Pretenţii. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 3626/189/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 164/A/2015
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A. C.
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta – reclamantă C. R. L., în contradictoriu cu intimata - pârâtă Z. M., împotriva sentinței civile nr. 692/10.03.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect pretenții – cauză civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită, în data de 06.02.2015 apelanta a depus concluzii scrise și chitanța nr._/1 din 04.02.2015, reprezentând 200 lei onorariu expert.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 4 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 februarie 2015, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 692/10.03.2014 Judecătoria Bârlad a respinse ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C. R. L. în contradictoriu cu pârâta Z. M..
A respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit susținerilor reclamantei, în noaptea de 13-14 iulie 2013, în apartamentul acesteia s-a produs o inundație cauzându-se pagube materiale care au constat în degradarea zugrăvelii, a unei părți din parchet, a lustrei și a mobilei.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 C. civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor pesoane, iar conform prevederilor art. 1357 C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă condițiile care se cer a fi îndeplinte în mod cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Potrivit prevederilor art. 249 C. proc. civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada pretențiilor solicitate și nici a culpei pârâtei deși instanța i-a acordat această posibilitate dispunând efectuarea unei expertize tehnice în construcții. Astfel, reclamanta a fost decăzută din dreptul de a administra proba cu expertiza tehnică în construcții, în temeiul art. 254 alin. 4 lit. d C. proc. civ., deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a face dovada achitării onorariul provizoriu stabilit de instanță.
Susținerile petentei în sensul că planșele foto depuse la dosarul cauzei fac dovada prejudiciului suferit, a cuantumului acestuia și a culpei pârâtei, nu au fost reținute de instanța având în vedere că în materia răspunderii civile delictuale, existența unui prejudiciu este o condiție necesară, dar insuficientă pentru nașterea obligației de reparare. Astfel, prejudiciul trebuie să fie cert, iar certitudinea prejudiciului se referă atât la existența lui sigură, neîndoielnică, cât și la întinderea, sa. Or, în prezenta cauză, reclamanta nu a făcut dovada întinderii prejudiciului suferit ca urmare a inundației produse în noaptea de 13-14 iulie 2013.
De asemenea, art. 1357 alin. 1 C. civ., prevede că obligația de reparare a prejudiciului revine celui care l-a cauzat printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, iar alin. 2 al aceluiași articol precizează că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Așadar, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile cauzate altuia, este necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului acelei fapte. În cauza de față, reclamanta nu a făcut nici dovada imputabilității faptei pârâtei având în vedere că din planșele foto și din declarațiile martorei audiate în cauză nu se poate stabili cu certitudine cauza producerii inundației.
Pentru aceste considerente, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C. R. L. în contradictoriu cu pârâta Z. M. de acordare a sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri cauzate în urma inundației petrecute în noaptea de 13-14 iulie 2013.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 451 alin. 1 C. proc. civ. și pe cele ale art. 453 alin. 1 C. proc. civ. care prevăd că partea care a pierdut procesul va fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
De asemenea, având în vedere soluția de respingere a cererii formulate de reclamanta C. R. L., instanța, în temeiul art. 453 alin. 1 C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanței . CRU nr._ din data de 13.12.2013.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta C. R.-L., pentru următoarele motive:
A formulat prezenta acțiune motivat de faptul că în noaptea de 13-14 iulie 2014, din neglijență, i-a fost inundat dormitorul apartamentului de către pârâta Z. M., ca și proprietar legal al apartamentului din Bârlad, ., ., etaj 2, apt. 28, jud. V., dar care are domiciliul în Bârlad,..8, ., apt.l4, jud. V..
A depus dovezi clare, (planșe fotografice,cu data efectuării lor) una dintre planșe arată că apa s-a infiltrat și în peretele exterior al blocului, la îmbinarea dintre plafonul meu de la etajul 1 si planșeul apartamentului pârâtei de la etajul 2.
