Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 39/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 39/A
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEA. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A.-R. V.
----------------
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă T. I. în contradictoriu cu intimatul pârât T. M. C., împotriva sentinței civile nr. 3011 pronunțată la data de 26.11.2014 de Judecătoria V. în cauza având ca obiect ordonanță președințială - stabilire locuință minor.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, la solicitarea apărătorului intimatului pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 15 ianuarie 2015, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3011 pronunțată la data de 26.11.2014 de Judecătoria Bârlad, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3011 din 26.11.2014 Judecătoria Bârlad a admis în parte, cererea formulată pe cale de ordonanță președințială formulată de reclamanta Ț. I. în contradictoriu cu pârâtul Ț. M. C..
A stabilit provizoriu locuința minorei Ț. R. E., născută la data de 20.08.2012, la locuința tatălui, respectiv la pârâtul Ț. M. C. în loc. Bârlad, .. 4, ., ., jud. V. până la soluționarea dosarului de divorț înregistrat cu nr._ pe rolul Judecătoriei Bârlad.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de cele două părți, astfel încât părțile nu mai datorează una alteia nici o sumă de bani reprezentând cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele;
Reclamanta Ț. I. și pârâtul Ț. M. C. sunt căsătoriți. Din relația de căsătorie a rezultat minora Ț. R. E., născută la data de 20.08.2012.
Cu nr._ pe rolul Judecătoriei Bârlad a fost înregistrată cererea privind desfacerea căsătoriei încheiate între părți, stabilirea exercițiului autorității părintești și a locuinței minorei Ț. R. E..
Potrivit art.996 alin.1 C.proc.civ. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
A.. 5 al aceluiași articol, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu mai ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din aceste dispoziții legale rezultă că admisibilitatea ordonanței președințiale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la urgență, caracter vremelnic și neprejudecarea fondului. Îndeplinirea unei singure cerințe impuse de lege nu este suficientă pentru a deduce existența ori pentru a complini absența celorlalte condiții.
Sunt incidente și dispozițiile art. 919 C.proc. civ. care prevăd că, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorie cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, al obligația de întreținere, al încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Raportând situația de fapt la reglementările incidente, studiind dosarul prin prisma condițiilor de admisibilitate mai sus menționate instanța a reținut următoarele:
Ordonanța președințială constituie o procedură specială, prevăzută de art. 996-1001 C.proc. civ., în vederea rezolvării provizorii a unor situații al căror caracter grabnic nu îngăduie să aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.
Condițiile ordonanței președințiale se analizează în raport de circumstanțele obiective ale speței.
Obiectul cererii formulate de reclamanta Ț. I. intră în categoria cererilor prevăzute de art. 919 C.proc. civ., mai sus invocat, iar în acest caz instanța trebuie să verifice doar îndeplinirea cumulativă a două condiții de admisibilitate, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului. În această materie, din interpretarea textului legal rezultă că, condiția urgenței este prezumată de lege.
În acest caz, măsura luată având caracter vremelnic nu este de natură să prejudece fondul procesului, care se rezolvă prin hotărârea finală asupra procesului de divorț, sub toate aspectele.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din recunoașterile celor două părți, rezultă că minora Ț. R. E. a locuit împreună cu cei doi părinți, până la data de 27 septembrie 2014, în imobilul situat în Bârlad, .. 4, . (imobil în care locuiește și în prezent).
În urma unui conflict existent între părinți, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu fetița, mutându-se la domiciliul mamei sale din Bârlad, .. 23, jud. V..
În perioada 01.10-06.10.2014, reclamanta a plecat la Londra, iar pârâtul Ț. M. C. a luat copilul de la domiciliul părinților reclamantei. De la acest moment, minora a locuit la imobilul deținut de pârât, fostul domiciliul conjugal la celor două părți.
Din referatul de anchetă socială rezultă că, imobilul în care locuiește fetița la acest moment este un apartament cu două camere și dependințe, are toate utilitățile necesare, este mobilat și întreținut, oferă condiții bune de locuit. Copilul se află în grija tatălui și a bunicii paterne, este îngrijit și trăiește în condiții bune.
