Fond funciar. Decizia nr. 910/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 910/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 910/2015
Document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 910/A/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. E. S.
Judecător A. A.
Grefier T. B.
Pe rol judecarea pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant T. G. în contradictoriu cu intimatele pârâte C. L. DRAGOMIREȘTI P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, și C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR împotriva sentinței civile nr. 498 din data de 24.02.2015 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut la pronunțare, au lipsit părțile în proces.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie, susținerile apelantului reclamant fiind consemnate în încheierea de ședință din a cea zi când, constatând că este nevoie de un timp suplimentar pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la termenul din data de 01 iulie 2015.
La termenul de pronunțare din data de 01 iulie 2015, deliberând, s-a dat soluția de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 498/2015 din data de 24.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria V. a admis excepția autorității de lucru judecat.
A respins acțiunea formulată de reclamantul T. G.(CNP_) domiciliat în ., în contradictoriu cu pârâtele C. L. Dragomirești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Judeteana V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, ca fiind autoritate de lucru judecat.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 04.11.2014, sub nr._, reclamantul T. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. L. DRAGOMIREȘTI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. JUDETEANA V. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor reconstituirea dreptului de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 3,36 teren.
În motivare cererii sale, reclamantul a arătat că a depus cererea nr. 234 din 20.09.2005 la C. locală Dragomirești prin care a solicitat suprafața de 3,36 ha teren situată în punctele toponimice Lahan și Cornești. Precizează reclamantul că a deținut și deține această suprafață de teren încă din anul 1990, pentru care a achitat impozitele și taxele la zi.
Aceste suprafețe de teren au fost date reclamantului și soției sale de părinții și socrii ca zestre.
În drept: Legea nr. 18/1991, Regulament din 08.08.2005, art. 1527-1528 NCC.
A depus: înscrisuri.
Pârâta C. Județeana V. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că prin sentința civilă nr. 2861 din 30.10.2006 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1214/R din 29.10.2006 a Tribunalului V. instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,74 ha teren având în vedere rolul agricol. Față de susținerile reclamantului din dosarul amintit nu există elemente noi nici în cauza de față.
Pe fond, pârâta arată că reclamantul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru mai multe suprafețe de teren printre care și cele care formează obiectul prezentei cauze. În registrul agricol reclamantul figurează cu 1,74 ha teren iar în adeverința nr. 899 din 15.07.1991 este consemnată suprafața de 1,60 ha teren. În temeiul Legii nr. 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit suprafața de 1,66 ha teren prin titlul de proprietate nr. 367/_ urmând ca diferența de până la 1,74 din sentința judecătorească să-i fie acordată ulterior.
Restul suprafețelor solicitate nu au fost acordate nici de către instanța judecătorească. Această suprafață a aparținut tatălui soției sale astfel încât reclamantul nu este persoană îndreptățită.
A depus cererea reclamantului, titlul de proprietate și documentația aferentă acestuia, sentințe judecătorești.
A fost atașat dosarul nr._ (nr. vechi 3677/2006).
În ședința din 17.02.2015 instanța a respins ca tardivă cererea de modificare a cererii de chemare în judecată.
Potrivit art. 248 alin. 1 C. p. civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În consecință instanța a analizat, cu prioritate excepția autorității de lucru judecat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 30.05.2006, sub nr._ (nr. vechi 3677/2006), reclamantul T. G. a solicitat în contradictoriu cu C. L. Dragomirești și C. Județeana V. reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 3 ha teren situată în punctele Cornești și L.. A susținut reclamantul că aceste suprafețe de teren au aparținut părinților săi.
A arătat reclamantul că a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform cu dispozițiile noii legi (Legea nr. 247/2005) însă comisiile nu au procedat la reconstituirea dreptului de proprietate.
