Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 2352/333/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 362/R
Ședința publică de la 17 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEE. R. I.
JudecătorE. G.
Judecător C. A.
GrefierA.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. D. în contradictoriu cu intimata reclamantă R. N. prin procurator R. I., împotriva sentinței civile nr. 529 pronunțată la data de 25.02.2014 de Judecătoria V., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 17 septembrie 2014, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 529 pronunțată la data de 25.02.2014 de Judecătoria V., constată următoarele;
P. sentința civilă nr. 529 din 25.02.2014 Judecătoria V. a admis în parte cererea formulată de reclamanta – pârâtă R. N. prin reprezentant R. I., împotriva pârâtului – reconvenient M. D..
A admis în parte cererea reconvențională formulate de pârâtul – reconvenient M. D..
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
-un imobil teren arabil cu suprafața de 1334,21 mp, situat în extravilanul mun. V., jud. V., suburbia Moara Greci, sola 16 din . “Valea Diaconului”, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2143 din 04.07.2006, evaluat la suma de 26.680 lei;
-o construcție casă de locuit situată în loc. Văleni, ., neterminată, evaluată, la stadiul în care se afla la data separării în fapt a părților, la suma de 20.103 lei;
-următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie-parțial set, evaluat la 750 de lei, camera video, evaluat la 320 lei, mobilier bucătărie-parțial set, evaluat la 350 de lei, aragaz evaluat la 360 de lei, butelie românească în valoare de 120 de lei, mașină de spălat în valoare de 216 lei, combină frigorifică în valoare de 750 de lei, cuptor cu microunde în valoare de 168 de lei, mașină de cusut în valoare de 240 de lei, aparat foto în valoare de 300 de lei, computer în valoare de 720 de lei, mobilier dormitor evaluat la 960 de lei, mobilier hol evaluat la 360 de lei, laptop evaluat la 250 de lei, masă inox măcelărie evaluată la 1080 de lei și cântar “Olivetti” în valoare de 360 de lei.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect includerea în masa partajabilă a autoturismului marca F. B. cu nr. de înmatriculare AN 363 JB, formulat de reclamanta - pârâtă.
Cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune sunt de 50% pentru reclamanta - pârâtă și 50% pentru pârâtul - reconvenient.
A dispus lichidarea comunității de bunuri a părților.
A atribuit în natură reclamantei – pârâte R. N. imobilul teren arabil cu suprafața de 1334,21 mp, situat în extravilanul mun. V., jud. V., suburbia Moara Greci, sola 16 din . “Valea Diaconului”, dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2143 din 04.07.2006, evaluat la suma de 26.680 lei.
A atribuit în natură reclamantei – pârâte R. N. următoarele bunuri mobile: camera video evaluată la 320 lei, aparatul foto în valoare de 300 de lei, laptopul evaluat la 250 de lei, masa inox măcelărie evaluată la 1080 de lei și cântarul “Olivetti” în valoare de 360 de lei.
A atribuit în natură pârâtului – reconvenient M. D. construcția casă de locuit situată în loc. Văleni, ., neterminată, evaluată, la stadiul în care se afla la data separării în fapt a soților, la valoarea de 20.103 lei.
A atribuit în natură pârâtului – reconvenient M. D. următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie-parțial set, evaluat la 750 de lei, mobilier bucătărie-parțial set, evaluat la 350 de lei, aragaz, evaluat la 360 de lei, butelie românească, în valoare de 120 de lei, mașină de spălat, în valoare de 216 lei, combină frigorifică în valoare de 750 de lei, cuptor cu microunde în valoare de 168 de lei, mașină de cusut în valoare de 240 de lei, computer în valoare de 720 de lei, mobilier dormitor, evaluat la 960 de lei și mobilier hol, evaluat la 360 de lei.
A obligat reclamanta - pârâtă să achite pârâtului-reconvenient suma de 3.893 lei cu titlu de sultă.
