Plângere contravenţională. Decizia nr. 1338/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1338/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 1338/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1338/A/2015
Ședința publică de la 22 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. A. C.
Judecător M. C.
Grefier A. C.
-------------
Pe rol pronunțarea asupra cauzei privind pe apelantul - reclamant U. C. în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., și asigurător O. V. I. G. SA, împotriva sentinței civile nr. 917/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect - plângere contravențională, cauză ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 07.10.2015 și consemnate în încheierea de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când în conformitate cu art. 396 (1) Cod procedură civilă, pronunțarea cauzei s-a amânat pentru termenul din data de 15.10.2015, după care pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 917/15.04.2015 pronunțată de Judecătoria V. s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen, a fost admisă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și s-a respins ca tardivă plângerea contravențională formulată de petentul U. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.08.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța a reținut că la data de 27.08.2014 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/27.08.2014 prin care s-a constatat că la data de 20.05.2014 petentul U. C. a condus auto Peugeot cu numărul de înmatriculare_ pe ., datorită nepăstrării unei distanțe corespunzătoare în mers față de autoturismul VW cu numărul de înmatriculare_ a intrat în coliziune cu acesta față-spate, avariindu-se ambele autoturisme. Totodată nu s-a prezentat în termen legal pentru anunțarea evenimentului rutier soldat cu pagube materiale. Procesul-verbal de contravenție a fost comunicat prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire la data de 01.09.2014.
A mai reținut prima instanță că potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Termenul de 15 zile se calculează pe zile libere. În temeiul art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Instanța a constat că sunt îndeplinite aceste condiții, procesul-verbal de contravenție fiind comunicat prin poștă la data de 01.09.2014, confirmarea de primire fiind semnată de către destinatar. Procedura de comunicare nu a fost contestată de către petent.
Instanța a constatat că plângerea a fost depusă la data de 09.11.2014 și înregistrată la data de 10.11.2014. Față de data comunicării procesului-verbal de contravenție, a rezultat că plângerea contravențională formulată de către petent este tardivă.
Cu privire la cererea de repunere în termen, instanța a reținut că potrivit art. 186 C.proc.civ. partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
În interpretarea acestor dispoziții, doctrina și practica au stabilit că pentru ca o parte să beneficieze de repunerea în termen, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea unui termen imperativ; nerespectarea să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte; împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul termenului; partea să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării.
Cu privire la cea de-a doua condiție, prin motive temeinic justificate trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care sunt exclusive de culpă.
La data de 16.09.2014 a fost înregistrată sub numărul_ plângerea formulată de petentul U. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/27.08.2014.
În dosarul numărul_, instanța a apreciat că cererea formulată nu îndeplinește condițiile legale, dispunând anularea prin încheierea din data de 08.10.2014. Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat cerere de reexaminare, aceasta fiind respinsă prin încheierea din data de 07.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Judecătoriei V..
Având în vedere că petentul a formulat anterior o plângere care a fost anulată de către instanță printr-o încheiere menținută în calea de atac specifică, instanța prezumă culpa petentului în formularea unei plângeri inițiale neconforme. Instanța prezumă aceasta întrucât culpa petentului a fost stabilită prin încheierea nr. 6770/08.10.2014 și nu este în măsură să reanalizeze temeinicia acestei încheieri, nefiind instanță de control.
În atare condiții, petentul nu a fost împiedicat din motive temeinic justificate, neculpabile, să formuleze plângere în termen legal, ci plângerea sa a fost anulată datorită culpei. A admite cererea de repunere în termen înseamnă a pune în discuție temeinicia încheierii de anulare, ceea ce nu este permis de lege. De altfel, nici cea de-a treia condiție nu este îndeplinită, împrejurarea invocată de petent care l-a împiedicat să-și exercite dreptul în termen (anularea plângerii contravenționale la 08.10.2014) nu s-a produs înăuntrul termenului de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal de contravenție (01.09.2014).
Împotriva sentinței pronunțate de prima instanță a declarat apel petentul U. C., arătând faptul că îi sunt încălcate în mod grosolan drepturile și libertățile fundamentale prevăzute in Constituția României art. 21 privind accesul la justiție, art. 6 din Convenția CEDO.