Pe de altă parte, din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul mamei reclamantei rezultă că imobilul este format din două camere și o bucătărie, are toate utilitățile, apă, curent electric și gaz, este mobilată, iar starea de igienă este modestă. În cele două camere locuiește familia extinsă, respectiv cumnata, un copil și mama reclamantei.
Rezultă din cele două anchete sociale efectuate, că pârâtul deține condiții pentru creșterea unui minor, că minora este îngrijită, prin urmare, condițiile materiale pe care le prezintă imobilul în care locuiește minora nu reprezintă un pericol pentru creșterea și dezvoltarea acesteia.
Minora se află în grija tatălui și a bunicii paterne. Aceasta s-a mutat în locuința pârâtului de la momentul când minora a fost adusă de la mamă.
Din declarația martorului P. D., vecinul părților, rezultă că, înainte de despărțire, doar cei doi părinți au avut grijă de minoră, părinții celor două părți, neimplicându-se la creșterea minorei.
Pe de altă parte, martorul P. Capitalina, mama reclamantei, a declarat că a avut grijă de fetiță în timpul căsătoriei celor două părți, în perioada cât cei doi soți erau plecați la serviciu.
Pârâtul lucrează în construcții, iar în acest timp, minora se află în grija mama pârâtului.
Reclamanta nu lucrează, însă așa cum rezultă din probe, în perioada cât a avut minora în grijă, a plecat la Londra pentru susținerea unui interviu, așa cum afirmă reclamanta, iar minora a rămas cu bunica maternă.
Prin urmare, după despărțirea în fapt a părților, deși minora a rămas în grija părinților, respectiv a reclamantei în perioada 27.09. - 06.10.2014, iar ulterior în grija tatălui, în concret, în prezenta cauză, de minoră se ocupă efectiv, bunicile copilului, respectiv bunica maternă și bunica paternă.
Nu rezultă din probe că bunica paternă nu se ocupă de minoră, că prezintă un pericol pentru dezvoltarea acesteia. Martorul P. Capitalina, a declarat că mama pârâtului este bolnavă, tot astfel, martorul P. D. G. a recunoscut că aceasta are probleme de sănătate, însă nu rezultă că boala este atât de gravă încât aceasta nu poate avea grijă de un copil.
Pârâtul prezintă disponibilitate pentru ca reclamanta să mențină relații personale cu minora, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile depuse la dosar.
Prin urmare, în raport de susținerile și probele administrate în cauză, nu rezultă nici o împrejurare care să justifice mutarea locuinței fetiței de la tată la mamă, până la soluționarea dosarului de divorț.
Faptul că minora este o fetiță, de vârstă mică, nu conduce în mod automat la stabilirea locuinței acesteia de urgență la mamă, ci reprezintă împrejurări care vor fi avute în vedere de instanța care se va pronunța asupra fondului.
În cadrul cererii cu care este învestită, instanța nu a stabilit care dintre cei doi părinți deține condiții mai bune de locuit sau prezintă garanții pentru creșterea minorei, întrucât acestea constituie împrejurări care vor fi avuți în vedere la pronunțarea asupra fondului.
În cadrul prezentei cereri instanța a analizat aceste împrejurări în doar în scopul prevenirii unei situații care ar aduce atingere dezvoltării normale a minorei.
Așa cum s-a reținut, minora s-a născut și a crescut în imobilul în care la acest moment locuiește în mod efectiv, iar pentru dezvoltarea sa are nevoie de un climat familial securizat, continuitate în îngrijire. Din probe nu rezultă că locuind în acest imobil, minora ar fi în pericol, că nu este îngrijită suficient. În condițiile în care copilul este integrat în familia extinsă a tatălui, așa cum rezultă din declarația martorului audiat în apărare, iar într-o perioadă relativ scurtă de timp minora a fost supusă unor schimbări, de la locuința părinților, la locuința mamei, iar ulterior, din nou la locuința părinților, se apreciază că, schimbarea din nou a locuinței, nu ar face decât să afecteze starea minorei.
În lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus menționate, instanța a admis în parte cererea reclamantei de stabilire a locuinței minorei și a stabilit, până la soluționarea divorțului locuința minorei la tată, în locuința la care minora locuiește la acest moment, în imobilul din în Bârlad, .. 4, ., ..
Reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 380 lei reprezentând onorariu avocat, iar pârâtul a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, întrucât ambele părți au căzut în pretenții, instanța a compensat cheltuielile efectuate de cele două părți, astfel încât părțile nu mai datorează una alteia nici o sumă de bani reprezentând cheltuieli de judecată, după compensare.
Împotriva acestei sentințe, în legal, a formulat apel reclamanta Ț. I., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală.
Considera apelanta ca hotărârea primei instanțe nu este temeinica instanța neavând in vedere interesul superior al minorului, situația de fapt care rezulta din probele administrate fiind cu totul alta.
1.In primul rând s-a apreciat ca in mod greșit instanța a admis in parte cererea si a stabilit domiciliul minorei la tata.
Intimatul nu a avut capăt de cerere prin care sa solicite acest lucru si chiar in virtutea rolului active instanța nu putea sa stabilească domiciliul minorei la tata.
2. In al doilea rând a considerat apelanta ca prima instanța nu a avut in vedere interesul superior al minorului, care trebuie sa crească alături de mama sa.
Din probele administrate rezulta ca inca de la naștere si pana la vârsta e doi ani minora a fost îngrijită de către apelanta lucru firesc având in vederea nevoile unui copil nou născut.
După vârsta de doi ani, o scurta perioada cat apelanta a mers la serviciu mama acestei a avut grija de minora care uneori stătea si cate doua zile la aceasta. Rezulta ca minora este atașata si se simte ocrotita si îngrijită de apelanta si mama acesteia.
După despărțirea de intimat, ca urmare a violentelor acestuia, minora a continuat sa fie îngrijita de apelanta si mama sa pana la momentul când acesta profitând de lipsa acesteia a luat fetita la domiciliul sau.
In prezent fetita este îngrijita in cea mai mare parte de către mama intimatului acesta având un serviciu care presupune lipsa de acasă in cea mai mare parte a zile. A apreciat apelanta ca nu este in interesul minorei ca aceasta sa fie îngrijita in cea mai mare parte a timpului de către bunica paterna in condițiile in care aceasta nu a fost obișnuita cu prezenta ei.
Este de neconceput ca mama fetitei sa poată sa o îngrijească si sa fie alături de ea, având in vedere si vârsta, fiind preferata îngrijirea minorei de către bunica paterna.
In ceea ce privește atitudinea intimatului acesta ii permite mamei sa isi vadă fetita pentru scurte perioade de timp si numai in prezenta si sub controlul acestuia profitând de aceasta ocazie pentru a o jigni si amenința pe apelanta.
Intimatul Ț. M. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât hotărârea primei instanțe Sentința civila nr. 3011 pronunțata de Judecătoria Bârlad Ia data de 26.11.2014 este legala st temeinica si in interdependenta cu situația reala de fapt si cu interesul superior al minorului pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bârlad la data de 21.10.2014 sub nr._ /2.014 reclamanta T. I. a chemat in judecata pe paratul T. M. C. pentru ca, pe cale de ordonanța președințială sa se stabilească locuința minorei T. R. E., născuta la data de 20.01.2012 la domiciliul sau.
