Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 44/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 44/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 21-01-2014 în dosarul nr. 44/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 44/A/2014
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. A.
Judecător D. E. S.
Grefier A. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelanta – reclamantă E.ON E. ROMÂNIA.SA și pe intimata - pârâtă . A. P. AL INSTANȚEI, apel declarat împotriva sentinței civile nr. 93/C/2013 a Judecătoriei V. având ca obiect - cerere de valoare redusă .
La apelul nominal, făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită, intimata . citată prin afișare la ușa instanței ; cauza se află la primul termen de judecată; apelul a fost declarat și motivat în termen; se solicită judecarea cauzei și în lipsă; la data de 11-12-2013 prin registratura instanței s-au depus la dosar relațiile solicitate de la ORC de pe lângă Tribunalul V. .
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului după care:
Tribunalul, având în vedere disp. art. 238 al.2 N.C.P.C., coroborate cu disp. art. 482 N.C.P.C., față de împrejurarea că pricina se află la primul termen de judecată și că părțile sunt legal citate, estimează durata de soluționare a cauzei la o zi.
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 N.c.p.c., nemaifiind cereri prealabile de formulat și acte de depus la dosar, constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare, conform art. 395 alin. 1 N.c.p.c., dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 93/C/04.09.2013 Judecătoria V. a respins cererea reclamantei E. ON E. România SA cu sediul procesual ales în Iași, .. 4 Bis, în contradictoriu cu pârâta . cu sediul în V., ., .> Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut următoarele:
Între părți nu s-a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice după cum recunoaște și reclamanta.
Conform art. 52 din Legea 123/2012, pentru furnizarea energiei electrice la clienți se încheie un contract, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Aceeași dispoziție se regăsește și în art. 48 din Legea 13/2007 care a fost abrogată prin Legea 123/2012.
În baza acestui contract, alineatul 2 prevede că energia electrică furnizată se facturează conform reglementărilor ANRE și prevederilor legale în vigoare.
Rezultă din cele două aliniate că legiuitorul a înțeles să facă o distincție clară între contract și factură și nu a asimilat factura, formei simplificate a contractului. Mai mult decât atât, la alineatul 3 al aceluiași articol, se prevede că este interzisă furnizarea energiei electrice fără încheierea contractului de furnizare, interdicție pe care o regăsim și la art. 48 alin. 3 din Legea 13/2007.
În lipsa contractului încheiat în formă scrisă, instanța constată că nu poate stabili care sunt drepturile și obligațiile reciproce ale părților și nici dacă între părți au existat raporturi juridice derivând din furnizarea de energie electrică.
Chiar dacă s-ar stabili existența acestor raporturi juridice, facturile emise de către reclamantă nu fac dovada caracterului cert al creanței ei întrucât, conform art. 59 din Legea 123/2012, clientul este obligat să plătească contravaloarea energiei electrice consumate la prețul și în condițiile prevăzute în contractul de furnizare a energiei electrice. Neexistând contract nu se poate stabili întinderea obligației de plată a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta E. ON E. România SA solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
În fapt, reclamanta a investit instanța de fond, conform cererii de chemare în judecată formulate, ca în baza probelor depuse, să pronunțe o hotărâre prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 694,81 lei reprezentând contravaloare energie electrică consumată și neachitată (519,44 lei), dobândă legală (77,76 lei) și taxe prestări servicii (97,61 lei). De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 51,50 lei.
Ori, având în vedere faptul că acțiunea a fost formulată pe drept comun, instanța de fond ar fi trebuit să solicite informații și documente suplimentare pentru soluționarea cererii de chemare în judecată și nu să respingă acțiunea formulată la primul termen de judecată.
Nefiind o acțiune formulată pe calea dispozițiilor cuprinse în legi speciale (somație de plată, ordonanță de plată), instanța de fond ar fi trebuit să analizeze cauza sub toate aspectele, putând solicita completarea probatoriului în vederea soluționării cauzei pe fond.
In motivarea cererii de chemare în judecată a arătat instanței de fond că între părți s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta livrând pârâtei energie electrică, aceasta fiind beneficiarul unui consum de energie electrică potrivit facturilor emise.
Faptul că nu a probat temeiul în baza căruia furnizăm energie electrică pârâtei, considerăm că nu era un motiv temeinic pentru ca acțiunea să fie respinsă, motivat de următoarele considerente:
-chiar dacă între părți nu a fost încheiat un contract în formă scrisă, doctrina și jurisprudența recunosc că acceptarea poate fi și tacită atunci când faptul acceptării reiese din manifestări de voință neechivoce din partea beneficiarului serviciului facturat; chiar dacă între părți nu a fost stabilită o modalitate determinată pentru acceptarea facturilor, lipsa obiecțiunilor beneficiarului la facturile comunicate inițial și, ulterior, retransmise cu ocazia convocării la conciliere poate fi asimilată acceptării tacite; furnizarea energiei electrice reprezintă o activitate comercială, iar în materia operațiunilor comerciale se aplică principiul libertății contractuale și a consensualismului, impunându-se regula unor forme contractuale cât mai simple.
