Contestaţie la executare. Decizia nr. 858/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 858/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 858/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 858/2012/R
Ședința publică de la 22 August 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. T.
Judecător D. E. S.
Judecător M. C.-B.
Grefier M. R.
Pe rol fiind la ordine spre soluționare cererile de recurs formulate atât de intimata T. I. –domiciliată în B. ,. ., . cât și contestatoarea S. D. domiciliată în G. ,. . reședința în Giurcani . în contradictoriu cu intimata - terț poprit C. de pensii B., împotriva sentinței civile nr.1991 din 26 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ având ca obiect - contestație la executare –completare dispozitiv - REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ocazie cu care s-a învederat că:
- procedura de citare a fost legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- s-a solicitat ca judecata pricinii să se facă și în lipsa părților;
La dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 13 august 2012 a fost înregistrat un memoriu formulat de către recurenta T. I. iar la data de 22 august 2012 au fost înregistrate note de concluzii scrise formulate de aceeași recurentă.
- la dosarul cauzei s-a atașat și dosarul Judecătoriei B. nr._ la care se află atașat și dosarul nr._ al aceleiași instanțe.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului după care, având în vedere lipsa părților legal citate precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, conform disp. art. 242 al.2 Cod pr. civ., în baza probatoriului administrat, instanța se consideră lămurită, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare
Deliberând s-a dat soluția de mai jos;
Tribunalul
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.1991/26 iunie 2012 Judecătoria B. a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civilă nr. 225/2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu numărul_, cerere formulată de intimata creditoare S. D. în contradictoriu cu contestatoarea debitoare T. I. și cu terțul poprit C. de P. B..
A obligat contestatoarea debitoare T. I. să ramburseze intimatei creditoare S. D. cheltuieli de judecată în sumă 400 lei, reprezentând onorariu de avocat (300 lei) și cheltuieli de transport (100 lei).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Prin rezoluția judecătorului din data de 06.12.211 și încheierea de ședință din data de 14.12.2012 contestatoarei T. I. i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă contestației la executare în cuantum de 194 lei și timbrul judiciar în cuantum de 3 lei, sub sancțiunea anulării cererii.
La termenul din data de 25.01.2012 (fila 93), când s-a discutat excepția netimbrării contestației la executare, intimata S. D., prin avocat A. B. a solicitat ca contestatoarea T. I. să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat - conform chitanței nr. 164 din 24.01.2012 și cheltuieli de transport - conform bonului fiscal depus la dosar.
Cu toate acestea, prin sentința nr. 225/2012 (f. 93), instanța, anulând contestația la executare, nu s-a pronunțat și asupra capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimată a-i fi rambursate de contestatoare.
Potrivit art. 281 indice 2 C.pr.civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată. Prevederile art. 281 indice 1 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.
Raportând reglementările incidente la datele reținute, față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, concretizată în sentința civilă nr. 225/2012 din data de 25.01.2012, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a constatat că cererea de completare a dispozitivului este întemeiată, instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost solicitate.
Întrucât prin parte care cade în pretenții se înțelege partea care a pierdut procesul, chiar dacă acesta nu a fost soluționat pe fond, că la baza acordării de cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții, instanța apreciază întemeiată cererea formulată de intimată, prin concluziile pe excepția invocată, fiind justificată acordarea cheltuielilor de judecată, dar, nu în cuantumul solicitat de intimată.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 274 alin. 2 C.proc. civ. care prevăd că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
Cu privire la plata onorariului de avocat, a constatat instanța că, intimata a depus la dosar în acest sens, chitanța nr. 164 din data de 24.01.2012 (fila 90) prin care aceasta dovedește că a achitat apărătorului ales suma de 700 lei.
Așa cum a reținut și Curtea Europeană a drepturilor Omului (în cauza C. împotriva României - Hotărârea din 26.05.2005, cauza Johanna Huber împotriva României - Hotărârea din 21.02.2008), cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil.
Din dovezile existente la dosar se constată că munca apărătorul ales al creditoarei-intimate a constat în consultanță juridică și reprezentarea la un singur termen de judecată – 25.01.2012 (fila 93). Nu a fost depusă întâmpinare.
În raport cu munca efectivă depusă de apărătorul ales, de valoarea obiectului pretențiilor și complexitatea cauzei, instanța apreciază că, numai suma de 300 lei poate fi considerată o cheltuială rezonabilă, care poate fi pusă în sarcina contestatoarei.
Cu privire la cheltuielile de transport solicitate în cuantum de 200 lei - conform bonului depus la dosar la fila 89, având în vedere că apărătorul ales a fost prezent la termenul din data de 25.01.2012 raportat și la distanța parcursă G.-B., instanța a apreciat că, este justificată suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de transport.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 225/2012 din 25.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu numărul nr._ și va obliga contestatoarea T. I. la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (respectiv 300 lei onorariu avocat și suma de 100 lei cheltuieli de transport).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs atât intimata T. I. cât și contestatoarea S. D. .
