Acţiune în constatare. Decizia nr. 91/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-01-2016 în dosarul nr. 91/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 91/A/2016
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanții P. V. și P. V.-V., ambii cu domiciliul procesual ales la C..Av. Focia A. din V., .. 4, ., ., în contradictoriu cu intimata F.(fostă P.) L.-M., cu domiciliul în ., intimatul B. L., cu domiciliul în com./sat Cogealac, ., jud. C., intimatul B. M.-S., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea și intimatul R. C.-D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 344 din 13.05.2015 a Judecătoriei Huși, având ca obiect - acțiune în constatare calitate moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că în termenul de amânare a pronunțării nu s-au depus la dosar concluzii scrise;
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care:
Dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, având nevoie de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea cauzei astăzi, 26 ianuarie 2016, dându-se decizia civilă de față:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 344 din 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Huși în cauza de față, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V. și P. V.-V., în contradictoriu cu pârâții F. (fostă P.) L.-M., B. L., B. M.-S. și R. C.-D..
A fost admisă în parte cererea-reconvențională formulată de pârâții B. L. și B. M.-S..
S-a constatat că la data de 14.03.1984 a încetat din viață P. A., iar la data de 07.01.2013 a decedat soția acestuia P. M., ambii cu ultimul domiciliu în ., jud. V..
S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților P. A. și P. M. se compune din:
- imobil casă de locuit situat în satul Deleni, . de 52 m.p. construită din paiantă;
- teren în suprafață de 5,5 ha pe raza localității Deleni, . de proprietate nr._/_ eliberat pe numele defunctei P. M., la data de 29.01.2013, compus din următoarele suprafețe:
- 476 m.p. intravilan, categoria de folosință curți-construcții, sola 1, .> - 925 m.p. intravilan, categoria de folosință vii, sola 1, .>
- 1542 m.p. intravilan, categoria de folosință arabil, sola 1, .> - 6409 m.p. extravilan, categoria de folosință arabil, sola 65, .>
- 1820 m.p. extravilan, categoria de folosință arabil, sola 65, .>
- 1800 m.p. extravilan, categoria de folosință arabil, sola 65, .>
-_ m.p. extravilan, categoria de folosință arabil, sola 95, .>
-_ m.p. extravilan, categoria de folosință arabil, sola 106, .>
-_ m.p. extravilan, categoria de folosință arabil, sola 96, .>
- 2500 m.p. extravilan, categoria de folosință păduri, sola 38, .>
S-a constatat că moștenitori cu vocație succesorală și calitate de rezervatari după defuncții P. A. și P. M. au rămas:
- descendenții de gradul I a numitului P. D. (decedat la data de 13.12.1994) respectiv reclamantul P. V., F. (fostă P.) L.-M., pe de o parte;
- împreună cu descendenții de gardul I a numitei B. Axenia (decedată la data de 22.01.2012), respectiv B. L., B. M.-S. și R. C.-D. (descendent de gradul al II-lea).
Rezerva fiecărui descendent a fost:
- pentru reclamantul P. V. și pârâta F. (fostă P.) L.-M. câte 1/8 fiecare (1/4 împărțită la doi moștenitori),
- iar pârâții B. L., B. M.-S. și R. C-tin D. câte 1/12 fiecare.
S-a constatat că reclamantul P. V. și coreclamantul P. V.-V. au fost instituiți legatari universali ai defunctei conform testamentului autentificat sub nr.3163 din 05.10.2012 de BNP M. R. T. din Huși.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată în ceea ce privește contravaloarea onorariilor apărătorilor angajați de ambele părți.
A fost obligați reclamanții în solidar să achite d-nei avocat mioara D. în calitate de curator special al pârâtei F. L.-M. suma de 200 lei contravaloare onorariu.
În temeiul art.18 din OG nr.51/2008 au fost obligați reclamanții la plata către stat a sumei de 2055,19 lei prin plata către bugetul local la Serviciul Financiar din cadrul Primăriei mun. Huși, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.03.1984, a decedat P. A., iar la data de 07.01.2013 a decedat soția acestuia -P. M., ambii având ultimul domiciliu în ..
