Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 706/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 706/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 706/R/2012
Ședința publică de la 30 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. M.
Judecător I.-M. P.
Judecător C. A.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurentul - reclamant S. A. –S., domiciliat în mun. Bârlad, ..80, ., ., în contradictoriu cu pârâta intimată S.C. E. S.R.L. cu sediul în Bârlad, ., ., p.44, jud. V. prin reprezentant legal T. D., citat în Bârlad, ., nr.17, ., ., împotriva sentinței civile nr. 571 din 29 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la al doilea termen de judecată; s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului după care, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 242 al.2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare. Ulterior, conform prevederilor art. 256 Cod procedură civilă, a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului declarat constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 571/29.02.2012 Judecătoria Bârlad a respins cererea pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare formulată de reclamantul S. A. S., în contradictoriu cu pârâta ., prin reprezentantul legal T. D..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 10 sept .2005 între T. D. și S. A. S. s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare. Înscrisul nu a fost făcut în numele societății S.C.Eurochash S.A deoarece nu este aplicată ștampila societății . La vânzător a semnat T. D. și la cumpărător S. A. S.. În conținutul înscrisului se face mențiunea, în prima parte că cea care vinde este ., prin reprezentantul legal T. D., administrator, ulterior că cel care vinde este T. D..În ceea ce privește obiectul convenției T. D., în calitate de promitent vânzător a promis că vinde promitentului cumpărător un imobil compus din construcție cu destinație de chioșc și ternul aferent în suprafața de 66 m.p teren, situate în Bârlad, ..2, jud.V., cu vecinii. N-., S-., E-A.F D. și V-. deținut în baza contractului de vânzare - cumpărare și procesului verbal de licitație încheiat între S.C. Agrocoom S.A și . din 25 nov.1996. S-a specificat că taxa de vânzare intră în sarcina promitentului cumpărător și că prețul imobilului este de_ lei, sumă ce a fost achitată la data de 10.09.2005.
Din certificatul de sarcini solicitat de la OCPCI nr.2438/01.02.2012 a rezultat că în evidența electronică, asupra sarcinilor ce ar greva imobilul situat în Bârlad, ..2 compus din chioșc cu suprafață de 120 m.p, fără număr cadastral, proprietatea S.C. Euro Cash SRL, conform contractului din 25.11.1996 s-a găsit înscrisă sub nr.281/16.05.2001 opoziția la vânzare asupra cotei de ½.Cu privire la opoziția la vânzare reclamantul a susținut că aceasta a fost făcută de numitul T. care urma să –și rezolve situația legală a terenului.
Valoarea juridică a înscrisului încheiat de părți este aceea a unui antecontract de vânzare cumpărare .Pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului se impunea forma autentică . Reclamantul nu a dovedit că se află în posesia imobilelor care au făcut obiectul promisiunii și nu a dovedit că cea care a promis vânzarea era proprietara celor două imobile –teren și chioșc .Societatea avea în patrimoniul său imobilele promise a fi vândute dar cel care le-a promis a făcut acest lucru în nume propriu, neexistând ștampila aplicată pe înscris de societate.
