Stabilire program vizitare minor. Hotărâre din 22-09-2015, Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1104/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1104/A
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelant D. P. I. în contradictoriu cu intimat C. C. F., împotriva sentinței civile nr.652 din 04.03.2015 a Judecătoriei Barlad, având ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde apelant D. P. I. asistat de apărător ales, av.G. L., lipsă fiind intimat C. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătând că este al II-lea termen de judecată, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, s-au depus actele solicitate;
Instanța constată lipsa apărătorului ales al intimatei C. C. F., av.Z. E., lasă cauza la a II-a strigare.
La reluarea cauzei, la a doua strigare, la apelul părților răspunde apelant D. P. I. asistat de apărător ales, av.G. L., lipsă fiind intimat C. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătând că este al II-lea termen de judecată, s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, s-au depus actele solicitate, s-a depus la dosar cererea formulată de av.Z. E. și chitanța nr._ din 01.09.2015, reprezentând onorariu apărător ;
Av.G. L., depune la dosar nr._ din 15.09.2015, reprezentând onorariu apărător.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Apelantul D. P. I., fiind interpelat de instanță, precizează că intimata a văzut fetița de când a plecat de 4-5 ori, copilul nu o cunoaște pe aceasta iar el a încurajat relația dintre mamă și fiică, nu a exercitat presiuni, intimata a dormit în luna iunie 2013 acasă la el însă la plecare a făcut scandal.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și dă cuvântul în susținerea apelului.
Av.G. L., având cuvântul, arată că prima instanță nu ține cont de interesul superior al minorei si nici de situația concreta ce s-a desprins din probele administrate in cauza, luarea minorei la domiciliul reclamantei este doar in interesul acesteia si nicidecum in interesul minorei.
Arată că nu s-a ținut cont de faptul ca minora are vârsta de numai 3 ani, iar de la 2 luni după naștere a fost crescută numai de parat, ajutat de părinții acestuia.
Minora nu a dezvoltat nici o legătura afectiva cu mama sa pe care in prezent nu o cunoaște,fiind vizitată extrem de rar si in a cărei companie nu se simte in siguranța.
S-a ignorat de către prima instanță concluziile raportului de evaluare psihologica întocmit la 8-12-2014 prin care se recomanda ca exercitarea drepturilor părintești sa se faca in maniera vizitării minorei si nu a luării acesteia din domiciliul sau actual, deoarece acest lucru ar conduce la crearea unei stări de insecuritate și nu s-a avut în vedere vârsta minorei, situația dintre părți.
Arată că minora nu a locuit niciodată la domiciliul mamei, acestea trebuie să se acomodeze una cu cealaltă, reclamanta nu știe nevoile minorei iar distanta de 530 km dintr-o localitate in alta, este un alt impediment ca minora sa fie luata de reclamanta, de care instanța de fond nu a ținut cont, iar pentru a parcurge aceasta distanta, minora s-ar afla timp de peste 17-20 ore în trenuri sau in alte mijloace de transport in comun, ceea ce ar dauna stării sale de sănătate.
Arată că fetița frecventează cursurile grădiniței din localitate, de luni pana vineri și prin programul stabilit ar trebui sa lipsească de la grădinița, ceea ce este in dezavantajul acesteia si al bunei sale dezvoltări intelectuale.
Din conținutul . Judecătoriei Barlad, a rezultat ca imediat după naștere, reclamanta a părăsit-o pe minora, ulterior a dorit sa o dea spre adopție, si apoi a cerut sa-i fie încredințata, dar nu pentru a o creste, ci pentru a o lasa . de pe lângă o mănăstire.
Cu ocazia judecării acelei cauze, reclamanta a schimbat aproximativ 3-4 adrese de domiciliu in doar 3 luni, dovedind ca este o persoana nestatornica, care nu aparține unui loc anume.
Arată că apelantul nu s-a opus ca mama să-și exercite drepturile părintești, a dus-o personal la domiciliul său, i-a înmânat un număr de telefon însă aceasta nu a venit și nu a dat telefon niciodată iar intenția reclamantei, prin introducerea prezentei acțiuni, este de șicanare, de a întreține o stare conflictuală dintre ea și apelant.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunțate in sensul ca exercitarea drepturilor părintești de catre reclamanta fata de minora I. sa se facă prin vizitarea la domiciliului minorei, cu excluderea posibilității de luare a minorei la domiciliul reclamantei. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
Prin sentința civilă nr.652 din 04.03.2015 Judecătoria Barlad a admis cererea pentru exercitare drepturi părintești formulată de reclamanta C. C. F., CNP_, cu domiciliul în Aiud, ..12, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâtul D. P. I., CNP_, cu domiciliul în ..