În baza art. 274 Cod pr. Civilă a obligat pârâtul - reconvenient să achite reclamantei - pârâte suma de 4740 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 2240 reprezentând diferență de taxă de timbru și onorarii experți și 2500 de lei onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Părțile au fost căsătorite de la data de 14.10.2002 până la data de 12.01.2012, când sentința civilă nr. 5008/13.10.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N., prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț, a rămas irevocabilă.
În ceea ce privește legea aplicabilă în prezenta cauză, instanța reține că, potrivit art. 33 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind Codul civil, „dispozițiile art. 340 și 341 din Codul civil sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, ori de câte ori actul juridic sau faptul juridic în temeiul căruia a fost dobândit bunul intervine după această dată”. Potrivit art. 65 din același act normativ „dispozițiile art. 667 și 668 din Codul civil se aplică numai actelor juridice încheiate după . Codului civil”.
Rezultă că, în cazul partajului de bunuri comune, prevederile Noului cod civ. se aplică numai dacă bunurile au fost dobândite după . (01.10.2011). Din probele administrate în cauză rezultă că bunurile supuse partajului au fost dobândite înainte de această dată, prin urmare legea aplicabilă este Codul familiei.
Conform art.30 din C.fam., bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar, potrivit art.31 alin.3 din același cod, calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Instanța a constatat că imobilul teren arabil cu suprafața de 1334,21 mp, situat în extravilanul mun. V., jud. V., suburbia Moara Greci, sola 16 din . “Valea Diaconului”, a fost dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2143 din 04.07.2006 de către ambele părți, contractul fiind încheiat în timpul căsătoriei, bunul fiind comun.
Din probele administrate (declarațiile martorilor P. M., L. C. și raportul de expertiză tehnică în construcții) rezultă că părțile au început în timpul căsătoriei construcția unei case de locuit pe terenul aparținând părinților pârâtului – reconvenient, casă pe care nu au terminat-o. Din raportul de expertiză, coroborat cu declarația martorilor rezultă că la data când cei doi soți s-au despărțit în fapt, la începutul anului 2010, exista o placă de beton peste subsol în proporție de 2/3 turnat beton, la partea cu subsol betonul nefiind turnat, iar la parter nu existau ziduri, valoarea construcției la acea dată fiind de 20.103 lei.
Instanța a luat în considerare această valoare a construcției indicată de expert deoarece corespunde stadiului lucrărilor la data separării în fapt a părților, începutul anului 2010, astfel cum a fost confirmat și de celelalte probe administrate în cauză. Martora P. M. declară că la data separării în fapt a soților, nu a fost turnată placa deasupra, aceasta fiind turnată ulterior de pârât, martorul L. C. arată că că fundația a fost construită după ce părțile s-au despărțit în fapt, la fel susține și martora T. C., iar martorul B. D. declară că la începutul anului 2010, când părțile s-au separat, casa avea doar demisolul și placa de jos turnată, iar ulterior au fost ridicați pereții.
P. coroborarea acestor declarații cu concluziile raportului de expertiză, instanța nu a putut lua în considerare decât varianta 2 propusă de expert, care indică o valoare de 20.103 lei, varianta 1 nefiind confirmată de celelalte probe administrate în cauză.
În ceea ce privește valoarea terenului în suprafață de 1334,21 mp, situat în extravilanul mun. V., jud. V., suburbia Moara Greci, sola 16 din . “Valea Diaconului”, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2143 din 04.07.2006, instanța a reținut din raportul de expertiză că este de 26.680 de lei, valoare necontestată de părți, conform concluziilor scrise depuse de acestea la dosar.
Cu privire la includerea în masa partajabilă a autoturismului „F. B.” cu nr. de înmatriculare AN 363 JB, solicitată de reclamanta – pârâtă, instanța a reținut din declarațiile ambelor părți că acesta nu se mai află în posesia lor, fiind „ridicat” de autoritățile italiene pentru neplata unor datorii. În privința naturii acestor datorii, comune ori personale ale pârâtului – reconvenient, cele două părți au avut opinii contrare, însă niciuna dintre ele nu a dovedit natura acestora nici nu a depus vreun înscris cu privire la dobândirea acestui autoturism. Instanța nu poate să includă în masa partajabilă bunuri ori valoarea acestora, a căror existență nu a fost dovedită, prin urmare a respins acest capăt de cerere.
