Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1129/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1129/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1129/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1129/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
----------------
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul pârât intimat F. M. G. și apelanta reclamantă intimată L. (fostă F.) M. G., împotriva sentinței civile nr. 2451 din data de 30 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 15.09.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 260 (1) Cod procedură civilă 1865, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul de astăzi.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin sentința pronunțată de Judecătoria V. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta pârâtă L. M. G., domiciliată în V., .. 303, ., în contradictoriu cu pârâtul reclamant F. M., cu același domiciliu.
A fost admisă în parte cererea reconvențională.
A constatat că părțile au dobândit în timpul concubinajului, în indiviziune pe cote părți, în cotă de 100% reclamanta pârâtă un pat (canapea rabatabilă) în valoare de 520 lei.
A atribuit pârâtului reclamant, în deplină proprietate, un pat (canapea rabatabilă) în valoare de 520 lei, fiind obligat să achite reclamantei pârâte contravaloarea acesteia de 520 lei.
A constatat că părțile au dobândit în timpul concubinajului, în indiviziune pe cote părți, în cote de 50% următoarele bunuri mobile:
- 3 dulapuri suspendate – 324 lei,
- dulap bucătărie – 132 lei.
A atribuit pârâtului reclamant 3 dulapuri suspendate – 324 lei, dulap bucătărie – 132 lei, în valoare totală de 456 lei.
A obligat pârâtul reclamant să achite reclamantei pârâte sultă în valoare de 228 lei.
A respins cererea reclamantei pârâte privind constatarea unui drept de creanță în cuantum de 2.040 lei și 6.360 lei și obligarea pârâtului reclamant la plata acestor sume.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei prin contribuție de 30% reclamanta pârâtă și 70% pârâtul reclamant următoarele bunuri:
- apartamentul situat în V., .. 303, .. 8, jud. V., dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1.934/2007 în valoare de 116.356 lei,
- șifonier cu trei uși cu trei dulapuri suprapuse – 276 lei,
- colțar extensibil – 176 lei,
- șifonier cu 4 uși format din două șifoniere cu 2 uși și cu corpuri suspendate – 450 lei,
- covor ¾ crem – 180 lei,
- șifonier cu uși glisante – 273 lei,
- corp suspendat cu 5 rafturi bucătărie – 176 lei,
- frigider Arctic – 654 lei,
- aragaz Indesit 4 ochiuri – 660 lei,
- hota Cata – 176 lei,
- televizor LCD Panasonic – 714 lei, în valoare de 3.735 lei și o datorie comună în valoare de 15.878,92 EUR reprezentând credit nerambursat, conform contractului de credit nr. 2261/28.09.2007 încheiat cu BCR V. și 90.574 lei reprezentând credit nerambursat conform contractului de credit nr. 2272/28.09.2007 încheiat cu BCR V..
A dispus sistarea stării de devălmășie astfel:
A atribuit reclamantei pârâte, în deplină proprietate, următoarele bunuri mobile: colțar extensibil – 176 lei, frigider Arctic – 654 lei, aragaz Indesit 4 ochiuri – 660 lei, hota Cata – 176 lei, televizor LCD Panasonic – 714 lei, șifonier cu 4 uși format din două șifoniere cu 2 uși și cu corpuri suspendate – 450 lei în valoare de 2.830 lei.
A atribuit pârâtului reclamant, în deplină proprietate, următoarele bunuri apartamentul situat în V., .. 303, .. 8, jud. V., dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1.934/2007 în valoare de 116.356 lei, următoarele bunuri mobile: șifonier cu trei uși cu trei dulapuri suprapuse – 276 lei, covor ¾ crem – 180 lei, șifonier cu uși glisante – 273 lei, corp suspendat cu 5 rafturi bucătărie – 176 lei, în valoare de 905 lei și datoria comună în valoare de 15.878,92 EUR reprezentând credit nerambursat, conform contractului de credit nr. 2261/28.09.2007 încheiat cu BCR V. și 90.574 lei reprezentând credit nerambursat conform contractului de credit nr. 2272/28.09.2007 încheiat cu BCR V..
A obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte sultă în valoare de 33.197 lei în termen de 60 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
A obligat reclamanta pârâtă să plătească pârâtului reclamant suma de 4.763 EUR și 27.172 lei reprezentând 30% din datoria comună lei în termen de 60 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
A respins cererea reclamantei pârâte de restituire bunuri proprii în valoare de 1.200 lei, ca neîntemeiată.
