Contestaţie la executare. Decizia nr. 107/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA C.
DECIZIE C. Nr. 107/R/2014
Ședința publică de la 12 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. A.
Judecător D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă S. C. DE AVOCAȚI „C. & C.", cu sediul în mun. București, .. 80-84, . cu intimata - pârâtă S.C. F. L. R. I. S.A., cu sediul în mun. București, Calea Floreasca, nr.27, sector 1, împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 5 februarie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi și care face parte integrantă din prezenta decizie. Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 februarie 2014, când s-a dat soluția de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/14.12.2012 Judecătoria Sectorului 1 București a respins contestația la executare formulata de contestator S. C. DE AVOCAȚI C. & C., in contradictoriu cu intimata S.C. F. L. ROMÂNIA I. S.A,ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 19.12.2007 intre . I. SA in calitate de locator pe de o parte si . AND CONCRETE SRL in calitate de utilizator, pe de alta parte, s-a incheiat contractul de leasing financiar nr. 2199/19.12.2007 in valoare de 1.678.622,88 euro, fara TVA, pe o perioada de 180 de luni, având ca obiect imobilul situat in București, . nr. 26, sector 1.
Potrivit dispozițiilor art. 9.2 lit. h din contract, utilizatorul s-a obligat sa nu subînchirieze imobilul decât cu acordul scris prealabil al Finanțatorului, atat cu privire la persoana subchiriasului cat si asupra clauzelor contractului de subînchiriere.
La data de 23.02.2010 intre . AND CONCRETE SRL in calitate de locator pe de o parte si SCA C. & C. in calitate de locatar, pe de alta parte, s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 2 având ca obiect spațiul situat in București, . nr. 26, . cu o suprafața totala utila de 161,64 m.p. cu destinația de sediu pentru birouri.
Acest contract a fost incheiat pe o perioada de 5 ani cu incepere de la data de 01.03.2010 pana la data de 01.03.2015, cu posibilitatea prelungirii lui cu acordul pârtilor.
Prețul contractului a fost stabilit la 2000 de euro/luna.
Prin incheierea nr._/20.04.2010 s-a dispus notarea dreptului de inchiriere asupra imobilului in favoarea SCA C. & C..
La data de 15.04.2010 a fost reziliat contractul de leasing ca urmare a nerespectarii de către utilizator a obligațiilor de plata.
La data de 26.04.2012 . I. SA a solicitat executarea silita a contractului de leasing, formandu-se dosarul de executare nr. 1091/2012 pe rolul B. D. si D..
Prin incheierea din data de 25.05.2012 Judecătoria Sectorului 1 București a incuviintat executarea silita a contractului de leasing financiar imobiliar nr. 2199/19.12.2007 la solicitarea creditorului . I. SA impotriva debitorului . AND CONCRETE SRL.
S-a retinut de către instanța ca s-a încercat executarea silita a aceluiași titlu executoriu anterior, la B. C. C., iar prin Sentința civila nr. 4162/08.03.2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 București in Dosarul nr._/299/2011 a fost respinsa cererea de validare a popririi formulata de creditoarea . I. SA in contradictoriu cu debitoarea . si cu terțul poprit SCA C. & C..
Analizând cererea contestatorului în raport de motivele invocate, instanța a reținut că, potrivit art.399 C.proc.civ., împotriva executării silite, ca și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare.
De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.281 C.proc.civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Potrivit art.399 alin 2 C.proc.civ., nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
Prin urmare, contestația la executare este calea procesuală prin intermediul căreia părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau încălcarea condițiilor și formalităților stabilite prin procedura executării silite, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
Instanța a reținut ca procedura contestației la executare presupune analiza legalității actelor de executare efectuate in cauza, iar in cadrul acestei cai de atac, având in vedere faptul ca titlul executoriu este reprezentat de un contract de leasing financiar, părțile pot invoca apărări de fond care sa puna in discuție legalitatea si temeinicia titlului executoriu.