Ce doi soți au avut împreună doi copii, pe P. D. și B. Axenia.
P. D. a decedat la data de 13.12.1994, de pe urma acestuia rămânând ca moștenitori P. V. și F. (fostă P.) L.-M., fiind descendenți de gradul I.
B. Axenia a decedat la data de 22.02.2012, de pe urma acesteia rămânând ca moștenitori B. Lăcărimioara, B. M.-S. și R. A., fiind descendenți de gradul I.
R. A. a decedat la data de 20.09.2009, astfel că în locul acesteia vine prin reprezentare fiul ei, respectiv pârâtul-R. C-tin D..
În timpul căsătoriei cei doi soți au dobândit împreună un imobil casă de locuit situat în satul Deleni, . de 52 m.p. construită din paiantă, anul dobândirii fiind 1942 așa cum rezultă din adeverința de rol eliberată de Primăria . de 17.01.2014.
Terenul în suprafață de 2943 mp. pe care se afla construit acest imobil situat în intravilanul localității, aparținea defunctei P. M. așa cum rezulta din titlul de proprietate_ din 29.01.2013 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor V.. Prin același
Instanța a mai reținut din certificatul de sarcini nr._/16.05.2014 depus la dosar reieșea că, titlul de proprietate nr._/29.01.2013 era duplicat la titlul vechi nr._/11.12.1996, astfel încât în cuprinsul hotărârii se va făcea referire la duplicatul emis în data de 16.01.2013.
În timpul vieții P. M. a încheiat testamentul autentificat sub nr. 3163 din 05.11.2012, prin care i-a instituit ca legatari universali ai întregii averi mobil și imobile, pe reclamanții P. V. și P. V.-V., în cote de ½ fiecare.
Potrivit art.91 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr.287/2009 privind codul civil „Moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii.”. Data deschiderii moștenirii este data decesului persoanei despre a cărui moștenire este vorba. Cum P. A. a decedat la data de 14.03.1984, iar P. M. a decedat la data de 07.01.2013, în speță instanța se va raporta la prevederile Codului civil din 1864 referitor la succesiunea lui P. A. și la prevederile Noului cod civil (Legea nr.287/2009) atunci când va analiza succesiunea defunctei P. M., efectele testamentului întocmit de defunct.
Din punct de vedere procedural, reclamantul a invocat prevederile art.35 Cod pr. civilă (Legea nr.134/2010).
Reclamanții au înțeles să investească instanța cu o cerere în constatarea calității lor de moștenitori testamentari (legatari universali) după defuncta P. M. și implicit a dreptului lor exclusiv de proprietate asupra averii succesorale rămase de pe urma acesteia.
Reclamanții au invocat testamentul autentificat sub nr.3163/05.10.2012 de BNP M. R.T. prin care îi instituita legatari universali a în cote de ½ fiecare ai averii sale mobile și imobile.
Prin urmare, reclamanții pretind recunoașterea prin intermediul instanței a calității lor de unici moștenitori ai defunctei P. M.. Sub acest aspect, problema care se pune în cauză este aceea a vocației succesorale eventuale la moștenire, precum și a posesiei bunurilor succesorale.
Potrivit art.1130 Cod civil petiția de ereditate este acțiunea prin care un succesor care se pretinde a fi adevăratul moștenitor (legal sau testamentar), cere instanței de judecată să i se constate calitatea sa de moștenitor pe care a dobândit-o la data deschiderii succesiunii și totodată, obligarea persoanei ce stăpânește bunul succesoral - moștenitor aparent - la predarea sau restituirea acestor bunuri, drepturile pretinse de cele doua părți fiind inconciliabile.
Petiția de ereditate poate reprezenta și o chestiune prejudiciabilă, situație în care ar trebui să se stabilească mai întâi calitatea de moștenitor, faptul că pârâtul deținea ilegal bunul (nefiind moștenitor real, ori nefiind moștenitor real universal) după care urma să se procedeze la împărțirea bunurilor.
