Pensie întreţinere. Decizia nr. 916/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-07-2015 în dosarul nr. 916/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 916/A/2015
Ședința publică de la 07 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta - intimată C. G., cu domiciliul procesual ales la fam. C. G. din . a cererii de apel formulată de intimatul - apelantul C. N., domiciliat în M., . Decembrie 1918, nr. 10, ., ., jud. V., ambele promovate împotriva sentinței civile nr. 79 din 13.01.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect pensie întreținere majorare - cauză minori și familie.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantului C. N., av. P. M., lipsind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; apelanta C. Georgana nu a depus cerere de apel semnată; nu se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verifica actele dosarului, când Tribunalul constată că apelanta C. G. nu s-a prezentat în instanță pentru a semna cererea de apel și nici nu a comunicat un exemplar semnat ale acestei cereri. Având în vedere că neregularitatea lipsei semnăturii cererii de chemare în judecată nu a fost îndreptată până la termenul la care partea a înștiințat în acest sens, tribunalul invocă, din oficiu, excepția de nulitate a apelului declarat de apelanta C. G. pentru neîndeplinirea obligației prevăzută în sarcina acesteia. Acordă cuvântul repreuentantului apelantului pentru a arăta dacă mai sunt cereri prealabile de fomrulat.
Av. P. M. nu formulează astfel de cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau alte excepții de invocat în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe excepția de nulitate a apelului declarat de apelanta C. G. și cereril ede apel.
Av. P. M., având cuvântul pentru apelantul C. N., solicită admiterea excepșiei invocate și anulare acererii de apel în condițiile în care nu au fost respectate dispozițiile legale privind cererea de apel, lipsa semnăturii nefiind complinită de către apelantă.
Cu privire la apelul formulat de C. N. solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate, doar cu privire la cererea principala privind majorarea pensiei de întreținere minor si compensarea cheltuielilor de judecata.
Prin primul motiv de apel critică soluția primei instanțe deoarece aceasta, în mod greșit, nu a analizat caracterul veniturilor realizate de apelant, reținând in cuantumul acestora si veniturile cu caracter nepermanent, respectiv orele suplimentare și l-a obligat la plata unei pensii majorate de 550 lei. Din Adeverința nr. 1571 / 1-12-2014 și fluturații de salarii depuși la dosar rezultă că veniturile apelantului diferă de la o lună la alta, în funcție de orele suplimentare sau de noapte prestate.
Potrivit disp. art. 527 C.civ. la stabilirea pensiei de întreținere se ține cont de veniturile cu caracter permanent realizate, iar venitul din orele suplimentare nu pot fi luat ca baza de calcul, nefiind un venit constant.
Prin stabilirea pensiei de întreținere de 550 lei, apelantul, în lunile in care nu lucrează ore suplimentare ar putea fi in situația de a nu putea să-și asigure propria existenta, fiind nevoit sa plătesc o pensie peste cota legala stabilita prin dispozițiile art. 529 din Codul Civil.
Prin cel de-al doilea motiv de apel apreciază că în mod greșit prima instanță a dispus majorarea pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii și nu de la data pronunțării sentinței așa cum a solicitat reclamanta.
Potrivit disp. art. 397 al. 1 din C.P:C. instanța trebuia sa se pronunțe asupra cererilor deduse judecații, neputând acorda mai mult decât s-a cerut. Instanța nu a analizat probele administrate la stabilirea nevoilor si a interesului superior al minorului. Astfel, prin sentința civila nr. 1810/23.06.2011, a fost obligat la o pensie lunara de 127 lei, iar apelantul a plătit mai mult de 400 lei lunar, fiind depuse dovezi la dosar în acest sens.
Consideră ca în mod greșit instanța a dispus majorarea pensiei de la data promovării acțiunii și nu a pronunțării sentinței, acordând mai mult decât s-a cerut, sau ceia ce nu s-a cerut.
Al treilea motiv de apel privește compensarea nelegala a cheltuielilor de judecata.Instanța de fond nu a avut în vedere disp. art. 454 C.P.C., paratul – apelant prin întâmpinarea depusa, cat si la primul termen de judecata, a arătat ca este de acord majorarea pensiei de întreținere la veniturile realizate,, în timp ce reclamanta, a avut o poziție ostila, nefiind de acord nici cu exercitarea autorității părintești in comun si nici cu stabilirea de legături personale cu minora.