Din raportul de expertiză merceologică refăcut rezultă că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie - parțial set, evaluat la 750 de lei, camera video, evaluat la 320 lei, mobilier bucătărie-parțial set, evaluat la 350 de lei, aragaz evaluat la 360 de lei, butelie românească în valoare de 120 de lei, mașină de spălat în valoare de 216 lei, combină frigorifică în valoare de 750 de lei, cuptor cu microunde în valoare de 168 de lei, mașină de cusut în valoare de 240 de lei, aparat foto în valoare de 300 de lei, computer în valoare de 720 de lei, mobilier dormitor evaluat la 960 de lei, mobilier hol evaluat la 360 de lei, laptop evaluat la 250 de lei, masă inox măcelărie evaluată la 1080 de lei și cântar “Olivetti” în valoare de 360 de lei. Cu privire la alte bunuri mobile (ex. lănțișor, brățară de aur), menționate de părți, existența lor nu a fost dovedită, prin urmare instanța nu le va include în masa partajabilă.
Cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune sunt de 50% pentru reclamanta - pârâtă și 50% pentru pârâtul – reconvenient, cote prezumate de lege și necontestate de niciuna din părți.
În privința modalității de împărțire a bunurilor comune, instanța a reținut că reclamanta – pârâtă a solicitat atribuirea suprafeței de teren de 1334,21 mp, cu sulta corespunzătoare și bunurile mobile pe care le are în posesie, nefiind de acord cu lotizarea terenului, care ar scădea considerabil valoarea acestuia.
Pârâtul – reconvenient a fost de acord ca reclamanta – pârâtă să primească bunurile mobile pe care le are în posesie, însă propune împărțirea terenului de 1334,21 mp în două loturi de câte 667 mp și atribuirea către fiecare parte a unui astfel de lot, cu plata sultei corespunzătoare.
Instanța a luat în considerare propunerile părților, dar a avut în vedere și domiciliul reclamantei – pârâte, care este în jud. N., faptul că terenul pe care s-a început construcția imobilului casă de locuit aparține părinților pârâtului – reconvenient, valoarea bunurilor atribuite fiecărei părți să corespundă cotei de contribuție de 50% și fiecare dintre părți să poată folosi bunurile ce îi vor fi atribuite, fără a se fărâmița loturile în mod excesiv și a se micșora astfel în mod considerabil valoarea economică a bunurilor primite de fiecare.
Având în vedere aceste considerente, instanța a atribuit în natură reclamantei – pârâte R. N. imobilul teren arabil cu suprafața de 1334,21 mp, situat în extravilanul mun. V., jud. V., suburbia Moara Greci, sola 16 din . “Valea Diaconului”, dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 2143 din 04.07.2006, evaluat la suma de 26.680 lei.
A atribuit în natură reclamantei – pârâte R. N. următoarele bunuri mobile: camera video evaluată la 320 lei, aparatul foto în valoare de 300 de lei, laptopul evaluat la 250 de lei, masa inox măcelărie evaluată la 1080 de lei și cântarul “Olivetti” în valoare de 360 de lei. Instanța a luat în considerare concluziile raportului de expertiză merceologică, astfel cum a fost refăcut, precum și dorința părților de a primi fiecare bunurile mobile pe care le are în posesie.
Pârâtului – reconvenient M. D. i-a fost atribuită în natură construcția casă de locuit situată în loc. Văleni, ., neterminată, evaluată, la stadiul în care se afla la data separării în fapt a soților, la valoarea de 20.103 lei. Instanța a avut în vedere și faptul că terenul pe care a fost ridicată construcția aparține părinților acestuia, evitându-se astfel eventualele probleme de ordin juridic cu care s-ar putea confrunta părțile în situația atribuirii construcției către reclamanta – pârâtă, aceasta exprimându-și dorința în acest sens.