Judecătoria V., prin sentința civilă nr. 2861 din 30.10.2006 a admis în parte cererea reclamantului și a dispus reconstituirea suprafeței de 1,74 ha teren cu care acesta figurează înscris în registrul agricol. În ceea ce privește celelalte suprafețe de teren solicitate de reclamant instanța a reținut că reclamantul nu este persoană îndreptățită întrucât pe de o parte nu este moștenitor al tatălui soției sale iar pe de altă parte în registrul agricol nu figurează înscris decât cu suprafața de 1,74 ha. Sentința civilă nr. 2861 din 30.10.2006 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1214/R din 29.10.2006 a Tribunalului V.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze instanța a constatat că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,36 ha situate în punctul L. și Cornești provenind din moștenirea lăsată de părinții săi și părinții soției sale.
În aceste condiții, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată are același obiect ca cea din anul 2006, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care au aparținut reclamantului sau autorilor acestuia sau soției reclamantului.
Dacă în ceea ce privește suprafețele de teren ce au aparținut reclamantului instanța s-a pronunțat în sensul admiterii cererii și reconstituirii cu suprafața de 1,74 ha cu cât figurează reclamantul în registrul agricol, referitor la suprafața de teren (1,5 ha) care provine de la părinții soției sale, instanța a respins cererea, în esență, motivat de faptul că reclamantul nu este persoană îndreptățită. De asemenea, instanța constată că suprafețele de teren solicitate sunt situate în aceleași puncte L. și Cornești.
Chiar dacă între prima cerere de chemare în judecată și cea de față sunt diferențe cu privire la întinderea suprafețelor solicitate (3 ha în prima cerere și 3,36 ha în a doua cerere) acestea provin de la aceeași autori, pe același amplasament, reclamantul indicând aceleași temeiuri de fapt și de drept iar instanța a statuat deja cu putere de lucru judecat, deci fără posibilitatea de contrazicere, faptul că reclamantul nu are dreptul decât la suprafața de 1,74 ha teren cu care este înscris în registrul agricol.
A mai reținut instanța că în ambele cereri de chemare în judecată reclamantul face referire la aceeași cerere înaintată la comisii în temeiul Legii nr. 247/2005.
A mai reținut instanța că între cele două cereri există atât identitate de cauză (obținerea dreptului de proprietate cu privire la anumite suprafețe de teren) cât și de părți.
Conform art. 431 alin. 1 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect iar potrivit art. 430 alin. 1 NCPC hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Având în vedere că acțiunea are același obiect ca cea soluționată prin Sentința civilă nr. 2861 din 30.10.2006 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._, fiind întemeiată pe aceeași cauză și formulată împotriva aceleiași părți, instanța a reținut că în speță este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 430 și art. 431 NCPC, sens în care, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins cererea reclamantului.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul T. G. prin care a solicitat a se dispune admiterea apelului în baza înscrisurilor anexate la cererea de apel, urmând ca la soluționarea apelului, instanța de control judiciar să aibă în vedere cele susținute la judecata pe fond a cauzei la termenul din data de 17.02.2015 în calitatea sa de reclamant, aspecte care nu au fost avute în vedere de către instanța de fond la soluționarea cauzei.
Prin întâmpinare C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În apărare, intimata a arătat faptul că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul T. I. G. a formulat apel împotriva Sentinței Civile nr. 498/2015 din 24 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria V. solicitând ca la soluționarea apelului declarat să se aibă în vedere următoarele acte noi pe care le atașează acestei cereri fără a arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul deși conform prevederilor art. 470, alin 3 din Codul de procedură civilă, cererea de apel va cuprinde sub sancțiunea decăderii motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.
În fapt, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria V. sub numărul_ reclamantul T. I. G. solicită obligarea Comisiei locale D. si Comisiei Județene V. la reconstituirea dreptului de proprietate si la emiterea titlului de proprietate pentru o suprafața de 3,36 ha teren situata pe raza comunei D., suprafața identificata in mai multe puncte, pe care susține reclamantul, a primit-o de la părinții săi si primita ca zestre de către soția sa T. M., suprafața pentru care plătește impozit din anul 1990.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 30.05.2006, sub numărul_ (nr. vechi 3677/2006), reclamantul T. G. a solicitat în contradictoriu cu C. L. D. și C. Județeană V. reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 3 ha teren situată în punctele Cornești și L..