A respins cererea pârâtului reclamant privind obligarea reclamantei pârâte la plata sumelor de 4.305,88 EUR și 23.278,62 lei reprezentând contravaloarea dreptului de creanță, respectiv ratele achitate la credite după desfacerea căsătoriei, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte cheltuieli de judecată în valoare de 323,6 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile au inițiat o relație de concubinaj în vara anului 2006 și ulterior s-au mutat în garsoniera proprietatea pârâtului reclamant.
În timpul concubinajului părțile au dobândit în indiviziune pe cote părți, în cotă de 100% pentru reclamanta pârâtă un pat (canapea rabatabilă) în valoare de 520 lei și în cote de 50% următoarele bunuri mobile: 3 dulapuri suspendate – 324 lei, dulap bucătărie – 132 lei. Cu privire la canapeaua extensibilă ambele părți au fost de acord că s-a achiziționat cu banii reclamantei pârâte și a rămas în garsonieră în posesia pârâtului reclamant. În ce privește valoarea acesteia a fost reținută suma de 520 lei, fără a se reține uzura întrucât a rămas în posesia pârâtului reclamant și a fost folosită de chiriașii acestuia. În prezent canapeaua valorează 378 lei și a fost atribuită pârâtului reclamant care a fost obligat să-i achite reclamantei pârâte suma de 520 lei.
Nu a făcut dovada reclamanta pârâtă că centrala termică și instalația aferentă, ce au fost montate în garsonieră, precum și televizorul mic au fost achiziționate din bani proveniți de la părinții săi. Martorii D. V. și I. A., colegi de serviciu cu pârâtul reclamant, au arătat că centrala termică a fost achiziționată de pârâtul reclamant cu bani proveniți dintr-un card de credit. Din factura fiscală nr._/22.08.2006 și chitanțele nr._/22.08.2006 și nr._/01.08.2006, filele 177-178 dosar, a rezultat că pârâtul reclamant a fost cel care achiziționat centrala termică în valoare de 4.126 lei. Martorii reclamantei pârâte s-au contrazis în declarații respectiv martorul C. N. a arătat că știe de la tatăl reclamantei pârâte că acesta a montat în garsonieră centrala din banii săi și a primit și un televizor mic când a achiziționat-o, iar martora C. M. arată că părțile au cumpărat centrala cu bani proveniți de la mama reclamantei pârâte, motiv pentru care au fost înlăturate aceste afirmații.
Cu privire la bunurile dobândite în timpul concubinajului în cote de 50% de către părți instanța a constatat că numai dulapurile suspendate din balcon și dulapul din bucătărie au acest regim juridic, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor C. M. și C. N.. Din declarația martorului D. V. a rezultat că tâmplăria la balcon a fost plătită de către pârâtul reclamant din banii săi personali. A atribuit aceste bunuri pârâtului reclamant și la obligat să plătească reclamantei pârâte jumătate din valoarea acestora întrucât sunt în posesia pârâtului reclamant.
Referitor la cererea reclamantei pârâte privind obligarea pârâtului reclamant la plata sumei de 2.040 lei reprezentând cota de 60% din suma achitată înainte de încheierea căsătoriei în contul ratei de 200 lei pe care o avea de plătit pârâtul reclamant pentru garsoniera bun propriu instanța a considerat că nu a fost dovedită această cerere în condițiile în care veniturile reclamantei pârâte erau de aproximativ 400 lei lunar, iar ale concubinului substanțial mai mari, deci își permitea să-și achite singur această rată. În consecință, instanța a respins această cerere.
