Plângere contravenţională. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 369/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 369/2013
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. F.
Judecător L.-M. B.
Judecător E. S.
Grefier T. B.
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta petentă P. M., domiciliată în municipiul Iași, ..33, județul Iași, în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN cu sediul în București, sector 6, ..401 A, împotriva sentinței civile nr.4144 din data de 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect-plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat că au lipsit părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura este legal îndeplinită, cererea de recurs se află la primul termen de judecată, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, la data de 14.03.2013 s-a înregistrat prin serviciul registratură, întâmpinarea intimatei C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN la recursul declarat de recurenta P. M..
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, instanța, cu privire la întâmpinarea intimatei C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN la recursul recurentei P. M., apreciază că nu se impune comunicarea acesteia către partea adversă, întrucât conținutul întâmpinării este similar celei depuse la instanța de fond.
Având totodată în vedere lipsa la termen a părților legal citate, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată, și rămâne în pronunțare.
Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod pr.civilă, a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.4144 din data de 10.12.2012 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petenta P. M., cu domiciliul în Iași, ..33, jud. Iași, în contradictoriu cu intimata CNADNR – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin sentința civilă nr._/20.06.2012 a Judecătoriei Iași a fost declinată spre competentă soluționare acestei instanțe plângerea formulată de petenta P. M., în contradictoriu cu intimatul CNADNR S.A. - CESTRIN, împotriva procesului-verbal . nr._/31.01.2012 – plângere înregistrată sub nr._ din 6.09.2012.
În motivare, petenta a arătat, în esență, că procesul-verbal este nelegal și netemeinic, invocând următoarele motive:
- Agentul constatator nu are această calitate pe raza județului Iași, el nefăcând dovada calității;
- Neîndeplinirea cerinței prev. de art. 15 alin.1 din OG 2/2001, în sensul că procesul-verbal a fost întocmit fără ca agentul constatator să fi constatat direct, prin propriile simțuri, săvârșirea faptei, ulterior, după o fotografie, fără a solicita opinia altor persoane străine de cauză și fără a lua în considerare apărările petentului, ceea ce conduce la lipsa prezumției relative de adevăr;
- Neîndeplinirea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 privind menționarea faptei concrete săvârșite, deoarece agentul constatator nu a arătat toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității faptei, ci a reprodus formularea simplă a textului de lege care stabilește conținutul general al contravenției; din acest motiv, a fost încălcat dreptul la apărare al presupusului contravenient, instanța neputând să verifice dacă încadrarea faptei a fost făcută corect și nu poate aprecia dacă sancțiunea a fost dozată corespunzător;
- Nerespectarea disp. art. 16 alin.7 din OG 2/2001, în sensul refuzului de a consemna apărările și obiecțiunile contravenientului, ceea ce prejudiciază grav dreptul la apărare;
- Nerespectarea garanției de redactare regulată a procesului-verbal prev. de art. 19 alin.1 din OG 2/2001, având în vedere că procesul-verbal nu este semnat de agentul constatator ori de martorul-asistent;
- Lipsa de tipicitate a faptei săvârșite, prin tipicitate înțelegându-se corespondența dintre fapta concretă comisă și modelul abstract descris de norma de incriminare, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, întrucât nu s-a produs urmarea socialmente periculoasă impusă de legiuitor, fapta, așa sumar descrisă de agentul constatator nu a fost de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, să lezeze demnitatea și onoarea cetățenilor sau a instituțiilor publice din localitatea Lețcani;
- Lipsa de temeinicie a procesului-verbal rezidă în aceea că fapta consemnată este nereală și nu corespunde realității.
Față de aceste motive, petenta a solicitat anularea procesului-verbal, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
La 9.05.2012, intimatul a depus înscrisuri, planșe foto și certificat calificat(f.11-13 ds. J.Iași).
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul existent, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 31.01.2012, ora 16.02, în localitatea București, un agent constatator din cadrul CNADNR –CESTRIN a încheiat procesul-verbal R12 nr._, aplicând petentei o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 8 alin. 1, raportat la art. 8 alin.2 din OG 15/2002. S-a consemnat că, la data de 10.08.2011, ora 12.11, pe DN 24 km 105+200m, în localitatea Crasna, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei P. M., a circulat fără a deține rovinietă valabilă, proba făcându-se cu fotografia nr.105101___1126000 .