Petiția de ereditate reprezinta acțiunea prin care moștenitorul cu vocație universală sau cu titlu universal solicita recunoașterea calității sale de moștenitor și obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzându-se de asemenea moștenitor, deținea aceste bunuri sau unele dintre ele în aceasta calitate.
În cauză, din probele administrate a rezultat că pe lângă moștenitorii indicați de reclamanți ca fiind cei cu vocație la succesiunea defuncților mai vine le moștenire prin reprezentarea mamei sale R. A. (nepot de fiică predecedată) și pârâtul R. D.-C..
Vocația pârâților la moștenirea defuncților era conferită de principiul reprezentării succesorale după autorii lor decedați.
Reclamanții au făcut dovada acceptării succesiunii testamentare de pe urma defunctei P. M., așa cum rezulta din declarația de acceptare autentificată sub nr.2764 din 12.11.2013.
Cu toate că pârâții nu au efectuat declarații notariale de acceptare, instanța în lumina prevederilor legale a analizat poziția acestora în raport cu situația ivită după decesul autoarei P. M..
Potrivit art. 1108 Cod civil: „(1) Acceptarea poate fi expresă sau tacită.
(2) Acceptarea este expresă când succesibilul își însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.
(3) Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor.”
Pentru a avea valoare de acceptare a succesiunii, actele săvârșite de succesibili trebuiau să fie unele dintre acelea pe care nu le putea îndeplini decât un moștenitor, lăsându-se să se înțeleagă în mod neîndoielnic opțiunea sa succesorală.
Legiuitorul nu a prevăzut ca o condiție ca aceste acte să privească bunuri singulare sau o universalitate ci doar ca acestea să fie făcute în termenul de opțiune succesorală de un an.
Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că pârâții au achitat taxele și impozitele atât pentru imobilul casă de locuit cât și pentru terenurile trecute în titlul de proprietate al defunctei la data de 06.11.2013, respectiv 19.05.2014, astfel încât instanța a reținut că aceștia au înțeles să facă acte de acceptare tacită a succesiunii.
Pârâtul R. C-tin D. a acceptat succesiunea mamei sale R. A.(decedată în anul 2009), acest aspect rezultând din faptul că acesta a solicitat anexa 24 imediat după decesul ei.
Susținerile martorilor audiați pentru reclamanți, referitoare la faptul că pârâții nu au venit la înmormântarea bunicii lor, au fost apreciate ca fiind subiective în contextul în care martorul I. S. a precizat că pârâta F. (fostă P.) L. a venit din Germania pentru a participa la înmormântarea acesteia.
Singure, depozițiile martorilor nu erau suficiente pentru a demonstra faptul că pârâții au ales să rămână în pasivitate după decesul celor doi autori, prin aceasta înțelegându-se că nu au acceptat moștenirea defuncților, dimpotrivă.
Față de probele administrate, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților și a constatat că reclamantul P. V. împreună cu pârâții au vocație la succesiunea autorilor defuncți -P. A. și P. M. în calitate de moștenitori legali rezervatari, pe care au acceptat-o în termenul legal .
Pe de altă parte, a constatat că reclamanții P. V. și P. V.-V. aveau vocație la succesiunea autoarei P. M. și în calitate de moștenitori testamentari, fiecare în cotă de ½, conform testamentului autentificat sub nr.3163 din 05.11.2012.
Din acest punct de vedere, acțiunea a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte având în vedere că petiția de ereditate este prescriptibilă în termen legal de prescripție de 3 ani de la data deschiderii succesiunii care este data decesului persoanei despre a cărui moștenire este vorba.
Cât privește cererea pârâților de reducțiune a testamentului și stabilirea cotelor ce se cuvin fiecăruia, instanța a apreciat că aceasta nu putea fi soluționată în același cadru procesual (chiar dacă s-a stabilit funcție de poziția pârâților felul acțiunii reclamanților).
Petiția de ereditate poate reprezenta și o chestiune prejudicială(ce trebuie stabilită mai înainte) în cadrul unei acțiuni de partaj, situație în care va trebui să se stabilească mai întâi calitatea de moștenitor, după care se va proceda la împărțirea bunurilor.