Părțile s-au căsătorit la data de 21.07.2007 și prin sentința civilă nr. 48/C/2011 a Judecătoriei V. s-a dispus desfacerea căsătoriei prin divorț. În timpul căsătoriei părțile au dobândit, în condițiile prevăzute de art. 30 din Codul familiei, în cote 30% reclamanta pârâtă și 70% pârâtul reclamant următoarele bunuri:
- apartamentul situat în V., .. 303, .. 8, jud. V. în valoare de 196.356 lei, dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1.934/2007 în valoare de 116.356 lei,
- șifonier cu trei uși cu trei dulapuri suprapuse – 276 lei,
- colțar extensibil – 176 lei,
- șifonier cu 4 uși format din două șifoniere cu 2 uși și cu corpuri suspendate – 450 lei,
- covor ¾ crem – 180 lei,
- șifonier cu uși glisante – 273 lei,
- corp suspendat cu 5 rafturi bucătărie – 176 lei,
- frigider Arctic – 654 lei,
- aragaz Indesit 4 ochiuri – 660 lei,
- hota Cata – 176 lei,
- televizor LCD Panasonic – 714 lei, în valoare de 3.735 lei și o datorie comună în valoare de 15.878,92 EUR reprezentând credit nerambursat, conform contractului de credit nr. 2261/28.09.2007 încheiat cu BCR V. și 90.574 lei reprezentând credit nerambursat conform contractului de credit nr. 2272/28.09.2007 încheiat cu BCR V...
Valoarea actuală de circulație a apartamentului situat în V., .. 303, .. 8, jud. V., dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1.934/2007 a fost stabilită la suma de 116.356 lei prin expertiza în construcții și răspunsul la obiecțiuni, fila 129 dosar vol. I, iar a bunurilor mobile prin expertiza merceologică.
Valoarea datoriei comune reprezentând credite nerambursate conform contractului de credit nr. 2261/28.09.2007 încheiat cu BCR V. și contractului de credit nr. 2272/28.09.2007 încheiat cu BCR V. a fost stabilită la suma de 15.878,92 EUR și 90.574 lei prin expertiza contabilă.
Instanța a avut în vedere la partajarea apartamentului valoarea actuală de circulație a acestuia și nu doar contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei deoarece apartamentul a devenit bunul comun al soților la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, indiferent de faptul că a fost achiziționat cu bani proveniți dintr-un contract de credit garantat cu ipotecă. În situația în care s-ar partaja doar contravaloarea ratelor achitate în timpul căsătoriei partea căreia nu i-ar fi atribuit apartamentul ar beneficia de o sultă calculată doar la această sumă, în timp ce la partajarea creditului obținut pentru achiziționarea apartamentului, ce reprezintă datorie comună, s-ar lua în considerare întreaga sumă rămasă de achitat, care în cazul de față este apropiată de valoarea apartamentului. Într-o atare situație partea căreia nu i se atribuie apartamentul ar fi vădit dezavantajată, soluție care ar încălca principiul egalității în drepturi a părților și echitatea partajului.
La stabilirea cotei de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune în favoarea pârâtului reclamant instanța a avut în vedere faptul că acesta a avut venituri considerabil mai mari decât fosta soție, așa cum rezultă din adeverințele de venit și fișele fiscale depuse. Astfel, în perioada celor cinci ani de căsătorie reclamanta pârâtă a obținut venitul minim pe economie, iar doi ani a avut concediu pentru creșterea copilului. În această perioadă pârâtul reclamant a fost cel care a obținut venituri consistente, în sumă de 148.715 lei, bani din care s-au asigurat cheltuielile familie și plata ratelor la credite. Totuși, instanța a considerat că nu este îndreptățit la recunoașterea în favoarea sa a unei cote de 80% așa cum a solicitat, reținându-se ca o contribuție la obținerea bunurilor comune și munca reclamantei pârâte în gospodărie, faptul că s-a ocupat de creșterea și educarea minorului și a fost ajutată și de părinții săi cu diverse sume de bani.
Coroborând susținerile pârâtului reclamant cu declarațiile martorilor și cu actele depuse, instanța a reținut în favoarea pârâtului reclamant o cotă de contribuție majorată, de 70%, la dobândirea bunurilor comune considerând că acesta a dovedit faptul că el a avut o contribuție substanțială la dobândirea bunurilor comune.
Referitor la cererea reclamantei pârâte privind obligarea pârâtului reclamant la plata sumei de 6.360 lei reprezentând cota de 60% din suma achitată după încheierea căsătoriei în contul ratei de 200 lei pe care o avea de plătit pârâtul reclamant pentru garsoniera bun propriu instanța a considerat că nu a fost dovedită această cerere în condițiile în care veniturile reclamantei pârâte erau de aproximativ 400 lei lunar, iar ale fostului soț substanțial mai mari așa cum s-a arătat anterior, deci își permitea să-și achite singur această rată. Mai mult, după încheierea căsătoriei soții s-au mutat în apartamentul bun comun, iar garsoniera, bunul propriu al pârâtului reclamant a fost închiriată, iar suma plătită cu titlu de chirie acoperea contravaloarea ratei de 200 lei. În consecință, instanța a respins această cerere.