A dispus exercitarea drepturilor părintești de către reclamantă față de minora D. I., născută la data de 16 februarie 2012 și obligă pârâtul să permită reclamantei să viziteze minora la domiciliul acesteia și cu posibilitatea de a lua minora, la locuința reclamantei în fiecare lună, în primele trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, începând cu prima zi de vineri din lună, ora 8,30 până în ziua de luni următoarea săptămână,ora 21,30.
Începând cu a patra lună, următoare celor trei luni, de la rămânerea definitivă a hotărârii, să viziteze minora la domiciliul acesteia, cu posibilitatea luării minorei la locuința mamei, de două ori pe lună, în săptămânile impare începând cu ziua de vineri, ora 8,30 și până în ziua de luni a următoarei săptămâni, ora 21,30.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 320 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel Judecătoria Bârlad a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 401 din codul civil părinții separați de copilul lor în condițiile art. 400 din Codul civil au dreptul a avea legături personale cu minorul. În caz de neînțelegeri instanța decide asupra modalităților de exercitare a acestui drept.
În temeiul art. 17,18 din Legea nr. 272/2004:
ART. 17:
“(1) Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
(2) Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
(4) În caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere și la stabilirea programului de relații personale și cu celelalte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie.
ART. 18:
“ (1) În sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuiește copilul a unor informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană față de care copilul a dezvoltat legături de atașament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.
(2) Transmiterea informațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) și f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a dispozițiilor speciale vizând confidențialitatea și transmiterea informațiilor cu caracter personal.
(3) Părintele la care copilul locuiește are obligația de a sprijini menținerea relațiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).
(4) Pentru restabilirea și menținerea relațiilor personale ale copilului, serviciul public de asistență socială și, după caz, direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului București au obligația de a oferi consiliere, acordată de specialiști atât copilului, cât și părinților săi, la solicitarea acestora….”.
Din probele administrate în cauză rezultă că minora D. I., născută la data de 16 februarie 2012 este fiica părților și prin Sentința civilă nr. 1608 /2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad s-a dispus exercitarea în comun a autorității părintești și s-a stabilit locuința minorei la pârât.
Nu a existat înțelegere și susținere din partea pârâtului cu care minora locuiește ca reclamanta să-și exercite drepturile părintești față de minoră. Pârâtul a răspuns cu violențe la solicitările reclamantei făcute în acest sens. Din concluziile anchetei psihosociale efectuate la domiciliul pârâtului și din declarația martorului propus de pârât care este tatăl pârâtului a rezultat că minora este bine îngrijită și că aceasta locuiește cu tatăl ei și cu actuala soție a acestuia. A mai rezultat că reclamanta a venit să viziteze minora însoțită fiind de verișoara sa și că pârâtul a suspicionat-o pe reclamantă că vrea să plece cu minora motiv pentru care i-a indicat un perimetru în care reclamanta se poate plimba cu minora. Reclamanta a făcut mai multe demersuri să aibă legături cu minora și a avut grijă de minoră trimițând acesteia pensia de întreținere la care a fost obligată. Prin urmare s-a dovedit starea conflictuală dintre părți și faptul că pârâtul se opune exercitării drepturilor părintești ale reclamantei față de minoră în condiții decente și în măsură să se realizeze scopul urmărit de legiuitor cu respectarea interesului superior al minorei și drepturilor reclamantei ca părinte.
În ceea ce o privește pe reclamantă aceasta a dovedit că are loc de muncă, are condiții de locuit și se comportă normal în societate. Contractul de muncă depus dovedește că reclamanta lucrează potrivit studiilor în cadrul Serviciului socio - medical de îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice Aiud. Această profesie înlătură susținerea pârâtului în sensul că reclamanta este o persoană labilă, neserioasă.