Potrivit legii, rezerva succesorală se definește ca acea pare a patrimoniului unei persoane care nu poate face obiectul actelor de dispoziție cu titlu gratuit sau dezmoșteniri și care este rezervată anumitor moștenitori ai săi, numiți în consecință, moștenitori rezervatari. Diferența până la totalul bunurilor succesiunii se constituie în cotitate disponibilă de care de cuius poate dispune în mod liber. Dacă de cuius depășește cotitatea disponibilă prin liberalități sau încalcă rezerva prin dezmoșteniri, moștenitorii rezervatari pot cere la data deschiderii succesiunii, respectarea cotelor rezervate lor din succesiune.
Prin urmare această instituție are menirea de a-i proteja pe copiii (sau pe alți descendenți ai) defunctului și s-a considerat a fi necesară, deoarece, în urma modificării sistemului de calcul al rezervei, cotitatea disponibilă de care ar putea dispune ar fi prea mare, în lipsa unei limite speciale.
Codul civil a stabilit în art.1091 regulile după care se calculează rezerva succesorală și cotitatea disponibilă.
Potrivit art.1091 alin.5 Cod civil, rezerva succesorală și cotitatea disponibilă se calculează în funcție de valoarea stabilită potrivit alin.1.
Pentru a determina dacă a fost depășită cotitatea disponibilă și dacă rezerva este amenințată, valorile calculate, sub formă de fracții, ale rezervei și ale cotității trebuie suprapuse peste o valoare de referință denumită masa de calcul, ce poate fi determinată numai în urma unei evaluări de specialitate de un expert.
Așadar, noul cod civil nu determină în mod direct cuantumul cotității disponibile, ea urmând a fi calculată ca diferență între valoarea de calcul a masei succesorale și valoarea rezervei totale.
Rezerva fiecărui descendent este de ½ din cota de moștenire legală, în speță fiind vorba de doi descendenți (P. D-tru și B. Axenia) a rezultat că fiecare avea câte ¼ din masa succesorală ce urma să fie împărțită pe tulpini, astfel că reclamantul P. V. și pârâta F. (fostă P.) L.-M. beneficiau de o cotă de 1/8 fiecare (1/4 împărțită la doi moștenitori), iar pârâții B. L., B. M.-S. și R. C-tin D. beneficiau de o cotă de ¼ împărțită la trei (numărul moștenitorilor), adică 1/12.
Operațiunea de stabilire a cotității disponibile și reducțiunea testamentului a fost efectuată în cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune în cadrul cărei urma ca părțile să administreze și proba cu expertiză de specialitate pentru evaluarea masei succesorale.
Privitor la cheltuielile de judecată instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea onorariului expertului și a apărătorilor angajați, întrucât părțile au calități duble în cadrul unei acțiuni privitoare la o succesiune.
În temeiul art.18 indice 2 din OUG nr.51/2008, instanța a dispus ca reclamanții să restituie ajutorul public acordat prin plata sumei de 2055,19 lei, către bugetul local al Unității Administrativ Teritoriale a mun. Huși, având în vedere că acțiunea acestora a fost admisă în parte.
Reclamanții au fost obligați la achitarea sumei de 200 lei reprezentând contravaloarea curatorului special desemnat în cauză pentru pârâta F. L.-M., în persoana d-nei avocat M. D..
Instanța a constatat că acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții era întemeiată în parte, iar cererea-reconvențională era admisibilă în parte, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanții P. V. și P. V.-V., pentru următoarele considerente:
Arată apelanții că prin cererea introductivă, au solicitat să se constate că masa succesorală a defuncților P. A. și P. M. se compune din o casă de locuit situată în satul Deleni, corn. Hoceni în suprafață de 52 m.p. și suprafața de 5ha și 500m.p. teren, că au calitate de moștenitori doar reclamanții P. V. și P. V.-V. cu o cotă egală de 1/2 fiecare și că pârâții sunt străini de moștenire.
