Fond funciar. Decizia nr. 1003/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 4263/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1003/A/2014
Ședința publică de la 05 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier A. C.
-------------------
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta pârâtă C. locală Codăești pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor în contradictoriu cu intimații L. I. domiciliat în ., jud.V., C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor V. cu sediul în mun. V., . nr.95, jud.V. și P. județului V., împotriva sentinței civile nr.116/2014 din data de 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că nu s-a urmat procedura citării părților și că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2014 când, prin încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, s-a constatat că au lipsit părțile în proces și când, fiind necesar un timp suplimentar pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei, la termenul din data de 05.11.2014.
La termenul de pronunțare din data de 05.11.2014, conform prevederilor art. 395 Cod pr.civilă, instanța a trecut la deliberare, când;
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.116/2014 din data de 20.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria V. a admis excepția de fond a lipsei calității procesuale pasive a Prefectului județului V., cu sediul în mun. V., jud. V. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, excepție invocată de pârâta C. Județeană V..
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, formulat de reclamantul L. I. cu domiciliul în ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtul Instituția P. județului V., cu sediul în V., jud. V., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L. I. cu domiciliul în ., jud. V. în contradictoriu cu pârâtele: C. Locala Codăești pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu sediul în ., P. comunei Codăești cu domiciliul în ., C. Judeteană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în mun. V., jud. V..
A obligat pârâta C. L. Codăești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie a reclamantului cu privire la suprafața de teren de 0,20 ha, situat în ., înscrisă în Anexa nr.22, poziția 125 la Hotărârea Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.1254/16.11.2006.
A obligat pârâta C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sa emită reclamantului titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 0,20 ha, situat în ., înscrisă în Anexa nr.22, poziția 125 la Hotărârea Comisiei județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr.1254/16.11.2006, în termen de 30 de zile de la data primirii documentației de la C. L. Codăești.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamant având ca obiect obligarea primarului Comisiei Locale Codăești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată la plata de daune cominatorii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele,
Cererea reclamantului L. I. nr.42/15.09.2005 privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha teren, a fost validată prin Hotărârea nr. 1254/16.11.2006 a Comisiei Județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în temeiul dispozițiilor art. 6 lit. e, art. 8 alin. 2 și art. 27 alin.6 din Regulamentul privind aplicarea Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, adoptat prin H.G nr.890/2005 ( filele 5).
În conformitate cu hotărârea de validare a propunerii Comisiei Locale Codăești de fond funciar nr.1254/2006, reclamantul a fost înscris în anexa 22 la poziția 125, pentru suprafața de 0,20 ha pe raza teritorială a comunei Codăești ( fila 6 ).
În motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că deși i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha teren, prin Hotărârea Comisiei Județene V. nr. 1254/16.11.2006, aceasta, până la data formulării prezentei, nu a fost pusă în posesie și nu i-a fost eliberat titlu de proprietate, solicitând obligarea pârâtelor C. L. Codăești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate.
Pârâta C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a susținut că reclamantul a fost validat în anexa nr.22 a Hotărârii nr.1254/16.06.2006, iar pentru punerea în posesie a persoanelor validate era necesară întocmirea schițelor parcelare, în format electronic. Lipsa unui specialist în domeniu a făcut ca atât pentru cetățenii satului Pribești, . pentru reclamant să nu poată fi întocmită documentația prealabilă eliberării titlurilor de proprietate.
Pârâta C. L. Codăești a susținut că punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate nu s-au realizat motivat de considerentul că nu au putut fi efectuate măsurători cadastrale din lipsa specialiștilor, acestea trebuind făcute în format electronic. Totodată pârâta a susținut faptul că punerea în posesie a reclamantului se va face după definitivarea situației cetățenilor din satul Pribești, ., iar după ce aceștia vor fi puși în posesie se va proceda la punerea în posesie a reclamantului.
Totodată pârâta a susținut faptul că prin legea nr.165/2013, activitatea de punere în posesie este suspendată, primăriile din județul V. urmând să angajeze un specialist în măsurători topo care va efectua și punerea în posesie a cetățenilor îndreptățiți în funcție de rezerva rămasă.
Pârâta C. L. Ciortești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a menționat faptul că reclamantul nu a fost pus în posesie cu privire la suprafața de 0,20 ha teren pe raza comunei Ciortești (întrucât nu există rezervă în raza comunei locale de fond funciar), dreptul de proprietate fiind reconstituit reclamantului doar parțial pe raza comunei Ciortești, jud. Iași.
Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, produce două efecte: unul general și unul special.
Efectul general al cererii, constă în investirea învestirea comisiilor locale competente și obligarea acestora de a soluționa cererea.
Obligarea comisiilor de a soluționa cererea, se încheie, în opinia instanței, în momentul emiterii titlului de proprietate și nu se oprește la emiterea hotărârii de validare fiind necesară parcurgerea în întregime a procedurii administrative prevăzuta de lege. Ori, deși, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei Județene V., dreptul acestuia nefiind contestat de niciuna dintre pârâte sau de vreun terț, se constată că reclamantul nu a for pus în posesie și nici nu i s-a eliberat titlu de proprietate cu privire la suprafața de teren de 1,62 ha pe raza comunei Codăești, motivat de imposibilitatea efectuării măsurătorilor în format electronic de către specialiști, iar odată cu apariția Legii nr. 165/2013 a fost suspendată procedura administrativă de punere în posesie până în anul 2016.
În aceste condiții, desi reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate încă din anul 2006, aceasta nu și-l poate valorifica nici după 7 ani, pârâtele prevalându-se de dipozițiile legii nr. 165/2013 precum și pe împrejurarea lipsei specialiștilor competenți să efectueze măsurătorile necesare în format electronic.
Efectul special generat de cererea de chemare în judecată, este cel reglementat de art. 13 alin 3 din lege, respectiv emiterea titlului de proprietate.
Așadar, față de dispozițiile legale și în raport de actele și lucrările dosarului precum și de susținerile reclamantului, rezultă că pârâtele C. L. Codăești și C. Judeteană V. nu a finalizat procedura declanșată de către reclamantă, în sensul că nu au procedat la punerea în posesie a reclamantului și nici la emiterea titlului de proprietate - actul final al procedurii administrative, deși dreptul petentului a fost recunoscut.
Din perspectiva legislației funciare interne în materie, se poate observa că, deși are un drept de proprietate recunoscut și necontestat de pârâții din prezenta cauză, reclamantul nu poate uza de prerogativele acestuia, fiind împiedicat, în accepțiunea pârâtei C. L. Codăești de o prioritate stabilită - Legea nr. 165/2013, raportat la legislația internă în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, fiind suspendată procedura administrativă de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea 165/2013: ,,Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de fond funciar a municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile,,.
Interpretând teleologic dispozițiile legale menționate prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei pendinte, instanța a apreciat că actul normativ suscitat nu poate afecta dreptul subiectiv de proprietate reconstituit reclamantului încă din anul 2005 prin Hotărârea de validare a Comisiei Județene V. nr.1254/2006.
O interpretare în sens contrar ar conduce la o negare a unui drept subiectiv civil ( în speță, dreptul de proprietate), recunoscut anterior intrării în vigoare a legii nr.165/2013, aspect ce ar contraveni principiului de drept al neretroactivității legii civile.
A fortiori, instanța a apreciat că în raport de momentul la care a luat naștere obligația Comisiei Locale Codăești de punere în posesie a reclamantului, de întocmire și înaintare a documentației către C. Județeană V. precum și obligația Comisiei Județene V. de fond funciar de a emite titlul de proprietate, respectiv anul 2006, va proceda la analiza temeiniciei cererii reclamantei.
Sub acest aspect analiza a fost realizată și din perspectiva reglementarilor internationale:
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
De asemenea, art. 20 alin 2 din Constituția României prevede că: Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Astfel, în ceea ce privește Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca principiu general, dispozițiile acesteia au forță constituțională și supralegislativă.
Este de observat că, normele juridice internationale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern, obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de România, deci și în conformitate cu dispozițiile Convenției, se impun tuturor autorităților publice române deoarece prevederile Constituției au aplicabilitate directă.
Pentru aceste considerente s-a putut aprecia că, normele cuprinse în Convenție și protocoalele adiționale alcătuiesc, împreună cu jurisprudența organelor sale, un .>
Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța a constatat că reclamantul beneficiază de un drept de proprietate recunoscut și necontestat de către pârâte, însă este lipsit de această proprietate, prin dispozițiile legale naționale enunțate mai sus.
În aceste condiții, evident aceste norme naționale vin în contradicție directă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa încât, instanța a fost obligată - art. 20 alin 2 din Constituția României - conform să facă aplicarea directă a reglementarilor internaționale.
