Plângere contravenţională. Decizia nr. 159/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 2131/333/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 159/A/2014
Ședința publică de la 24 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. S.
Grefier A. D.
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant-petent ..SRL cu sediul în București, ., sector 6, în contradictoriu cu intimat- pârât I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, cu sediul ales la I. Teritorial nr. 3 in Focșani, ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 2909 pronunțata la data de 11 sept. 2013 in dosarul civil nr._ de Judecătoria V., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată că lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la al doilea termen de judecată, apelantul petent nu s-a conformat dispozițiilor instanței in sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, sub sancțiunea anularii cererii de apel ca netimbrată, deși i s-a pus în vedere acest lucru. De asemenea i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, in condițiile legii, cerere de acordare a facilitaților la plata taxei judiciare de timbru, in termen de 5 zile de la primirea comunicării;
Verificând actele și lucrările dosarului și constatând faptul că până la termenul de astăzi nu s-a complinit lipsa timbrării căii de atac, văzând dispozițiile art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare în ceea ce privește excepția invocată din oficiu, când;
TRIBUNALUL
Asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2909/2013 din 11 sept. 2013, Judecătoria V., constată următoarele:
Prin Sentinta civilă nr. 2909/2013 pronunțată la data de 11 sept. 2013, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petenta . SRL impotriva P.V. . nr._ din data de 12.02.2013, in contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – ISCTR.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut in vedere următoarele:
La data de 12.02.2013 un agent din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut că în momentul controlului efectuat la data de 12.02.2013, ora 11, asupra ansamblului de vehicule format din tractor_ și semiremorca_, avându-l conducător auto pe numitul M. A., angajat al societății petente, acesta efectua transport rutier public de marfă. În continuare, în procesul-verbal s-a arătat faptul că, în urma verificărilor, conducătorul auto a prezentat diagrama din data de 11.02.2013 și certificatul de desfășurare a activității din data de 11.01.2013 până la 11.02.2013, la ora 21, atunci când conducătorul auto a introdus diagrama în aparatul tahograf fără să facă o pauză de cel puțin 9 ore, datorită faptului că pe certificatul de desfășurare a activității era bifat punctul 17, adică în perioada 11.01.2013 – 11.02.2013 a condus un vehicul mai mic de 3,5 tone. În aceste condiții, s-a constatat faptul că nu a fost respectată, de către conducătorul auto, perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Fapta constatată este prevăzută de art. 8, alin. 1 pct. 6 din O.G. 37/2007, petenta fiind sancționată în temeiul art. 9, alin. 1, lit. c din același act normativ cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei.
Potrivit art. 8, alin. 1, pct. 6 din O.G. 37/2007, constituie o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Instanța, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 12.02.2013 fiind legal întocmit.
Raportat la susținerea petentei că procesul-verbal a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, respectiv lipsa semnăturii martorului asistent, ca urmare a întocmirii acestuia în lipsa contravenientului, instanța o consideră nefondată. Astfel, potrivit art. 19, alin. 3 din OG 2/2001, în cazul în care procesul-verbal nu poartă semnătura unui martor asistent este necesar a se menționa motivul lipsei acestei semnături. Ori, în cauza de față, instanța constată faptul că la punctul 10, lit. b din procesul-verbal contestat a fost consemnat de către agentul constatator faptul că la momentul întocmirii acestuia, la sediul ISCTR se aflau doar membri ai echipajului ISCTR, ce nu pot avea calitatea de martori, fiind astfel respectate dispozițiile legale menționate.
Mai mult de atât, petentei nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului să-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentei, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
În cauză, fapta contravențională a fost constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice. În consecință, se impune ca instanța să verifice documentația obținută pe această cale și care a stat la baza întocmirii procesului-verbal.
Din formularul de control în trafic se constată faptul că ansamblul de vehicule supus controlului face parte din cele ce intră în domeniul de reglementare a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, având masa mai mare de 3,5 tone. Totodată, din certificatul de desfășurare a activității din data de 11.02.2013, se constată faptul că în perioada 11.01.2013 – 11.02.2013 conducătorul auto conducea un vehicul exclus din domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006, fiind bifat în acest sens punctul 17. În aceste condiții, conducătorul auto avea obligația de a face dovada respectării perioadei minime de odihnă zilnică redusă, respectiv cel puțin 9 ore, dar mai puțin de 11 ore.
Ori potrivit diagramei depusă de petentă la dosarul cauzei (fila 76), anterior începerii cursei, în ziua de 11.02.2013, la ora 21, conducătorul auto nu a efectuat perioada minimă de odihnă zilnică redusă.
