Anulare act. Decizia nr. 15/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 15/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-01-2016 în dosarul nr. 15/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 15/A
Ședința publică de la 06 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă P. B. ROMÂNIA în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. I., împotriva sentinței civile nr. 1514 pronunțată la data de 15.06.2015 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect anulare act clauză abuzivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, în cauză este acordat primul termen de judecată, apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat și se solicită judecarea și în lipsă.
Constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, tribunalul, conform dispozițiilor art. 394 C., declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1514 din 15.06.2015 Judecătoria Bârlad a admis, în parte, acțiunea reclamantului M. I. CNP._, cu domiciliul în Bârlad, ., jud. V., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat Chiriece C. din Bârlad, ., jud. V. împotriva pârâtei P. B. ROMÂNIA cu sediul în București, ..29-31, sector 1.
A constatat nulitatea art.4 din contractul de împrumut nr._88377 din 23.09.2008 (fila 14) și a cap. III alin 1 privitor la comisionul de acordare a creditului de 5 % din valoarea creditului.
A obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume:
-625 euro – comision de acordare a creditului;
-428,86 euro – dobânda legală penalizatoare;
-596,22 euro – dobânda legală penalizatoare.
A obligat pârâta să plătească reclamantului 335 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că pârâta nu a modificat unilateral dobânda aferentă creditului și că de la data de 23.09.2008 și până în prezent dobânda a fost încasată cu respectarea formulei EURIBOR la 3 luni plus marja fixă de 8,45 %.
În consecință, chiar dacă în art. 3.2 din contract s-a prevăzut o dobândă variabilă și revizuibilă la 3 luni în mod tacit pârâta a renunțat la privilegiul marjei variabile a băncii și a calculat dobânda având în vedere formula EURIBOR la trei luni.
Marja băncii a fost cea stabilită prin contract de 8,45 %.
Referitor la comisionul de acordare a împrumutului prevăzut în art. 4 din cap.2 al contractului de împrumut și în capitolul III (termenii împrumutului) stabilit la 5 %, se constată că acesta a fost încasat de pârâtă ca urmare a unei clauze abuzive în raport de dispozițiile Legii nr.193/2000, art. 1 alin 3 și 4, alin.1.
Astfel, reclamantul nu a avut posibilitatea reală de a negocia comisionul de rambursare a creditului în condițiile în care clauzele contractului erau prestabilite de pârâtă fiind în fața unui contract standard.
În fapt comisionul de acordare a creditului trebuia să se limiteze la cheltuielile generate de întocmirea documentației iar nu la valoarea creditului.
Indiferent de valoarea creditului, cheltuielile efectuate de bancă pentru întocmirea documentației reprezintă, în principiu, aceleași sume.
Prin expertiza C. C., au fost calculate valoarea comisionului de acordare a creditului și a dobânzilor remuneratoare și penalizatoare aferentă acestei sume, respectiv 1650,90 Euro.
Conform art. 998 din Codul civil A. I. C., pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma mai sus menționată.
Cu privire la comisionul de rambursare în avans, acesta a fost eliminat din contract prin efectul art.95 din OUG nr.50/2010 care se aplică și contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acestuia.
În baza art.453 C.p.c. pârâta a fost obligată la plata, în parte a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel pârâta P. B. ROMANIA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In fapt, prin acțiunea formulata, reclamantul solicita instanței sa constate caracterul abuziv al unor clauze inserate in Contractul de credit nr._88377/23.09.2008, precum si restituirea tuturor sumelor de bani ce decurg din aceste clauze abuzive.
Instanța de fond admițând in parte acțiunea formulata, constata caracterul abuziv al dispozițiilor inserate in contract cu privire la comisionul de acordare al creditului, raportându-se la prevederile Legii 193/2000.
Dispozițiile art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE și ale art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 exclud de la controlul caracterului abuziv clauzele privind prețul, cu condiția ca acestea să fi fost exprimate clar și inteligibil, condiție ce este îndeplinită în speță atâta timp cât banca poate modifica în mod unilateral dobânda în cazul unor „schimbări semnificative".