In plus, fata de faptul ca prezenta contestație la executare este formulata de o persoana presupus vătămata prin executarea, instanța trebuie sa analizeze in ce măsura titlul executoriu este opozabil contestatorului.
Astfel, titlul in baza căruia s-a inceput executarea silita il reprezintă un contract de leasing ce a fost reziliat ca urmare a faptului ca utilizatorul nu si-a îndeplinit obligațiile de plata fata de finanțator.
O alta obligație asumata de către utilizator era aceea de a nu subînchiria spațiul ce face obiectul leasingului fara acordul finanțatorului.
Cu toate aceasta, utilizatorul a încheiat contractul de inchiriere nr. 2/23.02.2010 cu SCA C. & C., având ca obiect spațiul situat in imobilul ce face obiectul contractului de leasing, fara sa aiba in prealabil consimțământul scris al finanțatorului.
Potrivit dispozițiilor art. 10, lit. c din OG nr. 51/1997, utilizatorul se obligă să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanțatorului;
In lumina acestor dispoziti legale, contestatoarea, pentru avea un contract valabil incheiat care sa fie in mod real opozabil finanțatorului - creditor, trebuia cu minime diligente, sa solicite utilizatorului sa prezinte acordul finanțatorului pentru încheierea contractului.
Notarea contractului de inchiriere in cartea funciara a imobilului are rolul de opozabilitate fata de terți, titularul dreptului de proprietate al bunului inscris in cartea funciara neavand o astfel de calitate.
Aceasta notare in cartea funciara nu creeaza drepturi suplimentare chiriașului, respectiv acela de a se opune eliberării spațiului la încetarea contractului de leasing din culpa utilizatorului.
Drepturile chiriașului se subroga drepturilor utilizatorului, astfel incat chiriașul nu poate dobândi, in nicio situație mai multe drepturi decât utilizatorul.
Prin urmare, la incetarea contractului de leasing, utilizatorul are obligații predării bunului catre finanțator/locator, potrivit dispozițiilor art. 11.4 din contractul de leasing.
Aceasta obligație este prevăzuta si de OG 51/1997 in art. 15, potrivit cu care, ,dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii in temeiul contractului de leasing".
Contractul de închiriere încheiat intre contestatoare si utilizator, chiar daca părțile nu au stipulat in mod clar acest lucru, a incetat odată cu incetarea dreptului utilizatorului asupra bunului, iar obligația de predare a bunului, fiind o obligație prevăzuta de lege, îi incumba si chiriașului - contestator.
A interpreta altfel aceste dispoziții legale, ar insemna ca utilizatorul sa se poate sustrage obligației de predare, iar finanțatorului sa îi fie știrbite drepturile legale, prin încheierea unui contract de închiriere cu o terța persoana.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S. CIVILA DE AVOCATI "C. & C.", pentru următoarele motive:
In fapt, au formulat contestație la executare motivat de faptul ca aceasta s-a făcut abuziv in lipsa unui titlu executoriu împotriva contestatoarei, in disprețul art. 371 ind. 1 Cod Procedura Civila.
Instanța a respins contestația, motivând că, contractul de închiriere ar fi încetat de drept, o data cu rezilierea contractului de leasing financiar încheiat intre locator (utilizator în contractul de leasing), si finanțator, contract ce a constituit titlul, in baza căruia executorul a început executarea.
Arată că a investit instanța cu soluționarea unei contestații la executare, motivat de faptul ca aceasta a fost făcuta fara titlu executoriu, iar instanța se pronunța pe cu totul alte aspecte si anume condițiile de incetare a contractului de închiriere, fara a răspunde la petitul cererii daca a existat sau nu un titlu executoriu.