Față de cele invocate apreciază că rezultă fără echivoc obligația judecătorului de a soluționa plângerea așa cum a fost formulată, iar dacă se considera că nu a fost motivată în fapt avea la îndemâna respingerea plângerii ca fiind netemeinică însă s-a preferat soluționarea în procedură administrativă tocmai pentru a îl împiedica să pună concluzii, încălcând principiul contradicționalității.
Consideră că judecătorul avea obligația de a impune și dispune IPJ tehnoredactarea procesului verbal ori în lipsa transcrierii acestuia firește din respect pentru instanță nu a putut motiva în orb plângerea, astfel că apreciază că a îndeplinit toate cerințele si dispozițiile instanței de judecată.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a admis excepția de tardivitate. Termenul de 15 zile trebuiește socotit de la data_ data când i-a fost respinsă cererea de reexaminare, iar cum prezenta plângere a formulat-o și depus-o la data 10 nov 2014 reiese indubitabil că reformulat plângerea la trei zile de la data când Judecătoria V. a binevoit sa-i respingă cererea de reexaminare.
Apreciază că nici la această dată plângerea nu a fost soluționată practic magistrații folosind tertipuri ce dovedesc reaua credința i-au refuzat soluționarea plângerii contravenționale, plângere ce întrunește toate elementele prevăzute de lege și pentru judecarea căreia s-a achitat și taxa de timbru, instanța era obligată să soluționeze pe fond cauza.
Consideră că accesul liber la justiție presupune posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct si nemijlocit instanței de judecată, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime. Orice impediment administrativ nu are nicio justificare obiectivă și rațională în a împiedica și a nega accesul la justiție.
În drept, apelantul a invocat prevederile OG nr. 2/2001, NCPC, Constituția României și Convenția CEDO.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate și față de dispozițiile art. 477 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._ la data de 16.09.2014, apelantul a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.08.2014 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului V. și comunicat apelantului la data de 01.09.2014.
Prin încheierea din data de 08.10.2014 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus anularea plângerii contravenționale formulate de apelant, în temeiul art. 200 C.proc.civ., reținându-se că apelantul în termenul de 10 zile petentul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de către instanță constând în aceea că nu și-a motivat în fapt plângerea contravențională susținând nereal că procesul verbal de contravenție este ilizibil.
Împotriva acestei încheierii apelantul a formulat cerere de reexaminare, care fost soluționată prin încheierea de ședință din data de 07.11.2014 pronunțată în dosarul nr._ /a1.
La data de 09.11.2014 apelantul a formulat o nouă plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.08.2014 înregistrată sub nr._ la data de 10.11.2014, prin care a solicitat și repunerea în termen.
Prin sentința civilă apelată nr. 917/15.04.2015 a Judecătoriei V. a fost respinsă cererea de repunere în termen și a fost respinsă plângerea ca tardivă, ca urmare a admiterii excepției tardivității. În esență, prima instanță a reținut că a fost depășit termenul de 15 zile stabilit de art. 31 din OG nr. 2/2001, termen calculat de la data comunicării procesului verbal de contravenție, respectiv 01.09.2014.
În ceea ce privește obiectul judecății în apel, se arată că prezenta cale de atac a fost formulată exclusiv împotriva sentinței civile nr. 917/15.04.2015 a Judecătoriei V. pronunțată în dosarul nr._, iar analiza de legalitate și temeinicia nu poate viza decât această hotărâre. Prin urmare, chiar dacă în cererea de apel apelantul a formulat critici și față de soluția dată de Judecătoria V. în dosarul nr._, acestea nu pot fi analizate în prezentul cadru procesual, având în vedere că această soluție a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare și nu poate fi repusă în discuție.
Într-adevăr, potrivit art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
De asemenea, se arată că potrivit art. 47 din OG nr. 2/2001 dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz.
Codul de procedură civilă în art. 185 alin. 1 stabilește că atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Drepturile procesuale reprezintă acele drepturi subiective recunoscute de lege persoanelor fizice sau juridice care participă la activitatea de soluționare a pricinilor civile, în cadrul raporturilor procesuale ce se stabilesc în timpul desfășurării acestei activități. Printre principalele drepturi procesuale recunoscute de lege părților se numără și dreptul de a formula cereri în instanță, inclusiv cererea de sesizare a instanței.