Este de reținut ca in motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat ca se afla in proces de divorț cu paratul, acțiune ce face obiectul dosarului nr._ . aflat in procedura de regularizare. Arata aceasta ca „încă de la începutul, căsniciei a avut probleme, deoarece soțul sau avea un comportament agresiv verbal, apoi si fizic, a fost sancționat contravențional de mai multe ori deoarece făcea scandal. Paratul are mari probleme cu alcoolul, consuma băuturi alcoolice, iar pe fondul acestui consuni a devenit mai agresiv. Arata ca la data de 27 septembrie soțul sau a luat-o de la serviciu cu mașina si in loc sa meargă acasă s-a deplasat către un loc pustiu din zona barajului, luându-i telefonul si banii, a agresat-o. După acest incident a fost nevoita sa se mute la părinții săi împreuna cu fetita, in perioada 01.10 - 06.10 a fost plecata ia Londra la un interviu, iar in acest timp, soțul sau a luat-o pe fetita, interzicându-i să aibă legături cu minora. Minora are 2 ani. fiind foarte atașata de ea, la acel moment suferind ca nu poate lua legătura cu ea,"
La prima instanță, paratul a depus întâmpinare la acțiunea formulata de reclamanta pe cale de ordonanța președințiala prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Lege pentru admiterea acțiunii, solicitarea reclamantei neprezentând nicio urgenta. Minora este sănătoasa, nu este in pericol, locuiește eu tatăl si bunica ei paterna, in casa in care s-a născut si a copilărit pana în prezent. Arata ca reclamanta încearcă sa creeze un scenariu credibil pentru a-si acoperi propria vinovăție. Nu este violent, iar incidentul din data de 27.09.2014 prezentat de reclamanta s-a desfășurat cu totul altfel. A doua zi a părăsit domiciliul conjugal împreuna cu fetita, mutându-se la mama sa. A doua zi a sunat-o pe reclamanta, spunându-i ca dorește sa vadă fetita, insa aceasta i-a spus ca ii interzice sa o vadă. La data de 01.10.2014, un coleg i-a spus ca reclamanta a fost văzuta cu un geamantan in mana. Ulterior a realizai ca reclamanta a plecat in Londra, așa cum de altfel bănuia. A luat legătura cu reclamanta, aceasta confirmând stat prezenta sa, cat si relația pe care o are cu o persoana din Londra. Susține ca lucrează la o firma de construcții și are posibilitatea sa crească fetita, fiind ajutat si de mama sa.
Analizând ansamblul materialului probator în cauza, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta T. I. si paratul T. M. C. sunt căsătoriți. Din relația de căsătorie a rezultat minora T. R. E., născuta la data de 20.08.2012.
In mod corect prima instanță a reținut că, in urma unui conflict existent intre parti, reclamanta a părăsit domiciliul conjugal împreuna cu fetita, mutându-se la domiciliul mamei sale din Bârlad, .. 23, jud. V., si in perioada 01.10 - 06.10.2014, reclamanta a plecat ia Londra, iar paratul T. M. C. a luat copilul de la domiciliul părinților reclamantei. De la acest moment, minora a locuit la imobilul deținut de parat, fostul domiciliu conjugal al celor doua parți.
Din referatul de ancheta sociala rezulta ca imobilul in care locuiește fetita la acest moment (cu tatăl si bunica paterna) este un apartament cu 2 camere si dependințe, are toate utilitățile necesare, este mobilat si întreținut, oferă condiții bune de locuit. Copilul se afla in grija tatălui si a bunicii paterne, este îngrijit si trăiește in condiții bune.
Pe de alta parte, din referatul de ancheta sociala efectuat la domiciliul mamei reclamantei rezulta ca imobilul este format din 2 camere si o bucătărie, are toate utilitățile, apa, curent electric și gaz, este mobilată, iar starea de igiena este modesta, in cele 2 camere locuiește familia extinsa, respectiv cumnata, un copil si mama reclamantei. Imobilul unde locuiește reclamanta are 2 camere în care locuiesc 5 persoane - reclamanta, mama sa, cumnata, fratele sau si noul născut, nu are grup sanitar în locuința, astfel încât fetita nu ar putea din punct de vedere igienic locui in acel imobil.
Rezulta, așadar din cele doua anchete sociale efectuate, ca paratul deține condiții pentru creșterea unui minor, ea minora este îngrijită (are camera mobilată corespunzător si utilată special pentru ea), prin urmare, condițiile materiale pe care le prezintă imobilul in care locuiește minora nu reprezintă un pericol pentru creșterea si dezvoltarea acesteia, ci dimpotrivă urmăresc clar interesul superior al minorei.
Minora se alia in grija tatălui si a bunicii paterne, iar locuința acesteia este aceeași din momentul in care s-a născut.
Paratul lucrează in construcții, in acest timp, minora se afla in grija mamei paratului.
Reclamanta nu lucrează, insa așa cum rezulta din probe, in perioada cat a avut minora in grija, a plecat la Londra pentru susținerea unui interviu, așa cum afirma reclamanta, iar minora a rămas cu bunica materna.