In speța de fata, a fost încheiat in baza Anexei 1 referitoare la informarea clienților privind alinierea contractelor de credit aflate in derulare la prevederile OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, Actul adițional de aliniere la OUG 50/2010 la contractul de credit, act in baza căruia au fost modificate in sensul legii, întocmai clauzele a căror nulitate se solicita in prezenta cauza.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 4 din Legea nr. 193/2000 pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă trebuie să îndeplinească cumulativ unele condiții: a) să nu fi fost negociată; b) să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, contrar cerințelor bunei credințe; c) să nu se refere la obiectul principal al contractului.
1. Potrivit art. 4 alin din Legea 193/2000:
(1)O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor.
(2)O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in măsura in care aceste clauze sunt exprimate . inteligibil.
Prin textul de lege mai sus citat, legiuitorul a implementat dispozițiile Directivei 93/13/CEE, articolul 4 fiind o copie fidela a dispozițiilor art. 3 din Directiva, indicându-se cu claritate condițiile cumulative pe care o clauza trebuie sa le îndeplinească pentru a putea fi calificata in concret de către instanța de judecata, pentru fiecare caz in parte, ca fiind abuziva.
1.Sa nu fi fost negociata;
2.Sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, ca o consecința a abuzului;
3.Sa nu se refere la obiectul principal al contractului sau la prețul datorat pentru prestarea serviciului, câtă vreme acestea sunt exprimate in mod clar.
Prin urmare, pentru ca instanța sa poată sancționa o clauza ca fiind abuziva, aceasta trebuie pe de o parte sa fie parte integranta dintr-un contract de adeziune, iar pe de alta parte sa fie excesiva (ținând cont ca acestea sunt circumscrise noțiunii de clauza abuziva, descrise mai sus).
Or, in prezenta cauza, este lesne de observat faptul ca prevederile inserate in contractul de credit așa cum a fost modificat prin actul adițional, nu îndeplinesc condițiile de clauze abuzive.
O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei.
Contractul de credit încheiat de părți nu are caracter aleatoriu pentru nici una dintre părți, iar asumarea riscului doar de către banca, contravine chiar esenței unui astfel de contract de împrumut, care potrivit legii, este unul comutativ, părțile asumându-și riscul pe care îl implica derularea contractului de credit, astfel încât, o eventual situație financiara precara a reclamantului, intervenita ulterior contractării creditului, nu poate constitui o justificare legala pentru neexecutarea de către aceasta a obligațiilor contractuale negociate, reglementate, consimțite si asumate contractual, prin semnarea contractului.
Nu in ultimul rând, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile contractului de credit si a actului adițional de aliniere la prevederile OUG 50/2010, acestuia i s-a dat posibilitatea sa înțeleagă, sa negocieze sau sa refuze derularea contractului.
Reclamantul nu poate invoca faptul ca aceste clauze sunt abuzive, fiind străine de cunoștința sa, când in realitate tocmai acestea sunt cele care au recomandat subscrisa si au determinat alegerea sa drept furnizor de servicii financiare, tocmai datorita respectării condițiilor legale de acordare a împrumuturilor.
In ceea ce privește comisionul de acordare, in contract s-a stipulat ca pentru creditul acordat, banca percepe un comision de acordare, care se retine la data tragerii creditului, fiind reținut in limita creditului acordat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea 190/1999 modificată privind creditul ipotecar, "in sarcina împrumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit, constituirii ipotecii si garanțiilor aferente". Totodată, in art. 2 alin 24 din OG 21/1992 se arata ca costul total al creditului pentru consumator, reprezintă toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legătura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de către creditor, cu excepția taxelor notariale, costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, in special primele de asigurare, sunt incluse de asemenea, in cazul in care obținerea creditului sau obținerea acestuia potrivit clauzelor si condițiilor prezentate este condiționată de încheierea unui contract de servicii. In art. 25 din același act normativ, se instituie in sarcina profesioniștilor de a indica preturile si tarifele in mod vizibil si ., ușor de citit.