Procesul-verbal a fost încheiat în absența petentului și a unui martor-asistent, întrucât constatarea s-a făcut cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, potrivit art. 9 alin. 2 și 3 din OG 15/2002, un exemplar în format scris fiindu-i comunicat petentei prin poștă. Documentul a fost generat și semnat electronic conform prevederilor legii 455/2001 și ale HG 1259/2001 de agentul constatator I. A. V. cu certificat nr._VMIA2 din 14.02.2011 emis de Certsign SA(f.6 ds. J.Iași).
În termen legal, petenta a formulat plângere contravențională (data poștei -12.03.2012 ).
Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța a constatat că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că motivele invocate de petentă nu sunt întemeiate.
- În ceea ce privește calitatea agentului constatator, instanța a observat că potrivit art. 9(1) din OG 15/2002, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 8 se fac de către: a) personalul împuternicit din cadrul Companiei Naționale de A. și D. Naționale din România - S.A.; b) personalul împuternicit de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, în numele Companiei Naționale de A. și D. Naționale din România - S.A.; c) poliția rutieră, în situația când efectuează controlul existenței rovinietei valabile, fără personalul menționat la lit. a) și b); d) personalul poliției de frontieră care își desfășoară activitatea în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, împreună cu personalul prevăzut la lit. a). În cauză, înscrisul depus în copie certificată la fila 12 din dosar(ds. J.Iași) a probat calitatea agentului constatator de împuternicit al CNADNR SA cu activități de control, constatare și aplicare sancțiuni.
- În ceea ce privește nerespectarea disp. art. 15 alin.1 din OG 2/2001, instanța a reținut că acest text legal reglementează că o faptă contravențională se constată prin proces-verbal de către un agent constatator, aspect îndeplinit în speță. Faptul că agentul constatator nu ar fi constatat direct, prin propriile simțuri, fapta sancționată reprezintă o altă chestiune, cu consecințe asupra temeiniciei procesului-verbal. Mai mult, potrivit art. 9 alin.2 din OG 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Or, astfel cum s-a menționat în actul atacat, procesul-verbal a fost întocmit în urma constatării contravenției cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic SIEGMCR, prin urmare în concordanță cu dispozițiile legale menționate.
- În ceea ce privește nerespectarea disp. art. 17 din OG 2/2001, respectiv descrierea insuficientă a faptei constatate, fără arătarea tuturor împrejurărilor care ar putea servi la aprecierea gravității sancțiunii, instanța a apreciat că, în principiu, agentul constatator este ținut să realizeze o descriere în concret a faptei contravenționale, nu doar o reproducere a textului legal care o incriminează, însă numai prin raportare la conținutul juridic al contravenției, fără adăugări inutile, lipsite de relevanță asupra existenței faptei ori a formei de vinovăție. În speță, deși descrierea faptei în actul atacat reprezintă chiar redarea textului legal al art. 8 alin.1 din OG 15/2002, instanța a apreciat că petenta nu a fost pusă în imposibilitate de a se apăra, elementele descrierii fiind suficiente pentru ca instanța să verifice legalitatea încadrării juridice, a aplicării sancțiunii ori a proporționalității acesteia (mai ales având în vedere că a fost aplicat minimul prevăzut de lege pentru categoria de autovehicule la care se încadrează cel aparținând petentei – 250 lei).
- În legătură cu nerespectarea disp. art. 16 alin.7 din OG 2/2001, în sensul refuzului de a consemna apărările și obiecțiunile contravenientului, cu încălcarea dreptului la apărare, instanța a subliniat că obligația agentului constatator de a consemna aspectele de mai sus există numai în cazul în care procesul-verbal este încheiat în prezența persoanei sancționate, ceea ce nu trebuie interpretat că procesul-verbal nu ar putea fi legal întocmit decât dacă agentul constatator asigură mai întâi prezența persoanei constatate. Așadar, în speță, agentul constatator, încheind actul atacat în lipsa petentei, modalitate permisă de lege – atât OG 2/2001 cât și OG 15/2002 prin art. 9 alin.3 -, nu avea obligația de a consemna obiecțiunile acesteia, petentei rămânându-i posibilitatea de a le formula în fața instanței de control judecătoresc.
