Fond funciar. Decizia nr. 207/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 207/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 207/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 207/A
Ședința publică de la 17 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantele-reclamante-intimate C. V. și C. M. împotriva sentinței civile nr. 836 pronunțată de Judecătoria V., precum și a cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă-intimată A. V. împotriva încheierii de ședință din data de 03.06.2015 a Judecătoriei V. în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și S. L. IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, în cauza având ca obiect fond funciar - nulitate titlu de proprietate.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.02.2016, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 836 din 01.04.2015 Judecătoria V. a admis excepția de fond, peremtorie a lipsei de interes în promovarea acțiunii pendinte;
A respins acțiunea formulată de reclamanții C. V. și C. M., ambii cu domiciliul în Iași, .. 7, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta A. V., cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași, pârâta C. JUDEȚEANĂ IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Iași, jud. Iași pârâta C. L. IAȘI PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Iași, jud. Iași, pârâta C. M., cu domiciliul în R., ., jud. N., ca fiind lipsită de interes.
A respins cererea de chemare în garanție a C. COMUNALA STOLNICEȘTI PRAJESCU, INSTITUȚIA PREFECTULUI DE IAȘI și PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI.
A respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamanți având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
A admis capătul de cerere formulat de pârâta A. V., obligă reclamanții la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocat C. C V. și suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea onorariului expert P. I..
A obligat reclamanții la plata sumei de 3075 lei, reprezentând diferență onorariu expert tehnic judiciar L. L., conform decontului final aflat la fila 270 coroborat cu dispoziția din încheierea de ședință din data de 25.02.2015, fila 38, volum II.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 03.12.2001 C. Județeană de fond funciar Iași a emis pe numele defunctului C. D. N., Titlul de proprietate nr._ asupra unei suprafețe de 2 ha 2500 m.p., teren intravilan, prin reconstituirea dreptului de proprietate suprafață care i-a fost repartizată în mun. Iași, jud. Iași.
La baza emiterii titlului de proprietate al cărui anulare se solicită, a stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.6232/04.04.1991 (f.99) formulată de defunctul C. N., în calitate de succesor în drepturi al defunctului C. N., conform Registrului agricol aflat la fila 116.
P. Decizia nr.7441/03.02.1995, C. Județeană Iași de fond funciar a decis stabilirea în favoarea defunctului C. D. N. a dreptului la acțiuni la ...A, jud. Iași corespunzătoare suprafeței de 2,25 ha teren f. 119.
P. procesul verbal întocmit la data de 10.01.2000 în prezența reprezentanților legali ai Primăriei Iași și S.C VINIFRUCT COPOU S.A, s-a statuat ca acționarii care au optat pentru calitatea de locator în condițiile art. 25 din Legea nr.16/1994 devin proprietari deplini asupra terenurilor și la expirarea termenului de 5 ani intră în posesia ternului.
Astfel, defunctul C. D. N. este înscris în Tabelul nominal al persoanelor fizice beneficiare ale reconstituirii în natură a suprafeței de teren agricol de 2,25 ha (f.122 -127).
Din cuprinsul Raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză de expert tehnic judiciar L. L. (f.271- 275) acesta stabilește în cuprinsul răspunsului la obiectivul nr.1 faptul că defunctul Cotioc N. a primit în proprietate suprafața de_ m.p. de drumuri de exploatare ( drumuri tehnologice ) ce nu erau în domeniul public al statului sau al UAT Iași, ci în proprietatea S.C Vinifruct S.A.
Referitor la excepția lipsei de interes, este de precizat faptul că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii civile se referă la necesitatea existenței unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce a pus in mișcare acțiunea civilă.
Interesul judiciar reprezintă una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, nefiind definit de dispozițiile codului de procedura civila: doctrina a arătat ca prin interes" se înțelege folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea in mișcare a procedurii judiciare.
Obligația reclamantelor este că atât la declanșarea procedurii judiciare să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiunea civilă, cât și ulterior, pe tot parcursul procesului, ori de cate ori se apelează la unele din formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, etc.).
Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul trebuie sa fie legitim, juridic (corespunzător cerințelor legii materiale și procesuale), născut și actual, personal și direct.
Instanța a reținut că reclamantele nu au făcut dovada unui folosul direct și personal urmărit prin promovarea prezentei acțiuni, considerentul promovării prezentei cereri fiind, astfel cum menționează reclamantele în petitul cererii, faptul că ,,Titlul de proprietate al cărui anulare se solicită a fost eliberat în mod nelegal defunctului C. N. ,, fără a se arăta dacă prin acesta se încalcă reclamantelor vreun drept.
Instanța a reținut că, în ipoteza în care, ca efect al constatării nulității absolute a titlului de proprietate nr._/03.12.2001, s-ar stabili ca terenul in suprafața de 2,25 ha, pentru care s-a constituit dreptul de proprietate în favoarea autorului pârâtei A. V., nu ar aparține acestuia, reclamantele nu ar beneficia de nici un folos direct și personal, în condițiile în care acestea nu invocă un drept propriu cu privire la suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze.
A fortiori, prin adresa nr.3994/30.01.2013 (f.132) C. locală Iași a comunicat faptul că reclamantele nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de ten cuprinsă în titlul de proprietate al cărui anulare se solicită.
In concluzie, având în vedere aspectele mai sus-menționate se impune admiterea excepției lipsei de interes, neeexistand niciun folos practic și direct al reclamantelor în formularea acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanții, ca fiind lipsită de interes.
Instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamanți având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 453 Cod pr. civ.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod pr. civ a admis capătul de cerere formulat de pârâta A. V. și a obligat reclamantele la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1500 lei reprezentând onorariu avocat C. C V. și suma de 1000 lei reprezentând contravaloarea onorariului expert P. I..
Totodată au fost obligate reclamantele la plata sumei de 3075 lei, reprezentând diferență onorariu expert tehnic judiciar L. L., conform decontului final aflat la fila 270 coroborat cu dispoziția din încheierea de ședință din data de 25.02.2015, fila 38, volum II.
La data de 03.06.2015 a fost respinsă de către instanța de fond cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta A. V..
Cu privire la solicitarea de îndreptare privind rectificarea suprafețelor reprezentând drumuri de exploatare (DE/drumuri tehnologice) întrucât această suprafață de 22.500 mp este de fapt întreaga suprafață de teren reconstituită conform Titlului de proprietate nr._/2001, instanța de fond a reținut că acest aspect nu se circumscrie noțiunii de eroare materială, ci repune în discuție fondul cauzei.
Referitor la îndreptarea eroare materială privind suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța a reținut că aceasta nu reprezintă o eroare de calcul în condițiile în care din cuprinsul sentinței nr. 836/01.04.2015 rezultă că instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii chitanța aflată la fila nr. 182 din dosar.
Împotriva sentinței civile nr. 836/01.04.2015, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat apel reclamantele C. M. și C. V., iar împotriva încheierii din 03.06.2015 a formulat apel pârâta A. V..
Reclamantele C. M. și C. au criticat sentința instanței de fond considerând că aceasta este nelegală și vădit netemeinică.
S-a invocat nulitatea sentinței nr.836/2015, căci prin dispozitiv instanța nu se pronunță cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea nulități titlului de proprietate nr._/2001, emis pe numele defunctului C. N..
S-a invocat nulitatea sentinței civile nr.836/2015, căci se pronunță în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință, respectiv C. M., decedata la data pronunțării. Mai mult, instanța prin încheierea 27.11 2013 a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei C. M.. In dispozitiv instanța trebuia să mențină soluția dată prin încheierea din 27 noiembrie 2013.
În mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibile cererile de chemare în garanție a Comisiei Comunale de fond funciar Stolniceni P., precum și a Primarului mun. Iași, cât și a Instituției Prefectului, cererile de chemare în garanție fiind admisibile, mai ales că terenul autorului defunctului C. N. a fost pe raza comunei Stolniceni P.- asttfel încât în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei de interes a reclamantelor în promovarea acțiunii, excepție invocată de pârâta A. V. prin întâmpinare.
Potrivit disp. art. III alin l, lit.a (i) și alin 2 din Legea nr.l69/1997, sunt lovite de nulitate, actele de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Nulitatea actelor poate fi solicitată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim.
Reclamantele justifică un interes personal direct și unul general, drept garantat de Constituția României.
Reclamantele locuiesc la adresa din Iași, ..7 încă din 1923, iar pentru locatarii zonei străzile I. N. și Eudoxiu H. au fost arterele stradale folosite permanent, iar terenurile acestor străzi se suprapun cu terenul din titlul de proprietate al lui C. N., identificat ca fiind „drum de exploatare".
A fost folosit și este folosit drumul care este trecut în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită justificând interesul personal direct, legitim.
Că a fost folosită . locuitorii din zona respectivă o demonstrează și intervenția cumpărătorului D. I. la Primăria mun.Iași, ca să se revină asupra localizării .>
Nu poate face obiectul reconstituirii un drum care a fost și care este folosit de locuitorii unui străzi, iar sub terenul străzii fiind canalele de apă ale ., ele fiind întotdeauna amplasate pe domeniul public.
Astfel, interesul legitim în cauză trebuie privit din perspectiva faptului că nulitatea invocată este o nulitate absolută instituită de legiuitor cu scopul de a ocroti un interes public, general, interes care este acela de a înlătura din sfera juridică a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri.
În considerentele deciziei nr.15 din 17 octombrie 2011, dată de ÎCCJ în recursul în interesul legii, care pot fi reținute și în cauză, a arătat că „stabilind că nulitatea actelor la care se referă alin 1, poate fi invocată „și de alte persoane care justifică un interes legitim" art. III alin 2 din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare nu face altceva decât să transpună, într-un caz particular, acela al actelor emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar, regula de drept comun potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are un interes, respectiv fie de părțile actului juridic și avânzii cauză ai părților, fie de terți care se pretind prejudiciați prin actul atacat, fie de organele expres prevăzute de lege.
Pe planul dreptului procesual regula enunțată justifică legitimarea procesual activă în acțiunile în constatarea nulității absolute întemeiate pe disp. art.III din Legea nr.l69/1997, cu modificările și completările ulterioare, în privința oricărei persoane care justifică un interes legitim, indiferent dacă aceasta a fost sau nu parte în procedura legii speciale a fondului funciar în care au fost emise actele atacate." (dec. 15/2011 ÎCCJ)
In ceea ce privește interesul general este garantat de Constituția Românielart. 1 pct.5: "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."
Art.16 din Constituția României: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, publice, fără privilegii, fără discriminări." „Nimeni nu este mai presus de lege."
Art.21 din Constituția României consideră principiul liberului acces la justiție: "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime."
Reclamantele au solicitat nulitatea titlului nr._/2001, motivat de mai multe încălcări grave ale legii, precum și abuzurile instituțiilor care au eliberat acest titlu de proprietate.