Potrivit art. 371, indice 1, executarea se face in baza unei hotărâri judecătorești sau a altui titlu. In situația de față nu se știe care este titlul executoriu in baza căruia au fost evacuați. "
Soluția instanței de fond este atat netemeinica cat si nelegala, pentru considerentele următoare:
I. S. este chiriaș în spațiul din București, . Zorileanu, nr. 26, ., in baza contractului de închiriere nr. 2/23.02.2010, incheiat intre societate, în calitate de locatar si debitoarea S.C. LA LUMIERE DEVELOPMENT AND CONCRETE S.R.L. in calitate de locator, valabil pana la data de 01.03.2015, notat în Cartea Funciara a imobilului, asa cum rezulta din încheierea nr._/19.04.2010 emisa de Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara București sector 1.
P. la acest moment, contractul de închiriere nu a fost desființat prin hotărârea vreunei instanțe judecătorești si nu conține vreun pact comisoriu care sa-l facă executoriu fără intervenția instanței, astfel ca reprezintă un titlu valabil, in virtutea căruia au ocupat acest imobil si au efectuat investiții considerabile ce depășesc 100.000 Euro.
In contractul de închiriere, la Capitolul VII, art. 7.1, lit. e, se prevede expres ca "in cazul transferului dreptului de proprietate sau cedării dreptului de uzufruct asupra spațiului, proprietarul are obligația de a insera in actul încheiat cu noul proprietar/uzufructuar obligația acestora de a respecta toti termenii prezentului contract de închiriere, pe întreaga durata a acestuia si a eventualelor prelungiri."
Instanța retine în mod corect ca titlul in baza căruia s-a început executarea este un contract de leasing, fata de care sunt terți.
In același timp, instanța apreciază că, contractul de închiriere nu poate fi in mod real opozabil finanțatorului, deoarece nu s-a solicitat acordul acestuia.
Cat privește lipsa acordului intimatei, la încheierea contractului de inchiriere, acordul era in sarcina locatorului si chiar în lipsa acestuia nu este sancțiune care sa invalideze contractul de închiriere.
Daca exista o astfel de sancțiune, intimata trebuia sa anuleze contractul de închiriere si sa obtina un titlu executoriu opozabil.
In legătura cu acordul finanțatorului si opozabilitatea fata de acesta, arată ca acest contract a fost notat in Cartea Funciara, recunoscut si acceptat de finanțator, care i-a si chemat in instanța ca tert poprit, in calitate de creditor al locatorului.
Mai mult decât atat, in Capitolul X, pct 10.2, se prevede expres ca "începând cu data predării efective a imobilului, Finanțatorul transmite Utilizatorului toate atributele dreptului de proprietate, cu excepția dreptului de dispoziție."
In realitate, chiar in lipsa acordului intimatei in calitate de finanțator, care privește raporturile sale cu utilizatorul, acesta nu duce la vreo sancțiune aplicabila contractului de inchiriere. "
De asemenea, nu exista nici o notificare din partea finanțatorului către utilizator cu privire la incalcarea prevederilor contractului, in sensul ca lipsește acordul pentru inchiriere, asa cum prevede Capitolul XI, pct. 11.1.4 si care nu a fost remediata in termen de 20 de zile cum este prevăzut la același articol.
Intimata a avut cunoștința de existenta acestui contract de închiriere, întrucât din actele de la dosar rezulta ca, la data de 19.04.2012, contractul a fost notat in cartea funciara si de asemenea intimata s-a prevalat de valabilitatea lui în acțiune având ca obiect validare poprire pe conturile utilizatorului, pentru veniturile din acest contract de inchiriere, unde au avut calitatea de tert poprit.
Instanța trebuia sa rezolve petitul cererii si sa arate care este titlul executoriu care validează aceasta executare si face ca acțiunea sa fie respinsa.
Titlul executoriu in baza căruia s-a făcut executarea este contractul de leasing fata de care sunt terți.
Contractul de închiriere nu a fost reziliat si este valabil pana la 01.03.2015, înscris in Cartea Funciara;
Locatorul avea dreptul sa închirieze fiindu-i transmise de către finanțator toate atributele dreptului de proprietate, mai puțin dreptul de dispoziție.