- Referitor la nerespectarea garanției de redactare regulată a procesului-verbal prev. de art. 19 alin.1 din OG 2/2001, având în vedere că procesul-verbal nu este semnat de agentul constatator ori de martorul-asistent: art. 19 alin.1 din OG 2/2001 impune ca aspectul lipsei persoanei sancționate sau refuzului ori imposibilității acesteia de a semna trebuie confirmat de un martor-asistent, prin semnarea procesului-verbal, însă același text legal permite încheierea actului de constatare și sancționare a contravenției fără o asemenea semnătură, dacă agentul constatator, date fiind circumstanțele încheierii, nu a putut asigura prezența unui asemenea martor-asistent și a indicat aceste împrejurări în cuprinsul procesului-verbal(art. 19 alin.3 din OG 2/2001). În speță, agentul constatator a încheiat procesul-verbal menționând că aceasta s-a realizat în lipsa martorilor întrucât constatarea contravenției a avut loc cu ajutorul programului SIEGMCR. Mai mult, din coroborarea disp. art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001, reiese că nerespectarea disp. art. 19 privind martorul-asistent reprezintă un caz de nulitate virtuală, care potrivit art. 105 alin.2 C.p.c., atrage nulitatea procesului-verbal numai dacă petentul dovedește o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată altfel, or, această probă nu a fost produsă.
- Aspectul lipsei semnăturii agentului constatator necesită o motivare distinctă având în vedere practica judiciară invocată de petentă prin înscrisurile depuse la filele 12-15 din dosar, chiar dacă instanța are în vedere faptul că practica judiciară nu reprezintă izvor de drept în sistemul românesc actual. Potrivit art.17 din OG 2/2001, lipsa (…) semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Acesta este evident un caz de nulitate expresă – așadar, vătămarea este prezumată - și absolută – dat fiind interesul ocrotit, ceea ce conduce la concluzia că în situația constatării lipsei semnăturii agentului constatator, singura soluție legală este de admitere a plângerii contravenționale și constatare a nulității absolute a actului atacat.
În speță, instanța, contrar susținerilor petentei, a apreciat că procesul-verbal este semnat de agentul constatator, pentru următoarele motive: OG 2/2001 – act normativ cadru pentru materia contravențională – nu cuprinde referiri la modalitatea de constatare a contravențiilor prin utilizarea unor mijloace tehnice certificate ori omologate și verificate metrologic, rămânând ca în domeniile în care astfel de mijloace sunt necesare în viziunea legiuitorului, să fie emise reglementări speciale, exprese. Acesta este și cazul OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, care prin art. 9 alin.(2)și (3) stabilește că, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini.
În acest context, agentul constatator a verificat înregistrarea efectuată prin intermediul SIEGMCR și a constatat că autovehiculul aparținând petentei a circulat la data și în locul menționate fără a deține rovinietă valabilă, procedând la întocmirea unui proces-verbal în format electronic, generat și semnat electronic prin raportare la disp. Legii 455/2001 și HG 1259/2001. Instanța observă că procesul-verbal atacat se coroborează cu înscrisurile depuse de intimată, dovedind faptul că agentul constatator I.-A. V. deține un certificat calificat emis în condițiile legii 455/2001 de un furnizor autorizat, certificat care asigură identificarea sa ca semnatar al unui înscris în format electronic.
Instanța a observat că OG 2/2001 nu face distincție între semnătura olografă și cea electronică, că Legea 455/2001 privind semnătura electronică prevede că aceasta se completează cu dispozițiile legale privind încheierea, validitatea și efectele actelor juridice, așadar cu dreptul comun, și nu limitează expres aplicarea sa doar la raporturi de drept privat. Chiar admițând că înscrisul în format scris reprezintă numai o dovadă a faptului că procesul-verbal a fost încheiat și semnat electronic, interpretarea că în acest fel este imposibilă aprecierea corectei încadrări juridice, a dozării corespunzătoare a sancțiunii și se încalcă dreptul la apărare al persoanei sancționate este artificială, rigidă, de un formalism excesiv și cu ignorarea realității inovațiilor continue în domeniul tehnic și științific. Formatul scris comunicat persoanei sancționate și înscrisul în format electronic trebuie privite unitar, întrunirea condițiilor de valabilitate apreciată prin raportare la ambele formate și nu izolat, distinct.
De asemenea, strict în ceea ce privește semnătura agentului constatator, din interpretarea teleologică a textului art. 17 din OG 2/2001, a reieșit că scopul obligației acestuia constă în atestarea însușirii tuturor mențiunilor înscrisului de către autoritatea de stat împuternicită să constate contravenții și să le sancționeze, prin reprezentantul său, agentul constatator. Or, această atestare este îndeplinită atât prin semnătură olografă cât și prin semnătură electronică bazată pe certificat calificat.
În concluzie, instanța a apreciat că a fost încheiat un proces-verbal în formă permisă de lege și acesta este semnat de agentul constatator, cât timp nu există prevederi exprese privind contrariul și nici recurs în interesul legii care să rezolve eventualele interpretări diferite ale normelor existente.