Potrivit art. 111 din codul de poc civ. se poate constata existența sau neexistența unui drept, ceea ce presupune ca dreptul să existe, iar cererea întemeiată pe disp. art.111 din codul de proc.civilă să consolideze acest drept. Ori, cum s-a arătat, în cazul dat, nu rezulta din actele depuse că s-ar fi transmis vreun drept de proprietate de la S.C. Eurocasch S.A către reclamant sau de la promitentul vânzător la promitentul cumpărător .P. urmare, cererea pentru pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare potrivit disp. art.111 din codul de proc civ. se va respinge ca neîntemeiată. Chiar dacă calificarea juridică a cererii de către reclamant nu face admisibilă cererea după cum s-a expus, instanța a analizat cererea reclamantului în raport cu voința acestuia desprinsă din conținutul cererii de chemare în judecată, respectiv aceea ca instanța să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. Înscrisul sub semnătură privată depus în probă dă naștere la drepturi și obligații din partea părților. Analizând sub acest aspect cererea instanța de fond a apreciat că temeiul juridic pe care reclamantul este îndreptățit să solicite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de act autentic de vânzare cumpărare îl reprezintă disp art.1073 din codul civ. în baza căruia instanța poate să suplinească voința părții care nu și-a îndeplinit obligația de a perfecta actul autentic. Potrivit art. 10 indice 1din Legea nr.114/1996 „Locuințele și unitățile individuale pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute. Dovada dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale asupra unei unități de locuit se face numai pe baza actelor de proprietate și a extrasului de carte funciară pentru informare”. Potrivit art.4,5, din titlul X din L 247/2005,în prezent abrogate de noul cod civil dar în vigoare la data nașterii faptei juridice “ (1) Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. (2) În cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără construcție, indiferent de destinația sau întinderea acestora, dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător”,iar potrivit art. 5 al (2) ” În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract”
Din textele enunțate rezultă că există posibilitatea legală ca prin intermediul instanței să se suplinească voința celui care într-un antecontract de vânzare cumpărare refuză să se prezinte la notar pentru perfectarea actului autentic de vânzare cumpărare însă pronunțarea unei astfel de hotărâri nu înlătură obligațiile ce revin părților potrivit legii de a dovedi dreptul de proprietate
.În cazul dat, S.C.Eurochas S.A. nu a încheiat cu promitentul cumpărător înscrisul sub semnătură privată din 10.09.2005, ci numitul T. D.. Ștampila unității care ar fi obligat societatea nu există nici pe înscrisul sub semnătură privată depus de reclamant la dosar ca fiind originalul înscrisului și nici pe copia depusă .T. D., care a semnat înscrisul, nu era proprietarul spațiului și terenului ce a făcut obiectul înscrisului analizat .Nu a rezultat că suma stabilită drept preț a ajuns în patrimoniul societății promitente și nu a rezultat că imobilele sunt în posesia promitentului cumpărător.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
1. Hotărârea formulata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii (art. 304, pct. 9). Instanța a respins cererea de pronunțare a unei hotărâri care sa tina loc de act autentic de vânzare cumpărare, pe considerentul ca „ înscrisul nu a fost făcut in numele societății ., deoarece nu a fost aplicata stampila societății. . pe inscrisul antecontract stampila, insă aplicarea ștampilei societății pe actele juridice incheiate de persoana juridica, nu reprezintă o condiție obligatorie pentru manifestarea de voința a comerciantului, consimțământul la incheierea actului fiind exprimat prin semnarea contractului de către reprezentantul acesteia. Voința sociala si legal - juridica este adusa la indeplinire prin actele juridice incheiate de organul executiv - administrator, legea neimpunand condiții speciale privind aplicarea ștampilei.
Potrivit disp. art. 35, din Decretul nr.31/1954, persoana juridica își exercita drepturile si obligațiile prin organele sale, actele juridice făcute de organele persoanei juridice (in speța administrator) - fiind actele persoanei juridice insasi.
A mai reținut instanța de fond ca imobilul nu se afla in proprietatea d-lui T. D.. Dar acest lucru este evident. Recurentul nu a acționat societatea . prin administratorul sau T. D.. Orice societate, are un reprezentant, iar acesta a semnat antecontractul, in calitatea sa de reprezentant al societății, si nu in calitate de persoana fizica, fapt menționat si in cererea de chemare in judecata, in înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare - cumpărare dintre . ..
In cazul societăților cu răspundere limitata cu asociat unic, atribuțiile administratorului sunt exercitate de către asociatul unic, daca el are si calitate de administrator (art. 13 alin(2) din Legea nr. 31/1990)
Nu exista in lege obligativitatea aplicării ștampilei alături de semnătura pe documentele emise de administrator.
2. Al doilea motiv de RECURS se intemeiaza pe dispozițiile art. 304 punctul(8). Instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia.