Prin urmare, după despărțirea in fapt a pârtilor, deși minora a rămas in grija părinților, respectiv a reclamantei in perioada 27.09 - 06.10,2014, iar ulterior in grija tatălui, in concret, in prezenta cauza, de minora se ocupa efectiv, bunicile copilului, respectiv bunica materna si bunica paterna, cat si tatăl.
Nu rezulta din probe ca bunica paterna nu se ocupa de minora, ca prezintă un pericol pentru dezvoltarea acesteia. Martorul P. Capitalina, a declarat ea mama paratului este bolnava, martorul P. D. G. a recunoscut ca aceasta are probleme de sănătate, insa nu rezulta ca boala este atâta de grava incat aceasta nu poate avea grija de un copil.
Paratul prezintă disponibilitate pentru ca reclamanta sa mențină relații personale cu minora, așa cum rezulta din declarațiile martorilor audiați in cauza, si înscrisurile depuse la dosar, de asemenea si din fisele ce cuprind mesaje ale intimatului către apelanta si din faptul ca reclamanta are serioase probleme financiare depunându-va in acest sens adresa primita de la PROVIDENT FINANCIAL România de înștiințare a executării silite către aceasta.
Prin urmare, in raport cu susținerile si probele administrate in cauza, nu rezulta nicio împrejurare care sa justifice mutarea locuinței fetitei de la tata la mama pana la soluționarea dosarului de divorț.
Faptul ca minora este o fetita, de vârsta mica, nu conduce in mod automat la stabilirea locuinței acesteia de urgenta la mama, ci reprezintă împrejurări care vor fi avute in vedere de instanța care se va pronunța asupra fondului.
In cadrul cererii cu care a fost investita, instanța de fond in mod corect a dispus sa nu stabilească care dintre cei 2 părinți, deține condiții mai hune de locuit sau prezintă garanții pentru creșterea minorei, întrucât acestea constituie împrejurări care vor fi avute in vedere la pronunțarea asupra fondului.
In cadrul prezentei cereri instanța de fond a analizat doar acele împrejurări in scopul prevenirii unor situații care ar duce la atingerea dezvoltării normale a minorei.
Așa cum s-a reținut, minora s-a născut si a crescut in imobilul in care la acest moment locuiește in mod efectiv, iar pentru dezvoltarea sa are nevoie de un climat familial securizat, continuitate in îngrijire. Din probe nu rezulta ca locuind la acest imobil, minora ar fi in pericol, ea nu este îngrijită suficient. In condițiile în care copilul este integrat in familia extinsa a tatălui, așa cum rezulta din declarația martorului audiat in apărare, iar într-o perioada relativ scurta de timp minora a fost supusa, unor schimbări, de la locuința părinților, la locuința mamei, după care, din nou la locuința părinților, se apreciază, ca, schimbarea din nou a locuinței, nu ar face decât sa afecteze starea minorei. F. de aceste considerente, in mod corect instanța de fond a stabilit provizoriu locuința minorei T. Rebcca E., la locuința tatălui, intimatul T. M. C..
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, Tribunalul reține că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit disp.art.919 C. (Măsuri vremelnice) „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței”.
Astfel fiind, spre deosebire de ipoteza cuprinsă la art.400 cod civil (Locuința copilului după divorț), articol conform căruia „în lipsa înțelegerii dintre părți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic”, ipoteză care are în vedere pronunțarea din oficiu a instanței asupra acestui aspect, în cadrul procedurii ordonanței președințiale, instanța de tutelă nu este legitimată a stabili din oficiu locuința minorului la domiciliul pârâtului, în opoziție cu cererea expresă a reclamantului, în absența unei cereri exprese din partea celuilalt părinte, respectiv a unei cereri reconvenționale cu același obiect.
În consecință, pentru situația în care instanța de tutelă nu era învestită și cu asemenea cerere incidentală dar aprecia, verificând temeinicia cererii reclamantei, că nu se impune stabilirea domiciliului minorei la ea, soluția trebuia să fie de respingere a cererii ca atare.
Astfel fiind, apelul declarat de reclamantă este fondat.
Rejudecând cererea reclamantei, Tribunalul va verifica îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale și, ulterior condiția temeiniciei acesteia.
Condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale presupun, de principiu, existența urgenței și caracterul vremelnic al măsurii care se cere a fi luată și neprejudecarea fondului.