Referitor la contradicția dintre norme legale de aceeași natură, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în Cauza D. împotriva României (Cererea nr. 1818/02), referindu-se la recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea unei persoane a reținut, că:,, ....a creat în beneficiul reclamantei speranța legitimă de a fi efectiv pusă în posesia terenurilor litigioase și de a obține titlul de proprietate asupra lor (a se vedea, mutatis mutandis, Abaluta împotriva României, nr._/01, paragraful 55, 15 iunie 2006 si T. împotriva României, nr. 746/02, paragraful 37, 29 septembrie 2005).
În aceste condiții, creanța sa este suficient stabilită pentru a constitui o valoare patrimonială care implică aplicarea garanțiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1.
În prezenta cauză reclamantul se afla în posesia hotărârii nr.1254/2006 ce îi reconstituie dreptul de proprietate, iar Curtea consideră că din cauza întârzierii în executare, ea a suferit un prejudiciu ce decurge din faptul că timp de peste doi ani ea nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, S. P. citat anterior, paragrafele 80-81)".
Raportându-se strict la prezenta speță, instanța de fond a putut observa că reclamantul nu se află doar în prezenta unei speranțe legitime ci chiar a unui drept de proprietate, drept de proprietate, recunoscut și necontestat de către pârâte, astfel că determinat de prevederile legislative invocate de către pârâte, reclamantul nu poate beneficia de atributele acestui drept de proprietate.
Pe de altă parte, dispozițiile legale invocate de către pârâte în sprijinul apărărilor lor, respectiv Legea nr.165/2013 nu întrunesc condițiile de previzibilitate și predictibilitate, deci nu respectă justul echilibru care trebuia păstrat între protecția dreptului persoanei la respectul bunurilor sale.
Mai mult decât atât, în aceeași materie a fondului funciar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a condamnat din nou România, în cauza Viasu împotriva României din data de 09.12.2008, reținând că modificările legislative s-au dovedit, ca lipsite de efect în plan practic și ca surse ale unui climat de incertitudine juridic" si în consecință, a constatat că reclamantul a fost victima unei violari a art. 1 din Protocolul nr. 1".
În aceste condiții, făcând aplicarea directă a reglementarilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, este necesar a fi obligată C. L. Codăești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 0,20 ha teren în ., la întocmirea și înaintarea documentației necesare emiterii titlului de proprietate către C. Județeană V. de Fond Funciar precum și obligarea Comisiei Județene V. la emiterea titlul de proprietate pe numele reclamantului cu privire la suprafața de 0,20 ha teren situată în ..
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea Primarului comunei Codăești la plata de daune cominatorii:
Conform, art. 64 alin 2 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar republicată, modificată si completată (2) Daca instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță,,.
Potrivit dispozițiilor legale, pentru aplicarea daunelor cominatorii este necesară îndeplinirea cumulativă a doua condiții :a) existența unui refuz al comisiei locale de a efectua punerea în posesie; b) refuzul să fie nejustificat (datorat culpei titularului obligației care având posibilitatea executării obligației cu rea credință nu a executat-o) .
Instanța a constatat că, în speță, condițiile pentru aplicarea daunelor cominatorii nu sunt îndeplinite.
Astfel, potrivit susținerilor Comisiei Locale Codăești, imposibilitatea punerii în posesie reclamantului a întocmirii și înaintării documentației către C. Județeană V. s-a datorat unei împrejurări ce exclude existența culpei pârâtei în neexecutarea obligațiilor ce îi revin, respectiv lipsa unor persoane competente apte să realizeze schițele parcelare în format electronic, împrejurare ce înlătură existența culpei în persoana pârâtului P. comunei Codăești.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea.
Împotriva acestei soluții a declarat apel C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din următoarele motive:
- soluția dată de instanța de fond este una greșită deoarece a făcut o interpretare proprie, tendențioasă a situație de fapt și a jurisprudentei CEDO, interpretare care a fost în măsură să ducă la emiterea unei soluții care nu poate fi caracterizată ca justă.
Astfel, deși s-a reținut pe de o parte că imposibilitatea punerii în posesie a reclamantului, a întocmirii și înaintării documentației către C. Județeană V. s-a datorat unei împrejurări ce exclude existența culpei pârâtei în executarea obligațiilor ce îi revin, respective lipsa unor persoane competente apte să realizeze schițele parcelare în format electronic, iar pe de altă parte incidența dispozițiilor art. 7 al Legii 165/2013 care stabilește un termen de suspendare a procedurilor de punere în posesie și a de eliberare a titlurilor de proprietate, instanța a admis acțiunea raportându-se în principal la acele decizii ale CEDO la care am făcut referire în rândurile de mai sus, ignorând că situația este cumva alta fața de cea expusă în motivarea Curții în sensul că în prezent, legiuitorul roman a decis să facă ordine în această procedură de punere în posesie a celor îndreptățiți în scopul unei mai bune gestionări a unor eventuale problem, în condițiile în care se are în vedere întocmirea unor situații în format electronic în concordanță cu mijloacele topometrice actuale, de înaltă precizie.