Instanța a atribuit în natură pârâtului – reconvenient M. D. și următoarele bunuri mobile: mobilier bucătărie-parțial set, evaluat la 750 de lei, mobilier bucătărie-parțial set, evaluat la 350 de lei, aragaz, evaluat la 360 de lei, butelie românească, în valoare de 120 de lei, mașină de spălat, în valoare de 216 lei, combină frigorifică în valoare de 750 de lei, cuptor cu microunde în valoare de 168 de lei, mașină de cusut în valoare de 240 de lei, computer în valoare de 720 de lei, mobilier dormitor, evaluat la 960 de lei și mobilier hol, evaluat la 360 de lei.
A obligat reclamanta - pârâtă să achite pârâtului - reconvenient suma de 3.893 lei cu titlu de sultă.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate, instanța l-a obligat pe pârâtul - reconvenient să achite reclamantei - pârâte suma de 4740 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 2240 reprezentând diferență de taxă de timbru și onorarii experți și 2500 de lei onorariu avocat.
Instanța a avut în vedere că reclamanta – pârâtă a achitat singură taxa de timbru corespunzătoare valorii masei partajabile care a fost împărțită în mod egal, prin urmarea ambele părți au profitat de împărțeală și este corect ca și pârâtul – reconvenient să suporte ½ din această taxă, dar și din onorariile experților.
Instanța a admis cererea reclamantei – pârâte prin care s-a solicitat plata de către pârâtul – reconvenient a onorariului de avocat în cuantum de 2500 de lei, pe care l-a dovedit prin chitanțele atașate la dosar, având în vedere complexitatea dosarului și că cererea introductivă a fost admisă, cu excepția capătului de cerere privind includerea în masa partajabilă a autoturismului „F. B.”.
Instanța nu a putut însă să admită și cererea reclamantei – pârâte având ca obiect achitarea de către pârâtul – reconvenient a cheltuielilor de deplasare a apărătorului reclamantei – pârâte de la Piatra – N. la V. și retur, faptul că aceasta și-a ales un avocat din altă localitate și nu din V. fiind opțiunea sa personală.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 301 Cod de procedură civilă, a declarat recurs pârâtul M. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In fapt, hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal nefiind motivata. In tot cuprinsul hotararii, instanța nu face referire la nici un text de lege in baza căruia a pronunțat hotărârea, ci se refera doar la art.30 C.Fam ce reglementează calitatea bunurilor dobândite de soți in timpul căsătoriei, ca fiind comune. Raportat la modalitatea de partajare si atribuire a bunurilor nu se indica in hotărâre temeiul legal care a condus la o astfel de imparteala, avantajând exclusiv reclamanta, si neținându-se seama de doleanța si propunerea paratului de atribuire in cote echitabile de 50% atat a terenului, cat si a construcției.
Nelegalitatea hotărârii decurge din interpretarea eronata a normei juridice aplicabile,prin extinderea normei juridice dincolo de ipotezele in care ea se aplica, dându-se astfel o interpretare greșita normei de drept.
In speța, instanța nu a procedat la partajarea in doua loturi egale a terenului in suprafața de 1334,21 mp arabil situat in extravilanul mun. V., la punctul „Valea Diaconului", deși imobilul este comod de impartit in doua loturi egale, a cate 667 mp fiecare, asa cum de altfel, recomanda expertul B. O. -P. in raportul de expertiza topometrica, la fila 162-verso (vol.I)- a dosarului.