În motivarea recursului său S. D. a arătat că:
Instanța a motivat faptul că pentru a fi acordate, cheltuielile trebuie să fie necesare, efectuate real și în limita unui cuantum rezonabil. Singura condiție pe care instanța a insistat a fost cea privind caracterul rezonabil și a apreciat, în mod eronat, că în raport cu munca depusă de avocat, numai suma de 300 de lei poate fi considerată o cheltuială rezonabilă.
In aprecierea caracterului rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată, instanța trebuia să țină seama de mai multe aspecte:
-contractul de asistență juridică s-a încheiat, în mod firesc, după primirea cererii de chemare în judecată, iar întinderea onorariului s-a stabilit în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată și de împrejurarea că reprezentarea trebuia făcută la o altă instanță decât cea de la sediul cabinetului de avocatură. La acel moment, nu se putea cunoaște dacă reclamanta a achitat sau nu taxa judiciară de timbru, dacă dosarul se va soluționa pe fond sau pe excepție. Prin urmare, onorariul s-a stabilit la suma de 700 de lei, un cuantum rezonabil și care este utilizat în mod frecvent de avocați.
-instanța nu a avut în vedere faptul că obiectul cauzei este contestație la executare, obiect ce poate deveni complex în funcție de circumstanțe concrete, că s-a formulat cererea de chemare în judecată pe zeci de pagini, ambiguu, fără o indicare clară a motivelor de fapt și de drept ale cererii, că reclamanta este o persoană extrem de dificilă, care folosește orice mijloace pentru a tergiversa judecarea cauzelor, ceea ce a presupus un efort suplimentar din partea avocatului pentru a putea pregăti apărarea.
-faptul că nu s-a depus întâmpinare nu constituie un motiv de reducere a onorariului avocatului, întrucât nedepunerea întâmpinării se datorează culpei contestatoarei, care nu a achitat taxa judiciară de timbru. Avocatul redactase întâmpinarea, dar întrucât s-a invocat excepția netimbrarii, iar reclamanta nu a depus taxa judiciară de timbru, depunerea întâmpinării a devenit inutilă si ar fi condus la amânarea judecății cauzei, de vreme ce nu s-a ajuns la soluționarea pe fond a cauzei. Din acest motiv, întâmpinarea nu a mai fost depusă la dosar.
- instanța nu a avut în vedere faptul că domiciliul recurentei pârâte este în localitatea G., astfel că a angajat un apărător din această localitate, iar procesul s-a desfășurat în B.;
- onorariul de 300 de lei considerat justificat de instanță apreciază recurenta ca este nerealist. Acesta este onorariul minimal stabilit prin protocolul încheiat între Ministerul Justiției și Barou pentru avocații din oficiu, dar el nu este practicat în raporturile dintre avocați și justițiabili.
- reducând onorariul cu peste 50%, până la 300 de lei, instanța a încălcat drepturile sale procedurale, respectiv dreptul la apărare și la un proces echitabil.
Reclamanta este cea care a declanșat procesul, nu a achitat taxa de timbru, iar recurenta pârâta, pentru că a dorit să se apere și a angajat un avocat, plătind un onorariu practicat în mod frecvent în raporturile contractuale, rezonabil, și nu unul de o valoare exagerat de mare, apropiat de venitul minim pe economia națională, a fost sancționată, fiind nevoită să suport consecințele acțiunilor întreprinse de reclamantă, deși nu a fost în culpă procesuală. In acest mod, reclamanta, deși a avut un comportament procesual incorect, este încurajată în acțiunile sale.
Arata recurenta că reclamanta a chemat-o în judecată în peste zece dosare, civile și penale, fiecare cerere de chemare în judecată are zeci de pagini, obiectul cererilor fiind mereu neclar, amestecând lucrurile, ceea ce m-a determinat să apelez la asistența juridică specializată pentru a nu mai fi victima abuzurilor reclamantei.
Cererea sa a fost întemeiata pe dispozitiile art. 304 pct. 9 cod procedura civila si solicita modificarea in parte, in sensul acordării in integralitate a onorariului avocat.
T. I. ca declarat recurs împotriva încheierii de completare a dispozitivului sentinței nr. 225/2012 din 25.01.2012 pronunțată de Judecătoria B. fiind nemulțumita de acordarea cheltuielilor de judecata si de soluția pe fond de anulare ca netimbrata a cererii sale. De asemenea in motivarea recursului sau facă trimiteri la fondul cauzei.