Cu privire la vârsta minorei instanța reține că minora este la vârsta de 2 ani și opt luni. Din diverse motive, imputabile ambelor părți, minora nu a crescut permanent în preajma mamei. Aspectul nu este însă de natură a fi reținut ca un impediment în exercitarea drepturilor părintești de către mamă. Este în interesul minorei ca prin programul de exercitare a drepturilor părintești, de către mamă cu sprijinul pârâtului, să se realizeze legătura firească afectivă dintre mamă și fiică. Acest lucru nu este posibil în condițiile sugerate de pârât, numai o zi pe lună între orele 10-18 și cum a relatat martorul într-un spațiu delimitat. Trebuie să fie timp ca minora să se acomodeze cu mama ei, să o cunoască și această cunoaștere necesită ca cele două să stea împreună mai mult timp, să discute, să se plimbe și să desfășoare activități împreună.
Chiar dacă distanța între locuința minorei și a reclamantei este mare acesta nu reprezintă un impediment ca reclamanta să poată lua minora la ea o dată pe lună în condițiile solicitate, de vineri până luni, în primele trei luni de la rămânerea definitivă a hotărârii apoi de două ori pe lună este nevoie ca minora să fie și vizitată la domiciliul acestei. În ceea ce privește locuința reclamantei instanța a reținut că situația locativă a reclamantei s-a schimbat față de situația reținută anterior de instanțe la soluționarea cererilor de luare a măsurilor față de minoră. Reclamanta a dovedit cu acte că și-a schimbat reședința și potrivit anchetei social depuse în probă are condiții bune pentru creșterea și educarea minorei.
Reluând instanța a admis cererea reclamantei cum a fost formulată și a dat posibilitatea acesteia să viziteze și minora la locuința ei de unde poate să o ia potrivit programului solicitat.
În temeiul art. 453 din codul de procedură civilă pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată ocazionate de proces, taxă de timbru și onorariu de avocat dovedite cu chitanțe depuse la dosar.
Împotriva sentinței civile a declarat apel paratul D. P. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că hotărârea pronunțata de instanța de fond nu tine cont de interesul superior al minorei Dorobat I. si nici de situația concreta ce s-a desprins din probele administrate in cauza.
Luarea minorei la domiciliul reclamantei este doar in interesul acesteia si nicidecum in interesul minorei.
Este adevărat ca un copil are nevoie de prezenta ambilor părinți in viata sa, dar acest lucru nu trebuie impus minorului ca pe o pedeapsa, asa cum a făcut-o instanța de fond, ci trebuie găsite acele metode oportune pentru ca minorul sa-si dorească prezenta părinților in viața sa, si sa se creeze posibilitatea reala de a merge cu aceștia in domiciliile lor.
Analizând hotărârea pronunțata, apreciază ca instanța a analizat in mod superficial apărările paratului si a tras concluzii pripite cu privire la toate susținerile acestuia.
Instanța nu a ținut cont de faptul ca minora are vârsta de numai 3 ani, iar de la 2 luni după naștere a fost crescută numai de parat, ajutat de părinții acestuia.
Minora nu a dezvoltat nici o legătura afectiva cu mama sa pe care in prezent nu o cunoaște, si in a cărei companie nu se simte in siguranța.
In acest sens, instanta a ignorat concluziile raportului de evaluare psihologica întocmit la 8-12-2014 prin care se recomanda ca exercitarea drepturilor părintești sa se faca in maniera vizitării minorei si nu a luării acesteia din domiciliul sau actual, deoarece acest lucru ar conduce la crearea unei stări de insecuritate pentru aceasta.
Minora are nevoie de continuitate in viata sa, de stabilitate psiho emotionala, de predictibilitate, si nu de stări emotive negative produse de luarea acesteia din arealul sau cunoscut si transportarea ei ., in lipsa tatălui si a celorlalte persoane din familia sa, care-i sunt un reper de echilibru emoțional.
Instanța de fond, prin maniera in care a admis modalitatea de exercitare a drepturilor părintești de către reclamanta, a tratat acest copil ca pe un obiect, ce poate fi luat oricând de către reclamanta, fara a se avea in vedere ca minora are nevoie de o reala perioada de acomodare cu mama sa si de cunoaștere efectiva a acesteia ca persoana, si abia mai apoi de conștientizare a calității sale parentale.