De asemenea, instanța nu a avut in vedere ca pe lotul 1, care solicita sa fie atribuit recurentului M. D., acesta a edificat o construcție cu fundație de beton . mult, așa cum rezulta din declarațiile tuturor martorilor (filele 74,75,89,105,142,-vol I) terenul, deși a fost dobândit in timpul căsătoriei, s-a cumpărat dintr-un împrumut ce a fost achitat prin vânzarea unui apartament bun propriu al recurentului .Terenul in suprafața de 1334,21 mp a fost cumpărat in anul 2006, cu bani împrumutați de către parat, de la cunoștințe, care apoi au trebuit sa fie restituiți, prin vânzarea in data de 23.01.2007 a apartamentului bun propriu al sau (contract vânzare-cumpărare n. 43/23.01.07) cu suma de 40.000 lei.
Mai mult, nu s-a avut in vedere faptul ca intimata a fost in șomaj in anii 2006 si 2007, la momentul achiziționării terenului (04.07.2006) si nu a avut cum sa contribuie la achiziționarea acestuia, iar banii împrumutați pentru cumpărarea acestui imobil au fost achitați prin vânzarea apartamentului personal al recurentului. Nu s-au analizat veniturile obținute fiecare parte in anii conviețuirii (depuse o data cu cererea de recurs), si care indica sume considerabil mai mari obținute de către recurent.
Art. 673 ind.9 C. prevede ca :„ La formarea si atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, de.... mărimea cotei-parti ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor,de faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri... ".
Or, instanța a atribuit in mod greșit întreaga suprafața de teren de 1334,21 mp intimatei, doar pe considerentul ca domiciliul acesteia este in jud. N. si ca altfel s-ar fărâmița in mod excesiv loturile si terenul si-ar pierde din valoarea economica, daca ar fi partajat. Nu a avut insa in vedere faptul ca recurentul e localnic, acolo a copilărit, e legat sufletește de zona respectiva, a construit pe acel teren, si ca 1/2 din suprafața de 1334,21 mp, nu reprezintă o fărâmițare care sa împiedice utilizarea in condiții rezonabile si decente a lotului atribuit fiecărei parti. Mai mult,din probatoriul administrat (expertiza topo, in construcții, martori) rezulta fara tăgada ca paratul a contribuit exclusiv la achiziționarea terenului.
Raportat la imobilul construcție casa de locuit, situata in . V., neterminata, evaluata la suma de 20.130 lei, edificata in curtea părinților recurentului, se observă ca modalitatea de atribuire s-a realizat cu aplicarea greșita a normelor de drept, in speța, art.741 CCiv. ce stipulează ca „trebuie sa se dea, in fiecare parte, pe cat se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi"" .
Nici cu privire la atribuirea acestui bun instanța nu a motivat in drept soluția, neindicând in baza căror dispoziții legale a procedat la o astfel de împărțeală si a aplicat greșit legea.
De remarcat ca reclamanta a cerut impartirea bunurilor in cote de 50%, la fel ca paratul. Instanța era îndreptățită sa procedeze la partajarea echitabila atat a terenului cat si a casei de locuit nefinalizata.
În spiritul respectării dispozițiilor legale enunțate mai sus, se poate proceda la impartirea corecta, in cote-parti egale a imobilului casa de locuit, urmând ca recurentul sa primească in natura cota de ½, din locuința, iar intimata sa primească sulta de 10.051,5 lei corespunzătoare cotei sale parti.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, acestea au fost calculate eronat, întrucât si paratul a contribuit la plata lor, achitând taxa judiciara de timbru in cuantum de 720 lei, pentru expertiza merceologica avansul de 150 lei (fila 83), pentru expertiza in construcții 250 lei (fila 82), si pentru expertiza topo 250 lei (fila 84).
Mai mult, greșit instanța a obligat paratul la plata onorariului de avocat in cuantum de 2500 lei, desi la dosarul cauzei se afla la fila 87 –vol. II doua chitanțe a 1000 lei fiecare.
Instanța nu a făcut aplicarea corecta a art. 276 vechiul C.Proc. Civ referitor la plata cheltuielilor de judecata si compensarea acestora, aspect ce se încadrează in motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 vechiul C. Proc. Civ, respectiv, „când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii."
In drept, art. art. 299-316 vechiul C.Proc. Civ.; art.741 C.Civ.; art. 673 ind.9 C..