În mod greșit au fost compensate cheltuielile de judecata.
Solicită admiterea apelului declarat și obligarea reclamantei – apelante la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod pr. civ. instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care, potrivit disp. art. 395 Cod pr.civ. a trecut la deliberare
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. . 79 din 13.01.2015 Judecătoria Bârlad a admis acțiunea formulată de reclamanta C. G. în contradictoriu cu pârâtul C. N..
A majorat pensia de întreținere stabilită prin Sentința civilă nr. 1810 din data de 23.06.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ pentru minora C. L.-M., născută la data de 06.11.2009, de la suma de 127 lei la suma de 550 lei, începând cu data introducerii acțiunii – 21.08.2014 și până la majoratul minorei.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant C. N. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă C. G..
A modificat măsura stabilită prin Sentința civilă nr. 1810 de la data de 23.06.2011 a Judecătoriei Bârlad pronunțată în Dosarul nr._, în sensul că, dispune ca exercițiul autorității părintești a minorei C. L. M., născută la data de 06.11.2009, să revină în comun ambilor părinți, respectiv reclamantei C. G. și pârâtului C. N.
A încuviințat ca pârâtul C. N. să mențină relații personale și contacte directe cu minora C. L. - M., astfel:
- prin luarea și găzduirea minorei a doua zi de C. (26 decembrie), a treia zi de C. și data de 28 decembrie, a fiecărui an, la locuința reclamantului din Gherghești, în ipoteza în care minora se află în România, în caz contrar, ultimele 3 zile din perioada vacanței de iarnă petrecută de minoră în România;
- prin luarea și găzduirea minorei a doua zi și a treia zi de P., la locuința pârâtului din M., în ipoteza în care minora se află în România, iar în caz contrar, ultimele 3 zile din perioada vacanței de primăvară petrecută de minoră în România, la locuința pârâtului;
- prin luarea și găzduirea minorei de către reclamantul-pîrît, la domiciliul său din M., în fiecare vacanță de vară petrecută de minoră în România prima săptămână,
cu obligația pîrîtului de a lua minora de la domiciliul reclamantei și a readuce minora la domiciliul acesteia din România, la sfârșitul programului de vizitare,
- a obligat reclamanta să permită ca pârâtul să contacteze telefonic minora C. L.-M.;
- a obligat reclamanta să înștiințeze pârâtul venirea minorei în România.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de cele două părți, astfel încât, după compensare părțile nu-și datorează cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta C. G. și pârâtul C. N. au întreținut o relație de uniune consensuală din care a rezultat minora C. L. –M., născută la data de 06.11.2009.
Prin Sentința civilă nr. 1810 de la 23.06.2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin Decizia nr. 133/a/2011 de la data de 05.10.2011 a Tribunalului V. pronunțate în dosarul nr._ minora C. L. –M. a fost încredințată reclamantei C. G., tatăl fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 127 lei, lunar, până la majoratul minorei.
Conform chitanțelor depuse la dosar rezulta că pârâtul și-a îndeplinit obligația de plată a pensiei de întreținere pentru minora C. L. –M..
Conform înscrisurilor depuse la dosar, traduse în limba română, rezultă că, reclamanta împreună cu minora sunt înregistrate la Serviciul de evidență a populației din Toledo Spania.
Din probele administrate în cauză, rezulta că reclamanta și minora se află în Spania. Din adeverința nr. 682/13.11.2014 emisă de Daewoo M. Heavy Insustries rezulta că media lunară a veniturilor nete ale pârâtului calculată pe ultimele 6 luni de 2.821 lei. Conform adeverinței nr. 1571 din data de 01.12.2014 rezultă că, pârâtul a realizat și venituri suplimentare care au fost incluse în media rezultată de 2.821 lei.
În drept, pentru soluționarea cererii principale, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 261 C. civ. care prevăd că părinții sunt cei care au, în primul rând îndatorirea de creștere și educare a copiilor lor minori.