Prin hotărârea atacată, instanța de judecată a admis în parte acțiunea, a constatat că masa succesorală se compune din o casă de locuit situată în satul Deleni, corn. Hoceni în suprafață de 52 m.p. și suprafața de 5ha și 500m.p. teren, însă a constatat că pârâții rămân cu rezerva succesorală, respectiv F. L.-Maricia cu o cotă de 1/8, iar B. L., B. M.-S. și R. C.-D. cu o cotă de 1/12 fiecare din moștenire.
Totodată, reclamanții au fost obligați la plata către stat a sumei de 2.055,19 lei reprezentând ajutorul public judiciar, în baza art. 18 din O.U.G 51/2008.
Apreciază apelanții că soluția instanței de fond este greșită pentru următoarele motive:
Instanța a reținut faptul că prin cererea de chemare în judecată se pune problema posesiei bunurilor succesorale, făcând trimitere la art. 1130 C.civil privind petiția de ereditate.
Cu privire la acest aspect, arată că nu s-a solicitat posesia bunurilor succesiunii, ci doar să se constate calitatea de unici moștenitori a reclamanților prin îndepărtarea celorlalți moștenitori, aplicând sancțiunea neacceptării succesiunii.
Mai arată că sancțiunea prevăzută de art. 1103 alin 2 C.civil operează și asupra moștenitorilor rezervatari, având altă natură și alt scop față de instituția rezervei succesorale.
În mod greșit a reținut instanța că pârâta F. (fostă P.) L.-M. a acceptat tacit succesiunea deoarece a venit să participe la înmormântarea bunicii sale.
Instanța nu a ținut cont de declarațiile martorilor audiați, care au precizat că pârâții nu au venit la înmormântarea bunicii lor.
Susține că simpla prezență la înmormântare nu reprezintă un act de acceptare tacită a moștenirii, conform art. 1110 C.civil.
În ceea ce îi privește pe pârâții B. L., B. M.-S. și R. C.-D., nu s-a făcut dovada că au efectuat acte de acceptare tacită a moștenirii de pe urma defuncților P. A. și P. M.. Pârâții B. și B. au invocat o plată a impozitului, însă consideră că în mod eronat instanța a reținut această plată a impozitului ca fiind o acceptare tacită a succesiunii.
Conform art. 1110 alin. 2 C.civ., "pot avea calitatea de acceptare tacită a moștenirii actele de dispoziție, administrarea definitivă ori folosință a unor bunuri din moștenire". Plata impozitului efectuată de pârâta-reconvenientă B. L. nu reprezintă un act de acceptare tacită a moștenirii deoarece nu rezultă că succesibilul și-a însușit calitatea de moștenitor și nici nu se încadrează în niciuna dintre cele trei categorii de acte enumerate mai sus: dispoziție, administrare definitivă sau folosință.
Cu privire la plata impozitului efectuată de pârâtul B. M.-Siminica la data de 19.05.2014, aceasta este o manifestare de voință pro causae și a fost făcută după intervalul de 1 an de zile prevăzut de art. 1103 C.civ. Având în vedere că plata a fost efectuată după data de 07.01.2014, ea nu poate avea natura unui act de acceptare tacită a moștenirii defunctei P. M..
Cu privire la celălalt moștenitor, R. Constnatin D., chiar dacă acesta a acceptat moștenirea mamei sale, în anul 2009, nu se poate prezuma că acest act conduce la o acceptare tacită a moștenirii după P. M. sau P. A., deoarece actele de acceptare se efectuează separat pentru fiecare succesiune deschisă.
În mod greșit instanța a dispus obligarea reclamanților, în baza art. 18 din O.U.G. 51/2008 la plata către stat a sumei de 2.055,19 lei reprezentând ajutor public judiciar.
Consideră nu este legală această soluție, în condițiile în care art. 18 dispune că: „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.”
Din analiza acestui text de lege rezultă că doar cealaltă parte poate să fie obligată la plata ajutorului public judiciar.