P. întâmpinare, intimata reclamantă R. N. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul - parat M. D..
Motivele de recurs în raport de dispozițiile legale invocate de recurentul -parat, nu sunt fondate pe motive de nelegalitate ale sentinței civile, cerință impusă prin noua reglementare a art. 304 Cod procedură civilă, introdusă prin Legea nr. 195/25 mai 2004, conform alin. l al art.304 C. procedură civilă modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate".
Toate aspectele invocate de recurentul-parat au fost analizate și rezolvate corect de instanța de fond care a avut în vedere situația de fapt a părților domiciliul acestora, al copiilor și a nevoilor acestora precum și cererile părților reținând că, atât pârâtul cat si intimata au dorit să li se atribuie cate un imobil
Finalitatea procesului de partaj o constituie atribuirea care sa aibă în vedere prev. art. 741 c. civ., art. 673/5 si art. 673/9 c.p.c.
Criteriile legale prevăzute de art. 673/9 c.p.c. sunt justificate rațional si obiectiv, pentru a îndruma instanța si a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferința, astfel ca toate aceste dispoziții trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtașilor si a se face o împărțeala echitabila.
În cauza, prima instanța s-a orientat spre varianta de lotizare care să respecte criteriul atribuirii în natura a bunurilor, atribuind fiecărui copărtaș câte un imobil.
Critica privitoare la încălcarea dispozițiilor art.673, indice 9 Cod Procedură Civila nu este fondata, întrucât părtilor li s-au recunoscut cote egale de contribuție, si nu s-a probat juridic efectuarea de către recurentul-parat a unei construcții pe suprafața de teren de 1334,21 mp. cu acordul intimatei-reclamante .
Lucrările de construcții, începute pe suprafața de teren s-au făcut după începerea impartelii juridice a bunurilor, in mod intenționat de către recurentul -parat pentru a împiedica intimata să obțină întreaga suprafața de teren in lot.
Cu privire la contributia avuta la achiziționarea suprafeței de teren, in corect instanța de fond a reținut faptul ca acesta a fost dobândit de ambele parti si nu cum arata recurentul parat, numai de către acesta, nu s-a dovedit pe deplin faptul ca acesta ar fi împrumutat o suma de bani, de la rude, ca mai apoi in anul 2007 sa vanda un apartament bun propriu si sa restituie banii împrumutați.
A arătat intimata că nu este de acord cu modalitatea propusa de către recurentul -parat, ca fiecare sa primească cate 667 mp, teren, întrucât așa cum a arătat se produce o fărâmițare a terenului, isi pierde valoarea economica, neavând posibilitatea de a investi bani si a efectua lucrări agricole sau de alta natura.
Susținerea recurentului -parat ca este legat sufletește de acel loc, nu poate fi primita ca un argument de către, instanța, întrucât terenul a fost achiziționat după c 4 ani de zile de la căsătorie si el a fost găsit de o ruda și nu de către acesta, întrucât era deja la munca in Italia.
Raportat la imobilul construcție casa de locuit, solicită să se rețină faptul ca, nu este de acord cu propunerea de lotizare prezentata de recurentul -parat întrucât si aici instanța de fond a procedat in mod corect si legal, a dat fiecare dintre părți cate un bun imobil, din punct de vedere cantitativ, si nu a fost favorizata sub nici o forma.
Cu privire la cheltuielile de judecata, ca acestea ar fi fost calculate greșit de către instanța de fond, apreciază, ca susținerea recurentului-parata nu este fondata, întrucât acestea au fost compensate in mod corect, iar referitor la onorariul de avocat in cuantum de 2500 lei si acesta a fost corect calculat, la dosarul cauzei se afla si chitanța de 500 lei ( fila 24 vol I ) pe langa cele de la fila 87-vol II .