Printre mijloacele de probă enumerate de art. 46 Cod Comercial, se înscriu și facturile care au rolul de a constata existența și executarea unei operațiuni comerciale, fundamentul emiterii facturii fiind raportul juridic de drept comercial existent între părți.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 35 și 36 din Codul Comercial, act normativ în vigoare la data furnizării energiei electrice, la data emiterii, dar și a scadenței facturilor, se admite existența raporturilor contractuale comerciale atunci când manifestarea de voință a părților - oferta și acceptarea ofertei - sunt concordante sau partea potrivnică a trecut la executarea obligației.
In aceste condiții, primirea și consumarea energiei electrice de către pârâtă, precum și atitudinea procesuală avută de acesta pe parcursul soluționării cauzei, când, deși legal citată, nu s-a prezentat pentru a-și exprima poziția față de acțiunea reclamantei și nici nu a înțeles să răspundă la interogatoriul propus, consideră că pot fi interpretate drept o recunoaștere a pretențiilor părții potrivnice.
De asemenea, instanța de fond ar fi putut solicita documente suplimentare prin care reclamanta să demonstreze furnizarea energiei electrice către pârâtă.
De altfel, reclamanta a demonstrat că la locul de consum al pârâtei s-a furnizat energie electrică, prin depunerea la dosarul cauzei a următoarelor documente: comanda de lucru nr._ care atestă faptul că reprezentanții furnizorului s-au deplasat la locul de consum al pârâtei în scopul deconectării locului de consum pentru neplata la termenele scadente a facturilor emise, ocazie cu care s-a citit și consemnat indexul de pe grupa de măsură, ceea ce demonstrează fără putință de tăgadă faptul ca la acel loc de consum s-a consumat energie electrică;
Ulterior, după judecarea cauzei, s-a dispus reverificarea în arhivă a existenței sau inexistenței contractului de furnizare încheiat între părți, ocazie cu care s-a găsit că între părțile prezentului litigiu a fost semnat la data de 01.03.2011, pe durată nedeterminată, contractul de furnizare reglementată a energie electrice la micii consumatori finali, industriali și similari la tarife reglementate nr._.
Totodată, la contractul de furnizare semnat de părți, s-au găsit și actele în baza cărora a fost încheiat contractul de furnizare și anume contractul de închiriere nr. 1/24.09.2010 între S.C. KIMI TRADING S.R.L. și .. și certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul V. a ..
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Tribunalul constată că apelul nu este fondat.
Apelanta-reclamantă a optat pentru valorificarea pretențiilor sale de procedura simplificată și specială pentru cererile de valoare redusă reglementate de art. 1025-1032 Cod procedură civilă, completând formularul tip prevăzut de art. 1028 alin. 1 Cod procedură civilă.
Susținerea acesteia, că a promovat acțiunea pe calea dreptului comun este contrazisă de actele dosarului de fond, în concret de formularul tip cu care a sesizat instanța de prim grad. În aceste condiții, critica privind lipsa de rol activ din partea instanței de judecată este nejustificată întrucât potrivit art. 1028 alin. 3 Cod procedură civilă „odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească”.
Pe fondul cauzei, în mod corect a reținut judecătorul fondului că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile, simpla emitere a facturilor care au fost acceptate și însușite la plată de debitoare, nefiind de natură să facă proba existenței raportului juridic obligațional dintre părți.
În cadrul apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie asupra unei cereri cu valoare redusă, fiind vorba de o procedură specială, instanța de control judiciar examinează legalitatea și temeinicia acestei hotărâri prin raportare la înscrisurile care au fost depuse la fond și nu a celor depuse în calea de atac. În raport de înscrisurile noi depuse în apel, reclamanta are posibilitatea să formuleze o nouă cerere, fie pe calea aceleiași proceduri, fie pe calea dreptului comun, care să se finalizeze cu recunoașterea pretențiilor sale.
Pentru aceste motive, Tribunalul, în baza art. 1032 alin. 3 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de E. On E. România SA împotriva sentinței civile nr. 93/2013 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 ianuarie 2014.
Președinte, A. A. | Judecător, D. E. S. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. S.D.E./14-02-2014
Tehndact. grefier A.Ci. /19-02-2014
.-02-2014
Judecător fond: C. P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 91/2014. Tribunalul VASLUI | Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 90/2014.... → |
|---|