Cu privire la acest din urmă drept procesual, instanța de apel arată că prin exercitarea lui se tinde, de regulă, la realizarea unui drept, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 2 alin. 2 N.C.civ. potrivit cărora prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că, referitor regimului juridic al termenelor de decădere stabilite de lege sau de părți pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanței, sunt aplicabile dispozițiile art. 2548 alin. 3 N.C.civ. conform cărora atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acțiuni în justiție, termenul de este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de punere în întârziere, după caz, dispozițiile privitoare la întreruperea prescripției fiind aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 2539 alin. 1 N.C.civ. în cazul introducerii unei cereri de chemare în judecată, prescripția este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicție ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă.
Astfel, se apreciază că regimul juridic al termenelor de decădere reglementat de Codul civil constituie dreptul comun în acest domeniu, care vin în completarea dispozițiilor art. 185 C.proc.civ. aplicabile doar în materia exercitării drepturilor procesuale.
Coroborând aceste prevederi mai sus indicate rezultă că regula în privința nerespectării termenelor imperative instituite de lege pentru exercitarea drepturilor procesuale este decăderea, fără a fi posibilă suspendarea sau întreruperea acestor termene. Cu toate acestea, strict cu privire la exercitarea dreptului procesual de sesizare a instanței în scopul realizării unui drept, Codul civil instituie o derogare, în sensul că termenul imperativ prevăzut de lege poate fi întrerupt în anumite condiții.
Aplicând aceste prevederi legale în cauză, Tribunalul constată că la data de 01.09.2014 a fost comunicat apelantului procesul verbal de contravenție . nr._/27.08.2014, prin care a fost acuzat de săvârșirea unei contravenții. În exercitarea dreptului său de apărare împotriva acuzațiilor aduse prin procesul verbal de contravenție comunicat de către intimat, apelantul a formulat, în termen legal, plângere contravențională, respectiv la data de 16.09.2014 cererea sa fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei V. sub nr._ .
Cu toate acestea, prin încheierea din data de 08.10.2014 a Judecătoriei V., definitivă la data de 07.11.2014 prin respingerea cererii de reexaminare, a fost anulată plângerea contravențională pentru neîndeplinirea cerințelor art. 194 C.proc.civ.
Față de această împrejurare apelantul a depus o nouă plângere contravențională la data de 09.11.2014, solicitând repunerea în termen și apreciind totodată că termenul de formulare a plângerii trebuia calculat de la data rămânerii definitive a încheierii de anulare.
În mod corect a soluționat prima instanță cererea de repunere în termen, însă cu privire la excepția tardivității Tribunalul consideră că trebuie avute în vedere prevederile art. 2548 alin. 3 raportat la art. 2539 alin. 1 N.C.civ., aplicabile în cauză față de dispozițiile art. 2 alin. 2 N.C.civ.
În consecință, termenul de decădere pentru formularea plângerii contravenționale s-a întrerupt la data de 16.09.2014, când ca fost formulată prima plângere contravențională, iar odată cu rămânerea definitivă a soluției de anulare a plângerii pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, începe să curgă un nou termen de decădere de 15 zile, care la data introducerii noii plângeri contravenționale nu se împlinise.
Pentru toate aceste considerente, instanța de apel apreciază că excepția tardivității trebuia să fie respinsă, astfel încât apelul urmează a fi admis, sentința Judecătoriei V. va fi anulată în tot, cu consecința respingerii excepției tardivității și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în condițiile art. 480 alin. 3 C.proc.civ., câtă vreme cauza a fost soluționată de prima instanță fără a fi cercetat fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul U. C. împotriva sentinței civile 917/15.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o anulează în parte.
Respinge excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de intimat.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2015.
Președinte, O. A. C. | Judecător, M. C. | |
Grefier, A. C. |
Red. jud. MC/24.11.2015
4 ex./.>
Judecător fond: A. - C. C., Judecătoria V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1189/2015. Tribunalul VASLUI | Pretenţii. Decizia nr. 1183/2015. Tribunalul VASLUI → |
|---|