Dispozițiile art. 524 C. civ, stabilesc că, are drept de întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din muncă sau din bunurile sale.
Art. 525 alin. 1 C. civ. prevede că, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Este incident și art. 499 alin. 1 C. civ. Care prevede că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea profesională.
În conformitate cu art. 529 C. civ. întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti (alin. 1). Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său net lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Sunt incidente și dispozițiile art. 531 C. civ. - dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Pentru soluționarea cererii reconvenționale privind exercitarea autorității părintești în comun, instanța a reținut art. 403 C. civ. care prevede că, în cazul schimbării împrejurărilor instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a uni alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Potrivit art. 483 din Noul cod civil autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
În ceea ce privește cererea de legături personale cu minora s-a reținut incidența art. 401 C. civ. în cazul în care locuința copilului minor, după divorț, este stabilită la unul din părinți, părintele separat de copil are dreptul de a avea legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.
Instanța a reținut că art.262 N. cod civ. consacră dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părintele cu care nu locuiește.
Tot astfel, aspectul se impunea a fi analizat și în contextul art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie, deoarece limitarea legăturilor firești dintre părinte și copil afectează dreptul la respectarea vieții de familie.
Raportând dispozițiile legale la situația de fapt reținută în speță, instanța de fond a găsit întemeiată cererea principală și în parte cererea reconvențională, pentru următoarele considerente:
Privitor la cererea de majorare a pensiei de întreținere, așa cum s-a reținut la secțiunea situație de fapt, prin hotărâre judecătorească s-a stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a pensiei de întreținere pentru minora rezultată din conviețuirea părinților încredințată mamei, respectiv pentru minora C. lorena M..
Pârâtul nu mai are și alți copii în întreținere.
La pronunțarea hotărârii judecătorești instanța a avut în vedere venitul minim pe economia națională, în cuantum de 510 lei.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, față de momentul pronunțării hotărârii judecătorești prin care a fost stabilită pensia de întreținere, veniturile pârâtului au crescut, acesta realizând venituri din muncă, media acestora pe ultimele 6 luni fiind de 2.821 lei.
Sentința civilă a fost pronunțată în anul 2011, iar de la acest moment minora a crescut și ea, astfel că, se prezumă că și nevoile acesteia au crescut, iar cheltuielile pentru creștere și educare sunt mai mari.
Întrucât pârâtul nu mai are în întreținere și alți minori, cuantumul pensiei de întreținere a fost stabilit până la ¼ din venitul mediu net rezultat din înscrisurile depuse la dosar, respectiv din suma de 2.821 lei.
Pe de altă parte, din probele administrate (chitanțele depuse la dosar ) rezultă că pârâtul a achitat pensia de întreținere, în cuantum mai mare față de cel stabilit prin hotărâre judecătorească.
Această împrejurare nu este de natură să conducă la aprecierea ca lipsită de interes a cererii reclamantei de majorare a pensei de întreținere, întrucât părintele are libertatea să contribuie la întreținerea copilului său după posibilitățile sale, respectând însă limita minimă a cuantumului stabilit de instanță.
Având în vedere considerațiile mai sus menționate, instanța a majorat pensia de întreținere de la suma 127 lei la suma de 550 lei, apreciind că acest cuantum corespunde cu nevoile minorei, dar și cu posibilitățile materiale ale pârâtului.
În ceea ce privește momentul de la care urmează ca pârâtul să plătească pensia majorată, s-a reținut că, deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca pensia majorată să fie plătită de la pronunțării hotărârii instanța trebuie să țină cont de interesul superior al copilului.
Față de dispozițiile art. 532 C. civ., întrucât nu s-a făcut dovada că, după data introducerii acțiunii, pârâtul a plătit sume de bani mai mari decât cel stabilit prin hotărâre judecătorească, instanța a apreciat că, pârâtul datorează întreținere majorată, începând cu data introducerii acțiunii (21.08.2014) și până la majoratul minorei.