În temeiul art. 673 ind. 9 și 673 ind. 10 al. 4 Cod procedură civilă a atribuit reclamantei pârâte următoarele bunuri mobile: colțar extensibil – 176 lei, frigider Arctic – 654 lei, aragaz Indesit 4 ochiuri – 660 lei, hota Cata – 176 lei, televizor LCD Panasonic – 714 lei, șifonier cu 4 uși format din două șifoniere cu 2 uși și cu corpuri suspendate – 450 lei în valoare de 2.830 lei.
În temeiul art. 673 ind. 9 și 673 ind. 10 al. 4 Cod procedură civilă a atribuit pârâtului reclamant, în deplină proprietate, apartamentul situat în V., .. 303, .. 8, jud. V., dobândit conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1.934/2007 în valoare de 116.356 lei deoarece a formulat cerere în acest sens și este titularul creditului ipotecar ce s-a contractat în vederea achiziționării acestuia. A atribuit pârâtului reclamant și următoarele bunuri mobile: șifonier cu trei uși cu trei dulapuri suprapuse – 276 lei, covor ¾ crem – 180 lei, șifonier cu uși glisante – 273 lei, corp suspendat cu 5 rafturi bucătărie – 176 lei, în valoare de 905 lei.
Cu privire la datoria comună instanța a constatat că părțile aveau la data desfacerii căsătoriei o datorie comună în valoare de 15.878,92 EUR reprezentând credit nerambursat, conform contractului de credit nr. 2261/28.09.2007 încheiat cu BCR V. și 90.574 lei reprezentând credit nerambursat conform contractului de credit nr. 2272/28.09.2007 încheiat cu BCR V..
Având în vedere faptul că pârâtul reclamant este titularul acestor credite, că unul dintre ele este credit ipotecar garantat cu apartamentul bun comun și apartamentul a fost atribuit tot pârâtului reclamant, instanța a atribui datoria comună acestuia și a obligat reclamanta pârâtă să-i plătească 30% din datoria comună, conform cotelor de contribuție reținute.
Cu privire la datoriile comune indicate de pârâtul reclamant în cererea reconvențională instanța a constatat că acesta nu a făcut dovada faptului că reclamanta pârâtă a avut cunoștință de aceste credite și nici că au fost cheltuite pentru nevoile căsniciei, motiv pentru care nu le-a inclus în pasivul căsniciei și a respins cererea pârâtului reclamant formulată în acest sens.
În temeiul art. 673 alin. 2 Cod procedură civilă, pentru egalizarea loturilor, a obligat pârâtul reclamant să plătească sultă reclamantei pârâte ținându-se cont de cote, și de valorile bunurilor stabilite prin expertize.
Cu privire la dreptul de creanță reprezentând contravaloarea ratelor achitate la cele două contracte de credit de către pârâtul reclamant după desfacerea căsătoriei instanța a constatat că în situația atribuirii apartamentului către pârâtul reclamant nu se impune obligarea reclamantei pârâte la plata acestora, motiv pentru care instanța a respins cererea.
A respins și cererea reclamantei pârâte privind restituirea bunurilor proprii indicate în acțiunea introductivă întrucât aceasta a precizat că le-a luat din apartament.
În concluzie, instanța a admis în parte atât acțiunea cât și cererea reconvențională și a constatat că părțile au avut o contribuție de 30% reclamanta pârâtă și 70% pârâtul reclamant la dobândirea bunului și datoriilor comune și a dispus partajarea acestora conform cotelor stabilite.
1. Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul reclamant F. M., arătând că, critica pe care întelege sa o aducă hotărârii primei instante se refera doar la neintroducerea in categoria datoriilor comune a cardului de credit corespunzător contractului de credit nr.836/2006, in cuantum de 6.295.08 lei, si a cardului de credit corespunzător contractului de credit nr. 14/2007 in valoare de 4.684.18 lei.Valoarea totala a sumelor aferente celor doua carduri de credite este de 10.979.26 lei, fara dobânzi.
