Plângere contravenţională. Decizia nr. 1183/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 1183/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1183/A/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – petent S.C. L. T. S.R.L. cu sediul social în municipiul T., .. 116, jud. G. în contradictoriu cu intimat - pârât I. DE S. P. C. T. R. ISCTR Nr. 3 cu sediul în București, .. 38, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Focșani, ., jud. V. împotriva sentinței civile nr. 455 din 17.02.2014, pronunțate de Judecătoria Bârlad, având ca obiect plângere contravențională P.V . nr._ din 24.09.2013.
La apelul nominal făcut în ședință, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, care a relevat faptul că apelul este la al 2-lea termen de judecată; apelanta a depus la dosar diferența de taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și concluzii scrise; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările de la dosar, după care;
S-a constatat apelul legal timbrat în condițiile în care apelanta a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 19 noiembrie 2014, chitanța nr._ din 14.11.2014 în valoare de 10 lei reprezentând c./val. diferență taxă judiciară de timbru.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească nemaifiind cereri noi de formulat în apel și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 395 al. 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 455 din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – I. de S. pentru C. în Transportul R. ISCTR împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/24.09.2013 ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.09.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 18 000 lei pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 21 din HG 69/2012, constând în efectuarea transportului rutier cu vehicule care prezintă defecțiuni tehnice periculoase privind sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roți, anvelope și suspensie, șasiu, cabină și elemente atașate șasiului, tahograf și/sau limitatorul de viteză, stabilite potrivit legislației în vigoare. 8 alin. 1 pct. 10 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
În cuprinsul procesului verbal s-a reținut că la momentul controlului, după o inspecție vizuală au fost constatate defecțiuni tehnice periculoase privind anvelopele la semiremorca_ fiind întocmite rapoartele tehnice de control în trafic . nr._/24.09.2013 și nr._/24.08.2013. S-au constatat tăieturi profunde și deteriorări importante pe banda de rulare la anvelopele de pe puntea escamotabilă și pe puntea din mijloc. A fost dispusă măsura de suspendare a dreptului de a utiliza semiremorca_ precum și anularea I.T.P.-ulului.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, observă că acesta este regulat întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a contestat situația de fapt reținută prin procesul verbal, susținând că cele consemnate nu sunt corespunzătoare realității. Anvelopele nu prezentau un grad de uzură atât de sever încât să conduc la aprecierea că erau defecțiuni periculoase. De asemenea, în plângere petenta a invocat faptul că a fost sancționata pentru uzura unei singure anvelope și nu a mai multora.
Instanța a apreciat că motivele de netemeinicie a procesului verbal invocate de petentă sunt nefondate pentru următoarele argumente:
Procesul verbal de contravenție, fiind legal întocmit, face dovada deplină asupra stării de fapt reținute în cuprinsul său până la proba contrară.
În aceste condiții, pentru a dovedi o altă situație decât cea reținută de agentul constatator, sarcina probei îi revine petentei, procesul-verbal de contravenție având caracterul unui mijloc de probă în condițiile în care agentul a făcut personal constatările.
Petenta a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța a încuviințat-o, însă din aceasta nu a rezultat o situație de fapt contrară celei reținute de agentul constatator.
Pe de altă parte însă, din mijloacele de probă administrate de instanță la solicitarea intimatului, respectiv fotografiile depuse la dosar (care se regăsesc și pe suportul optic), instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o apreciere corectă a situației de fapt. Din fotografiile aflate la filele 37-50 se poate observa cu ușurință cât de deteriorate sunt acele anvelope, care prezintă tăieturi și crăpături pronunțate, vizibile cu ochiul liber, chiar și pentru persoane fără atestat RAR, astfel cum avea inspectorul ISCTR. Aprecierea făcută de petent în ședință publică conform căreia fotografiile nu ar fi concludente de vreme ce nu se poate ști cu siguranță că înfățișează anvelopele respectivului autovehicul este netemeinică. Dacă agentul constatator ar fi încadrat anvelopa în aceeași fotografie cu întreg autovehiculul, detaliile vizând tăieturile prezente pe anvelope nu ar mai fi putut fi observate. Mai mult decât atât, din succesiunea imaginilor prezentate, nu reiese niciun temei pentru a considera că fotografiile respective înfățișează anvelopele unui alt autovehicul.
