Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 3131/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 76/R/2014
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - intimat S. L. AL MUZEULUI V. P. prin reprezentant L. U., cu sediul în Bârlad, .. 1, jud. V. în contradictoriu cu intimatul – petent M. "V. P." prin reprezentant legal M. Mamalauca, cu sediul în Bârlad, .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 3229/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect dizolvare persoana juridică.
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent prin reprezentant convențional, consilier juridic M. L., ce depune împuternicire la dosar, lipsă fiind apelantul prin reprezentant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul a fost declarat în termen, nemotivat; apelantul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei; nu s-a formulat întâmpinare; prin serviciul fax al instanței, la data de 27.01.2014, apelantul a înaintat la dosar cerere de renunțare la calea de atac formulată; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului după care:
Instanța constată că pentru acest termen de judecată nu a fost achitată taxa judiciară de timbru, că apelantul nu a depus motivele de apel și că la dosar s-a înaintat cerere de renunțare la calea de atac de atac formulată.
Totodată, constatând că obligația de timbrare este prioritară față de celelalte obligații procedurale, din oficiu, invocă excepția nulității apelului și acordă cuvântul cu privire la aceasta.
Având cuvântul, intimata prin cons. jur. M. L., solicită admiterea excepției și pe cale de consecință, constatarea nulității apelului. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare pe excepția nulității apelului declarat de apelantul - intimat S. L. al Muzeului V. P., după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 alin. 1 din Noul Cod pr. civilă, dându-se decizia civilă de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2225 din 10.10.2013 a Judecătoriei Bârlad, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de „S. liber al Muzeului V. P.”,
A fost admisă acțiunea formulată de M. „V. P.” și s-a dispus dizolvarea organizației sindicale „S. liber al Muzeului V. P.”.
S-a dispus înscrierea în registrul Special privind Organizațiile Sindicale aflat la Grefa Judecătoriei Bârlad a mențiunii privind dizolvarea organizației sindicale, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea din data de 18.09.1990 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 71/1990 a fost admisă cererea de înscriere a Sindicatului L. M. V. P. din Bârlad, cu sediul în incinta unității, ., fiind înscris ca persoană juridică în registrul special al Judecătoriei Bârlad.
Prin Sentința civilă nr. 686/13.03.2006 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 1426/2006 s-a dispus înregistrarea în registrul special al Judecătoriei Bârlad a modificărilor efectuate conform Procesului verbal nr. 1 din data de 27.02.2006 a organizației sindicale.
Prin Sentința civilă nr. 672/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ a fost admisă cererea de înscriere a modificărilor privind noua componență a comitetului de conducere a sindicatului.
Prin sentința civilă nr. 1073/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ s-a constatat reprezentativitatea Sindicatului L. al Muzeului „ V. P.” Bârlad.
Potrivit tabelului privind membrii Sindicatului L. al Muzeului V. P., depus în copie la f. 5 dosar a rezultat că acesta avea 19 membri de sindicat.
În perioada 12-13 iunie 2013 au fost înregistrate un număr de 5 demisii din calitatea de membru de sindicat ( f. 6-10), astfel că numărul de membri s-a redus la 14.
Susținerile reclamantului privind calitatea de membru de sindicat a lui T. N., nu au fost susținute de probe, iar pe de altă parte eventuala suspendarea de drept a contractului individual de muncă a acesteia, așa cum a susținut reclamanta nu putea fi interpretată ca o încetare a calității de membru de sindicat în lipsa manifestării de voință în acest sens din partea vreuneia dintre părți, după cum suspendarea de drept a contractului individual de muncă nu ducea nici la încetarea contractului individual de muncă.
Dispoziții legale aplicabile în cauză – Legea nr. 62/2011, privind dialogul social: ART. 40: (1) Organizațiile sindicale nu pot fi dizolvate și nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispoziție ale autorităților administrației publice sau ale patronatelor.
(2) În cazul în care o organizație sindicală nu mai întrunește condițiile minime de constituire, orice terț interesat poate solicita instanței competente dizolvarea organizației în cauză, în baza unei cereri motivate.
ART. 3: (1) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special în condițiile legii, membrii cooperatori și agricultorii încadrați în muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie și/sau să adere la un sindicat.
(2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 15 angajați din aceeași unitate.
(3) Nicio persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau să nu se retragă dintr-o organizație sindicală.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a considerat pe de o parte că acțiunea era inadmisibilă pentru că reclamantul nu avea calitate procesuală pasivă în promovarea unei astfel de acțiuni și nu justifică un interes.
Instanța a apreciat că reclamantul avea calitate procesual activă în prezenta cauză, legea, prin dispozițiile legale citate mai sus acorda dreptul de a solicita dizolvarea unui sindicat oricărei persoane care justifica un interes.