Ruperea minorei de locul si universul in care a crescut pana acum si schimbarea brusca a ambientului si climatului socio familial prin luarea minorei din domiciliul sau pe o perioada mare de timp, constituie un risc nedorit, la care minora ar putea fi expusa, si de care instanța de fond nu a ținut cont.
Tot la acest capitol, instanta nu a avut in vedere faptul ca minora nu a mai fost niciodată in actualul domiciliu al reclamantei, si nu a locuit niciodată pana in prezent singura cu aceasta.
Totodata, distanta de 530 km dintr-o localitate in alta,este un alt impediment ca minora sa fie luata de reclamanta, de care instanța de fond nu a ținut cont. Pentru a parcurge aceasta distanta, minora s-ar afla timp de peste 17 ore in trenuri sau in alte mijloace de transport in comun, ceea ce ar dauna stării sale de sănătate, mai ales ca instanța a dispus ca acest supliciu sa se facă de 4 ori pe luna, începând cu a 4-a luna rămânerii definitive a hotărârii pronunțate.
Mai mult, programul de exercitare a drepturilor părintești a fost stabilit fara a respecta programul minorei, care frecventează cursurile grădiniței din localitate, de luni pana vineri inclusiv.
Minora ar trebui sa lipsească de la grădinița, ceea ce este in dezavantajul acesteia si al bunei sale dezvoltări intelectuale.
Un alt aspect ce nu a fost luat in considerare de instanța de fond este caracterul inconsecvent al reclamantei, ce se desprinde din atitudinea avuta fata de minora, dar si din comportamentul sau general, anterior introducerii prezentei acțiuni.
Reclamanta este o persoana neserioasa, labila emoțional, in care nu poți avea încredere ca va avea grija de minora.
Din conținutul . Judecătoriei Barlad, a rezultat ca imediat după naștere, reclamanta a părăsit-o pe minora, lăsând-o in grija paratului.
Ulterior a dorit sa o dea spre adopție, si apoi a cerut sa-i fie încredințata, dar nu pentru a o creste, ci pentru a o lasa . de pe langa o manastire-conform răspunsurilor sale la interogatoriul luat in Dosarul_ - filele 122-126 ale prezentului dosar.
Cu ocazia judecării acelei cauze, reclamanta a schimbat aproximativ 3-4 adrese de domiciliu in doar 3 luni, dovedind ca este o persoana nestatornica, care nu aparține unui loc anume.
Aceasta situație exista si in prezent, dar instanța a ignorat-o. Prin cererea formulata, reclamanta susține ca locuiește in Aiud pe ., iar ulterior, face precizarea ca locuiește in Aiud pe . solicita a fi efectuata ancheta psihosociala.
Din concluziile referatului de ancheta psihosociala, rezulta ca reclamanta muncește la A. I. si locuiește doar la sfârșit de săptămâna la adresa indicata din Aiud.
Din cuprinsul Sentinței Civile nr. 611 din 26-02-2015 pronunțata de Judecătoria Bârlad având ca obiect modificare masuri cu privire la minora Dorobat I., rezulta ca reclamanta are o situație incerta sub aspectul locuinței, iar locul sau de munca, daca exista in realitate, nu i-ar permite sa facă deplasări de lunga durata de peste 5-6 zile prin toata tara, pentru a o lua si a o readuce pe minora in domiciliul sau.
F. de aceste aspecte, apreciază ca atât mutația întocmita la 6-10-2014 la domiciliul din Aiud, cat si contractul de munca prezentat de reclamanta, au fost întocmite procauza in vederea justificării unui domiciliu in care sa o poată duce pe minora, iar aceste probe trebuiau analizate cu mai multa atenție de instanța.
In motivarea hotărârii, instanța a reținut ca paratul nu ar fi permis reclamantei sa-si exercite drepturile părintești fata de minora I.. Si aceasta apreciere este greșita. De la momentul pronunțării Sentinței Civile 1608/2013 a Judecătoriei Barlad, reclamanta nu a mai vizitat-o pe minora si nici nu si-a manifestat dorința de a se interesa de aceasta.