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor de ordine publică aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Nu se va reține susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței de fond nu este motivată. Din considerentele hotărârii rezultă că în cauză Codul familiei este legea aplicabilă iar sub raportul dreptului procesual, dispozițiile vechiului cod de procedură civilă.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 673, indice 9 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea, dispoziții care nu obligă instanța la a proceda la o împărțeală în natură a tuturor bunurilor ce compun masa bunurilor comune chiar în situația în care acestea ar fi comod partajabile în natură.
În cauză, partajul în natură s-a realizat în modalitatea care se circumscrie ideii de comod partajabil, respectându-se principiile enumerate anterior, cotele de proprietate ale părților, natura bunurilor, domiciliul părților.
Instanța și-a argumentat hotărârea de a atribui întreg terenul intimatei, argumentele instanței fiind pertinente, domiciliul, cota parte, natura bunului(ambele părți au primit bunuri imobile) fiind avute în vedere de instanță în mod corect.
Este neîntemeiată motivarea recurentului potrivit căreia ar fi trebui să primească acest bun în întregime deoarece a fost cumpărat cu banii proprii. În cauză s-a reținut natura de bun comun a acestui teren, cota părților fiind de 50% la dobândirea lui, recurentul nu a formulat cerere reconvențională față de natura bunului sau cota parte avută de părți la dobândirea acestui bun, dimpotrivă a fost de acord cu cota propusă de intimată și cu componența masei de împărțit, mai puțin cu un includerea unui autoturism.
Din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză se reține că la acest moment destinația terenului este agricol, faptul că există posibilitatea schimbării categoriei de folosință și includerii în intravilanul localității pentru a permite construcția de locuințe nu constituie temei pentru a se avea în vedere construcțiile ridicate de recurent pe o parte din teren, construcții despre care expertul reține că sunt fără destinație.
Și în ceea ce privește imobilul casă de locuit instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză. Terenul pe care s-a construit casa aparține părinților și pentru a evita alte litigii între părți se impunea atribuirea acesteia către recurent. Este contradictorie poziția recurentului care solicită și atribuirea acestui bun în natură pentru fiecare parte dar în final solicită să plătească intimatei sultă pentru jumătatea acesteia din imobil fiind evident, astfel, că acesta urmărește atribuirea întregii construcții, cu obligarea sa la plata sultei.
Nici motivul de recurs cu privire la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiat. Instanța de fond a avut în vedere și cheltuielile efectuate de recurent atunci când a făcut compensarea sumelor avansate de părți. Intimata a efectuat cheltuieli în sumă de 5850 lei iar recurentul în sumă de 1370 lei, compensând rezultă suma de 4480 lei din care fiecare trebuie să suporte jumătate, respectiv 2240 lei la care se adaugă 2500 lei onorariu de avocat. La fila 24, vol. I se află și chitanța de 500 lei pe care recurenta nu a avut-o în considerare.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Pe cale de consecință va fi respinsă și cererea recurentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în recurs, în sumă de 2699,99 lei.
P. rezoluția instanței de judecată s-a stabilit taxă de timbru în cuantum de 701 lei, calculată conform art. 5, lit. f din OUG 80/2013. Recurentul a procedat la achitarea sumei de 1335 lei, cu 634 lei mai mult decât taxa de timbru calculată conform dispozițiilor legale sus citate.
P. urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 45, lit. a din OUG 80/2013, se va dispune restituirea taxei plătite și nedatorate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul M. D. împotriva sentinței civile nr. 529/25.02.2014, a Judecătoriei V., pe care o menține.
Dispune restituirea sumei de 634 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru nedatorată, achitată cu chitanța nr._/15.04.2014.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă recurentul să plătească intimatei R. N. suma de 2699,99 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 2500 lei onorariu avocat și 199,99 lei cheltuieli transport.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 septembrie 2014.
Președinte, E. R. I. | Judecător, E. G. | Judecător, C. A. |
Grefier, A.-R. V. |
Red. A.C.
Tehnored. A.V.
2 ex./24.09.2014
Judecătoria V. – judecător G. B.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 325/2014. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1237/2014. Tribunalul... → |
|---|
