Acţiune în constatare. Decizia nr. 1210/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1210/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 1210/2015
Acesta este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1210/A/2015
Ședința publică de la 07 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine judecarea cererii de apel formulată de către reclamant B. C. – domiciliat în V.. . ., . în contradictoriu cu intimații I. M. și I. Z. domiciliați în ., județul V. împotriva sentinței civile nr. 686/13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosar nr._ având ca obiect - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av. T. C. cu delegație de substituire a d-lui av. H. M. desemnat curator special pentru intimatul I. M., lipsă fiind apelantul și intimatul
S-a făcut referatul cauzei de către grefie, ocazie cu care s-a arătat că: procedura este completă; s-a solicitat ca judecata cauzei să se facă și în lipsa părților; la data de 21 septembrie 2015 s-a depus prin registratura instanței de către intimat prin curator special întâmpinare la cererea de apel al cărei duplicat a fost comunicat către apelant la data de 23 septembrie 2015 ,conform mențiunilor efectuate pe exemplarul de la dosar de către grefierul - registrator.
Se constată de către instanță că prin cererea de apel nu se solicită probe noi iar prin întâmpinare intimatul solicită proba cu înscrisuri, înscrisurile de la dosar.
Instanța estimează durata cercetării procesului la 1 lună.
Instanța acordă cuvântul pe cererea de apel.
Av. T. C. având cuvântul solicită respingerea apelului declarat ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 686 / 13 martie 2015 pronunțata de către Judecătoria V. ca fiind temeinica si legala.
În mod corect a apreciat ca se impune a fi respinsa cerere prin care reclamantul apelant a solicitat constatarea unui drept, având in vedere ca acesta avea deschisa calea unei acțiuni in realizare.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța lăsând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.686/13.03.2015 Judecătoria V. a respins excepția inadmisibilității.
A respins cererea formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâții: I. M.- prin curator special av. T. C. și I. Z. .
A luat act că s-a achitat onorariul curatorului special numit prin încheierea pronunțată la data de 13.11.2014.
A respins cererea pârâtului I. C. M. formulată prin curator special de acordare a cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Prin Contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 320/20.02.2003, B. C. C. – în calitate de împrumutător și creditor ipotecar – a acordat pârâților I. C. M. și I. C. Z. – în calitate de împrumutați și debitori ipotecari -, un împrumut de 15.000.000 lei (ROL) cu scadență la data de 19.06.2003, garantat cu ipotecă, constituită în beneficiul împrumutătorului, asupra locuinței situate în V., ., ., ., județul V., înscrisă în Cartea Funciară Colectivă nr. 315, și în C.F. Individuală nr. 5078, bun imobil identificat prin număr cadastral nr. 257/1;2;210.
În drept, în ceea ce privește legea aplicabilă, față de prevederile art. 6 – Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii 287/2009 privind Codul civil potrivit cărora „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de lege în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor”, instanța reține ca aplicabile dispozițiile Vechiul Cod civil.
Prin cererea pendinte, reclamantul a solicitat, constatarea existenței dreptului de proprietate asupra imobilului situat în V., ., ., . nerestituirea de către pârâți, la scadență, a împrumutului acordat prin contractul nr. 320/20.02.2003.
Reclamantul a înțeles să își întemeieze acțiunea pe prevederile art. 35 NCPC, context în care instanța nu este în măsură să substituie cauza juridică pentru care a optat partea cu o alta și nici să aleagă dintre mai mult instituții juridice.
Textul pe care reclamantul și-a fundamentat cererea (art. 35 NCPC) stipulează că partea ce are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței, unui drept, și cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Este de necontestat că acțiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantului – acțiunea în constatare pozitivă sau a inexistenței dreptului pârâtului – acțiunea în constatare negativă așa cum o recunoaște atât doctrina cât și practica judiciară.
Raportat celor reglementate de art. 35 NCPC, pentru exercitarea acțiunii în constatare, este necesar a fi îndeplinite, cumulativ condițiile: partea să nu poată cere realizarea dreptului, să fie justificat un interes și prin acțiunea sa să nu se urmărească constatarea existenței sau inexistenței unei stări de fapt.
Acțiunea în realizare primează totdeauna față de o eventuală acțiune în constatare. Conținutul articolului 35 NCPC determină principiul subsidiarității acțiunii în constatare, în raport cu acțiunea în realizare, cu toate consecințele ce decurg din regimul juridic strict al celor două acțiuni.