A susținut Instanța ca valoarea juridica a înscrisului este aceea a unui antecontract de vânzare - cumpărare, si ca pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului se impune forma autentica, si ca nu a dovedit ca cea care a promis vânzarea era proprietara celor 2 imobile. Se contrazice ulterior „Societatea avea in patrimoniu sau imobilele promise a fi vândute, dar ca cel care a făcut acest lucru 1-a făcut in nume propriu”. Antecontractul de vânzare - cumpărare s-a făcut de către societate către reclamant. Calitatea paratului T. D. era de reprezentant legal al ., fapt menținut si in primul motiv de recurs.
R. societății este o persoana de rea-credinta(fapt demonstrat si prin depunerea sentinței nr. 6152 din 10.19.2001)- nu vrea, refuza sa perfecteze vânzarea fapt descoperit ulterior nu-si intabulează proprietatea.
Intre părți a intervenit o convenție de perfectare ulterioară. Nu s-a făcut o vânzare valabila. Insasi instanța la fond s-a pronunțat in sensul ca valoarea juridica a înscrisului încheiat este cea de antecontract. Iar daca disp. L 247/2005 privind incheierea formei autentice in momentul înstrăinării, pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de act autentic îndeplinește cu prisosința o astfel de condiție. Nu a avut loc nici o transmisie. Intelesul demersului era lămurit si vădit neîndoielnic, sunt îndeplinite toate condițiile legale si cu toate acestea instanța schimba latura actului supus judecații. Dispozițiile L 247/2005 nu prevăd respingerea actiunii"hotarare care sa tina loc de act autentic", pentru nici un motiv. Nu exista temei legal pentru respingerea cererii de chemare in judecata.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 C. proc. Civ.
În dovedirea recursului a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
L. citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Între recurent și intimată s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare cumpărare” prin care intimata vindea recurentului imobilul compus din construcție cu destinație chioșc și terenul aferent construcției în suprafață de 66 mp. Actul încheiat nu este translativ de proprietate având în vedere dispozițiile legii nr. 247/2005 care impun încheierea actelor translative de proprietate care au ca obiect terenuri în formă autentică. Acest înscris are valoare de antecontract de vânzare cumpărare.
Pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, recurentul trebuie să facă dovada că sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare. Printre aceste condiții se numără și aceea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut și aceea potrivit căreia obiectul contractului de vânzare cumpărare să fie determinat sau măcar determinabil.
În dovedirea acestor condiții, recurentul a depus la dosarul cauzei contractul de vânzare cumpărare încheiat între intimată și . care intimata a adjudecat un chioșc în suprafață de 120 mp. În acest înscris nu se face vorbire de situația juridică a terenului aferent acestei construcții, astfel că recurentul nu a făcut dovada că intimata era proprietara terenului ce face obiectul antecontractului de vânzare cumpărare.
Obiectul antecontractului de vânzare cumpărare în ceea ce privește chioșcul, acesta nu este determinat și nici determinabil în condițiile în care există sentința civilă nr. 6152/10.09.2001 a Judecătoriei Bârlad prin care se constată că intimata a vândut numitului T. G. jumătate din imobilul intimatei din Bârlad, .. 2, jud. V.. Astfel nu se poate stabili ce a făcut obiectul vânzării în condițiile în care parte din construcție nu mai era proprietatea intimatei.
În mod corect instanța de fond a reținut că nu există ștampila societății pe antecontractul de vânzare cumpărare. De altfel, există și anumite neconcordanțe în ceea ce privește persoana vânzătorului. Dacă la începutul actului apare în calitate de vânzător ., în cuprins se menționează că T. D. vinde recurentului imobilul în litigiu pentru ca în final actul să fie semnat doar de T. D. fără ștampila societății.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de S. A. S. împotriva sentinței civile nr. 571/29.02.2012 a Judecătoriei Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.05.2012.
Președinte, D. M. M. | Judecător, I.-M. P. | Judecător, C. A. |
Grefier, E. G. |
red. D.M.M.
tehnored. D.M.M./E.G.
2 ex./29.06.2012
Judecătoria Bârlad: judec. I. Rădița
| ← Reprezentativitate sindicat. Decizia nr. 393/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 858/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