Autorul pârâtei A. V., respectiv defunctul C. D.N., a solicitat (cererea nr.6232/04.04.1991),alături de sora sa, M. M. (cererea nr. 152/26.02.1991), reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,87 ha de pe raza comunei Stolniceni Părjescu, jud.Iași, suprafață cu care era înscris autorul lor în rolul agricol din 1962 ,al comunei Stolniceni-P..
Deși terenul solicitat pentru reconstituire se afla pe raza ..Iași, mai mult, în cererea formulată în baza Legii nr. 18/1991 de către C. D.N. acesta cerea expres acțiuni la Ferma Ias Stolniceni P., jud.lași, dar cu toate acestea, se emite DECIZIA nr.7441/03.02.1995 de către C. Județeană de fond funciar lași, prin care C. N. este făcut acționar pentru 1,75 ha la VINIFRUCT COPOU S.A. IAȘI, iar 0,50 ha cu atribuire în fizic teren ce ar fi fost preluat la stat în baza HCM 308/1953.
Nici C. N. și nici sora acestuia M. M. nu au pretins că terenul ar fi fost preluat de către stat în baza HCM 308/1953, mai mult, au depus rolul agricol al defunctului lor tată C. D., că acesta apărea înscris în rolul agricol al . anul 1962 cu suprafața totală de 2,87 ha.
Cu toate acestea, se reconstituie dreptul de proprietate lui C. N. pentru suprafața de teren de 2,25 ha, iar pentru jumătate din 2,87 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate celeilalte moștenitoare a lui C. D., respectiv M. M..
C. D.N. și C. M. înstrăinează acțiunile de la ..A." pârâtei A. V. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.900/28.03.1996.
C. D.N. decedează în anul următor, respectiv la data de 9 octombrie 1997, dar titlul de proprietate nr._ este emis în 12 ianuarie 2001 pe numele C. D.N., care semnează pentru primirea titlului de proprietate, semnează fișa de punere în posesie și își ia obligația să nu deranjeze vecinii.
Fișa de punere în posesie s-a făcut pentru teren arabil din extravilan, dar în titlul de proprietate emis terenurile sunt trecute intravilan, deși nu există o hotărâre legală în acest sens.
Tot cu încălcarea legii, în condițiile în care terenul reconstituit este trecut în intravilanul mun. Iași, drumul de exploatare în realitate era drum public, iar în aceste condiții în mod evident nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Mai mult, toți vecinii au primit înștiințări de la Primăria mun. Iași că drumul a primit denumirea de .>
Tranzacțiile cu terenul din zona Copou au fost făcute pe numele defunctului C., pentru a nu se afla despre terenul primit de familia A. M. și V. - părinții judecătorului A. D. A..
Actele s-au făcut la un birou notarial din H., iar vânzarea făcută de A. V. către C. E. s-a făcut tot la H., drept răsplată C. E. a primit dreptul de a locui pe viață în apartamentul cumpărat de judecătorul A. D. A., C. E. a vândut la rândul ei numitului D. I., pentru prima dată actele au fost făcute în Iași, căci nu mai apărea numele de A.. Hotărârea instanței de fond este nelegală, lipsită de imparțialitate, căci magistratul fondului a permis fiului pârâtei să depună la dosar legitimația de judecător la Tribunalul Iași.
Instanța de fond a greșit când a reținut expertiza făcută de către expertul L., deși s-a invocat nulitatea raportului de expertiză și s-au făcut obiecțiuni, dar instanța le-a respins pe toate.
S-a invocat nulitatea raportului de expertiză, care potrivit disp. art. 330 pct. 5 cod procedură civilă, raportul de expertiză trebuie întocmit de expertul judiciar numit de către instanță, iar expertul consultant își exprimă punctul de vedere dacă este cazul printr-un raport separat, sau semnează când este de acord cu raportul de expertiză întocmit de expertul numit de către instanță.
Raportul de expertiză depus în instanță este întocmit de cei doi experți, respectiv L. L. și P. I., contravine dispozițiilor legale.
Finalul raportului de expertiză este foarte clar, la fila 5 din raport se precizează: „întocmit - expert tehnic judiciar L. L., expert tehnic judiciar P. I.", urmând semnăturile și ștampilele celor doi experți, fără măcar a se menționa calitatea de consultant al unuia dintre ei, concluzia fiind clară: expertiza a fost întocmită de cei doi experți și nu de expertul L. L., expert numit de către instanță.
Deși în încheierea din 4 decembrie 2014 se consemnează corect susținerea făcută în acest sens, instanță nu se pronunță asupra acestei nulități. S-a solicitat a se constata nulitatea raportului de expertiză.
Au considerat apelantele că se impunea avizarea lucrării depuse de către cei doi experți potrivit disp.art. 336 pct.3."în cazurile anume prevăzute de lege, depunerea raportului se va face numai după obținerea avizelor tehnice necesare".
Potrivit Ordinului nr.1882/2011 al Ministerului Justiției, expertizele judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie, trebuie să fie avizate tehnic de OCPI, ori cei doi experți nu au depus și avizarea de către OCPI Iași a raportului de expertiză.
S-a solicitat ca experții să predea expertiza și măsurătorile pe suport magnetic.
Expertul L. L. a făcut convocarea părților la Primăria Stolniceni P.,- unde în mod obligatoriu trebuia să verifice registrele agricole și actele de predare a terenului de către autorul lui C. N..