Instanța retine in mod neîntemeiat ca acest comision de acordare este abuziv, conferind doar comerciantului posibilitatea de a o interpreta. Este cat se poate de evident ca acest comision a fost perceput pentru acordarea creditului, aceasta operațiune presupunând costuri in sarcina subscrisei, respectiv analiza documentației referitoare la contractul de credit, fără sa creeze disproporții vădite intre drepturile si obligațiile părților, iar instanța nu are cum sa interpreteze aceasta clauza doar in favoarea apelantei, din moment ce in contract s-a prevăzut cat se poate de clar, ca pentru acest serviciu se percepe o anumita suma.
Dobânda bancara împreuna cu comisionul de acordare credit reprezintă prețul contractului de credit, clauzele contractuale fiind exprimate . si . inteligibil.
Totodată, denumirea acestui serviciu "comision de acordare", arata si scopul pentru care a fost perceput. Afirmația reclamanților ca acest comision este perceput pentru faptul punerii la dispoziție a creditului, cum se deduce din interpretarea comisionului de acordare după sensul comun al termenului "a acorda", este evident neîntemeiata, expresia "acordarea creditului", tot in sens comun, cuprinde tot ceea ce presupune acordarea unui credit si nu doar virarea banilor in contul celeilalte persoane, sens avut in vedere de părți la momentul acordării creditului. Pe de alta parte, potrivit art. 1268 Cod civil, clauzele îndoielnice se interpretează ținând seama de natura contractului, de împrejurările in care a fost încheiat, de interpretarea data de părți, de sensul atribuit in general clauzelor si expresiilor in domeniu si de uzanțe, iar nu de virarea banilor in contul împrumutatului.
Mai mult, acest comision constituie obiect al convenției părților, obligația asumata de reclamant fiind previzibila, clara si nu este in măsura sa creeze confuzii, nefiind îndeplinite condițiile din art. 4 din Legea 193/2000, pentru a fi catalogata drept abuziva. Faptul ca ulterior încheierii contractului de credit, reclamantul se pretinde lezat din punct de vedere financiar prin perceperea comisionului de acordare, nu este de natura a conferi înțelegerii părților privind plata creditului, natura unei clauze abuzive, acest comision reprezintă prețul contractului si astfel nu poate fi considerat abuziv, acest lucru fiind contrar legii.
Astfel, nu orice clauza a unui contract încheiat cu un consumator este abuziva, fiind necesar sa i se recunoască creditorului dreptul de a primi înapoi întreaga suma împrumutată si un preț pentru suma pusa la dispoziția împrumutatului pe o anumita perioada. Apare necesara distincția dintre ceea ce este abuziv conform Legii 193/2000 si ceea ce pare abuziv dintr-o perspectiva emoțională, cum ar fi dificultatea îndeplinirii obligațiilor de plata de către împrumutați.
In situația in care apelul ar fi respins și s-ar interpreta dispozițiile Legii 193/2000 ca ducând la înlăturarea clauzelor referitoare la comisioanele percepute, efectele care le-ar produce aceasta interpretare, ar nesocoti dreptul de proprietate privata al subscrisei, dar si dreptul la exercitarea activității economice.
In acest context, in mod eronat s-a dispus prin sentința apelata restituirea sumelor ce decurg din clauzele constatate ca fiind abuzive. In susținerea acestei teze, s-a invocat faptul că, în practica, contractele de credit reprezintă contracte cu executare succesiva întrucât obligația împrumutatului se exercita in timp, prin plata ratelor succesive, iar obligația împrumutătorului de a lasă la dispoziția celui dintâi (împrumutatului) suma de bani, se tinde pe toata durata contractuala.
Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesiva nu poate produce efecte retroactive. Acest fapt se explica prin imposibilitatea uneia dintre părți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte.