În cauza pendinte, reclamantul a înțeles să solicite constatarea existenței dreptului de proprietate asupra unui imobil (ca drept real) și nu constatarea existenței unei creanțe în beneficiul său – pentru a fi incidentă poziția pârâtului I. M. și astfel inadmisibilitatea acțiunii în constatarea, existenței unei creanțe în raport cu acțiunea în realizarea unei creanțe (restituire împrumut – raportat clauzelor inserate în convenția de împrumut).
Este necesar a fi făcută o distincție între dreptul real și dreptul de creanță în condițiile în care, deși ambele sunt drepturi subiective civile patrimoniale sunt distincte:
-dreptul real are ca subiect activ, titularul său, iar ca subiect pasiv celelalte persoane nedeterminate, este cel ce conferă titularului anumite prerogative, este absolut, poate fi opus sub formă negativă, este perpetuu (cu anumite excepții), și este limitat ca număr dar și ca și conținut în legislația civilă;
-dreptul de creanță – presupune un raport juridic între subiectul activ determinat sau determinabil (creditor), și subiectul pasiv (debitor), este relativ (opozabil inter partes), are o durată limită în timp, și este nelimitat ca număr.
Or, în cauza pendinte, reclamantul a solicitat constatarea unui drept de proprietate real imobiliar în beneficiul său, acțiune ce este admisibilă doar în ipoteza în care ar fi prezentat un titlu de proprietate asupra imobilului, ar fi deținut și posesia bunului, iar dreptul său ar fi fost contestat de pârâți, situație în care ar fi justificat un interes în promovarea unei cereri în constatarea dreptului său de proprietate, în confirmarea dreptului, potrivit art. 35 NCPC, ca atare inadmisibilitatea invocată de pârât cu argumentele date prin întâmpinare, este nefondată și va fi respinsă.
Pe calea acțiunii în constatare nu se poate obține un titlu de proprietate.
Instanța a reținut că, acțiunea reclamantului este neîntemeiată întrucât, modalitatea de formulare și petitul cererii, ar putea fi interpretate ca o inserare, ca o adăugare la contractul de împrumut a unei clauze privind transmiterea către creditor a proprietății unui imobil, în cazul nerambursării la termen a sumei împrumutată, clauză ce este nelegală, raportat art. 969 Cod civil, fiind bazată pe o cauză ilicită, întrucât este prohibită de lege.
Pronunțarea unei astfel de hotărâri (în sensul recunoașterii transferului către creditor a unui drept de proprietate imobiliar/în situația dată) ar echivala cu o clauză penală în convenția părților, interzisă de legea 313/1879 (în vigoare în momentul încheierii contractului de împrumut) ca atare fără efect.
Totodată, în raport de definiția dată contractului de împrumut prin art. 1576, art. 1584 și de dispozițiile art. 966, art. 969 Cod civil, transferul dreptului de proprietate asupra unui bun imobil de la împrumutat, la împrumutător, în caz de nerestituire la scadență a sumei împrumutată, contravine naturii juridice a acestui contract, deoarece potrivit art. 1088 cod civil – a obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate.
Ca atare, principiul libertății contractuale și cel al forței obligatorii a contractului nu pot justifica validitatea, prin pronunțarea unei astfel de hotărâri, a unei astfel de „clauze penale” în contractul de împrumut deoarece potrivit art. 969 Cod civil – doar convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și potrivit art. 5 Cod civil – nu se poate deroga prin convenții – la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri.
Raportat, tuturor aspectelor expuse instanța a respins cererea reclamantului.
A constatat ca achitat onorariul de avocat stabilit pentru curatorul special – chitanță nr._/24.02.2015, și a respins cererea pârâtului I. C. M., prin curator special, de acordare a cheltuielilor de judecată motivat de nejustificarea acestora prin înscrisuri care să ateste achitarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat apel B. C. arătând că :
Instanța de fond nu a luat in considerare faptul că promovarea acțiunii civile a avut ca scop si finalitate consacrarea judecătorească a existentei unui drept.
A apreciat instanța că această acțiune civilă trebuie să îmbrace un alt caracter si anume acela al realizării dreptului . Din analiza actelor aflate la dosar rezulta ca exista un interes in promovarea prezentei acțiuni civile, făcând abstracție de conținutul contractului de împrumut garantat cu ipoteca prin care parații intimați I. M. si I. Z. împrumutau de la subsemnatul o anumita suma de bani, garantând cu ipoteca constituita in favoarea mea in calitate de împrumutător locuința situata in mun. V.. Intimații nu si-au îndeplinit obligația in sensul ca nu au achitat suma de bani constituita cu titlu de împrumut, motiv pentru care am decis sa promovez in fata instanței de fond prezenta acțiune judiciara .