Experții pretind că terenul proprietatea lui C. D.N. a trecut în folosința GAS P., fiind confiscat, ori aceștia nu iau în calcul cererile făcute de C. D. N. la apariția legii nr. 18/1991, și actele din care rezultă că terenul a intrat în CAP Stolniceni P..
Nicio obiecțiune nu a fost admisă, deși expertul nu s-a deplasat la Primăria . a făcut convocarea pentru acea comună, iar în raport de actele existente la dosar expertul a ignorat cele care erau defavorabile pârâtei A. V..
S-a contestat decontul și suma solicitată de expert ca fiind exagerat de mare, raportat la lipsa gradului de complexitate a lucrării, timpul acordat și raportat la volumul de muncă.
Lucrarea depusă de cei doi experți nu poate fi primită ca un raport de expertiză în sensul stabilit de OG nr.2/2000, respectiv art. 21 care dispune:
a) Partea introductivă, în care se menționează organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus depunerea acesteia, numele și prenumele expertului sau experților....obiectul acesteia și întrebările la care expertul urmează să răspundă....
b) descrierea operațiunilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții și explicații pe baza celor constatate de expert.
c) concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse, părerea expertului sau a specialistului."
Expertul face o înșiruire a actelor depuse la dosar de părți, dar nu depune nici unul din documentele la care face referire.
În mod greșit instanța a obligat la plata sumei de 3075 lei diferență onorar expert, deși s-a contestat decontul depus de către expert, iar având în vedere faptul că s-a invocat nulitatea raportului de expertiză, și suma achitată ca avans era prea mare raportat la așa-zisa expertiză depusă.
Onorarul expertului, potrivit disp. art. 22 din OG nr.2/2000 prevede: „raportul de expertiză se depune însoțit de nota de evaluare a onorariului și dacă este cazul, de decontul cheltuielilor de transport, cazare, diurnă sau a altor cheltuieli ocazionate de efectuarea expertizei și în strânsă legătură cu aceasta..."
Expertul L. L. este arondat ca expert judiciar pe lângă Tribunalul V., astfel că nu poate solicita cheltuielile de transport decât pentru drumul V.-IAȘI din 19.08.2014, distanța fiind de 65 km dus și 65 km întors, deci în total 130 km. La un consum mediu de 7 l la 100 km, evident costul drumului efectuat de expert este sub 100 de lei.
Pârâta A. V. a formulat apel împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată de Judecătoria V. la data 03.06.2015 pe care a considerat-o total nelegală și netemeinică, solicitând rejudecarea cererii și îndreptarea erorilor materiale strecurate în sentința civilă nr. 836 din 01.04.2015.
În primul rând se constată o gravă încălcare a principiului continuității soluționării cauzei deoarece sentința a cărei îndreptare a solicitat-o a fost pronunțată de un alt magistrat decât cel care s-a pronunțat asupra cererii de îndreptare a erorii materiale.
Se remarcă fără nici un dubiu că s-a solicitat în conformitate cu disp. art. 442. alin. 1 din NCPC doar îndreptarea erorii materiale cu privire la suma ce reprezintă onorariul de avocat întrucât s-a acordat o sumă mai mică decât cea reală de 4000 lei, prin omiterea fără un temei ori motiv legal a sumei de 2500 lei conform chitanței depuse la dosar 182.
De asemenea, s-a solicitat să se consemneze în mod corect faptul că suprafața de_ mp nu reprezintă „drumuri de exploatare (DE/drumuri tehnologice)", fapt ce rezultă atât din cuprinsul Raportului de expertiză - răspunsul la obiectivul nr. 1 - ci este întreaga suprafață de teren din Titlul de Proprietate al defunctul C. N.; suprafața ce reprezintă „drumuri de exploatare (DE/drumuri tehnologice)" este normal a fi mult mai mică deoarece este absurd să fi primit 2,25 ha teren de drumuri.
P. încheierea din 03.06.2015 magistratul căruia i-a fost repartizată cererea - altul decât cel care a soluționat cauza în fond, în fața căruia au fost purtate dezbaterile și care a luat cunoștință în amănunt de conținutul dosarului - fără a studia în vreun fel solicitarea a stabilit că nu are căderea de a rectifica doar o sumă (de la 1500 lei la 4000 lei) și o expresie (_ mp reprezintă întreaga suprafață din titlu si nu drumurile de exploatare a căror suprafață este inclusă în cea dintâi) pronunță o soluție în totală contradicție cu legea și probele administrate în cauză. Consideră instanța de fond că cererea poate fi soluționată doar într-o cale de atac împotriva sentinței civile nr. 836 din 01.04.2015 când de fapt în soluționarea ei nu mai trebuie reanalizat probatoriul în nici un fel ci doar aplicate disp. art. 442, alin. 1, teza finală și penultimă din Noul Cod de Procedură Civilă.
Apelantele-reclamante-intimate C. V. și C. M. au formulat întâmpinare față de apelul declarat de pârâta A. V. împotriva încheierii de îndreptarea erorii materiale din data de 03.06.2015.
Au solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că cererea de îndreptare formulată în baza disp. art. 442 cod procedură civilă este inadmisibilă, căci motivele invocate nu puteau fi soluționate prin încheiere de îndreptare a erorii materiale, ci pârâta trebuia să declare apel împotriva sentinței, ceea ce nu a făcut.
Potrivit disp. art. 442 cod procedură civilă se poate solicita îndreptarea:" erorilor sau omisiunilor cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri..."
Ceea ce invocă apelanta nu sunt erori materiale, astfel că nu se putea face aplicarea dispozițiilor invocate de aceasta.