La fila 7 a hotărârii, judecătorul fondului retine, contrar probelor administrate in cauza, ca nu s-a făcut dovada faptului ca reclamanta a avut cunoștința de aceste credite si nici ca au fost cheltuite pentru nevoile căsniciei.
Arată că ambele carduri de credite au fost folosite pentru organizarea nuntii, sumele fiind retrase in limita plafonului de creditare. Au fost acoperite imediat cu banii obținuți la nunta, dupa care, s-au retras sume in limita aceluiași plafon de creditare, ajungandu-se ca la data separației in fapt - septembrie 2011- suma datorata celor doua carduri de credite sa fie de 10.979,26 lei.
Din extrasele de cont a rezultat foarte clar atat mișcarea sumelor, cat si datele la care s-au mișcat aceste sume .
Retragerile au avut loc fara putința de tăgada in perioada căsniciei, fiind folosite pentru nevoile acesteia. Subliniază inca o data ca reclamanta in perioada celor trei ani in care a lucrat a avut venitul minim pe economie. In aceste condiții, având doua rate la banca, erau nevoiți pana la ziua de salariu sa apeleze uneori la cardurile de credit.
F. de aceste argumente, consideră că judecătorul fondului a greșit atunci când a reținut ca reclamanta nu a avut cunoștința de acele carduri de credit.
In drept, art. 282 - 297 C.pr.civ.
Intimata L. M. – G. a depus întâmpinare la apelul declarat de pârâtul – reclamant, solicitând respingerea acestuia și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
2. Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta – pârâtă L. M. – G..
Apreciază că în mod greșit instanța de fond a stabilit cote de de 70% pentru intimat si 30% pentru reclamanta la dobândirea bunurilor comune in timpul căsătoriei, desi din probatoriul administrat rezulta faptul ca in mod neindoilenic apelanta reclamanta a avut o cota cel puțin egala, la dobândirea acestor bunuri.
Instanța de fond a reținut, in considerentele care au stat la baza pronunțării acestei sentințe, faptul ca apelanta a avut o contribuție materiala, prin veniturile obținute, prin ajutorul financiar primit de la părinți, ca s-a ocupat de creșterea si educarea copilului si de gospodărie, insa aceste aspecte nu se reflecta in cota de 30% reținuta de instanța de fond pentru apelanta.
Criteriile pe care instanța ar fi trebuit sa le aibă în vedere la stabilirea contribuției sunt multiple si nu sunt limitate doar la veniturile obținute, asa cum greșit a procedat instanța de fond: „La stabilirea cotei de contributie de 70% la dobândirea bunurilor comune in favoarea paratului reclamant instanța va avea in vedere faptul ca acesta a avut venituri considerabil mai mari decât fosta soție (...)."
Instanța de apel urmează sa aprecieze asupra cotei la care sunt indreptatite părțile, raportat nu atat la mărimea veniturilor din munca, ci la contribuția pe care au avut-o cu aceste venituri, munca ori alte mijloace, la dobândirea si conservarea bunurilor comune. De asemenea, se va avea, in vedere si munca in gospodărie, pe care apelanta a depus-o pentru intretinerea familiei, a locuinței si la creșterea copilului.
Apelanta a fost singura care a adus in perioada căsătoriei intergral si constant in casa veniturile obținute, desi ambii soti au realizat venituri din munca. Apelanta a lucrat atat inainte cat si dupa incheierea căsătoriei, este inginer chimist si a obținut venituri din munca, pe care le-a adus integral in familie.
In timpul căsătoriei cu intimatul, apelanta a primit ajutor material de la mama sa, constând in suma de 1.500 lei, bani folosiți pentru a acoperi doua carduri, iar cu ocazia organizării nuntii, a primit suma de 1.000 lei. In perioada căsătoriei, apelanta a primit in mod constant, diferite sume de bani de la mama sa, folosiți pentru întretinerea familiei.
Apelanta a fost aceea care, in timpul căsătoriei, achita toate utilitățile la imobil - apa, gaz, lumina, alte facturi - fara nicio contribuție din partea paratului intimat. Acesta contribuia doar la o parte, dintre cele trei rate aferente creditelor care se derulau in perioada căsătoriei.