In schimb instanța de fond a respins și cererea sa de cercetare locală, dar a admis în principiu o expertiză în construcții cu care a fost de acord, dar la numirea expertului care s-a făcut în ședința publică din data de 16-dec-2013 nu s-a respectat art.331 al l NCPC,deoarece procedura a fost grav viciată.
Instanța de fond a dat citire listei de experți (fila 36) cu număr și nume din listă iar ca reclamantă avea dreptul să se pronunțe asupra unei propuneri, dar judecătoarea i-a spus că nu are dreptul să solicite un expert ci avocatul pârâtei are acest drept.
In concluzie, a solicitat nr. 5, iar avocatul pârâtei, nr. 4. Instanța a aprobat cererea avocatului, iar persoana la care face referire judecătoarea din sală care a tras la sorți a fost însuși avocatul pârâtei. Pentru aceste considerente a formulat cerere prin care a solicitat instanței eliminarea din listă a nr. 5, solicitat de ea dar și a nr. 4, solicitat de av.C. si desemnarea unui alt expert prin tragere la sorți dintre cei rămași în listă, cu respectarea procedurii. Instanța a decăzut-o din acest drept.
Însăși în considerentele hotărârii instanța de fond este în totală eroare de drept, a solicitat ca si răspundere pentru pârâtă art. 1376 alin. l NCC. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, alin. 1, dar și art. l377, în ce privește noțiunea de pază al lucrului, perfect aplicabil in prezenta speță. Invocarea că nu a anunțat asociația de proprietari este un nou mod de denaturare a adevărului juridic, deoarece hârtia de la asociație este un act extrajudiciar, care nu dovedește că ea ca și proprietar, era obligată să meargă la Asociație și abia apoi să aibă dreptul de a da în judecată un alt proprietar, care i-a cauzat un prejudiciu. Conform art. 659 din NCC, Constituirea Asociațiilor de proprietari nu au drept de a înlocui instanțele de judecată. Dovada celor petrecute in sala de judecată din data de 16-dec-2013 nu o poate face deoarece nu avea voie să înregistreze desfășurarea ședinței de judecată, dar i-a lăsat o impresie clar-negativă în ce privește actul de justiție, sforile care se trag de unii dintre avocați, cu clara îngăduință a unor judecători, creând impresia rău-făcătorilor ca nu răspund de faptele lor, dacă au un avocat-bun. Poate face dovada cu concluziile scrise depuse la data de 18-dec-2014, aflate la dosarul cauzei.
Solicită încuviințarea unui expert numit cu respectarea legii, art. 331 al. 1, precum și administrarea altor probe dacă sunt necesare în soluționarea cauzei pe fond, desființarea hotărârii atacată soluționând dosarul în fond, deoarece dacă se va trimite dosarul la rejudecare, la prima instanță va fi doar o pierdere de timp având în vedere că instanța de fond și-a pierdut credibilitatea ca o instanță echidistantă și nepărtinitoare.
In drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 al. L, art. 468 al. 1, art. 470, art. 471, art. 475, art. 476 al. 1, art. 477, art. 478, art. 479, art. 480, art. 481 și art. 482 din NCPC.
Intimata Zarnica M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, pentru următoarele motive:
Cu privire numirea expertului, arată faptul ca apelanta este in eroare.
Astfel, in primul rând avocatul indicat nici nu a fost prezent in sala la termenul la care s-a numit expertul, iar in al doilea rând, acesta a fost numit aleatoriu prin indicarea unui număr de către o persoana aflata in sala de judecata.
De asemenea, intimata este in culpa deoarece a fost decăzuta din proba cu expertiza, tocmai din cauza ca refuzat sa achite indemnizația acestuia.
Pe fondul cauzei acțiunea apelantei este nefondata.
Apelanta trebuie sa facă dovada, pentru antrenarea răspunderii delictuale, a faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovăției intimatei si a legăturii de cauzalitate.
In fapt, apelanta nu a dovedit nici unul din aceste elemente.