Cererea de recurs nu a fost motivata in drept.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța de control judiciar a constatat că recursurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin sentinta civila 1991/26.06.2012 pronunțata in dosar_ a Judecatoriei Barlad a fost admisa cererea de completare dispozitiv formulata de catre S. Dominica si obligata reclamanta recurenta la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de transport si onorar avocat.
Tribunalul retine ca, în mod corect, instanța de fond a diminuat onorariul avocatului deoarece articolul 274 alin.(3) C.pr.civ., permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
În aprecierea cuantumului onorariului, instanța de fond a avut în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Prin aplicarea prevederilor art. 274 alin. 3 C.pr.civ. instanta nu intervine în contractul de asistenta juridica dintre avocat si client, care se mentine în integralitate, (drept urmare, clientul va plati avocatului onorariul cuvenit), ci doar apreciaza în ce masura onorariul stabilit de partea care a avut câstig de cauza trebuie suportat de partea adversa, tinând seama de natura si complexitatea prestatiei avocatului acestuia. În acest sens în jurisprudenta CEDO s-a statuat ca partea care a câstigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli, în temeiul art. 274 C.pr.civ., decât în masura în care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă nu s-au încălcat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995.
În realitate, după cum în mod just a reținut instanta de fond, dispozițiile legii privind organizarea și exercitarea profesie de avocat menționate consacră principiul obligativității respectării contractului de asistență judiciară și sunt aplicabile exclusiv părților contractante.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Aceste dispoziții legale au fost supuse și controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 401/2005 că ele nu contravin niciunui text din legea fundamentală, că ele consacră o prerogativă necesară a instanței de judecată și, totodată, sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Dispozițiile art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, prin convenirea între avocat și client a unor onorarii în mod vădit disproporționate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Facând aplicarea dispozitiilor legale mentionate Tribunalul apreciaza ca, în speta, se retine culpa procesuala a reclamantei având în vedere ca cererea de chemare în judecata promovata de acesta a fost anulata ca netimbrata si ca a determinat pârâta sa efectueze cheltuieli de judecata nedatorate constând în onorariul de avocat angajat sa o reprezinte. Tinând seama de elementele prevazute de alin. 3 al art. 274 C.pr.civ. si anume: activitatea concreta prestata de avocatul pârâtei si limitele mandatului acordat conform împuternicirii existente la dosar, dar si valoarea pricinii, instanta retine ca acesta nu a desfasurat un volum mare de munca pentru executarea mandatului primit de natura sa justifice onorariul perceput în cuantum de 800 lei pe care l-a apreciat ca nejustificat de mare în raport cu activitatea desfasurata. În acest sens Tribunalul considera ca desfasurarea activitatii mentionata în contractul de asistenta juridica implica studierea înscrisurilor existente la dosar si o documentare juridica adecvata pentru apararea intereselor pârâtei si apreciaza ca suma acordata de catre instanta de fond de 300 lei este suficienta pentru a compensa valoarea prestatiei acestuia, astfel ca numai în aceste limite cheltuielile de judecata constând în onorariu avocat pot fi puse în sarcina reclamantei.
Concluzionând Tribunalul apreciaza ca reclamanta trebuie sa suporte numai o parte din suma ce reprezinta onorariul avocatului platit de pârâta, apreciind ca aceasta din urma a săvârșit un abuz de drept atunci când si-a dat acordul pentru un onorariu avocațial exagerat de mare, fara a lua in calcul si o anulare ca netimbrata a acțiunii, si a nu se intra pe fondul cauzei, săvârșind astfel, o fapta ilicita culpabila, care îi angajează răspunderea civila delictuala în condițiile art. 723 alin. 2 C.pr.civ., urmând sa suporte diferența dintre onorariul convenit cu aparitorul sau si suma pe care trebuie sa o plătească partea care a căzut în pretenții, respectiv reclamanta recurenta, fiind corecta astfel, soluția instantei de fond.
Sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de recurenta T. I. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecata deoarece, faptul ca acțiunea nu a fost soluționata pe fond nu poate sa justifice respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecata făcute de pârâta, existând culpa procesuala si in aceasta situație.
In ceea ce privește celelalte motive indicate de recurenta T. I., Tribunalul urmează a nu le analiza, deoarece nu încadrează in dispoziile art. 304 cod procedura, civila, fiind aparari de fond cu privire la contestația la executare si nicidecum in ceea ce privește sentinta de completare dispozitiv, cu a cărui recurs a fost investită.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursurile, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentele T. I. și S. D. împotriva sentinței civile nr. 1991/26 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 august 2012.
Președinte, A. M. T. | Judecător, D. E. S. | ptr.Judecător, M. C.-B. transferată, PREȘEDINTE, E. D. S. |
Grefier, M. R. |
M.R. 27 August 2012
Tehn.-Red./TAM 14.09.2012
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 876/2012. Tribunalul... → |
|---|