Raportat la apărările petentei conform cărora nu există contravenția reținută prin procesul-verbal întocmit, deoarece în perioada celor 30 de zile anterioare intrării în cursă și introducerii diagramei în tahograf, conducătorul auto a conduc un vehicul exclus din domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau al AETR, astfel încât nu era necesar să facă dovada perioadei de odihnă, instanța consideră necesar a face unele precizări. Astfel, prin bifarea punctului 17 din certificatul de desfășurare a activității, petenta a atestat faptul că în perioada 11.01.2013 – 11.02.2013 conducătorul auto a desfășurat activități, constând în conducerea unui autovehicul ce nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 561/2006 sau al AETR.
Pentru evitarea oricărei confuzii, instanța arată faptul că Regulamentul (CE) nr. 561/2006 este aplicabil în cauza de față deoarece ansamblul de vehicule condus la momentul efectuării controlului în trafic intră în domeniul de aplicare al acestuia, așa cum s-a arătat mai sus. Faptul că vehiculul condus în perioada de 30 zile anterioară intrării în cursă nu intră în domeniul de reglementare al Regulamentului, nu afectează existența contravenției, deoarece dovada efectuării perioadei de odihnă zilnică trebuie făcută atât timp cât conducătorul auto a efectuat alte activități anterior intrării în cursă. Ori, conducerea unui vehicul, indiferent de tipul acestuia, reprezintă o altă activitate desfășurată.
Cu alte cuvinte, în perioada anterioară intrării în cursă, potrivit certificatului de desfășurare a activității, conducătorul auto a condus neîntrerupt un vehicul în perioada 11.01.2013 – 11.02.2013. În aceste condiții era necesar a se face dovada efectuării perioadei de odihnă zilnică redusă, probă ce nu a fost făcută de petentă.
În ceea ce privește diagrama atașată (fila 76), se poate observa că pentru data de 11.02.2013, conducătorul auto a efectuat o perioadă de 8 ore și 15 min de odihnă, astfel că nu a respectat nici pentru această zi perioada minimă redusă de 9 ore. Cu toate acestea, nu aceasta este contravenția reținută în procesul-verbal contestat, ci aceea că anterior intrării în cursă nu s-a efectuat perioada de odihnă zilnică redusă, ca urmare a faptului că respectivul conducător auto s-a aflat în desfășurarea unor activități și nu în concediu sau în repaus.
Având în vedere, pe de o parte, faptul că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța și-a putut forma, dincolo de orice dubiu rezonabil, convingerea că cele menționate în procesul-verbal corespund realității, iar pe de altă parte, faptul că pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe (iar simpla mențiune că situația de fapt nu este conformă adevărului, în lipsa oricărei probe, nu poate fi de natură a conduce la anularea unui proces-verbal), și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de toate acestea, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic și respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
La termenul din data de 24.02.2014, instanța, din oficiu a invocat, in temeiul art. 247 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția nulității cererii de apel pe motiv că apelantul nu si-a indeplinit obligatia de a achita taxa judiciara de timbru datorată pentru cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și văzând și excepția nulității apelului, asupra căreia instanța se va pronunța cu prioritate, tribunalul retine următoarele:
Potrivit art. 17 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.
Tribunalul reține că, raportat dispozițiile art. 33 alin. 2 din același act normativ, a pus în vedere apelantului, la primirea cererii de apel, că are obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, până la primul termen de judecată, sub sancțiunea anulării cererii.
De asemenea, apelantul a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, calculată conform art. 17 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, până la termenul fixat în cauză la data de 24.02.2014, fără ca apelantul să îndeplinească această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
Cum apelantul nu și-a îndeplinit această obligație în cadrul termenului stabilit de instanță și nici nu a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 197 din Noul Cod de procedură civilă și art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, Tribunalul va admite excepția nulității cererii de apel, invocată din oficiu și va dispune anularea cererii de apel formulată de petenta . împotriva sentinței civile nr. 2909 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului, invocată de instanță din oficiu.
Anulează ca netimbrat apelul declarat de . SRL împotriva sentinței civile nr. 2909 din 11.09.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2014.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E. S. | |
Grefier, A. D. |
Red. O.R.N./28.02.104
Tehnored. A.D. 11 Martie 2014
4 ex.
Judecătoria V.- judecător C. E.
..2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 949/2014. Tribunalul... | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 76/2014. Tribunalul... → |
|---|