Referitor la cererea privind modificarea măsurilor stabilite prin hotărâre judecătorească, în sensul stabilirii ca exercițiu autorității părintești să revină în comun s-a reținut că pârâtul a învestit instanța cu o acțiune prin care solicită modificarea măsurilor cu privire la minora C. L. M. stabilite prin sentința civilă nr. 1810 de la data de 23.06.2011 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ în sensul ca, exercițiul autorității părintești să-i revină în exclusivitate.
Instanța a avut în vedere că orice măsură luată în privința minorului poate fi modificată de instanța de tutelă atunci când se modifică împrejurările care s-au avut în vedere la luarea acesteia.
Prin Sentința civilă nr. 1810 de la data de 23.06.2011, Judecătoria Bârlad a încredințat reclamantei C. G. pe minora C. L. M., născută la data de 06.11.2009, în temeiul legislației în vigoare de la acea dată - art. 42 alin. 1-3 din Codul familiei.
Prin Noul cod civil, instituția încredințării minorului a fost înlocuită cu instituția autorității părintești.
Potrivit art. 483 din Noul cod civil autoritatea părintească este definită ca fiind ansamblul drepturilor și îndatoririlor care privesc atât persoana cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Noul cod civil a reglementat regula potrivit căreia, exercițiul autorității părintești să revină ca regulă, în comun ambilor părinți, și numai excepțional, să revină numai unuia dintre părinți, pentru motive temeinice.
Art. 507 din Codul civil enumeră cazurile în care un părinte poate exercita autoritatea părintească în mod exclusiv, respectiv, dacă unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința.
Din probele administrate în cauză rezulta că, nu există nici una din situațiile mai sus menționate care să justifice exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești numai de către reclamantă, potrivit efectelor hotărârii judecătorești - Sentința civilă nr. 1810 de la data de 23.06.2011.
Reclamanta invocă împrejurarea că pârâtul nu a ținut legătura cu minora, precum și că a fost cercetat penal pentru săvârșirea unei infracțiuni. Din adresele înaintate de Secția 8 Poliție Rurală I. și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, rezulta că pârâtul a fost reclamat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, plângere care a fost retrasă în aceeași zi, dosarul fiind soluționat cu NUP, în baza art.10 lit.h C.proc. pen.
Instanța a apreciat că susținerile reclamantei nu constituie motive întemeiate, excepționale care să determine ca exercițiul autorității părintești să-i revină în exclusivitate. Împrejurarea că pârâtul a fost cercetat într-un dosar nu justifică ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de reclamantă, întrucât, în speță, nu s-a dovedit că minora se află în pericol.
Instanța a mai reținut, că deși pârâtul a vizitat-o pe minoră o sigură dată de la data despărțirii în fapt al celor doi părinți, din ansamblul materialului probator rezulta că pârâtul prezintă disponibilitate să mențină legătura cu minora, este interesat de aceasta. Faptul că pârâtul a vizitat minora doar o singură dată nu înseamnă că pârâtul ar fi dezinteresat de minoră. De asemenea, nu rezultă din probe că pârâtul reprezintă un pericol pentru fiica sa. Nu rezultă că elementele de violență relatate de martorii audiați pentru reclamantă au fost îndreptate către minoră, ci reprezintă mai mult neînțelegeri avute de cele două părți.
Pe de altă parte, martorul audiat pentru pârât, C. M., a relatat că și comportamentul reclamantei față de pârât a fost unul violent. Pârâtul nu a reușit să aibă relații afective cu minora din cauza reclamantei care s-a opus păstrării legăturii cu minora.
Instanța a reținut că interesul superior al copilului implică menținerea unor legături efective a copilului cu ambii părinți care să conducă la existența unei vieți de familie.
În acest sens, sunt și dispozițiile Noului Cod civil, care consacră deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori, exercitarea drepturilor părintești realizându-se exclusiv în interesul copilului minor, interes fundamental.
Ceea ce primează la analizarea motivelor temeinice, nu este interesul părinților, ci interesul superior al minorului, întrucât exercitarea autorității părintești de către ambii părinți este un drept al minorului.
Exercitarea autorității părintești în comun, de ambii părinți, este necesară având în vedere tendința mamei de a-l îndepărta pe tată de minoră, de a restrânge contactul minorei cu tatăl său, așa cum rezulta din declarația martorului audiat în cauză.