Din declarația martorului audiat in cauza, a rezultat ca, de aproape 2 ani reclamanta nu a încercat sa ia legătura cu minora. Toate plângerile si demersurile pe care reclamanta le-a făcut către autorități sunt anterioare pronunțării Sentinței Civile nr. 1608/2013 a Judecătoriei Bârlad si au fost avute in vedere la pronunțarea acelei sentințe.
Ulterior anului 2013, reclamanta nu a mai făcut nici un demers către autorități in vederea vizitării minorei, ceea ce face ca motivarea instanței sa fie lipsita de suport probator, iar concluzia ca paratul s-a opus la exercitarea drepturilor părintești sa fie nefondata.
Ca o dovada a faptului ca minora nu este in siguranța cu reclamanta, face precizarea ca la data de 26 februarie 2015 minora si reclamanta s-au întâlnit la Judecătoria Barlad, cu ocazia judecării Dosarului_, la solicitarea completului de judecata ce a soluționat acea cauza. Cu aceasta ocazie s-a putut constata ca minora s-a speriat de prezenta reclamantei, a plâns tot timpul ca a stat cu aceasta, astfel ca o luare efectiva a minorei de către reclamanta in aceste condiții este exclusa. Ulterior, acestei întâlniri, minora a avut atacuri de panica, a fost speriata, nervoasa, ceea ce denota ca echilibrul sau emoțional a fost afectat.
Se solicita admiterea apelului si schimbarea hotărârii pronunțate in sensul ca exercitarea drepturilor părintești de catre reclamanta fata de minora I. sa se faca prin vizitarea la domiciliului minorei, in temeiul art 401/c civil, cu excluderea posibilității de luare a minorei la domiciliul reclamantei.
Se solicita ca la analizarea apelului sa fie reanalizate toate înscrisurile depuse de parat la dosar.
In drept, invocă disp. art. 401/c civil si art. 466/c pr. civila.
La data de 13 mai 2015 intimata C. C. F. a depus întâmpinare prin care arată că:
În fapt, prin apelul formulat pârâtul consideră nelegală sentința primei instanțe motivat de faptul că nu s-ar ține cont de interesul superior al minorei, că ea ar fi avut o atitudine inconsecventă privitor la aceasta și că reținerea că apelantul nu i-a permis să văd minora este neconformă cu realitatea și ultimul aspect vizează faptul că minora este speriată de ea.
Toate criticile aduse de către apelant sentinței civile nr 652 din 4 martie 2015 sunt nefondate și sub nici o formă nu privesc interesul superior al minorei . Atitudinea apelantului e departe cea a unui tată care își iubește copilul, e mai mult o atitudine a unei persoane care dorește sub orice formă a îndepărta un copil de celălalt părinte, a unei persoane care tratează un copil drept o armă împotriva altei persoane. Evocă faptul că instanța prin maniera în care a procedat s-a comportat cu minora asemeni unui obiect însă nu știe cum ar putea fi numit comportamentul său.
Pentru a determina interesul superior al minorei au fost avute în vedere criterii obiective raportate la caracteristicile cauzei. Instanța a procedat într-o manieră corectă, a avut în vedere nevoile fizice, emoționale, și psihologice ale minorei.
Este adevărat că minora nu a dezvoltat nici un fel de legătură afectivă cu ea, tocmai din acest motiv se află în fața unei astfel de cauze dar acest lucru nu a fost posibil din cauza apelantului. Nu și-a părăsit fetița, sunt doar idei pe care apelantul le-a inoculat minorei și acum încearcă să le inoculeze și instanței de judecată. A fost alungată de către apelant, caracterul său violent a făcut ca ea să nu poată fi alături de copila. Mediul izolat și casta religioasă formată de către acesta și respinsă de canoanele bisericești ne-a adus aici. Așa cum a reieșit și din raportul de anchetă socială, mediul în care minora se regăsește acum nu este unul adecvat creșterii unui minor, acesta își intitulează casa mănăstire și se proclamă episcop al unei entități religioase respinsă de biserică.
Acesta a profitat de faptul că este singură pe lume, nu are părinți, frați ori surori și astfel a reușit prin caracterul său manipulator, murdar, mincinos-sunt cuvinte dure dar reale-să se lase antrenată în relația cu el și ulterior prin violențe să îi ia singurul lucru de preț pentru ea.