Invocă disp. art. 19 din O.U.G. 51/2008 potrivit cărora: „dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. (2)lnstanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.”
În aceste condiții, apreciază că soluția instanței de judecată nu este legală, motiv pentru care solicită modificarea sentinței sub aspectul obligării reclamanților la plata către stat a sumei reprezentând ajutor public judiciar.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, urmând a se constata că singurii moștenitori acceptanți ai moștenirii sunt reclamanții-apelanți, deoarece niciunul dintre pârâți nu a exercitat dreptul de opțiune succesorală conform art. 1103 C.civil.
În drept, s-au invocat disp. art. 466 și urm. C.proc.civ., 975,1034 și urm., 1103 și urm. C.civ.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține următoarele:
Motivele de apel invocate sunt întemeiate.
Astfel, instanța de fond a considerat, în mod eronat, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți ca fiind o petiție de ereditate. Printr-o astfel de acțiune reclamantul cere recunoașterea calității sau titlului său de moștenitor, dar si posesiunea patrimoniului succesoral.
În cazul petiției de ereditate nu se cere numai recunoașterea titlului de moștenitor, ci și obligarea la restituirea bunurilor succesorale de la persoana care pretinde că este moștenitor universal sau cu titlu universal. Pentru promovarea unei astfel de acțiuni, cele două condiții menționate mai sus trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.
Într-adevăr, în cadrul unei acțiuni de partaj se poate solicita stabilirea calității de moștenitor si întinderea drepturilor lor doar în cazul în care în cadrul unei petiții în ereditate acestea au fost deja stabilite.
Reclamanții nu au formulat o astfel de acțiune, de petiție de ereditate, ci doar o acțiune în realizare, bazată pe disp. art. 670 din Noul cod civil coroborat cu dispozițiile procedurale prev. de art. 983 Cod. pr. civ.
Motivele de apel referitoare la acceptarea succesiunii de către pârâți sunt întemeiate.
Plata unor sume de bani cu titlu de impozit pentru bunurile ce au aparținut defunctei P. M. nu constituie împrejurări de natură a considera că cei care au plătit aceste sume au acceptat în mod tacit succesiunea.
Plata sumei de 222 lei cu titlu de impozit la data de 09.05.2014 de către Brânza M. nu constituie un act de acceptare a succesiunii deoarece s-a făcut peste termenul de 1 an prevăzut de art.1110 alin. 1 Cod civ.
Chiar dacă plata impozitului în sumă de 195 lei de către B. L. s-a făcut la data de 6.11.2013, în interiorul termenului de acceptare a succesiunii, totuși o asemenea plată nu poate fi considerat decât un act de administrare provizorie a bunurilor și prin urmare nu poate conduce la concluzia că ar fi un act de acceptare tacită a succesiunii.
Chiar și în situația în care ar putea fi considerat un act de administrare definitivă a bunurilor, o asemenea plată nu înseamnă o acceptare tacită a succesiunii în condițiile în care nu poate fi coroborată cu alte împrejurări de natură să conducă la concluzia acceptării tacite a moștenirii.
Față de cele arătate, Tribunalul constată că pârâții nu au acceptat succesiunea defuncților P. A. și P. M..
Fiind vorba de două succesiuni succesive, instanța de fond trebuia sa stabilească moștenitorii după fiecare defunct în parte.
În condițiile în care instanța de fond a ajuns la concluzia că pârâții sunt moștenitori rezervatari si acceptanți după ambele succesiuni, ar fi trebuit să dispună si reducțiunea testamentului prin care P. M. a testat în favoarea reclamanților asupra întregii sale averi.
Tribunalul constată că după decesul lui P. A. a rămas ca moștenitoare acceptantă doar soția supraviețuitoare P. M., acesteia revenindu-i întreaga masă succesorală, respectiv un imobil casă de locuit situat în satul Deleni, . de 52 m.p. construită din paiantă și un teren în suprafață de 5,5 ha pe raza localității Deleni, . de proprietate nr._/_ eliberat pe numele defunctei P. M., la data de 29.01.2013, compus din suprafețele menționate pe titlu.
