6.2 “ (2) Statele parti vor face tot ce le sta in putinta pentru a asigura supravietuirea si dezvoltarea copilului “
Raportat la actele și lucrările dosarului, instanța constată că este necesar ca minorul S. A. N. T. să beneficieze de o măsură de protecție specială din cele prevăzute de Legea nr. 272/2004 și că este în interesul copilului ca acesta să fie plasată în regim de asistență maternală, pentru aceasta neexistând condiții de reintegrare în familie, de părinți neputând fi vorba, în speță, nefiind posibilă integrarea copilului în familia lărgită deoarece nu a fost identificată nicio persoană care să dispună de condiții care să le permită să-și asume responsabilitățile părintești cu privire la copil .
Pentru aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să înlocuiască măsura de protecție a plasamentului în regim de urgență, a copilului S. A. N. T. , născut la 25.11.2010, la asistentul maternal profesionist N. I., cu plasamentul la același asistent maternal profesionist.
În opinia instanței, această măsură se impune și din perspectiva art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la respectarea vieții de familie, noțiune definită prin jurisprudența bogată a Curții europene, și care include și cauzele privind relațiile dintre părinți și copii .
Astfel, în ceea ce privește măsura plasamentului, Curtea EDO a statuat că, în ciuda faptului că luarea măsurii plasamentului reprezintă, o ingerință activă a statului în viața de familie, există posibilitatea ca procesul implementării acestei măsuri să includă unele obligații pozitive, a căror neîndeplinire este analizată uneori ca o ingerință pasivă în viața de familie. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios European, condițiile care trebuiesc să fie îndeplinite de o astfel de măsură sunt: ingerința să fie prevăzută de lege, scopul acesteia să fie legitim și să fie necesar, urmând a exista și un grad de proporționalitate între între ingerința produsă și scopul urmărit .
Potrivit jurisprudenței instanței de contencios al drepturilor omului, deși, în cadrul relației dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești reprezintă un element fundamental al vieții de familie, copilul are dreptul de a fi protejat contra relelor tratamente la care ar putea fi supus de către părinții săi, Curtea stabilind în sarcina statelor obligația pozitivă de a proteja copiii prin retragerea acestora din căminul familial și de a-i da în plasament sau de a lua alte măsuri cu efect echivalent( CEDO, cauza Z. și A. c. Marii Britanii, cererea nr._/95, hotărârea din 10 mai 2001)
În ceea ce privește primele două condiții, acestea sunt evident îndeplinite, măsura plasamentului fiind prevăzută de dispozițiile Legii nr. 272/2004 iar scopul instituirii măsurii plasamentului este evident legitim, fiind reprezentat de protejarea siguranței, a moralității și a educației Minorul ui. Relativ la acest aspect, instanța are în vedere că scopul măsurii este determinat de faptul că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial, iar situația tatălui Minorul ui, care este privat de libertate și nu-i poate asigura Minorul ui îngrijirea de care acesta are nevoie, face necesară instituirea măsurii speciale de ocrotire, reținând aici cauza Gnahore c. Franței, nr._/98, parag. 59 .
Cu privire la proporționalitate, instanța reține că aceasta presupune determinarea existenței unei nevoi sociale imperioase care a impus-o, urmând a se analiza dacă motivele invocate pentru a o justifica erau pertinente și suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute în art. 8 parag. 2 . Astfel, prin luarea măsurii plasamentului ca ingerință în viața de familie, trebuie atins un just echilibru între interesul superior al copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. În aprecierea sa, Curtea atribuie o importanță deosebită interesului superior al copilului, care în funcție de natura și de gravitatea sa, poate să predomine asupra interesului altor persoane (CEDO, cauza Maumousseau și Washington c. Franței, cererea nr._/05, hotărârae din 6 decembrie 2007).
CEDO a statuat că, în principiu, plasamentul familial sau într-o instituție specializată trebuie să fie temporar, Curtea pronunțându-se pentru menținerea legăturilor cu părinții firești, astfel încât atunci când situația permite reunirea copilului cu părintele său, aceasta să se facă cu ușurință. În această privință, trebuie luate în considerare interesele tuturor părților implicate, însă cel care primează este interesul superior al copilului, revenind, astfel, autorităților naționale obligația de a realiza un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament și cel al părintelui de a fi reunit cu copilul. Astfel, în cauza Bronda c. Italiei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Curtea a reținut că:” deși trebuie atins un just echilibru între interesul copilului de a rămâne în plasament familial și cel al familiei naturale de a trăi cu el, Curtea acordă o importanță particulară interesului superior al copilului, care, astăzi, în vârstă de 14 ani, și-a manifestat întotdeauna dorința fermă de a nu părăsi familia substitutivă. În acest caz, interesul copilului predomină asupra interesului bunicilor săi”.
Așadar, măsura dispusă de instanță prin prezenta sentință se circumscribe obligațiilor impuse de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind impusă de interesul superior al minorei S. A. N. T. .
În acest sens, instanța are în vedere și jurisprudența CEDO, care atribuie o importanță particulară interesului superior al copilului (cauza Olsson c. Suediei, cauza Z și A c. Marii Britanii, Hotărârea din 26 februarie 2002, Kutzner c. Germaniei, nr._/99 și Hotărârea din 7 august 1996, în cauza Johansen c. Norvegiei).
Având în vedere măsura luată mai sus precum și dispozițiile art. 62 alin 1 și art. 119 din Legea nr. 272/2004, urmează ca instanța să dispună ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de asistentul maternal profesionist precum și acordarea alocației de plasament .
Relativ la această dispoziție, instanța reține că, având în vedere ca potrivit art. 59 din lege pe toata durata plasamentului, domiciliul copilului se afla, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, drepturile si obligațiile părintești cu privire la persoana copilului trebuie exercitate de persoana în grija căreia se afla Minorul . În speța, fiind stabilita măsura speciala de ocrotire prin plasament la asistentul maternal profesionist, dispozițiile legale impun ca aceștia sa exercite drepturile si sa îndeplinească obligațiile părintești cu privire la persoana copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului V., cu sediul în V., Șoseaua Națională Iași – V., nr.1, jud. V. reprezentată de director general A. Ș., în contradictoriu cu pârâții S. C. și sasu D., ambii cu domiciliul în comuna Miclești, ..
Dispune înlocuirea măsurii de protecție a plasamentului în regim de urgență pentru copilul S. A. N. T., născut la 25.11.2010, CNP_ la asistentul maternal profesionist N. I. cu plasamentul la același asistent maternal profesionist, cu domiciliul în oraș M., ..
Dispune ca drepturile și obligațiile părintești să fie exercitate, respectiv îndeplinite de de asistentul maternal profesionist N. I..
Dispune acordarea alocației de plasament prevăzută de art. 119 din Legea nr. 272/2004.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2013.
Președinte, P. C. D. | ||
Grefier, D. T. |
D.T. 27 Februarie 2013
Red./tehnored. D.P.C
Ex.6/15.03.2013
..4/18.03.2013
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 745/2013. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 175/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