Prin Sentința Civilă nr. 2861 din 30.10.2006 a Judecătoriei V., definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1214/R din 29.10.2006 a Tribunalului V., instanța, pe baza probatoriului administrat, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamant asupra suprafeței de 1,74 ha teren având in vedere rolul agricol al acestuia asa cum rezulta din registrul agricol din anii 1956-1958.
Astfel, sunt îndeplinite toate condițiile necesare operării excepției autorității de lucru judecat: judecata a avut loc între aceleași părți, ambele cereri au pus în discuție același obiect și anume reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren situate pe raza comunei D., nu au existat elemente noi față de cele avute în vedere în primul proces purtat între părți.
Pe fondul cauzei, menționează faptul că prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate, reclamantul T. I. G. in baza Legii nr. 18/1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren printre care si cele ce formează obiectul prezentului litigiu. Din documentația înaintata de către C. locala D. prin adresa nr. 5508/24.11.2014 se retine ca in registrul agricol pe anii 1956-1958, reclamantul si familia sa, figurează cu suprafața de 1,74 ha teren, din care 1,65 m.p. in punctul "Cornesti" si 0,09 m.p. in vatra satului. Urmare a cererii formulate in anul 1991 i se eliberează reclamantului adeverința cu nr. 899/15.17.1991 in care este consemnata si suprafața de teren la care acesta este îndreptățit, respectiv suprafața de 1,60 ha teren.
In baza Legii nr. 18/1991 - numitului T. I. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,66 ha teren, prin Hotărârea nr.1/17.01.2006 C. locala D. a aprobat cererile prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate conform anexelor - întocmindu-se titlul de proprietate nr. 367/_, iar pentru diferența de 0.08 ha -pana la suprafața de 1,74 ha ce urmează a fi reconstituita după prezentarea reclamantului la comisia locala. In ceea ce privește diferența de 3.10 ha teren si 0.89 ha teren solicitate de reclamant pe vechiul amplasament, cererile acestuia au fost respinse de către comisia locala prin Hotărârea nr. 2/17.01.2006 pe motiv ca "nu sunt depuse acte doveditoare pentru suprafețele de teren solicitate in plus fata de evidentele Primăriei." împotriva acestei hotărâri, reclamantul nu a formulat contestație, adresându-se instanței de judecata care, prin Sentința Civilă nr. 2861 din 30.10.2006, definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 1214/R din 29.10.2006 a Tribunalului V., pe baza probatoriului administrat, a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamant asupra suprafeței de 1,74 ha teren având in vedere rolul agricol al acestuia așa cum rezulta din registrul agricol din anii 1956-1958.
P. suprafața de 1,66 ha teren care a fost aprobata a fost emis titlul de proprietate nr. 367/_, insa acesta nu este recunoscut de către reclamant pe motiv ca nu sunt înscrise toate suprafețele solicitate. Conform atribuțiilor comisiilor locale prevăzute în art. 5 din H.G. nr. 890/2005, acestea înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii; pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin. Astfel, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor V. și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege în sarcina sa, respectiv a validat propunerea Comisiei Locale D., mai departe, cu ducerea la îndeplinire a acesteia s-a însărcinat C. L. D...
In ceea ce privește suprafața de teren pe care reclamantul o solicita ca moștenire de la tatăl soției sale, acesta nu este persoana îndreptățită, in sensul legii speciale la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma acestuia. In registrul agricol pe anii 1956-1958, reclamantul si familia sa figurează cu suprafața de 1,74 ha teren. Daca soția acestuia ar fi fost înzestrata la căsătorie cu suprafața de teren solicitata ar fi trebuit ca suprafața de 1,50 ha teren sa apară in rolul agricol al acestora. Cu atât mai mult cu cat - înzestrarea nu constituie o modalitate de dobândire a proprietății prevăzuta de dreptul material.