- Privitor la lipsa de tipicitate a faptei săvârșite, prin tipicitate înțelegându-se corespondența dintre fapta concretă comisă și modelul abstract descris de norma de incriminare, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, întrucât nu s-a produs urmarea socialmente periculoasă impusă de legiuitor, instanța, deși a bănuit că paragraful respectiv reprezintă o eroare rezultată din copierea cu exces de zel a conținutului altei plângeri contravenționale, a apreciat că există corespondență între modelul abstract descris de art. 8 alin.1 din OG 15/2002 și fapta concretă consemnată de agentul constatator, având în vedere mențiunile actului atacat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a observat că, deși petenta a susținut că situația de fapt constatată prin actul atacat nu corespunde realității, nu a oferit nici un detaliu în legătură cu situația care corespunde de fapt realității și mai mult, nu a produs nici o probă în acest sens. În aceste condiții, instanța este a fost ținută, prin prisma probatoriului administrat să considere că procesul-verbal este temeinic.
Prin urmare, instanța a reținut că în prezenta cauză, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art.34 din O.G. 2/2001 în favoarea sa, astfel că a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs la data de 29.01.2013 recurenta petentă P. M. prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, recurenta P. M. a susținut că a primit procesul verbal 12 nr._/31.01.2012 in copie ilizibilă și că procesul verbal menționat a fost întocmit cu nerespectarea condițiilor de forma prevăzute de OG 2/2001, precizând că Procesul verbal de constatare a contravenției este un act administrativ individual, emis in regim de putere publica de persoane anume prevăzute de lege si pentru punerea in aplicare a legii.
A mai arătat recurenta faptul că, condițiile de valabilitate ale unui act administrativ sunt: sa fie emis cu respectarea competentei, formei si procedurii de emitere, sa fie conform actelor juridice cu forța superioara si sa fie emis in scopul legii.
Având in vedere ca a primit o copie ilizibila a unui act care nu poartă nici o semnătura olografă ci cuprinde doar mențiunea ca generat si semnat electronic potrivit Lg 455/2001 si HG 1259/2001, având in vedere faptul ca Lg 455/2001 prevede ca înscrisul in forma electronică reprezintă o colecție de date in forma electronica intre care exista relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibila destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar semnătura electronica reprezintă date in forma electronica care sunt atașate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare, rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată numai unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui înscris in alt format decât cel electronic.
Rezultă ca înscrisul comunicat recurentei si intitulat pompos proces verbal de constatare a contravenției, . nr._/31.01.2012 nu constituie un proces verbal de constatare a unei contravenții ci doar o dovadă a faptului ca intimata a întocmit în format electronic un proces verbal.
In modalitatea menționată nu se respectă condițiile de valabilitate ale proceselor verbale de contravenție prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de lege
D. prevederile OG 2/2001 rezultă clar că procesul verbal de constatare a contravenției trebuie sa îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute expres de lege.
Cum legislația în vigoare nu oferă posibilitatea întocmirii proceselor verbale de contravenție in format electronic si comunicarea către contravenient a unei copii nesemnate a unei dovezi de întocmire, iar prevederile Lg 455/2001 sunt aplicabile raporturilor juridice de drept privat și nu privesc raporturile de autoritate, consideră recurenta ca nu s-a întocmit legal un proces verbal si ca atare nu poate răspunde contravențional.
A mai susținut recurenta faptul că, având in vedere lipsa descrierii detaliate a evenimentelor din ziua de 10.08.2011 consideră că procesul verbal de constatare a contravenției este nelegal si netemeinic, fiind doar rezultatul favoritismelor sociale, ale părtinirii și coruptibilității organului chipurile constatator, în esență constituind un grav abuz al puterii conferite de funcția deținută in cadrul autorității statale, și că motivele de nelegalitate apar ca vicii de formă, de procedură și de fond ale actului întocmit, iar prezența lor sancționează cu nulitatea absoluta actul întocmit, și a invocat vicii de formă, de procedură și de fond.
Recurenta reia motivele plângerii contravenționale, invocând:
-Lipsa calității de agent constatator
-Fapta nu a fost constatată prin propriile simțuri
-Insuficienta descirere a faptei contravenționale
-neconsemnarea obiecțiunilor petentei
-lipsa semnăturilor agentului constatator, contravenientului și martorului pe procesul verbal
-Lipsa de tipicitate a faptei săvârșite de petent
- Lipsa de temeinicie a procesului-verbal rezidă in aceea că, fapta consemnată in cuprinsul acestuia este nereala si nu corespunde realității.