Apelanta-pârâtă-intimată A. V. a formulat întâmpinare față de apelul reclamantelor solicitând respingerea acestuia ca nelegal și netemeinic, menținerea hotărârii atacate și obligarea în solidar a apelantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând controlul judiciar al căii de atac promovate trebuie să stabilească dacă a fost declarat în termenul de 30 zile prevăzut de disp. art. 468 din Noul Cod de Procedură Civilă.
A solicitat apelanta verificarea prealabilă și în situația în care apelul este depus cu încălcarea termenului procedural să-l declarați tardiv.
Reclamantele invocă nulitatea sentinței civile nr. 836/01.04.2015 a Judecătoriei V. motivat de faptul că instanța, cu ocazia cercetării pricinii, a omis să se pronunțe asupra obiectului acțiunii - constatarea nulității titlului de proprietate nr._/2001 - și s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate de folosință (C. M.).
Subsecvent, instanța de judecată a pronunțat sentința civilă nr. 836/01.04.2015 cu aplicarea disp. art. 248 din NCPC și întrucât s-a declarat lămurită a considerat în mod legal neesențial să se mai pronunțe asupra celorlalte aspecte.
Aspectul conform căruia Judecătoria V. s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană fără capacitate de folosință nu impietează asupra legalității hotărârii, reclamantele nejustificând că li s-a produs un prejudiciu în acest sens.
Reclamantele au chemat-o în judecată pentru anularea Titlului de proprietate nr._/03.12.2001, nemulțumirea personală a acestora rezultând din faptul că terenul se învecinează cu al lor, iar accesul pe care acestea și l-au permis in mod unipersonal și nelegal îmi aparține în proprietate, cererea are un rol șicanator, iar practica judiciară în spețe de acest fel este unitară în sensul că acțiunii îi lipsește interesul de a fi formulată.
În acest fel reclamantele nu justifică nici un interes în sensul art. 33 din Noul Cod de Procedură Civilă care stipulează că „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut si actual".
Având în vedere obiectul acțiunii de față - nulitate absolută titlu - trebuie constatată legalitatea sentinței 836/2015 cu privire la excepția de fond, dirimantă și peremtorie a lipsei de interes a reclamantelor în ceea ce privește promovarea și susținerea unei astfel de judecăți.
Se poate lesne stabili, fără putință de tăgadă din partea oricărei persoane că reclamantele nu justifică nici un fel interes sau folos practic de a solicita constatarea nulității actului de proprietate. De altfel, reclamantele nu s-au legitimat nici activ în ceea ce privește acțiunea formulată întrucât proprietatea care le aparține nu deține toate formele legale pentru a fi considerată în circuitul juridic civil, ocupând chiar mai mult decât figurează în acte din proprietățile învecinate, prin edificarea samavolnică a gardurilor împrejmuitoare; acestea rezulta din înscrisurile depuse la dosar care au făcut obiectul unor litigii de natura penala unde s-a reținut în mod irevocabil faptul ca recurenta C. M. a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, ocupând o parte din teren.
Aspectele invocate au fost de altfel reținute in cadrul raportului de expertiza intocmit de exp. L. L. - fila 4, Răspuns la obiective, Obiectivul 1, penultimul respectiv ultimul aliniat - acel asa-zis drum "nefăcând niciodată parte din domeniul public al statului sau Unității Administrativ Teritoriale (UAT)", fiind înscris in mod legal in Titlul de proprietate nr._/03.12.2001, in prezent având o cu totul alta categorie de folosința decât aceea de drum tehnologic de exploatare (D:E:).
S-au invocat de către avocatul advers dispozițiile deciziei nr. 15/2011 pronunțata de ICCJ in justificarea interesului legitim pentru care a fost promovata prezenta acțiune.
Cu toate acestea speța invocata este diferita de cea de fata.
Astfel, daca ROMSILVA justifica un interes legitim de a solicita nulitatea actelor de proprietate privind retrocedarea terenurilor forestiere, întrucât aceasta instituție are calitatea de administrator național al fondului forestier proprietate de stat, situația de fata este total diferita întrucât reclamantele nu justifica nici un interes în ceea ce privește cererea de nulitate a titlul de proprietate nr._/03.12.2001; singurul motiv este acela ca nu le convine calea de acces pe care o au la adresa lor din lași, .. 7, ele dorind sa încalce proprietatea pârâtei deoarece le este mai comod astfel.
În conformitate cu concluziile raportului de expertiză întocmit de exp. L. L., Titlul de proprietate nr._/03.12.2001 are la baza o documentație serioasa si completa. Terenul de 2,25 ha a fost inițial confiscat in baza legilor speciale ale vremii si trecut in proprietatea statului, fiind inscris in evidentele unei Gospodarii Agricole de Stat (GAS); aceste GAS-uri s-au transformat ulterior in I.A.S.-uri.
Fiind teren confiscat, iar după apariția legii 18/1991 regăsindu-se in evidentele I.A.S. Strunga, la reconstituirea acestuia s-au acordat acțiuni si nu teren in fizic; acest lucru este conform disp. art. 36, 37 si 38 din legea 18/1991 si a avut un considerent practic: terenul a fost atribuit in fizic mai întâi țăranilor săraci, care nu au avut teren preluat de stat, întrucât vechiul amplasament al proprietarului C. N. a fost astfel ocupat, acestuia i s-au acordat acțiuni echivalent celor 2,25 ha teren.