Împrejurarea că reclamanta este în străinătate nu justifică menținerea măsurii încredințării minorei numai mamei cu consecința exercitării obligațiilor și îndeplinirii obligațiilor numai de către reclamantă. Tot astfel, împrejurarea că părinții nu mai comunică între ei nu constituie un motiv suficient care să determine ca pe viitor, exercitarea autorității părintești să revină numai unuia dintre ei.
Este în interesul minorei ca ambii părinți să îndeplinească obligațiile legate de persoana sa. Autoritatea părintească comună nu presupune ca ambii părinți să se ocupe de copil zi de zi, ci înseamnă luarea de decizii comune, consultarea părinților în problemele esențiale privitoare la copil, iar acest lucru poate fi efectuat, având în vedere că, grație mijloacelor de comunicare moderne, poate fi asigurată exercitarea autorității părintești, în comun.
Cum părinții au drepturi și obligații egale față de copilul născut din căsătorie, întrucât nu s-a făcut dovada unor motive temeinice care să justifice menținerea măsurii stabilită prin Sentința civilă nr. 1810 de la data de 23.06.2011, instanța a dispus modificarea măsurii stabilite prin Sentința civilă nr. 1810 de la data de 23.06.2011 a Judecătoriei Bârlad pronunțată în Dosarul nr._, în sensul că, a dispus ca, exercițiul autorității părintești a minorei C. L. M., născută la data de 06.11.2009, să revină în comun ambilor părinți, respectiv reclamantei C. G. și pârâtului C. N..
Referitor la cererea privind stabilirea de legături personale cu minora, analizând dispozițiile legale mai sus menționate la situația de fapt, instanța a găsit întemeiată în parte cererea formulată de pârâtul reclamant.
Reclamanta nu a fost de acord ca tatăl să mențină legături persoane cu minora, invocând faptul că pârâtul nu s-a implicat în viața minorei și a avut o atitudine ostilă față de ea.
Instanța a reținut că dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul său nu poate fi suprimat, și că, atât timp cât nu s-a pronunțat decăderea din drepturile părintești, părintele care nu locuiește cu minorul este îndreptățit să aibă legături personale acesta din urmă.
În acest sens, sunt și dispozițiile Noului Cod civil, care consacră deplina egalitate în drepturi a părinților în ceea ce privește exercitarea drepturilor și îndatoririlor față de copiii minori, exercitarea drepturilor părintești realizându-se exclusiv în interesul copilului minor, interes fundamental.
În realizarea efectivă a legăturii dintre tată și copil, trebuie să se țină cont de vârsta copilului, de situația părților, de dreptul de a fi crescut și educat de ambii părinți și de a se bucura cât mai mult timp posibil pentru a deveni un adult echilibrat psihic și emoțional.
Contrar susținerii reclamantei pârâtul a fost interesat de minoră. Astfel rezultă că, în cadrul dosarul înregistrat cu nr._, pârâtul a solicitat ca minora să-i fie încredințată, iar în urma pronunțării hotărârii judecătorești de către Judecătoria Bârlad, pârâtul a promovat calea de atac pentru încredințarea minorei. Pe de altă parte, din declarația martorului C. M. rezulta că, reclamanta s-a opus menținerii legăturii de către pârât cu minora, singura dată când acesta din urmă a reușit să comunice cu minora, reclamanta a anunțat poliția, nejustificat.
Mai mult, din probe rezulta că fetița nu are nicio relație cu tatăl său, însă lipsa unei relații apropiate între minoră și tată este cauzată de lipsa de comunicare a părinților. Reclamanta este părintele căruia instanța i-a încredințat copilul prin hotărâre judecătorească, astfel că tot ea avea responsabilitatea mențiunii unei relații firești între tată și fiica sa, indiferent de resentimentele provocate de despărțirea în fapt sau de atitudinea pârâtului.
Instanța a apreciat că este necesară stabilirea unei relații între minoră și tatăl său, pentru ca minora să se dezvolte ca un adult sănătos. Este evident că, reclamanta și pârâtul se află într-o stare conflictuală, aspect care conduce la concluzia că prezența acestora alături de minoră ar amplifica tensiunile existente între ei.