Prin Sentința Civilă nr. 498/2015 din 15 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria V., în mod corect instanța de judecată, raportat la circumstanțele cauzei și actele dosarului, a reținut că cererea de chemare în judecată are același obiect ca cea din anul 2006, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care au aparținut reclamantului sau autorilor acestuia sau soției reclamantului. Dacă în ceea ce privește suprafețele de teren ce au aparținut reclamantului instanța anterioară s-a pronunțat în sensul admiterii cererii și reconstituirii cu suprafața de 1,74 ha cu cât figurează reclamantul în registrul agricol, referitor la suprafața de teren (1,5 ha) care provine de la părinții soției sale, instanța a respins cererea, în esență, motivat de faptul că reclamantul nu este persoană îndreptățită. De asemenea, instanța constată că suprafețele de teren solicitate sunt situate în aceleași puncte L. și Cornești.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, chiar dacă între prima cerere de chemare în judecată și cea de-a două sunt diferențe cu privire la întinderea suprafețelor solicitate ( 3 ha în prima cerere și 3,36 ha în a doua cerere) acestea provin de la aceeași autori, pe același amplasament, reclamantul indicând aceleași temeiuri de fapt și de drept iar instanța a statuat deja cu putere de lucru judecat, deci fără posibilitatea de contrazicere, faptul că reclamantul nu are dreptul decât la suprafața de 1,74 ha teren cu care este înscris în registrul agricol.
Mai reține instanța că în ambele cereri de chemare în judecată reclamantul face referire la aceeași cerere înaintată la comisii în temeiul Legii nr. 247/2005. Mai mult, între cele două cereri există atât identitate de cauză (obținerea dreptului de proprietate cu privire la anumite suprafețe de teren) cât și de părți.
Conform art. 431 alin. 1 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect iar potrivit art.430 alin.l NCPC hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statutează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Astfel instanța de judecată constatând că acțiunea are același obiect ca cea soluționată prin Sentința civilă nr. 2861 din 30.10.2006 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._, fiind întemeiată pe aceeași cauză și formulată împotriva aceleiași părți, reține în mod corect că în speță este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 430 și art. 431 NCPC și admite excepția autorității de lucru judecat, în consecință, respinge cererea reclamantului.
În ceea ce privește actele noi pe care reclamantul își fundamentează apelul, menționează intimata că partea a administrat și în primă instanță o parte din aceste probe, respectiv, contract de vânzare cumpărare din 1978. contract de vânzare cumpărare din 1985, proces-verbal din 01.06.1992.
Mai mult decât atât, este obligatorie arătarea faptelor ce se tind a fi dovedite cu probele solicitate, reclamantul rezumându-se la a solicita instanței să aibă în vedere la soluționarea apelului declarat actele noi pe care le anexează cererii.
P. aceste considerente intimata a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 498/2015 ca fiind temeinică si legală
Analizând actele si lucrările dosarului, hotărârea apelata, prin prisma motivelor de apel si a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul retine următoarele:
Soluția pronunțata de prima instanța este legala si temeinica, având corespondent in probele administrate care au fost analizate in mod judicios de prima instanța, criticile aduse de către apelant fiind nefondate.
Instanța de fond a reținut in mod corect ca cererea ce face obiectul dosarului de fata are aceeași cauza, obiect si parți ca si cererea ce a fost soluționata prin sentința civila nr.2861/3010.2006 a Judecătoriei V.. Așadar, cele invocate de către apelant prin cererea de chemare in judecata de fata si înscrisurile depuse la dosar la termenul din 17.02.2015 nu puteau sa mai fie analizate de către instanța deoarece potrivit art. 431 alin. 1 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect iar potrivit art. 430 alin. 1 NCPC hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Instanța de fond a reținut în mod corect că prezenta cerere de chemare în judecată are același obiect ca cea din anul 2006, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren care au aparținut reclamantului sau autorilor acestuia sau soției reclamantului . De asemenea, instanța constată că suprafețele de teren solicitate sunt situate în aceleași puncte L. și Cornești.
F. de cele arătate, Tribunalul constata ca apelul formulat este nefondat, urmând sa fie respins.
In baza art.480 Cd.pr.civ. instanța va păstra sent. civ. nr.498/2015 a Judecătoriei V..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de T. G. împotriva sentinței civile nr.498 din 2015 a Judecătoriei V., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1.07.2015
Președinte, D. E. S. | Judecător, A. A. | |
Grefier, T. B. |
Redactat-A.A.
Tehnoredactat-T.B.
Ex.5-08 Iulie 2015
Judecătoria V.-judecător fond: O. C.
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1195/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 926/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