Lipsa acordului finanțatorului la inchiriere nu invalidează contractul de inchiriere si nu a fost notificat de către finanțator, utilizatorului pentru remediere conform Capitolul XI, pct. 11.1.4 din contractul de leasing.
Nu s-a pronunțat nici o instanța cu privire la valabilitatea contractului de inchiriere.
Constatarea valabilității contractului de inchiriere nu a făcut obiectul prezentei cauze, care are ca obiect stabilirea faptului daca executarea s-a făcut cu sau fara titlu executoriu.
Legal citată, F. L. R. I. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
In fapt, intre F. L. R. I. S.A. („F. L.") si Lumiere Development S.R.L. („Lumiere") s-a incheiat Contractul de leasing financiar nr. 2199/2007 („Contractul de Leasing"), potrivit căruia F. L., in calitate de proprietar, a transmis către Lumiere dreptul de folosința asupra imobilului situat in . nr. 26, Sectorul 1, București („Imobilul").
Întrucât Lumiere nu si-a indeplinit obligațiile de plata asumate, F. L. a aplicat pactul comisoriu de gradul IV si a reziliat Contractul de Leasing prin Notificarea transmisa la data de 15 aprilie 2010.
Având in vedere ca Lumiere nu mai deține un titlu valabil asupra Imobilului, F. L. a inițiat procedura executării silite pentru recuperarea posesiei Imobilului.
Executarea silita a fost incuviintata de instanța si s-a realizat in temeiul unui titlu executoriu:
Recurenta a susținut ca instanța se pronunța pe cu totul alte aspecte si anume condițiile de incetare a contractului de închiriere, fara a răspunde la petitul cererii daca a existat sau nu titlu executoriu.
Insa, tot recurenta a arătat ca instanța retine in mod corect ca titlul in baza căruia s-a inceput executarea este un contract de leasing, fata de care sunt terți.
Așadar, desi contesta existenta unui titlu executoriu, recurenta recunoaște ca acesta exista.
Contractul de Leasing este titlu executoriu, fapt evidențiat de:
- art. 8 din OG nr. 51/1997: contractele de leasing, precum si garanțiile reale si personale,constituite in scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii;
-art. 52 (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare: Contractele de credit încheiate de o instituție financiara nebancara, precum si garanțiile reale si personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii.
In ceea ce privește opozabilitatea Contractului de Leasing fata de recurentă, prima instanța a arătat ca:
Drepturile chiriașului se subroga drepturilor utilizatorului, astfel incat chiriașul nu poate dobândi, in nicio situație mai multe drepturi decât utilizatorul [...]
Prima instanța a constatat in mod legal si temeinic faptul ca la încetarea contractului de leasing utilizatorul (Lumiere) are obligația predării bunului către finanțator (F. L.), atat potrivit Clauzei 11.4 din Contractul de Leasing, cat si art. 15 din O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing („OG nr. 51/1997"): daca in contract nu se prevede altfel, in cazul in care utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevăzuta in contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul [...].
Anterior inițierii executării silite, Judecătoria sectorului 1 a încuviințat executarea silita in baza Contractului de Leasing prin încheierea pronunțata la data de 25 mai 2012.
Or, executarea silita presupune si predarea silita a Imobilului către proprietarul F. L..
Recurenta este un tert de rea-credinta, care a ocupat in mod abuziv imobilul, creând in mod fals si cu intenție aparenta unui drept de folosința prin încheierea unui contract de inchiriere fara știința proprietarului.
Având in vedere ca Lumiere nu mai are un titlu asupra Imobilului, nici Contractul de închiriere subsecvent (pretins a fi valabil) nu mai produce efecte. La data de 15 aprilie 2010 a incetat si Contractul de închiriere, odată cu desființarea dreptului de folosința al Lumiere (locator/utilizator). Astfel, nici Lumiere, nici recurenta nu mai au niciun drept de folosința asupra Imobilului, fapt constatat si prin Sentința nr. 4162 din data de 8 martie 2012 pronunțata de Judecătoria Sectorului 1 in Dosarul civil nr._/299/2011, neatacata de către recurentă prin nicio cale legala de atac.