Având în vedere acest aspect, instanța a apreciat că, realizarea și consolidarea unor legături personale între tată și fiica sa se poate realiza numai prin luarea acesteia la domiciliul pârâtului. Menținerea unei legături părintești între copil și părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul trebuie să se realizeze permanent fără însă ca minorul să fie stingherit în vreun fel în evoluția lui și fără a se încălca drepturile și responsabilitățile celuilalt părinte căruia minorul i-a fost încredințat.
Însă, pentru ca relația indiferentă de la acest moment dintre minoră și tatăl ei să se schimbe, se impunea ca relațiile să de desfășoare treptat, fără forțarea minorei, cu o preocupare activă, susținere morală, atât din partea mamei, din partea tatălui și familia extinsă, eventual consiliere de specialitate a minorei. Întrucât minora se află în străinătate, respectiv în putea fi reținut, întrucât contravine interesului superior al copilului.
Programul solicitat în subsidiar de pârât a fost apreciat ca fiind echivoc, general întrucât nu putea fi pus în executare și nu era de natură să stabilească o legătură personală cu minora.
Analizând situația concretă a celor două părți, instanța a apreciat că interesul superior al minorului este respectat, prin stabilirea unui program de vizitarea a minorei de către tată.
Întrucât reclamanta se află în străinătate, nu ține legătura cu pârâtul, pentru a asigura respectarea programului de vizitare, instanța a obligat-o să-l înștiințeze pe pârâtul C. N. de venirea minorei în România.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 453 C.proc. civilă, care stabilește că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este culpa procesuală. Întrucât ambele părți erau în culpă procesuală, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de cele două părți.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta C. G. și pârâtul C. N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Apelanta- reclamanta C. G. nu a semnat cererea de apel, deși a fost acordat termen pentru complinirea acestei omisiuni, astfel încât în conformitate cu art. 470 alin. 3 coroborat cu 470 alin. 1 lit. e și art. 196 alin. 1 din C.pr.civilă, tribunalul a invocat excepția nulității cererii de apel, pe care o va admite întrucât semnătura, este o mențiune, prevăzută de legea de procedură, sub sancțiunea nulității. Va fi anulat apelul declarat de această parte.
2. Apelantul pârât C. N. a solicitat prin cererea de apel modificarea in parte a sentinței civile sus menționate doar cu privire la cererea principala privind majorarea pensiei de întreținere pentru minoră si cu privire la soluția de compensare a cheltuielilor de judecata, pentru următoarele motive, cu acordarea cheltuielilor de judecat pentru această fază procesuală:
a. In mod greșit, instanța de fond nu a analizat caracterul veniturilor realizate de el, reținând in cuantumul acestora si veniturile cu caracter nepermanent(ocazional) respective a orelor suplimentare.
Instant a avut in vedere, media lunara a veniturilor nete pe ultimele 6 luni respectiv 2821 lei, transmisa prin Adeverința nr. 682/13-11-2014 emisa de DAEWOO M. HEAVY INDUSTRIES, firma la care este angajat.
Prin Adeverința nr. 1571 din data de 1-12-2014, aflata la fila 83 din dosar, unitatea a comunicat care sunt veniturile nete permanente si care sunt venituile nepermanente(ocazionale), respectiv ore suplimentare.
Daca instanța de fond analiza cu atenție cele doua Adeverințe, constata ca in luna mai 2014, venitul net a fost de 3270 lei in timp ce in luna septembrie, octombrie 2014, au rămas doar la suma de 2098 lei, respectiv 1857 lei.
Având in vedere dispozițiile art. 527 din Codul Civil, apreciază că venitul din orele suplimentare nu poate fi luat ca baza de calcul deoarece variază de la o luna la alta, fiind funcție de necesitățile unității, nefiind un venit constant.
b. In mod greșit, instanța a dispus majorarea pensiei de întreținere începând cu data introducerii acțiunii, respective 21-08-2014 si pana la majoratul minorei, acordând astfel reclamantei mai mult decât a cerut.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta - parata a solicitat majorarea pensiei de intretinere, raportat veniturilor realizate de parat din momentul pronunțării sentinței pana la majorat
Potrivit disp. art. 397, al. 1 din Codul de Procedura Civila, "instanța este obligata sa se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecații. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, daca lege nu prevede astfel".