Pentru folosirea ordonanței președințiale în scopul luării măsurilor provizorii anume prevăzute de art.919 C., nu trebuie dovedită cerința urgenței, astfel cum este impusă prin art.996 alin.(1) C.. În această situație, urgența este presupusă prin voința legiuitorului de vreme ce s-a îngăduit să se recurgă la procedura ordonanței. Urmează ca instanța să verifice îndeplinirea numai a celorlalte două cerințe de admisibilitate.
Măsura stabiliri locuinței minorei la domiciliul mamei, până la soluționarea definitivă a divorțului, întrunește cerința vremelniciei, având caracter provizoriu și reversibil.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, se impune a fi precizat că această cerință va fi avută în vedere de judecător odată cu soluționarea cauzei. Dezlegarea problemelor de drept de către judecător cu ocazia motivării ordonanței președințiale se va circumscrie stabilirii aparenței de drept invocate de reclamant fără a tranșa irevocabil disputa judiciară în favoarea uneia dintre părți.
Analizând temeinicia cererii apelantei-reclamante, Tribunalul reține ca și situație de fapt, împrejurarea că în prezent, părțile se află în cursul soluționării cererii de desfacere a căsătoriei, dosar înregistrat sub nr._, căsătorie din care a rezultat minora Ț. R. E..
Ca urmare a separării în fapt a părților, reclamanta s-a mutat împreună cu minora în locuința mamei sale din Bârlad, ..23, jud.V.. În perioada 01.10-06.10.2014, reclamanta a plecat la Londra iar pârâtul a luat copilul de la domiciliul mamei reclamantei. De la acest moment, minora a locuit la imobilul deținut de pârât, fostul domiciliu conjugal al părților, situat în Bârlad, ., ., ., imobil în care minora locuiește și în prezent cu tatăl său și bunica paternă.
Din referatul de anchetă socială efectuat la acest imobil, rezultă că fostul domiciliu comun al părților constă într-un apartament cu două camere și dependințe, are toate utilitățile necesare, este mobilat și întreținut, oferă condiții bune de locuit. Minora se află în grija tatălui și a bunicii paterne, este îngrijit și trăiește în condiții bune.
Având în vedere că minora a locuit în fostul domiciliu comun al părților de când s-a născut și până la data separării în fapt, cât și de la începutul lunii octombrie 2014 până în prezent, acest imobil constituie locuința statornică a acesteia.
Pentru modificarea acestei situații de fapt, neconsfințită încă printr-o hotărâre judecătorească, și pentru a stabili domiciliul minorei la domiciliul actual al mamei, până la definitivarea divorțului părților, se impune analizarea condițiilor materiale pe care aceasta din urmă le prezintă.
În mod judicios a notat prima instanță faptul că garanțiile morale pentru creșterea minorei nu pot fi analizate în cadrul acestei proceduri, motivat de faptul că astfel s-ar prejudeca fondul procesului de divorț.
Astfel, fiind din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul mamei reclamantei rezultă că imobilul este format din două camere și o bucătărie. Deși locuința are toate utilitățile (apă, curent, gaz, curent electric) și este utilată, starea de igienă este modestă. În cele două camere locuiește familia extinsă, respectiv mama reclamantei, fratele reclamantei, soția și copilul acestora în vârstă de 2 luni. Potrivit declarației martorei P. Capitalina, fiul său și nora sa lucrează în Franța, unde urmează să se întoarcă, la momentul depunerii mărturiei având un copil de 2 luni.
Reține de asemenea Tribunalul că reclamanta s-a angajat de curând la un bar, prezentând în acest sens Adeverința nr.1/13.01.2015 emisă de Î.I.D. Gh.V. și declarând verbal în fața instanței că lucrează zilnic 4 ore, în intervalul orar 16-20. Pârâtul este de asemenea angajat începând cu data de 19.09.2014, ca zidar-pietrar, la ., având un program de lucru, conform Contractului individual de muncă nr.23/18.09.2014, de 8 ore pe zi, între 08.00-16.00 (18.00 conform răspunsului său la interogatoriu). Din înscrisurile depuse la dosar rezultă de asemenea că minora este înscrisă la Grădinița cu program prelungit nr.2 din Bârlad, având program de la ora 06.00, până la ora 18.00, de luni, până vineri.