In baza acestor acțiuni proprietarul avea dreptul la dividente de la societatea de stat (IAS), in produse sau bani.
Dividentele nu difereau de la un IAS la altul, astfel încât orice acționar putea sa-si transfere acțiunile oriunde in tara, cu acordul lAS-ului, al Fondului Proprietății de Stat -gestionarul si administratorul unităților de stat, Comisiei Județene de Aplicare a Legii 18/1991, OCAOTA, Prefecturii Județene, Direcției Agricole, Primăriei Municipale.
In ceea ce-l privește pe defunctul C. D. N., din înscrisurile depuse la dosar si consemnate si in Raportul de Expertiza întocmit de exp. L. L. - adeverințe, procese-verbale, hotărâri, decizii - se remarca fără nici un dubiu ca toate instituțiile enumerate si-au dat fără nici o reținere acordul legal ca acțiunile de la IAS Strunga sa fie înscrise la IAS Copou (ulterior .>
Defunctul C. D. N. a încheiat ulterior cu . de locațiune pentru acțiunile deținute si aferente celor 2,25 ha teren, primind in continuare dividende.
Legea 18/1991 a suferit de-a lungul timpului mai multe modificări importante printre care si cele din Legea nr. 1/2000. Dispozițiile acestui act normativ au condus la desființarea vechilor unități agricole de stat - IAS-uri.
P. urmare, desființându-se IAS Copou respectiv . pe care aceasta unitate de stat le avea in administrare si nicidecum in proprietate au revenit de drept acționarilor înscriși in evidentele acesteia.
Astfel, toți acționarii care erau înscriși in tabelele fostei unități de stat (în speță și defunctul C. D. N.) luau dividende corespunzător numărului de acțiuni deținute, au primit ulterior in proprietate si in fizic terenul, eliberându-li-se titluri.
Aceasta situație a fost . si respectiv local pentru toți acționarii din evidentele fostelor IAS-uri, ca si pentru defunctul C. D. N..
Întrucât terenul administrat de fostul . categoria de folosința "vii", deservite de drumuri/alei tehnologice de exploatare (D.E), acestea din urma au fost incluse in titlurilor de proprietate ale foștilor actionari-proprietari, fără posibilitate de alegere; considerentul pentru care s-a făcut acest lucru este unul de ordin practic întrucât aceste alei sau drumuri tehnologice (D.E) nu puteau rămâne la IAS (unitatea de stat nefiind proprietara terenurilor) si nici predate la Unitatea Administrativ Teritoriale (UAT) - nici reprezentanții acesteia nedorind sa devină proprietari; de astfel UAT lași a profitat de pe urma acestei reconstituiri întrucât toți proprietarii care au primit alei tehnologice sunt plătitori de impozit pe terenul acordat in proprietate - drumuri/alei tehnologice - in caz contrar la bugetul local neîncasându-se nici un ban, mai mult existând si obligația cheltuirii de fonduri pentru întreținerea acestora.
De altfel, din înscrisurile aflate la dosar și provenind de la PRIMĂRIA IAȘI rezultă in mod indubitabil ca acea așa-zisă "cale de acces" aparține doar proprietarului terenului si nu statului sau UAT lasi, legal neputând fi denumită „DRUM PUBLIC"
S-a invocat nelegalitatea raportului de expertiză motivat de mai multe aspecte enumerate.
Aspectul privind modalitatea de aplicare a semnăturilor celor doi experți – L. L. (expert principal) respectiv P. I. (expert consultant) - este ca multe altele o invenție a apărătorului reclamantelor, care nu se regăsește reglementată de nici o normă legislativă. Este de la sine înțeles că experții nu au încălcat nici o normă imperativă, semnând unul lângă altul raportul de expertiză judiciară întrucât expertul consultant nu a avut o altă opinie decât cel principal.
Au mai susținut reclamantele că se impunea avizarea raportului de expertiză topo-cadastrală, conform disp. art. 336, pct. 3 din NCPC. Se cuvine a preciza că nicăieri, în legislația ce grevează activitatea experților topo-cadastriști, nu se prevede avizarea obligatorie a rapoartelor acestora; avizarea este prevăzută în norme speciale care reglementează activitatea unor alte grupuri de experți tehnici, dar nu cu privire la cei amintiți anterior. De altfel, Ordinul nr. 1882/2011 amintit de reclamante stabilește la art. 1, alin. 2 că „Avizarea ... se face la solicitarea instanței care a efectuat expertiza", dar nu este un aspect imperativ ci unul lăsat la latitudinea magistratului.
Pe de altă parte în art. 2, alin. 2 al aceluiași act normativ se stipulează că „Avizarea... se acordă conform art. 9, alin. 3, lit. e și art. 13, alin. 3, lit. h) din Regulamentul ...aprobat prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 108/2010. Ceea ce nu se precizează de către avocatul reclamantelor este că Ordinul amintit a fost abrogat prin Ordinul nr. 700/2014, astfel încât aspectele referitoare la avizările expertizelor topo-cadastrale au rămas efectiv fără reglementare legală.
Nu în ultimul rând trebuie menționat că legiuitorul a dorit ca această avizare a rapoartelor de expertiză să folosească părților interesate a-și intabula în Cartea Funciară imobilele expertizate și nu reprezintă un control al reprezentanților OCPI-urilor în privința concluziilor experților topo-cadastriști astfel cum inventează avocatul reclamantelor.