Mai mult decât atât prin apelul formulat aceasta este in eroare afirmând ca i s-ar fi inundat apartamentul in seara de 13 - 14 iulie 2014, ori acțiunea fost introdusa anul 2013.
Apelanta nu a anunțat asociația de proprietari, care putea sa constate starea celor doua apartamente si a instalațiilor, nu face o dovada certa a prejudiciului nu demonstrează ca intimata ar fi in culpa ( fotografiile depuse nu au nici putere probatorie neputând fi identificat imobilul).
Așa cum a menționat in iulie 2013 apartamentul intimatei nu era locuit si instalația de apa nu era funcționala si neputând sa provoace inundarea apartamentului de dedesubt.
De altfel, o eventuala avarie la apartamentul intimatei, cu scurgere apei pe pereții exteriori ai blocului, ar fi deteriorat cu siguranța mai multe apartamente si nu doar pe cel al apelantei.
In drept, se invocă art. 205 al. 2 și 471 al. 5 NCPC.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri și cu expertiza tehnică în constrcuții.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată următoarele:
Este neîntemeiat primul motiv de apel cu privire la desemnare expertului. În încheierea de ședință din data de 16.12.2013 sunt consemnate discuțiile cu privire la desemnarea expertului pentru efectuarea expertizei în construcții la instanța de fond. Aceste consemnări fac dovada asupra a ceea ce s-a discutat până la înscrierea în fals. Din această încheiere rezultă că avocatul pârâtei nici nu a fost prezent în sala de judecată la momentul alegerii expertului, fiind doar pârâta, iar desemnarea expertului s-a făcut prin tragere la sorți de pe lista comunicată de biroul local de expertize prin indicarea unui număr de o persoană din sala de ședință fără nici o legătură cu dosarul în cauză cu respectarea dispozițiilor art. 331 C. proc. civ. Chiar dacă inițial instanța ar fi indicat cu număr și nume experții de pe listă ceea ce s-ar fi impus în condițiile în care părțile au posibilitatea să aleagă prin bună învoială inițial expertul și normal este să cunoască numele acestora, tragerea la sorți s-a făcut prin desemnarea unei persoane din sala de judecată care nu avea legătură cu dosarul.
Și al doilea motiv de apel invocat de apelantă pe fondul cauzei este neîntemeiat. Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pe dispozițiile art, 1376 C. civ. presupune ca apelanta să facă dovada îndeplinirii a 4 condiții: existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
În cauză, apelanta a făcut dovada doar a primelor 3 condiții și anume: fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, făsă să facă dovada vinovăției intimatei la producerea acestui prejudiciu și a săvârșirii faptei ilicite de către aceasta.
În noaptea de 13/14 iulie 2013, apartamentul apelantei a suferit niște stricăciuni din cauza unei inundații produse la instalația termică din apartament. Însă, nici în fața instanței de fond și nici în apel, apelanta nu a făcut dovada că pagubele produse în apartamentul său au provenit de la instalația termică de încălzire a apartamentului aflat la etajul imediat superior apelantei și care se află în paza intimatei. Din expertiza efectuată în cauză în faza procesuală a apelului, rezultă că pagubele s-au produs de la o avarie a instalației termice de încălzire, însă expertul nu s-a putut pronunța dacă avaria s-a produs în apartamentul de la etajul 2 care se află în paza intimatei sau de la etajul 3 al blocului, în condițiile în care apartamentul de la etajul imediat superior a fost renovat la scurt timp după eveniment. Astfel, apelanta nu a făcut dovada vinovăției intimatei la săvârșirea faptei ilicite: neasigurarea corespunzătoare a instalației termice de încălzire, a producerii prejudiciului de către intimată.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
În temeiul art. 451 c. proc. Civ., instanța va obliga apelanta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în apel, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de C. R. L. împotriva sentinței civile nr. 692/10.03.2014 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 februarie 2015.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A. C. |
Red. D.M.M.
tehnored. E.G.
4 ex./11.03.2015
Judecător Fond D. C.
..03.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 202/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 162/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