În perioada în care reclamanta a fost plecată la Londra, de fetiță s-a îngrijit bunica maternă.
Din depoziția martorului P. D. Geroge a rezultat că minora este îngrijită de bunica paternă, în lipsa tatălui, în a cărui locuință s-a mutat imediat după despărțirea în fapt a părților. B. paternă, deși a suferit în urmă un an și jumătate o intervenție chirurgicală majoră, îngrijește în prezent pe minoră.
Rezultă așadar, că în lipsa părinților, de minoră s-au îngrijit bunicile acesteia.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză nu a relevat lipsa disponibilității pârâtului în a asigura menținerea legăturilor personale ale reclamantei cu fiica ei, o atitudine cooperantă a pârâtului în acest sens fiind de altfel și de recomandat pe viitor.
Având în vedere condițiile materiale ale locuinței actuale a reclamantei, inferioare în prezent celor de care minora beneficiază în locuința tatălui, precum și faptul că nu au fost relevate elemente probatorii care să determine concluzia că minora s-ar afla în vreo stare de pericol sau de neglijență raportat la condițiile actuale de trai, stabilirea locuinței la domiciliu mamei până la soluționarea procesului de divorț, nu apare ca o măsură imperios necesară.
D. urmare, acțiunea promovată de reclamantă pe calea ordonanței președințiale este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, fapt ce echivalează, din punct de vedere juridic, cu menținerea situației actuale.
D. fiind faptul că soluția pronunțată de prima instanță a reprezentat în esență o respingere a cererii reclamantei, prin prezenta decizie nu se poate reține încălcarea prevederilor art.481 C., apelantei nefiindu-i înrăutățită situația în propria cale de atac.
Față de specificul prezentei proceduri, de menționat este faptul că potrivit art.1001 alin.(1) C., „Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o” (n.n. care au justificat formularea cererii).
Pe de altă parte, din perspectiva soluționării fondului procesului de divorț, sub aspectul stabilirii locuinței minorei la unul dintre părinți, se impune menționarea prevederilor art.1001 alin.(2) C., potrivit cărora: „Ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului”.
Astfel fiind, analiza împrejurărilor care ar justifica stabilirea locuinței la un părinte sau celălalt implică administrarea unui probatoriu mai amplu care să releve atât condițiile materiale, cât și cele morale, precum și verificarea respectării interesului superior al minorei prin prisma aspectelor prevăzute de art.2 alin.(6) și de art.21 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului:
- art.2 alin.(6): a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenență la o familie; b) opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate; c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor; d) capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia; e) menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament”;
- art.21 „a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil și de a respecta drepturile părintești ale acestuia din urmă; b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt menținerea relațiilor personale; c) situația locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte; d) istoricul cu privire la violența părinților asupra copilului sau asupra altor persoane; e) distanța dintre locuința fiecărui părinte și instituția care oferă educație copilului”.
Aceste aspecte nu au putut forma obiectul prezentei analize, în considerarea respectării cerinței neprejudecării fondului procesului de divorț.
Instanța precizează că, în continuare, se impune ca ambii părinți să dea dovadă de înțelegere în ceea ce privește nevoile și dorințele fiicei lor, fără a o obliga pe aceasta sau a-i impune în vreun fel adoptarea conduitei vreunuia dintre părinți în raport cu celălalt. Totodată instanța reține că ar fi indicat ca tatăl să nu forțeze minora să rămână la domiciliul său, facilitând totodată și menținerea legăturilor personale ale minorei cu mama acesteia, prin înțelegerea nevoilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de Ț. I. împotriva sentinței civile nr. 3011/26.11.2014 a Judecătoriei Bârlad pe care o schimbă în tot în sensul că:
Respinge acțiunea civilă formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta Ț. I. în contradictoriu cu pârâtul Ț. M. C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Ianuarie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
Red. A.I.Z.
Tehnored. A.I.Z./A.V.
4 ex./16.01.2015
Comunicat 2 ex./
Judecătoria Bârlad – Judecător G. B.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 32/2015. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