Ce nu știe el este că de data aceasta nu mai îmi este teamă de el și indiferent de soarta acestui dosar sau a celuilalt de stabilire domiciliu minor voi lupta până la capăt până când își va recâștiga copilul, asta indiferent cât se va opune.
Se cramponează în apel în tot felul de afirmații care duc doar la tergiversarea cauzei-gen că nu ar avea o locuință stabilă. Adevărat că o perioadă a fost nevoită să își caute un loc al ei dar acum și l-a găsit și mediul în care locuiește este unul care i-ar oferi minorei liniște, echilibru și mai presus de toate o afecțiune imensă.
Motivul pentru care acesta nu dorește să ia minora este teama că odată ce va rămâne doar cu ea minora va realiza cine este și că o iubește mai presus de orice și astfel influența negativă a apelantului.
Precizarea că parcurgerea unei astfel de distanțe o va afecta pe minoră nu este una puternic motivată, ba din contră pentru copii de regulă călătoria cu un mijloc nou de transport, vederea de locuri noi reprezintă sentimente de bucurie. Distanța nu reprezintă un impediment legal pentru desfășurarea de legături părintești.
Faptul că minora la momentul aducerii sale la Judecătoria Bârlad a fost puțin timorată nu este unul de natură a ne conduce la concluzia că minorei îi este teamă de ea. Era normal să reacționeze așa, dar ce uită apelantul să precizeze este faptul că minora a stat de vorbă cu ea, nu a respins-o așa cum lasă impresia. Nu ar fi putut avea altă reacție atâta timp cât el o ținea în brațe și nu i-a spus în nici un moment că sunt mama ei. Atâta timp cât apelantul se opune oricărei legături a ei cu minora și îi spune că mama sa este actuala soție.
Copiii se adaptează foarte ușor la o orice fel de schimbări și faptul că ar petrece timp cu mama sa sub nici o formă nu i-ar produce un dezechilibru emoțional, mediul meu nu este unul nociv. Apelantul ar trebui să înțeleagă că atât mama cât și tatăl sunt figuri importante de atașament care au rol decisiv în dezvoltarea emoțională și socială a copilului atâta timp cât calitatea interacțiunea lor va condiționa calitatea relațiilor sociale. Acesta nu își poate crea propriul său univers și să condamne un copil să trăiască în el, într-o lume inexistentă și plină de răutate, minciuni, violență. Nu a înțeles că de dragul fetiței relația dintre noi ar fi trebuit să fie una civilizată, să căutăm să procedăm în așa manieră încât să nu îi facem rău.
Interesul superior al minorei reclamă menținerea acestuia într-un mediu familial normal și echilibrat-mediu care nu concordă sub nici o formă cu cel oferit la acest moment de apelant, în care prezența ambilor părinți să îi ofere echilibru sufletesc, siguranță emoțională. Este la vârsta la care prezența mamei este una foarte importantă.
Atât în legislația internă cât și în legislația internațională precum și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul la relații personale cu propriul copil se consacră ca și drept fundamental, recunoscut atât părintelui cât și copilului, statele fiind obligate să ia măsuri pozitive pentru realizarea efectivă a acestuia.
Relațiile cu un copil trebuie să se realizeze neîngrădit, restrângerea acestora fiind necesară doar în condiții deosebite, ori în cazul prezent nu există acele condiții deosebite. Apelantul în realitate nu dorește ca ea să mai aibă vreo legătură cu minora și știe foarte bine că este adevărat când susține că nici nu și-a permis să o vadă și că nu a stat în pasivitate, că a încercat prin toate mijloacele, atât legale cât și umane dar preferă să joace un rol al său și să mintă.
Atât reclamă în apel interesul superior al minorei dar tocmai el nu ține cont de el.
În drept, art.205 și urm. NCPRCIV, Legea 272/2004 modificată, art.24 din Carta drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt întemeiate in parte.
Chiar dacă locuința minorei s-a stabilit la tata, mama deține totuși exercițiul unor drepturi părintești,în special dreptul părintelui care nu locuiește în mod statornic împreună cu copilul de a avea legături personale cu acesta (art.496 al.5 din Noul Cod civ.).