Instanța s-a pronunțat cu privire la cererea de validare a popririi formulata de F. L. împotriva recurentei, iar in considerente a constatat o situație de fapt si de drept necesara dezlegării pricinii cu care a fost investita.
Astfel, prin cererea de validare a popririi, F. L. a solicitat ca sumele de bani datorate Lumiere de către recurentă in temeiul Contractului de închiriere sa fie plătite creditorului F. L.. Prin hotărârea instanței, F. L. a fost privata de primirea sumelor de bani reprezentând chirie aferenta Imobilului, iar recurenta a beneficiat de aceasta „facilitate", motiv pentru care nici nu a atacat soluția instanței.
Astfel, recurenta recunoaște ca a folosit în mod gratuit Imobilul aproape 30 de luni si dorește ca, in continuare, sa utilizeze Imobilul, evident in mod gratuit.
Lumiere avea calitatea de utilizator al Imobilului, în conformitate cu dispozițiile Contractului de Leasing, guvernat de prevederile Ordonanței de Guvern nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing („OG nr. 51/1997").
In conformitate cu art. 10 lit. (c) din OG nr. 51/1997: Locatarul/utilizatorul se obliga: [...] c) sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanțatorului.
Potrivit art. 9.2 lit. h) din Contractul de Leasing obligațiile Lumiere sunt: [...] sa nu subinchirieze Imobilul decât cu acordul scris prealabil al F. L., atat cu privire la persoana subchiriasului, cat si asupra clauzelor contractului de subinchiriere.
Or, Contractul de inchiriere intre Lumiere si recurentă ("Contractul de închiriere") a fost incheiat fara acordul prealabil scris al F. L..
Contractul de închiriere exista formal, insa nu poate produce efecte juridice in lipsa unor condiții de valabilitate esențiale.
Totodată, notarea in cartea funciara a contractului de închiriere are rolul de opozabilitate fata de terți, titularul dreptului de proprietate al bunului înscris in cartea funciara neavand o astfel de calitate. Notarea in cartea funciara nu creează drepturi suplimentare chiriașului, respectiv acela de a se opune eliberării spațiului la incetarea contractului de leasing din culpa utilizatorului.
Prin contestația la executare care formează obiectul prezentului dosar, recurenta a solicitat anularea tuturor formelor de executare silita si obligarea F. L. la restituirea Imobilului.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat contestația la executare din perspectiva calității recurentei de persoană străină raportului juridic dintre părți, respectiv aceea de terț vătămat prin executarea silită.
Pornind de la situația de fapt prezentată de recurentă, respectiv existența contractului de închiriere care îi conferea un drept locativ, se reține că un terț nu poate avea decât un motiv de contestație și anume că se urmărește în mod greșit averea sa(un drept real sau un alt drept de proprietate), când executarea este pornită împotriva debitorului.
Potrivit dispozițiilor art. 578 – 580 C. procedură civilă, predarea silită a bunurilor imobile, în faza executarii silite predarea silita priveste bunul, iar nu persoanele care îl detin la momentul executarii.
În cazul în care o alta persoana decât cea obligata prin titlul executoriu invoca un drept real sau un drept de folosinta asupra imobilului, aceasta poate formula contestatie la executare conform art. 399 alin. 1 Cod procedura civila.
Prin urmare, instanta învestita cu contestatia la executare verifică daca dreptul de folosinta invocat de contestator exista în mod valabil la momentul începerii executării silite si daca îi este opozabil creditorului.