Toate celelalte aspecte invocate de reclamante referitoare la predarea expertizei pe suport magnetic, convocarea părților la Primăria Stolniceni-P.,, verificarea registrelor de la sediul acestei comune, faptul că terenul a fost extravilan, iar ulterior introdus prin hotărâre a Consiliului Local lași în intravilanul extins, decontul expertului sau faptul că expertul nu depune la dosar actele descrise nu reprezintă decât alte speculații și invenții.
Aspectul menționat conform căruia pe terenul din litigiu ar exista rețele de apă și canalizare ale . este unul fără relevanță, cum fără relevanță este și deducția conform căreia dacă un domeniu este traversat de aceste rețele automat este și domeniu public. Există peste tot în România terenuri private traversate de rețele de utilitate publică, domenii care nu au fost declarate ca publice întrucât s-ar încălca astfel principiul garantării proprietății din Constituție.
De altfel, în cadrul cercetării penale care s-a finalizat astfel cum a arătat, Primăria mun. lași a comunicat adrese către organele de cercetare din care rezultă fără echivoc faptul că porțiunea de teren folosită zilnic de reclamanți se află în proprietate privată, în acel loc nu este un drum public, iar conformația străzii E. H. este cea din schița ce însoțește Hotărârea Consiliului Local al Mun. lași nr. 337 din 18.12.2012; art. 2 din actul administrativ de mai sus face trimitere la încetarea aplicabilității Hotărârii nr. 402/2002 de care reclamanții înțeleg să se folosească.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că apelul formulat de reclamante este neîntemeiat, iar apelul formulat de pârâtă este întemeiat în parte pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul formulat de pârâta A. V., acesta este întemeiat în parte numai în ceea ce privește eroare materială strecurată în considerentele hotărârii instanței de fond.
Potrivit art. 442 al. 1 C. proc. Civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. În considerentele hotărârii instanței de fond s-a strecurat o eroare în ceea ce privește categoria de folosință a terenului din titlul de proprietate contestat. Așa cum rezultă atât din expertiza topometrică efectuată în cauză, din titlul de proprietate, cât și din considerentele hotărârii instanței de fond în paragrafele anterioare, terenul în suprafață de 2 ha și 2500 mp este tot terenul din titlul de proprietate contestat, iar doar o parte din acesta este drum de exploatare. Astfel, în hotărârea instanței de fond s-a strecurat o eroare cu privire la categoria de folosință a terenului în litigiu, eroare care poate fi încadrată în dispozițiile art. 442 al. 1 C. proc. Civ.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, nu rezultă că instanța de fond a făcut o eroare de calcul la stabilirea acestui cuantum, arătând exact sumele care au fost luate în calcul, iar din adunarea acestora a rezultat suma care a fost acordată. Într-adevăr în dosarul cauzei mai există o chitanță de plată a onorariului de avocat pentru suma de 2500 de lei pe care instanța nu a avut-o în vedere la calcularea cuantumului onorariului de avocat, însă partea nu o poate solicitat pe calea unei îndreptări de eroare materială, neîncadrându-se în dispozițiile art. 442 al. 1 C. proc. Civ., având posibilitatea să o solicite pe cale separată.
Nerespectarea continuității completului de judecată nu atrage nulitatea hotărârii, nefiind prevăzută expres o astfel de sancțiune, iar apelanta nu a făcut dovada unei vătămări suferite care ar atrage nulitatea hotărârii prin nerespectarea continuității completului de judecată.
În ceea ce privește apelul formulat de reclamante, acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanței de fond nu este lovită de nulitate din considerentele expuse de reclamante în motivele de apel. Instanța de fond a soluționat cauza pe o excepție, respectiv excepția lipsei de interes, soluționarea acestei excepții în sensul admiterii acesteia făcând inutilă analizarea fondului cauzei potrivit art. 248 al. 1 C. proc. Civ.
Instanța de fond nu a pronunțat hotărârea instanței de fond în contradictoriu cu o persoană decedată. La termenul de judecată din data de 9.10.2013, instanța de fond, la cererea reclamantelor, dispune introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei C. M. în calitate de titulară a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu. Apărătorul pârâtei învederează instanței de fond că acesta este decedată, aspect care s-a confirmat pentru termenul de judecată din data de 30.10.2013, depunându-se la dosarul cauzei certificatul de deces. Tot la acest termen, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. M., excepție care a fost admisă prin încheierea de la termenul din data de 27.11.2013. Din greșeală această pârâtă a fost reluată în dispozitivul hotărârii apelate, aspect care nu atrage nulitatea hotărârii instanței de fond.
În ceea ce privește motivul de apel formulat cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție, acesta este tardiv formulat față de dispozițiile art. 74 al. 2 C. proc. Civ., care fac trimitere la regulile de procedură aplicabile în cazul soluționării cererii de intervenție. Astfel, potrivit art. 64 al. 4 C. proc. Civ., încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție, inclusiv a cererii de chemare în garanție poate fi atacată în termen de 5 zile de la pronunțare sau de la comunicare. Apelantele nu au formulat calea de atac în acest termen procedural, astfel acest motiv de apel este tardiv formulat.
Pe fondul cauzei, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamante ca fiind lipsită de interes. Potrivit art. 32 al. 1, condiția existenței unui interes la momentul promovării unei cereri de chemare în judecată trebuie să existe. Potrivit art. 33 C. proc. Civ. interesul trebuie să fie determinat, personal, născut și actual. Și legea specială arată că poate solicita constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate doar persoanele care justifică un interes legitim potrivit art. III al. 2 din legea nr. 169/1997.