Intimatul, in schimb, utiliza cea mai mare parte a veniturilor sale, in interes personal, pentru diferite activități care au dus, in cele din urma la destrămarea căsătoriei. In aceste imprejurari este evident faptul ca apelanta a avut o contribuție cel puțin egala la dobândirea bunurilor comune in timpul căsătoriei cu intimatul, fiind singura care a adus in mod constant si integral in casa, veniturile obținute.
Instanța de fond a procedat greșit la partajarea datoriilor comune si a obligat apelanta la plata sumelor de 4.763 euro, respectiv 27.172 lei, reprezentând 30% din datoria . in mod vădit inechitabila soluția instanței de fond, in i condițiile in care apelanta este obligata sa plătească o datorie contractata in cea mai mare parte pentru un imobil, de a cărui folosința in ultimii patru ani s-a bucurat doar intimatul, care a rămas in locuința dupa despărțirea părtilor.
Mai mult, intimatul a fost acela care a gestionat destinația integrala a sumei reprezentând creditul de 16.500 euro, din care doar o parte a fost folosit pentru achitarea imobilului, restul sumelor fiind cheltuite de intimat, fara acordul sau instiintarea apelantei, privind modul sau destinația plaților făcute.
De altfel, in urma partajului, in modalitatea realizata de instanța de fond, apelanta a rămas fara locuința, iar dupa compensarea sumelor reprezentând sulte si datorii mai are de achitat intimatului aproximativ 15.000 lei, in termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabila a sentinței.
Nici modalitatea obligării apelantei la plata sumei globale, reprezentând procentul din datoria ., in condițiile in care creditul se va derula in modalitatea stabilita prin contractual inițial, in timp ce apelanta este obligata, . scurt, de 60 de zile, la plata unei sume globale.
In mod greșit instanța de fond a respins cererea apelantei referitoare la reținerea unei cote de 100% pentru central termica si televizorul din garsoniera, precum si cererea referitoare la constatarea si obligarea intimatului la plata unui drept de creanța reprezentând sumele achitate in contul ratei intimatului pentru garsoniera.
Astfel, apelanta a solicitat constatarea unui drept de creanța, in cuantum de 2.040 lei, reprezentând 60% din suma achitata (3.400 lei) inainte de incheierea căsătoriei, respectiv de 6.360 lei, reprezentând 60% din suma totala achitata (10.600 lei) in timpul căsătoriei, in contul ratei de 200 lei, pentru garsoniera proprietatea paratului intimat.
Instant de fond nu s-a pronunțata cu privire la solicitarea apelantei referitoare la dreptul de creanța din timpul relației de concubinaj, ci a avut in vedere doar perioada căsătoriei.
Este lipsita de fundament probator concluzia instanței de fond referitoare la faptul ca apelanta nu si-a dovedit pretențiile referitoare la dreptul de creanța. Instanța de fond a reținut doar imprejurarea ca apelanta realiza un venit de 400 de lei pe luna, desi martorii audiați la propunerea apelantei au confirmat faptul ca părinții apelantei ai ajutau permanent cu sume importante de bani.
In ceea ce privește central termica si televizorul din garsoniera, aceste bunuri au fost dobândite de apelanta in timpul relației de concubinaj cu intimatul, in cote de 100%, iar declarațiile martorilor audiați se coroborează cu susținerile apelantei.
In drept - art. 282 si urm. Cod procedura civila.
Intimatul pârât a depus întâmpinare la apelul declarat de reclamanta – pârâtă L. M. G., solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului,hotararea apelata,prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul retine urmatoarele:
Cu privire la apelul declarat de catre F. M., Tribunlul constata următoarele:
Datoriile comune sunt determinate limitativ de lege. Toate celelalte datorii sunt personale fiecăruia dintre soți.Legea prezumă că datoriile sunt personale câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.
Contractele de credit încheiate de către apelantul F. M. pentru eliberarea celor două carduri de credit credit nu s-a fost făcut pentru îndeplinirea unor nevoi obișnuite ale căsătoriei. Obligația ar fi fost comună dacă ar fi fost asumată în acest scop.
Din probele administrate nu rezultă că sumele puse la dispoziție de bancă pe cele două carduri au fost folosite pentru împlinirea unor nevoi obișnuite ale căsniciei.Chair dacă la dosar s-au depus extrase din care rezultă sumele ce au fost retrase precum și datele acestor retrageri, acestea nu dovedesc faptul că sumele retrase au fost folosite în interesul satisfacerii unor nevoi ale căsniciei.