Verificarea valabilității titlului invocat de către terț se impune pentru a se face dovada că urmărirea este pornită greșit împotriva sa și nu poate fi permis terțului contestator, ca sub rezerva dovedirii ulterioare a pretinsei valabilități a contractului de închiriere, să obțină anularea unor acte de executare nelegale din punctul său de vedere.
Verificarea valabilității contractului de închiriere este posibilă în cadrul contestației la executare, acesta fiind chiar temeiul în baza căruia recurenta își justifică interesul, calitatea și pretinde vătămarea în cauza de față.
În mod corect a reținut instanța de fond nevalabilitatea contractului de închiriere nr. 2 încheiat între recurentă și debitoarea Lumiere, reținând interdicția debitorului Lumiere de a încheia contracte de subînchiriere fără acordul prealabil al creditorului F. L., interdicție rezultând atât din contractul de finanțare(art. 9.2, lit. h) cât și din dispozițiile legale incidente, OG 51/1997, art. 10, lit. c. .
Instanta constata ca la data începerii si efectuarii executarii silite, recurenta nu se bucura de un drept de folosinta valabil, întrucât contractul a fost cu încălcarea dispozițiilor din contractul de finanțare și, suplimentar se reține că nu poate avea contractul de închiriere o valabilitate în timp mai mare decât a contractului de finanțare ce a încetat pe data de 15.04.2010.
Nu pot fi reținute ca fiind incidente dispozițiile art. 7.1, lit e din contractul de închiriere încheiat între recurentă și debitoarea Lumiere, câtă vreme este vorba despre o rezolvire de plin drept a contractului de leasing iar nu de transfer al dreptului de proprietate sau cedare a dreptului de uzufruct asupra spațiului.
Față de cele reținute, având în vedere că recurenta nu a justificat drept real sau de folosință asupra bunului imobil, instanța de fond a apreciat în sensul de a nu mai fi necesar a analiza celelalte motive invocate de către recurentă, referitoare la lipsa titlului executoriu împotriva sa, lipsa somației.
Pentru predarea silita a bunului imobil, prin înlaturarea unui terț care nu justifica niciun drept, nici real si nici de creanta, asupra imobilului supus executarii silite nu este necesara pronuntarea unei hotarâri judecatoresti de evacuare, întrucât conditionarea executarii silite de pronuntarea evacuarii cu privire la persoanele care împiedica executarea prin ocuparea imobilului în fapt, fara contract de închiriere valabil, ar întârzia nejustificat sau ar face imposibila realizarea dreptului de proprietate al creditorului.
În acest sens, se reține că noul cod de procedură civilă(neincident în cauză) a tranșat definitiv această problemă ce nu a găsit o soluționare unitară în jurisprudența:
În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 896, executorul judecătoresc se va deplasa la fața locului, va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, îl va evacua din imobilul respectiv pe debitor împreună cu toate persoanele care ocupă imobilul în fapt ori fără niciun titlu opozabil creditorului, cu sau fără ajutorul forței publice, după caz, punând pe creditor în drepturile sale.
Prin urmare, ori de câte ori terțele persoane care nu sunt titulare ale unui drept de proprietate sau ale unui alt drept real cu privire la bunul respectiv, vor fi evacuate simultan cu debitorul obligației de oredare a imobilului.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 din Codul de procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta S.C. de Avocați C. și C. împotriva sentinței civile nr._/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2014.
Președinte, C. A. | Judecător, D. M. M. | Judecător, I.-M. P., Cu opinie separată în sensul admiterii recursului și trimiterii cauzei spre rejudecare |
Grefier, E. G. |
OPINIE SEPARATĂ
Motivul de recurs cu privire la lipsa titlului executoriu fată de tertul fată de executarea silită S. civilă de avocati „C. & C.” este întemeiat.
Din dosarul de executare rezultă că prin încheierea din 25 mai 2012 a fost încuviințată executarea silită la solicitarea creditoarea . I. Sa fată de debitorul ., in baza contractului de leasing (in conformitate cu cererea de executare silită), iar din actele ulterioare de executare (somatie proces verbal de predare imobil) rezultă că executarea s-a realizat potrivit procedurii prevăzute de art. 578 C.P.C. si următoarele privind predarea silită a imobilului.