Ambele bunuri ce fac parte din masa succesorală sunt bunuri comune dobândite de cei doi soți în timpul căsătoriei. Terenul a fost dobândit de P. M. în timp ce era căsătorită cu soțul său, P. A. în anul 1955, perioadă în care era în vigoare Codul fam., ce reglementa prezumția de comunitate pentru bunurile dobândite în timpul căsătoriei.
Și ultimul motiv de apel, referitor la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, este întemeiat.
Potrivit disp. art.18 din OUG nr. 51/2008: „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.”
Chiar dacă instanța de fond a admis în parte acțiunea, aceasta nu înseamnă că pârâții nu ar fi căzut în pretenții. Dacă s-ar fi constatat că ambele părți au căzut în pretenții, s-ar fi impus obligarea pârâților la o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat.
Ca urmare a evocării fondului si rejudecării cauzei, instanța de control judiciar și- a format convingerea în sensul admiterii acțiunii formulate de către reclamanți si respingerii cererii reconvenționale pentru considerentele reținute mai sus.
În condițiile în care pârâții au căzut în pretenții, se impune ca cheltuielile judiciare avansate de stat sub forma ajutorului public judiciar acordat reclamanților să fie suportate de către pârâți.
Concluzionând, Tribunalul constată că apelul formulat este întemeiat, urmând să fie admis.
În baza art. 480 alin. 3 Cod. proc. civ., Tribunalul va anula sentința civilă nr. 344/2015 a Judecătoriei Huși, iar în urma evocării fondului și rejudecării cauzei se va dispune după cum urmează:
Tribunalul va admite acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V., domiciliat în ., jud. V., și P. V.-V., domiciliat în ., jud. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat Focia A. din Huși, .. 4,.. parter, ., în contradictoriu cu pârâții F.(fostă P.) L.-M., domiciliată în .. jud. V., B. L., domiciliată în .. .. jud. C., B. M. - S., domiciliat în mun. Tulcea, ., ., . –D., domiciliat în mun. Tulcea, ., ., ..
Pentru motivele arătate în considerentele prezentei decizii, Tribunalul va respinge cererea reconvențională formulată de pârâții B. L. și B. M.-S., sub toate capetele de cerere, respectiv constatarea calității de moștenitori rezervatari ai pârâților B. L. și B. M.-S. după autoarea P. M., partajul averii rămase după decesul autoarei P. M., precum și reducțiunea testamentului nr.3163 din 5.11.2012 prin care autoarea P. M. a testat în favoarea reclamanților asupra întregii sale averi mobile și imobile.
Tribunalul va constata că la data de 14.03.1984 a decedat P. A., cu ultim domiciliu în ., rămânând ca moștenitor acceptant soția supraviețuitoare, P. M., căreia i-a rămas întreaga masa succesorală.
Va constata că la data de 07.01.2013 a decedat numita P. M., cu ultimul domiciliu în ., iar dupoă decesul acesteia au rămas ca moștenitori testamentari reclamanții P. V. și P. V. V., în baza testamentului nr.3163 din 5.11.2012 prin care autoarea P. M. a testat în favoarea reclamanților asupra întregii sale averi mobile și imobile.
Va constata că pârâții F.(fostă P.) L.-M., B. L., B. M. - S., R. C. –D. nu au acceptat expres sau tacit moștenirea defunctei P. M..
Tribunalul va constata că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. M. se compune din:
- imobil casă de locuit situat în satul Deleni, . de 52 m.p. construită din paiantă;
- teren în suprafață de 5,5 ha pe raza localității Deleni, . de proprietate nr._/_ eliberat pe numele defunctei P. M., la data de 29.01.2013, compus suprafețele menționate pe titlu.
Potrivit disp. art.18 din OUG nr.51/2008 vor fi obligați pârâții F.(fostă P.) L.-M., B. L., B. M. - S. să achite către stat c/v ajutorului public judiciar acordat reclamanților P. V. și P. V. V. constând în scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 2055,19 lei, așa cum s-a dispus prin încheierea din 28.05.2014 a Judecătoriei Huși( câte 685 lei fiecare).