În cauză, reclamantele nu au justificat un interes legitim, personal. P. cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/03.12.2001, emis pe numele defunctului C. N. motivat de faptul că titlul de proprietate este nelegal emis, nu există o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de C. N. pentru acest teren, nu există o hotărâre a comisiei județene de transformare acțiunilor primite de C. N. la . în teren în fizic, la momentul eliberării titlului de proprietate a semnat de primire a acestui act C. N., deși la acea dată acesta era decedat. Mai invocă reclamantele că nu există nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul de 2,25 ha teren pe raza mun. Iași pe numele C. N., beneficiarul titlului de proprietate contestat, nici rol agricol sau alte cereri de predare a terenului la CAP, defunctul C. N. având teren doar pe raza .. Iași, neavând niciodată teren pe raza mun. Iași.
Reclamantele apelante nu au interes în promovarea acestei acțiuni în condițiile în care chiar dacă cele invocate s-ar dovedi reale și dovedite cu probe administrate în cauză, acestea nu ar obține un folos practic din anularea acestui titlu de proprietate. Reclamantele apelante nu pot justifica apărarea unui interes general în promovarea acțiunii, interesul trebuie să fie personal potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. Civ.
Reclamantele au invocat faptul că în titlul de proprietate au fost introdus și terenuri care anterior eliberării titlului deserveau ca drumuri de exploatare. Din probele administrate în cauză, respectiv adrese emise de autoritățile locale (fila 40, 41 dosar Judecătoria V., vol. I) și expertiza topometrică efectuată în cauză, rezultă că drumul pe care îl foloseau apelantele era un drum de exploatare aflat în proprietatea ., fiind folosit de acestea prin îngăduința acestei societăți, ulterior fiind inclus în titlul de proprietate contestat. Această drum de exploatare nu a fost niciodată calea de acces publică, inclusă în domeniul public al autorității administrativ teritoriale. Din raportul de expertiză rezultă că drumul arătat de apelante nu se suprapune cu vreo arteră stradală din vecinătate.
Fiind corect admisă excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, nu se mai justifică analizarea motivelor de fond invocate de reclamantele apelante cu privire la eliberarea titlului de proprietate.
În ceea ce privește neregularitățile raportului de expertiză invocate de apelante, acestea nu sunt întemeiate. Faptul că raportul de expertiză a fost semnat și de expertul parte care și-a însușit concluziile expertului numit de instanță nu atrage nulitatea acestui raport în condițiile în care apelantele nu au făcut dovada săvârșirii de către expert a vreunei infracțiuni în legătură cu prezenta cauză. Expertul aflat pe lista experților autorizați de Ministerul Justiției au obligația de a fi imparțiali și să nu fie părtinitori cu nici una din părți. Apelantele nu au dovedit aspecte care ar putea conduce instanța la concluzia că, în cauză, concluziile raportului de expertiză ar favoriza pe vreuna dintre părți în detrimentul adevărului.
Neavizarea expertizei de către PCPI nu atrage nulitatea raportului de expertiză în condițiile în care art. 1 al. 2 din ordinul Ministerului Justiției nr. 1882/2011 prevede că avizarea se face la solicitarea instanței de judecată care poate aprecia în acest sens. Obligatorie este avizarea OCPI doar în situația în care obiectul cauzei este pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Celelalte aspecte arătate în motivele de apel formulate de apelante nu intră obligatoriu în atributele expertului să răspundă la astfel de întrebări, revine instanței de judecată să le analizeze prin prisma înscrisurilor depuse în dovedirea acțiunii.
Raportul de expertiză cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite de textul de lege, iar decontul stabilit de instanța de fond nu este exagerat, cheltuielile de transport efectuate de expert fiind doar de 180 lei pe care le-a justificat, cele arătate în motivele de apel, respectiv 120 lei, 600 lei nu constituie numai cheltuieli de transport ci munca și timpul expertului pentru deplasările efectuate. De asemenea, timpul acordat pentru studiul documentelor, redactarea și formularea concluziilor nu este exagerat stabilit având în vedere complexitatea cauzei.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 480 al. 1, 2 C. proc. Civ., instanța va respinge apelul formulat de C. M. și C. V. împotriva Sentinței civile nr.836/01.04.2015 a Judecătoriei V. și va admite apelul formulat de A. V. împotriva Încheierii din 03.06.2015 de îndreptare a erorii materiale din Sentința civilă nr.836/01.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o va schimba în parte potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.
În temeiul art. 451 c. proc. Civ., instanța va obliga apelantele C. M. și C. V. să achite apelantei A. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantele C. M. și C. V. împotriva Sentinței civile nr.836/01.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Admite apelul formulat de pârâta A. V. împotriva Încheierii din 03.06.2015 de îndreptare a erorii materiale din Sentința civilă nr.836/01.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de pârâta A. V..
Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele Sentinței civile nr. nr.836/01.04.2015, pagina 3, paragraful 8, cu privire la categoria de folosință a întregii suprafețe de teren de 22.500 mp, în sensul că doar suprafața de 1260 mp (2340/2, 2340/1/3 și 2387/1) reprezintă drumuri de exploatare.
Păstrează celelalte dispoziții ale încheierii apelate.
Obligă apelantele-reclamante C. M. și C. V. să achite apelantei-pârâte A. V. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2016.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 22 Februarie 2016
Red./tehnored. M.D.M.
2 ex./
Comunicat 5 ex.
Judecătoria V. – judecător E. M. D./ C. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 110/2016. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 229/2016. Tribunalul... → |
|---|