Susținerile reclamantei privind lipsa calității procesual pasivă ce a rezultat din interpretarea dispozițiilor art. 40 alin.1 nu erau întemeiate, reclamanta nu a dispus pe baza unui act emis de ea dizolvarea sindicatului, ci a solicitat instanței de judecată să dispună acest lucru, prin verificarea condițiilor legale privind constituirea unei organizații sindicale.
Instanța a apreciat și că reclamanta avea interes în promovarea unei astfel acțiuni, reprezentând patronatul, a cărei activitate era supusă cenzurii sindicatului a cărei dizolvare se cerea, fiind două organisme deopotrivă interesate în buna funcționare a instituției din care fac parte.
Pârâtul a mai invocat inadmisibilitatea acțiunii motivat și de faptul că Legea nr. 62/2011 nu prevedea condițiile de dizolvare. Instanța a respins și aceste susțineri ale pârâtului având în vedere dispozițiile art. 40 din Legea nr. 62/2011 citate mai sus.
Verificând condițiile legale de constituire și funcționare a sindicatului, raportat înscrisurilor depuse de părți și dispozițiilor legale ale art. 3 din Legea nr. 62/2011 instanța a constatat că în ceea ce privește pârâtul acesta nu mai întrunea condițiile minime de constituire, numărul membrilor săi, care avea și calitatea de angajați ai instituției, fiind sub 15.
Astfel, deși pârâtul a depus la dosarul cauzei un număr de 7 cereri noi de înscriere ca membru de sindicat ( f. 52-58 ds. instanță), persoanele în cauză nu aveau calitatea de angajați ai Muzeului V. P., aspect ce a rezultat chiar din cererea lor, unde se arata fie ca au lucrat la această instituție, fie ca sunt angajați în cadrul altei unități, fie ca au domiciliul stabil în alte localități din țară. Pentru a altă parte din aceste persoane deși nu a rezultat cele de mai sus, pârâtul nu a dovedit calitatea lor de angajați ai Muzeului V. P..
S-a reținut că orice persoană avea dreptul să adere la un sindicat fără nicio îngrădire, însă pentru o legală constituire și existență ulterioară a unui sindicat era necesar ca acesta să aibă în compunerea sa cel puțin 15 membri angajați din aceeași unitate.
Pârâtul a mai susținut și faptul că reclamantul nu ar fi trebuit să ceară dizolvarea sindicatului ci să pună în discuție reprezentativitatea sindicatului.
Această susținere a fost respinsă de instanță având în vedere pe de o parte liberul acces la justiție, iar pe de altă parte cele două noțiuni, dizolvarea sindicatului și reprezentativitatea sindicatului care erau două noțiuni distincte, reglementate ca atare și în Legea nr. 62/2011. Astfel, dizolvarea sindicatului se putea dispune atunci când numărul membrilor scade sub 15, angajați ai aceleași unități, iar pentru constatarea reprezentativității sindicatului era necesar să se verifice ca numărul de membri ai sindicatului să reprezinte cel puțin jumătate plus unu din numărul angajaților unității ( art. 51 alin 1, pct. C lit c) din Legea nr. 62/2011.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea formulată, dispunând dizolvarea organizației sindicale și înscrierea mențiunilor în registrul special aflat la Grefa Judecătoriei Bârlad.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, intimatul S. L. al Muzeului V. P., fără a arăta motivele de apel, precizând că acestea vor fi depuse după comunicarea sentinței.
Nu s-a formulat întâmpinare în această cauză.
La termenul din data de 28.01.2014, instanța a invocat din oficiu excepția nulității cererii de apel pe motiv că apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și văzând și excepția nulității apelului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, tribunalul reține următoarele.
Potrivit art. 23 din OG nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei.
Instanța de control judiciar reține că, raportat disp. art. 33 alin. 2 din același act normativ coroborat cu art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, a pus în vedere apelantului, în etapa verificării și regularizării cererii de apel, că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. De asemenea, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 23 din OG nr. 80 din 26 iunie 2013 raportat la art. 14 alin. 1 din OG nr. 80 din 26 iunie 2013, sub sancțiunea nulității apelului, până la termenul fixat în cauză la data de 28.01.2014, fără ca apelantul să îndeplinească această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din OG nr. 80 din 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cum apelantul nu și-a îndeplinit această obligație în cadrul termenului stabilit de instanță și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din Noul cod de proc.civ., întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, tribunalul va admite excepția netimbrării cererii de apel, invocată din oficiu și va dispune anularea cererii de apel formulată de apelantul - intimat S. L. al Muzeului „V. P.” Bîrlad, împotriva sentinței civile nr. 2225 din 10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu.
Anulează cererea de apel formulată de S. L. al Muzeului „V. P.” Bîrlad împotriva sentinței civile nr. 2225 din 10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bîrlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.01.2014.
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, R. A. |
Red: A.A./17.01.2014
Tehnored: R.A./17.01.2014
4 ex/ 2 .
Judecătoria Bârlad: judecător E. G.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 159/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 580/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