Ignorând acest aspect, instanța a făcut o interpretare teleologică a textului legal, ajungând la concluzia eronată cum că procedura administrativă la care se face referire vizează faza execuțională a procesului civil, iar nu o condiție de acces liber la justiție.
În traducere, persoana să se adreseze instanței de judecată, să obțină o hotărâre favorabilă, urmând ca apoi să aștepte expirarea termenului de suspendare.
Interpretarea adusă este una eronată deoarece se impunea aplicarea unei interpretări sistematice, cu raportare la întregul sistem de drept, singura în măsură de a reduce numărul erorilor apărute în procesul de interpretare a normei juridice, situație în care s-ar fi observat că legiuitorul a reglementat foarte clar procedura de urmat, suspendarea referindu-se la toate situațiile în curs de rezolvare în care la momentul intrării în vigoare a legii nu se pronunțase o hotărâre definitive și irevocabilă.
Ori, în condițiile în care pe de o parte se recunoaște faptul că nu există acea situație electronica a suprafețelor de teren disponibile, că nu s-au realizat planurile parcelare tot în format electronic din motive care nu ne pot fi imputate, este absurd să se dispună cu orice preț obligarea pârâtei la punerea în posesie a reclamantului în condițiile în care aceste cerințe ale legii nu sunt îndeplinite.
Legal citați, intimații L. I. și C. Județeană V. pentru Stabilirea Dreptului de proprietate Privată asupra Terenurilor V. nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinare în cauză.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat.
Reclamantului intimat L. I.i s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate privată în natură pentru o suprafață de 0,20 ha teren, din rezerva Comisiei locale Codăești Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor în anul 2006 - prin Hotărârea Comisiei județene V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu nr.1254/16.11.2006, cu mult înainte de apariția Legii nr. 165/2013, după ce inițial reconstituirea fusese validată sub formă de despăgubiri( prin înscrierea intimatului în anexa nr. 23). În preambulul Hotărârii nr. 1254 s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate privată în natură este posibilă întrucât pe raza comunei Codăești, jud. V. există teren în rezerva Comisiei Locale, aspect care presupune că apelanta avea o situație a terenurilor (. făceau parte din această rezervă și care au fost propuse spre atribuire în fizic.
Din anul 2006 și până la promovarea prezentei cereri de chemare în judecată, apelanta nu a făcut dovada că a depus diligențe pentru a-și îndeplini atribuțiile prevăzute de HG nr. 890/2005 și de legile fondului funciar pentru a da eficiență unei Hotărâri emisă de C. Județenă V. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, dispozițiile Legii nr. 165/2013 invocate în apărare pentru a justifica nepunerea în aplicare a Hot. nr. 1254/2006, nefiind aplicabile în cauză.
Astfel, din economia dispoz. art. 4 teza I și ale art. 6 din Legea nr. 165/2013, rezultă că prevederile acestui act normativ se aplică doar cererilor de retrocedare nesoluționate până la data intrării sale în vigoare, nu și cererilor care au fost deja validate pirn hotărâri anterioare.
Prin urmare, soluția pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, în concordanță și cu jurisprudența constantă a CEDO în materia respectării dreptului de proprietate privată, dar și în acord cu art. 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivi căruia: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
În consecință, susținerea apelantei privind interpretarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor Convenției în speța de față este lipsită de fundament legal și de probatoriu. Instanța de prim grad a avut în vedere deja la pronunțarea soluției în cauză, în concret la analiza cererii de obligare a apelantei la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, motivele invocate în apărare legate de lipsa persoanelor competente să realizeze schițele parcelare în format electronic.
Pentru considerentele arătate, tribunalul în baza art. 480 alin. (1) Cod proc. civilă va respinge apelul declarat de C. L. Codăești pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și va păstra sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de C. locală Codăești Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 116 din 20.01.2014 pronunțată de Judecătoria V. pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2014.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./28.11.2014
Tehn. AC-03.12.2014
7 ex./..11.2014
Judecător fond: D. E. M.
| Plângere contravenţională. Decizia nr. 949/2014. Tribunalul... → |
|---|