Instanța de fond nu a făcut aplicarea principiului libertății contractuale si a forței obligatorii a contractului in sensul ca aceste convenții legal făcute au putere de lege intre părțile contractante. Totodată, nu au fost avute in vedere cauzele din acest contract de ipoteca care nu lezează in nici un fel ordinea publica si bunele moravuri .
Prin urmare solicită instanței de apel cenzurarea tuturor aspectelor mai sus, pentru ca, prin hotărâre judecătoreasca în forma Deciziei Civile să se dispună admiterea, pe fond, a acțiuni civile in constatare a existentei unor drepturi.
În drept apelantul și-a întemeiat cererea pe disp.art. 466-482 din C.P.C.
Intimatul I. M., prin curator special a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat ca fiind neîntemeiat, urmând a se menține sentința civila nr. 686 / 13 martie 2015 pronunțata de către Judecătoria V. ca fiind una temeinica si legala.
In ceea ce privește sentința atacata, considera ca in mod corect a apreciat ca se impune a fi respinsa cerere prin care reclamantul apelant a solicitat constatarea unui drept, având in vedere ca acesta avea deschisa calea unei acțiuni in realizare.
Având in vedere aceste aspecte, întreg materialul probator administrat, considera ca soluția instanței de fond este una temeinica si legala, motiv pentru care va solicita respingerea apelului declarat in totalitate.
In drept, s-au invocat art. 205 si urm. N.C.P.C
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin Contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr. 320/20.02.2003, B. C. C. – în calitate de împrumutător și creditor ipotecar – a acordat pârâților I. C. M. și I. C. Z. – în calitate de împrumutați și debitori ipotecari - un împrumut de 15.000.000 lei (ROL) cu scadență la data de 19.06.2003, garantat cu ipotecă, constituită în beneficiul împrumutătorului, asupra locuinței situate în V., ., ., ., județul V., înscrisă în Cartea Funciară Colectivă nr. 315, și în C.F. Individuală nr. 5078, bun imobil identificat prin număr cadastral nr. 257/1;2;210.
Apelantul a solicitat așadar constatarea existenței dreptului de proprietate asupra imobilului ce a format obiectul contractului de ipotecă, constituit pentru garantarea achitării împrumutului acordat intimaților.
În mod corect a reținut instanța de fond că în temeiul unui contract de împrumut nu are loc transferul dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu care s-a garantat împrumutul prin constituirea unei ipoteci, efectele contractului de împrumut constând în posibilitatea împrumutătorului de a solicitat executarea obligației de plată, cu eventuale daune interese pentru neexecutarea contractului de împrumut.
Potrivit dispozițiilor art. 1584 din vechiul CC principala obligație a împrumutatului este de a restitui la scadență lucruri de același gen, în aceeași cantitate și de aceeași calitate, fără a avea efecte asupra dreptului de proprietate asupra bunului imobil cu care a garantat.
De asemenea, un astfel de efect nu poate avea nici contractul de ipotecă încheiat.
Ipoteca este o garanție reală imobiliară, un drept real asupra imobilelor afectate de plata unei obligații, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1746 v CC.
Ipoteca acordă titularului său un drept de urmărire a imobilului în mâna oricui s-ar afla și un drept de preferință în privința satisfacerii creanței, nicidecum un drept de proprietate în caz de neexecutare a obligației de restituire a împrumutului.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge apelul, urmând să păstreze hotărârea instanței de fond.
În temeiul dispozițiilor art. 49 alin.1 ,teza a II-a din OUG 80/2013 va obliga apelantul la restituirea către stat a sumei de 100 lei reprezentând remunerația curatorului special avansată din fondurile statului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul B. C. împotriva sentinței civile nr. 686/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
În temeiul dispozițiilor art. 49 alin.1 ,teza a II-a din OUG 80/2013 va obliga apelantul la restituirea către stat a sumei de 100 lei reprezentând remunerația curatorului special avansată din fondurile statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 octombrie 2015.
Președinte, I.-M. P. | Judecător, C. A. | |
Grefier, M. R. |
RED.A.C./02.11.2015
EX.5
JUD.FOND: G. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1188/2015. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 1507/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