Aceasta excepție de la principiul restitutio in integrum este pe deplin aplicabila si in cazul contractelor de credit încheiate de banca. Astfel cum un chiriaș nu poate restitui folosința bunului imobil de care s-a bucurat, tot așa, nici împrumutatul nu poate restitui echivalentul folosinței sumelor de bani puse la dispoziție de către banca in schimbul dobânzii In situația in care numai banca ar fi obligata la restituirea sumelor deja achitate, s-ar crea o situație inechitabila, caracterizata juridic de îmbogățirea fără justa cauza a împrumutaților. Patrimoniul acestora s-ar îmbogăți cu sumele de bani echivalente clauzelor eliminate, in timp ce patrimoniul Băncii nu s-ar reîntregi cu echivalentul folosinței sumelor acordate prin Contactul de credit.
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 466 și următoare C. proc. Civ.
În dovedirea motivelor de apel, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu a formulat și depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 23.09.2008, între părțile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de împrumut pentru refinanțarea unui credit de consum nr._88377 din care apelanta a împrumutat intimatul cu suma de 13.125 euro. La art. 4 din contract s-a prevăzut clauza potrivit căreia intimatul trebuie să plătească băncii un comision pentru a acoperi cheltuielile cu privire la acordarea împrumutului, denumit comision de acordare, calculat ca procent aplicat la suma solicitată.
Este de reținut că legea nr. 193/2000 prevede în art. 1 al. 1 cu titlu de principiu că: „orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”, iar al. 3 al aceluiași articol dispune: ”se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.
Prin urmare art. 1 al legii prevede cele două obligații ce incumbă comercianților în contractele cu consumatorii. Aceste două obligații sunt: o obligație pozitivă de transparență și una negativă de a nu stipula clauze abuzive.
Obligația de a nu stipula clauze abuzive reglementată prin art. 1 este explicată prin art. 4 din legea nr. 193/2000 astfel ”o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”. Al. 2 prevede că ”o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.
Textele de mai sus stabilesc așadar criteriile generale în conformitate cu care se va cerceta caracterul abuziv al clauzelor contractuale: caracterul transparent, caracterul negociat și existența dezechilibrului semnificativ.
În contract se prevede la art. 4 că se percepe împrumutatului un comision de acordare credit în valoare de 656,25 euro reprezentând 5% din valoarea totală a creditului, plătibil integral la data acordării împrumutului.
Nu se poate reține că aceste clauze nu au fost negociate de intimat în condițiile în care prezentul credit a fost contractat pentru refinanțarea unui alt credit, intimatul apreciind la momentul semnării contractului că prezentul împrumut este mai avantajos decât cel inițial, cu toate costurile aferente.
Pentru a nu fi considerate abuzive astfel de clauze, este necesar ca acestea să fie exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. În opinia tribunalului, însăși denumirea comisionului de acordare credit relevă, fără echivoc, rațiunea perceperii lor, respectiv de întocmire a documentației necesare pentru acordarea creditului. Astfel de activități au caracter complex, vizând diferite costuri și resurse implicate de bancă, astfel încât perceperea unor atare comisioane este justificată. Activitatea de acordare a creditului nu este aceeași pentru toate contractele, ci diferă de la caz la caz în funcție de situația împrumutatului de solvabilitatea acestuia, de garanțiile pe care le poate aduce, dar și de suma care se împrumută.
Nu în ultimul rând, având în vedere cele mai sus expuse, tribunalul apreciază că acesta nu reprezintă o dobândă mascată, ci un preț al unor servicii efectiv prestate de către bancă.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 2 C. proc. Civ., instanța va admite apelul, va schimba în parte hotărârea instanței de fond conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de P. B. ROMANIA împotriva Sentinței civile nr.1514/15.06.2015 a Judecătoriei Bârlad, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată efectuate de reclamant în primă instanță rămân în sarcina acestuia.
Obligă intimatul-reclamant M. I. să achite apelantei-pârâte suma de 234,41 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 ianuarie 2016.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 12 Ianuarie 2016
Red./tehnored. M.D.M.
2 ex./01.02.2016
Comunicat 2 ex./01.02.2016
Judecătoria V. – judecător A. C. C.
| ← Stare civilă. Decizia nr. 74/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 110/2016. Tribunalul... → |
|---|