Din procesul verbal de predare silită a imobilului din 11.07.2012 rezultă că imobilul ocupat de recurenta S. civilă de avocati „C. &C.” in baza unui contract de inchiriere incheiat cu ., tert fată de executarea silită, a fost predat creditoarei.
Alti chiriasi din acelasi imobil, care detineau spatiile in baza unui contract de inchirire incheiat cu ., inscirs in Cartea funciară, nu au fost obligati să predea imobilul către creditoare.
Recurenta este beneficiara contractului de inchiriere nr. 2/23.02.2010 incheiat cu debitoarea ., cu durata de valabilitate până la 1.03.2015, intabulat in Cartea Funciară prin încheierea din 19.04.2010.
Creditoarea a prezentat un titlu executoriu numai fată de debitoarea . nu si fată de recurenta care a prezentat un contract de inchiriere intabulat.
Indepărtarea, prin executare silită a unor persoane din imobil, urmată de predarea imobilului creditoarei este condiționată de existenta unui titlul executoriu fată de terțul care a fost evacuat.
Executorul judecătoresc nu poate face acte de executare decât in baza titlului executoriu si in limitele stabilite de acest titlu executoriu, iar tertele persoane care prezintă un act juridic care justifică detentia (in cauză contractul de inchirire ) nu pot fi evacuate.
Numai in cazul in care s-ar fi obtinut de către creditoare un titlul executoriu si fată de acest tert, se poate executa silit chiriasul.
In cadrul executării silite, executorul judecătoresc trebuia să constate existenta unui impediment in executarea silită (astfel cum a constatat si fată de alti chiriasi).
Executorul judecătoresc a luat in calcul sentinta nr. 4162/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 Bcuresti, prin care se respinge cererea de validare poprire si se retine in motivare: contractul de inchiriere al recurentei a incetat in 5.05.2010.
Această sentintă nu se bucură de prezumtie de lucru judecat cu privire la valabilitatea sau la incetarea efectelor contractului de inchiriere incheiat de recurentă pentru că obiectul actiunii nu constă in declararea rezolutiunii contractului, ca urmare a interventiei unui pact comisoriu, sau in rezolutiunea contractului pe cale judecătorească.
Astfel la data executării silite prin predare creditoarea nu avea un titlu executoriu care să producă efecte fată de recurenta care avea un contract de inchiriere, inscris in cartea funciară, in perioada de executare, care nu fusese reziliat pe cale judecătorească sau pentru care să fi intervenit vreun pact comisoriu.
In cadrul executării silite nu se poate analiza raportul intre chirias tert si debitor, pentru că titlul executoriu nu-l vizează pe recurent.
Apărările de fond se pot realiza numai intre debitor si creditoare, potrivit art. 399 alin 3 C.P.C .
Apărările pe fond ale chiriasului pot fi analizate . drept comun promovată de creditor impotriva acestuia de reziliere, evacuare etc.
In lipsa titlului executoriu fată de recurent si in conditiile in care recurentul a prezentat un contract care nu a fost reziliat pe cale judecătorească sau ca urmare a pactului comisoriu constatat de instantă, nu se putea executa silit recurenta.
Intrucât in cauză se impune anularea procesului verbal de predare silită imobil, in cauză nu au fost citate toate părțile implicate in executarea silit( inclusiv debitoarea), potrivit 402 alin 1 C.P.C., in cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.P.C..
In temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 5 C.P.C. se impune admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru citarea inclusiv a debitoarei.
Judecător,
I. M. P.
Red. C.A./17.02.2014
Red. I.M.P./11.03.2014
Tehnored. C.A./E.G.
2 ex./11.03.2014
Judec. Fond./S. E. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 94/2014. Tribunalul VASLUI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 120/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