Față de cele arătate, Tribunalul constată că apelul formulat este nefondat urmând să fie respins.
Cu privire la apelul declarat de L. M. G., Tribunalul constată următoarele:
Motivul de apel ce vizează stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune este neîntemeiat.
Din înscrisurile depuse la dosar, dar și din declarațiile martorilor audiați rezultă că intimatul-apelant F. M. a realizat venituri mult mai mari.
Pe lângă faptul că pârâta nu a avut loc de muncă pe toată durata casătoriei, intimatul a realizat venituri substanțial mai mari.
Pe de altă parte, intimatul a realizat venituri din închirierea unei garsoniere bun propriu și prin eforturi personale a efectuat numeroase îmbunătățiri la apartament.În acest sens sunt relevante declarațiile martorilor I. A. și D. V.. Aceștia au declarat că pârâtul era foarte priceput, a montat gresia, faianța, a pus rigips, a executat lucrări de renovare a apartamentului.
Deși s-a invocat de către intimatul F. M. că el era cel care achita ratele scadente pentru creditele luate acest fapt nu are relevanță pentru stabilirea cotelor de contribuție, așa cum nu prezintă relevanță nici faptul că soția-apelantă a achitat c/v utilităților de la apartament.
Pentru stabilirea cotelor de contribuție în cadrul partajului bunurilor comune trebuie să se stabilească contribuția efectivă a fiecărui soț la dobândirea bunurilor și nu persoana care efectua diferitele plăți în contul datoriei comune.
Cel de al doilea motiv de apel ce vizează modalitatea de suportare a datoriilor comune este nefondat.
În timpul căsătoriei, fiecare soț contribuie în mod gal la plata datoriilor comune.
În raporturile dintre creditor și soții debitori, lichidarea definitivă a contribuției soților la plata datoriilor comune se face doar cu ocazia împărțelii bunurilor comune. Fiecare soț trebuie să contribuie la plata datoriilor comune în aceeași proporție cu partea din comunitate ce i se cuvine. Nu există o altă posibilitate legală de suportare a adatoriilor comune.
Și cel de al treilea motiv de apel invocat de apelanta L. M. G. este nefondat
Din probele administrate nu rezultă că apelanta ar avea un drept de creanță în sumă de 2040 lei și de 6360 lei, sume ce ar fi fost folosite pentru achitarea prețului garsonierei.
Nici împrejurarea că centrala termică și televizorul din garsonieră au fost cumpărate de tatăl apelantei nu rezultă din probele administrate.Depoziția martorului C. N. invocată de către apelantă nu poate fi coroborată cu altă altă probă administrată în cauză. Simpla afirmație a a martorului C. N. în sensul că ,, tatăl reclamantei a pus centrala cu banii săi,, nu poate forma convingerea instanței că centrala termică a fost achiziționată și plătită de către tatăl reclamantei.
Față de cele arătate, Tribunalul constată că apelul formulat de L. M. G. este nefondat, urmând să fie respins.
In baza art.296 Cd.pr.civ. Tribunalul va pastra sent. civ. nr.2451/2014 a Judecatoriei V..
In baza art.274 Cd.pr. civ, instanta va compensa cheltuielile de judecata avansate de parti deoarece ambele ii au cazut in pretentii.
În baza art.19 din OUG nr.51/2008 Tribunalul va stabili că cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 900,5 lei prin acordarea ajutorului public judiciar apelantei L. M. G., sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, vor rămâne în sarcina statului.
Potrivit disp. art.19 din OUG nr.51/2008,, dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rărân în sarcina acestuia.,,
În condițiile în care apelanta L. M. G. a căzut în pretenții, se impune ca cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de L. M. G. și F. M. G. declarate împotriva sentinței civile nr.2451/30.10.2014 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Compensează cheltuielile de judecată avansate de ambele părți.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 900,5 lei prin acordarea ajutorului public judiciar apelantei L. M. G. sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru rămân în sarcina statului.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. AA/ 07.10.2015
4 ex./..10.2015
Judecător fond: E. D. M.
| ← Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1252/2015. Tribunalul... | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 1587/2015. Tribunalul... → |
|---|
