Plângere contravenţională. Decizia nr. 229/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-02-2016 în dosarul nr. 229/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 229/A
Ședința publică de la 22 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. C.
Judecător V. B.
Grefier A.-R. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-petentă A. V.-P. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., împotriva sentinței civile nr. 2316 pronunțată la data de 16.10.2015 de Judecătoria V., în cauza având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22.02.2016, când a hotărât următoarele;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2316 din 16.10.2015 Judecătoria V. a admis plângerea formulată de petenta A. V., domiciliată în Negrești, ., scara 2, . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 27.01.2015 încheiat de IPJ V. – Poliția oraș Negrești.
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei aplicată petentului A. V. prin procesul-verbal ., nr._/2015, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2/1 – legea 61/1991, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentei asupra dispozițiilor art. 7 din OG 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata IPJ V. – Poliția Negrești la data de 27.01.2015, petenta A. V. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 2/pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, reținându-se că la data de 27.01.2015 în timp ce se afla în piața agroalimentară din orașul Negrești a adresat cuvinte jignitoare primarului orașului Negrești – V. V..
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001, inclusiv prevederile art. 19 – OG 2/2001 prin consemnarea datelor de identificare, ale martorului H. P..
Prin urmare, martorul indicat de lege nu vizează atestarea unei situații de fapt (respectiv conținutul constitutiv al contravenției) ci simpla atitudine a contravenientului sau absența sa din locul și momentul încheierii procesului-verbal. Aportul informațional pe care îl poate aduce un astfel de martor se răsfrânge exclusiv asupra acestor aspecte și diferă de mijloacele probatorii asupra fondului cauzei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident a fost ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară, probă inexistentă în cauză în condițiile în care sarcina probei revenea petentei, necesară fiind combaterea situației de fapt expusă în actul sancționator și nu invocarea unor aspecte sau depunerea de acte ce exced cauzei.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Este de reținut că în procesul contravențional operează două prezumții care produc efecte contrarii. Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului-verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentei având în vedere natura „penală” a contravenției.
Petentei îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator, operează prezumția instituită prin art. 1171, vechiul cod civil (art. 1252 NCC) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art. 1171 Cod civil (art. 1252 NCC) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentei sancționată contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea și temeinicia procesului-verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanță din oficiu, chiar în lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea să administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrară, prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
Ca atare, petenta neprobând aspecte contrarii celor reținute prin actul sancționator, nu a răsturnat prezumția relativă de validitate a procesului-verbal contestat, înscrisurile anexate necombătând situația de fapt inserată în acesta.
Motivat însă de circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția, având în vedere gravitatea faptei comisă, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit și urmarea produsă, văzând dispozițiile art. 7 din O.G. 2/2001 – text ce face vorbire de sancțiunea „avertismentului”, instanța a admis plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
A atras atenția petentei asupra dispozițiilor art. 7 din O.G. 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Este de reținut totodată și în ideea justificării sancțiunii avertismentului, că sancțiunea contravențională are aptitudine funcțională numai în măsura în care ea e adecvată cazului individual concret. Orice faptă care întrunește elementele constitutive prevăzute de o anumită normă contravențională constituie contravenția prevăzută în acea normă. Fapta însă, ca realitate concretă, realizează într-o măsură și într-un mod distinct trăsăturile esențiale ale contravenției și tocmai de aceea trebuie apreciată distinct de la o persoană la alta și de la o împrejurare la alta.
Este de reținut că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Analizând cererea de apel formulată de către apelanta A. V. P., instanța constată următoarele:
Tribunalul V. este competent din punct de vedere material și teritorial pentru a soluționa prezenta cerere de apel în conformitate cu dispozițiile art. 95 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 34 alin. 2 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, nu au fost invocate la cererea părților sau din oficiu excepții relative sau de ordine publică cu privire la condițiile de formă ale procesului verbal de contravenție contestat de natură să-i atragă nulitatea conform dispozițiilor art. 16-17 din OG 2/2001.
Prin cererea de apel înregistrată pe rolul Tribunalului V. la data de 29.12.2015 petenta a menționat că este nemulțumită de soluția adoptată de către Judecătoria V. deoarece nu s-ar fi judecat restul probelor din dosar și a solicitat reanalizarea dosarului în funcție de probele respective.
Cererea formulată de către petenta A. V. P. a fost interpretată de către Judecătoria V. drept cerere de apel și a fost înaintată împreună cu dosarul cauzei către Tribunalul V. drept instanța competentă material și teritorial să soluționeze această cale de atac.
La data de 11.01.2016 petenta a depus un memoriu la Tribunalul V. prin care a menționat că nu își însușește cererea de apel formulată și nu dorește să achite taxa judicairă de timbru de 20 de lei pusă în vedere de instanță pentru cererea de apel.
Analizând cu prioritate îndeplinirea condițiilor de formă ale unei cereri de apel cu care a fost învestită, Tribunalul V. constată că nu au fost respectate obligațiile instituite sub sancțiunea nulității de art. 470 alin. 3 și alin. 3 Cod procedură civilă referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive, instanța nu va examina motivele de fapt sau de drept ale cererii de apel, legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate și nici dacă cererea a fost formulată sau însușită de către petenta A. V. P., ci va anula ca netimbrată cererea formulată pentru nerespectarea condițiilor obligatorii prevăzute de Cod procedură civilă pentru exercitarea unei căi de atac.
În concluzie, Tribunalul V. va anula ca netimbrat apelul formulat de către petenta A. V. P. și va menține drept legală și temeinică sentința civilă nr. 2316/16.10.2015 a Judecătoriei V. precum și procesul verbal de contravenție . nr._/27.01 încheiat de către IPJ V., Poliția orașului Negrești astfel cum a fost modificat referitor la sancțiunea principală aplicată.
Instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul formulat de A. V., domiciliată în Negrești, ., scara 2, . în contradictoriu cu intimata IPJ V. Poliția oraș Negrești împotriva sentinței civile nr. 2316/16.10.2015 a Judecătoriei V. pe care o menține.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.02.2016.
Președinte, O. C. | Judecător, V. B. | |
Grefier, A.-R. V. |
A.V. 29 Februarie 2016
Red./tehnored. V.B.
2 ex./03.03.2016
Comunicat 2 ex./03.03.2016
Judecătoria V. – judecător M. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 207/2016. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 258/2016. Tribunalul... → |
|---|