Va obliga reclamanții, în solidar, să achite statului suma de 200 lei, reprezentând c/v onorariului curatorului special avocat D. M., ce a fost numita în primă instanță pentru reprezentarea intereselor pârâtei F.(fostă P.) L.-M..
În baza art. 450 Cod. pr. civ., Tribunalul va obliga pârâții F.(fostă P.) L.-M., B. L., B. M. - S. să achite reclamanților P. V. și P. V. V. suma de 1177,59 lei (392,53 lei fiecare pârât) reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în faza apelului (1027,59 lei c/v taxei de timbru și 150 lei c/v onorariului curatorului special).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. V. și P. V. V. împotriva sentinței civile nr.344/2015 a Judecătoriei Huși, pe care o anulează.
Evocând fondul și rejudecând cauza, dispune:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții P. V., domiciliat în ., jud. V., și P. V.-V., domiciliat în ., jud. V., cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de Avocat Focia A. din Huși, ..4,.. parter, ., în contradictoriu cu pârâții F.(fostă P.) L.-M., domiciliată în .. jud. V., B. L., domiciliată în .. .. jud. C., B. M. -S., domiciliat în mun. Tulcea, ., ., ., R. C. –D., domiciliat în mun. Tulcea, ., ., ..
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții B. L. și B. M.-S., sub toate capetele de cerere, respectiv constatarea calității de moștenitori rezervatari ai pârâților B. L. și B. M.-S. după autoarea P. M.,partajul averii rămase după decesul autoarei P. M., precum și reducțiunea testamentului nr.3163 din 5.11.2012 prin care autoarea P. M. a testat în favoarea reclamanților asupra întregii sale averi mobile și imobile.
Constată că la data de 14.03.1984 a decedat P. A., cu ultim domiciliu în ., jud. V., rămânând ca moștenitor acceptant soția supraviețuitoare, P. M., căreia i-a rămas întreaga masa succesorală.
Constată că la data de 07.01.2013 a decedat numita P. M., cu ultimul domiciliu în ., jud. V..
Constată că după decesul acesteia au rămas ca moștenitori testamentari reclamanții P. V. și P. V. V., în baza testamentului nr.3163 din 5.11.2012 prin care autoarea P. M. a testat în favoarea reclamanților asupra întregii sale averi mobile și imobile.
Constată că pârâții F.(fostă P.) L.-M., B. L., B. M. -S.,R. C. –D. nu au acceptat expres sau tacit moștenirea defunctei P. M..
Constată că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei P. M. se compune din:
- imobil casă de locuit situat în satul Deleni, . de 52 m.p. construită din paiantă;
- teren în suprafață de 5,5 ha pe raza localității Deleni, . de proprietate nr._/_ eliberat pe numele defunctei P. M., la data de 29.01.2013, compus suprafețele menționate pe titlu.
Obligă pârâții pârâții F.(fostă P.) L.-M., B. L., B. M. -S. să achite către stat c/v ajutorului public judiciar acordat reclamanților P. V. și P. V. V. constând în scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 2055,19 lei, așa cum s-a dispus prin încheierea din 28.05.2014 a Judecătoriei Huși( câte 685 lei fiecare).
Obligă reclamanții, în solidar, să achite statului suma de 200 lei, reprezentând c/v onorariului curatorului special avocat D. M., ce a fost numita în primă instanță pentru reprezentarea intereselor pârâtei F.(fostă P.) L.-M..
Obligă pârâții F.(fostă P.) L.-M., B. L., B. M. -S. să achite reclamanților P. V. și P. V. V. suma de 1177,59 lei (392,53 lei fiecare pârât) reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în faza apelului (1027,59 lei c/v taxei de timbru și 150 lei c/v onorariului curatorului special).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2016.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, R. A. |
Red/tehn: A.A./12.02.2016
9 ex./7 .
Judecătoria Huși: judecător A. I. – C..
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 84/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 56/2016. Tribunalul VASLUI → |
|---|