Potrivit dispozițiilor acestui articol ,,părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.,,
Așadar dacă locuința copilului este la locuința unuia din părinți,atunci celălalt părinte va avea dreptul de a păstra legături personale cu minorul potrivit disp. art.401 al.1 NCC( ,,părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta),la fel cum copilul are dreptul de a avea legături personale pot. dispozițiilor art.262 al.2 NCC care prevăd că ,,copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia. Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului.,,
In situația in care minora locuiește cu tatăl său in . locuiește in localitatea Aiud, distanta dintre aceste localitatea este destul de mare si se apreciază ca . prea obositor pentru minoră sa fie luata chiar si de doua ori pe luna din jud. V. pentru a se întâlni cu mama sa in jud. A..
Interesul superior al copilului reprezintă considerația supremă atunci când se hotărăște asupra unei cereri de încuviințare legături personale cu minora,precum și în analiza modalității în care să fie exercitat acest drept.
Deși Noul cod civil nu detaliază cum se pot realiza aceste relații personale, art.14 din legea 272/2004 cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului arată modalitățile de exercitare a acestui drept,după cum urmează:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Rezultă, așadar, că deși dispozițiile art.496 al.5 din Noul Cod civil prevăd că legăturile personale cu minorul pentru părintele care nu locuiește în mod statornic cu el, se pot realiza doar la locuința minorului( în cauza de față ,,locuința minorei,,),în baza dispozițiilor legii 272/2004 enumerate mai sus,legăturile personale se pot realiza și la domiciliul părintelui care nu locuiește împreună cu minorul (găzduirea copilului pe o perioadă determinată…).
Perioada in care mama urmează sa aibe legături personale cu fiica sa a fost stabilita de instanța de fond . si chiar greu de pus in aplicare. Aceasta si datorita faptului ca s-a stabilit un program diferențiat in funcție de rămânerea definitiva a hotărârii si de paritatea si imparitatea săptămânilor din luna. Este întemeiata susținerea apelantului precum ca minora nu poate fi luata si dusa . la aproximativ 500 Km, insa mama are dreptul sa se întâlnească cu fiica sa si . decât cea in care locuiește tatăl minorei si fostul sau soț, aceasta cu atât mai mult cu cat relațiile dintre cei doi sunt foarte tensionate.
Tribunalul apreciază că mama poate să se întâlnească cu minora în localitatea Fălciu sau Bârlad, în oraș sau într-o altă locație potrivită unor astfel de întâlniri, fără însă să o afecteze pe minoră din punct de vedere emoțional.
Tribunalul considera ca este necesar sa se fie stabilit un program diferit pentru vacanta de vara si vacanta de iarna in condițiile in care minora Dorobat I. urmează cursurile unei grădinițe cu program normal.
F. de cele arătate, in baza art.480 Cd.pr.civ,Tribunalul va admite apelul declarat de Dorobat P. I. împotriva sentinței civile nr.652/2015 a Judecătoriei Bârlad pe care o va schimba in parte, in modalitatea arătata in dispozitivul prezentei decizii.
Instanta va păstra celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
In baza art.450 Cd.pr.civ. Tribunalul va obliga intimata C. C. F. la plata cheltuielilor de judecata efectuate in aceasta faza procesuala.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite apelul declarat de D. P. I. împotriva sentinței civile nr.652/2015 a Judecătoriei Bârlad.pe care o schimbă, în parte, astfel:
Încuviințează reclamantei C. C. F. să aibă legături personale cu minora D. I. astfel:
- de două ori pe lună începând de sâmbătă ora 10 și până duminică la ora 18 la locuința minorei așa cum a fost stabilită prin sentința civilă nr.1608/2013 a Judecătoriei Bârlad, în .. V.. Legăturile personale se vor realiza prin vizitarea minorei la locuința ei sau prin ieșiri ale mamei și minorei în localitatea unde minora își are locuința, respectiv în . loc. Bârlad.
- prin luarea și găzduirea minorei la domiciliul mamei două săptămâni din luna august a fiecărui an și 5 zile după a doua zi de C..
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimata C. C. F. să achite apelantului D. P. I. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în faza procesuală a apelului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
S. D. ELENAALEXANDRU A.
GREFIER,
T. M.
red.A.A.
tehnored.T.M.
ex.4/07.10.2015 ..10.2015
Judecătoria Barlad jud.fond R. I.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 916/2015. Tribunalul VASLUI | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1252/2015. Tribunalul... → |
|---|