Prin întâmpinare intimata CNADNR – CESTRIN, a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta P. M. si in consecința sa fie menținută amenda aplicata prin procesul verbal . nr._.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 304 ind.1 C., instanța de recurs constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, urmând a fi admis, dar nu pentru motivele invocate de recurentă.
Se constată că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a actelor dosarului, înlăturând motivat apărarea petentei.
Se reține că petenta a fost amendată contravențional cu suma de 250 lei și obligată la plata tarifului de despăgubire de 120,34 lei, pentru că în data de 10.08.2011, ora 12:11, a fost surprinsă circulând pe DN 24 km 105 + 200 m fără a deține rovinietă pentru vehiculul categorie A, cu numărul_ .
D. susținerile petentei nu reiese că la momentul surprinderii sale în trafic prin fotografiere deținea și ar fi putut prezenta rovinieta valabilă, ci invocă o multitudine de motive de nulitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Detaliat, prima instanță a dat o dezlegare judicioasă tuturor nelegalităților sesizate de petentă, între care unul nici măcar nu avea legătură cu cauza, referindu-se la o contravenție la legea 61/91, ce nu a fost reținută în sarcina petentei, așa cum a remarcat și instanța de fond. În mod legal, prima instanță a reținut că petenta nu a făcut dovada contrarie situației reținute în procesul-verbal, deși, având în vedere caracterul preventiv-educativ al sancțiunii aplicate, sarcina probei îi revine acesteia.
Potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătura electronică, înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și cai redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, și efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține că semnătura este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătura electronică este un element independent de înscris, fie că este sub semnătură privată sau autentică, fie că este o simplă declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronica reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca si semnătura olografa, servind la identificarea semnatarului si atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constate in procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt și de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
Nicio dispoziție legală nu interzice ca semnătura electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică și materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului. Contrar susținerilor petentei, se constată că exemplarul în copie ce a fost acesteia comunicat, atașat la plângere, este perfect lizibil.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit informatic sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie și destinat a fi citit cu ochiul liber.
Astfel, un înscris care are asociată o semnătura electronică extinsă, cum este și procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil și accesibil să fie citi în format electronic, unde se va putea vizualiza și semnătura electronică.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, car în formă electronică are atașată semnătura electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în forma electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice se mai reține că legea privind semnătura electronică trebuie interpretata sistematic, art. 6 și art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută să fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea.
In plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării și a semnăturii electronice.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul / utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre aceasta instituție și C.N.A.D.N.R. S.A.
D. prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul înmatriculare care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.
Potrivit art. 9 alin. 3, procesele verbale de constatare a contravenției emise prin SIEGMCR se pot încheia în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de M.A.I.- Direcția Regim Permise de conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
În urma interogării bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, petenta M. P., apare menționată în Cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. 2/2001 și O.G. 15/2002.
În speță, vehiculul cu număr de înmatriculare_, aparținând petentei M. P. fost surprins circulând la data de 10.08.2011, fără a deține rovinietă valabilă, pe DN 24 KM.105+200 m, Localitatea: Crasna.
Cu privire la persoana ce a constatat contravenția și a întocmit procesul verbal, se constată că intimata a făcut dovada atribuțiilor acestuia de control, constatare și aplicare sancțiuni, așa cum a reținut și prima instanță.
Corectează tribunalul doar omisiunea primei instanțe de a înlătura obligația recurentei de plată a tarifului de despăgubire, aceasta în raport de prevederile Legii 144 /2012, în vigoare din 27 iulie 2012, prin care s-a modificat OG 15/2002, conform căreia: „tarifele de despăgubiri aplicate și contestate în instanță până la data intrării îj vigoare a prezentei legi se anulează.”
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, se va admite recursul și se va modifica în pateu sentința recurată, înlăturîmdu-se dispozițiile referitoare la tariful de despăgubire în valoare de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. M. împotriva sentinței civile nr.4144/10.12.2012 a Judecătoriei V., pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte plângerea formulată de petenta P. M. împotriva procesului verbal . 12 nr._/31.01.2012 încheiat de C.N.A.D.N.R. CESTRIN.
Înlătură dispozițiile referitoare la tariful de despăgubire în valoare de 28 euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2013.
Președinte, G. F. | Judecător, L.-M. B. | Judecător, E. S. |
Grefier, T. B. |
Redactat-F.G.
Tehhoredactat-
Ex.2-T.B. 20 Martie 2013
Judecătoria V.-Judecător fond. M.-R. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 450/2013. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 460/2013. Tribunalul... → |
|---|