Prin sentința civila nr. 1810/23-06-2011, a fost obligat la o pensie lunara de 127 lei, si incepând cu anul 2011 si pana in prezent trebuia sa plătească suma totala de 4700 lei, însă el a plătit pana la data promovării cererii suma de 8600 lei, conform chitanțelor care sunt anexate la dosar.
Pe lîngă aceste sume duble, a contribuit si cu bunuri de îmbrăcăminte, încălțăminte, jucării, dulciuri, alături de brățara de aur si altele.
c. Al treilea motiv de apel privește compensarea nelegala a cheltuielilor de judecata.
Potrivit disp. art. 454 din Codul de Procedura Civila "paratul care a recunoscut la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, cu excepția cazului, in care a fost pus in întârziere sau se afla de drept in întârziere"
Prin întâmpinarea depusa de el, cât si la primul termen de judecata, a arătat ca că este de acord cu pretențiile formulate de reclamanta, in sensul majorării pensiei de intretinere, asa cum au fost solicitate.
In ceia ce o privește pe reclamanta, fata de cererea reconventionala formulata de el, a avut o poziție total ostila, nefiind de acord nici cu exercitatrea autorității părintești in comun si nici cu stabilirea de legaturi personale cu minora.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul declarat de C. N. este nefondat urmând a fi respins raportat următoarelor considerente:
Suma stabilită de instanță cu titlu de contribuție lunară la întreținerea minorei respectă criteriile prevăzute de art. 527 alin.2 și art. 529 alin. 1 din Codul Civil.
Instanța de fond s-a raportat la media venitului net obținut de apelant pe ultimele 6 luni de zile, venit care este net inferior celui obținut când a prestat și ore suplimentare. Din relațiile comunicate instanței de către angajatorul apelantului, a rezultat că acesta a prestat și a fost plătit în mod constant pentru ore suplimentare. Diferă doar numărul acestora. C/valoarea orelor suplimentare nu este un venit excepțional, cu o destinație specială astfel încât acesta să nu fie avut în vedere la venitul net mediu.
Nici motivul 2 de apel nu este întemeiat.
Data de la care se datorează pensia de întreținere în cazul acțiunilor în justiție este stabilită de lege și nu poate fi modificată de instanță sau de părți. Astfel, potrivit art. 532 alin. 1 Codul civil, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Nu rezultă din dosarul de fond că apelantul a fost de acord să achite lunar în folosul minorei, o pensie de întreținere majorată la nivelul actual al venitului său net lunar, ci dimpotrivă, acesta, chiar și prin cererea de apel, contestă suma pe care prima instanță a stabilit-o cu această destinație, considerând-o prea mare. Achiesarea la pretențiile părții adverse trebuie să aibă un caracter cert și neechivoc, cerință care lipsește în prezenta cauză.
În speță, pretențiile fiecărei părți au fost admise doar în parte astfel încât, în mod legal, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. 2 C.pr.civilă cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civlă va respinge apelul declarat de C. N. împotriva sentinței civile nr.79 din 2015 a Judecătoriei Bârlad.
Va respinge cererea apelantului C. N. de obligare apelantei C. G. la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nesemnării cererii de apel formulate de C. G. și în consecință:
Anulează apelul declarat C. G. împotriva sentinței civile nr.79 din 2015 a Judecătoriei Bârlad.
Respinge apelul declarat de C. N. împotriva sentinței civile nr.79 din 2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Respinge cererea apelantului C. N. de obligare apelantei C. G. la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7.07.2015
Pt.Președinte, A. A. - aflat în CO Vicepreședinte, Jud.P. I. - M. | Pt.Judecător, D. E. S. - aflat în CO Vicepreședinte, Jud. P. I. - M. | |
Pt.Grefier, E. G.- aflat în CO P. grefier, D. M. |
Red. D.E.S.-06.08.2015
Judecător fond – B. G.
..08.2015
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1618/2015. Tribunalul... | Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 22-09-2015,... → |
|---|