Referitor la critica petentei care susține că se impune anularea procesului verbal deoarece prin plângere a criticat sancționarea sa pentru defecțiuni constatate la o singură anvelopă, față de poziția intimatului care prin întâmpinare a arătat că sancțiunea s-a aplicat pentru defecțiuni prezente la mai multe anvelope, instanța a apreciat că este irelevantă. Ceea ce contează este mențiunea din procesul verbal, în care se consemnează că s-au constatat defecțiuni tehnice periculoase privind „anvelopele semiremorcii_ ” (deci pluralul substantivului anvelopă, ceea ce înseamnă că erau cel puțin două). Faptul că petenta nu a lecturat corect procesul verbal și a înțeles că ar fi vorba despre o singură anvelopă nu atrage anularea procesului verbal.
Ca utilizator al semiremorcii cu nr._, petenta avea obligația de a se asigura că înainte de plecarea în cursă, componentele mașinii sunt în stare tehnică corespunzătoare, fiind greu de crezut că asemenea defecțiuni apar într-un interval de timp scurt, de la plecarea în cursă și până la controlul în trafic, din cauza stării precare a drumului.
În ceea ce privește solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța a respins-o.
Conform art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, proporționalitatea se verifică după criteriile dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, si anume: valoarea amenzii, gravitatea faptei comise, posibilitatea aplicării și a altor sancțiuni, acordându-se însă statelor o marjă de apreciere extrem de ridicată.
Periclitarea siguranței circulației rutiere prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condițiile în care componente esențiale ale autovehiculului prezintă defecțiuni importante, la componente esențiale (roți-anvelope) prezintă o periculozitate deosebită, putând pune în pericol, viața, integritatea și sănătatea persoanelor, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat, respectiv 14 000 lei, al amenzii contravenționale prevăzute de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită. Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, precum și faptul că petenta nu este la prima abatere de această natură, sancțiunea amenzii reflectă corect gravitatea faptei, motiv pentru care instanța o va menține așa cum a fost dispusă de organul constatator, respingând solicitarea de înlocuirea a ei cu avertisment.
În concluzie, pentru argumentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentă împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/24.09.2013.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petenta . pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, în esență, apelanta a susținut faptul că:
În fapt, S.C. L. T. S.R.L. T., a formulat plângere contravenționala impotriva procesului -verbal de constatare a contravenției cu . nr._ din 24.09.2013, si comunicat societății noastre la data de 28.09.2013, prin care s-a solicitat in principal anularea procesului verbal si exonerarea societății de plata amenzii, iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu amenda cu sancțiunea avertismentului.
A arătat faptul, ca la data de 24.09.2013, in jurul orei 17.25, pe raza localității Bârlad, a fost oprit in trafic, autovehicolul de transport marfa proprietatea societății cu nr. de înmatriculare_ ,condus de A. V., angajat al societății in funcția de șofer, autovehicol ce tracta remorca cu nr. de înmatriculare_ .
Cu aceasta ocazie s-a constatat faptul ca S.C. L. T. S.R.L. in calitate de utilizator, deținea licența de transport valabila, pentru transport internațional de mărfuri cu nr._, si C. Conforma cu Nr._, valabila pana la 14.01.2014.
In condițiile in care nu au fost depistate nereguli cu privire la documentele de transport, organul constatator in urma verificării amănunțite a stării tehnice a autovehicolului a reținut faptul ca una din anvelopele remorcii ar fi avut tăieturi pe banda de rulare. La momentul verificării autovehicolului, șoferul a precizat faptul ca anvelopa nu prezenta o uzura pronunțata, iar tăietura observata de agentul constatator la una din avelopele remorcii apăruse datorita stării precare a drumului.
F. a lua in considerare obiecțiile conducătorului auto, agentul constatator a considerat ca s-au încălcat dispozițiile art. 3 pct. 21 din H.G.69/2012, aplicând o sancțiune contravenționala cu amenda, in valoare de 18.000 lei, in temeiul art. 6 pct.(l) lit. a din H.G.69/2012.De asemenea, s-a dispus si suspendarea dreptului de a utiliza remorca cu nr. de înmatriculare_ ,si anularea I.T.P.-lui.
Prin plângerea - contraventionala formulata a arătat ca sancțiunile dispuse de agentul constatator sunt exagerate in raport cu fapta comisa.
Critica noastră viza netemeinicia procesului-verbal de contravenție, deoarece faptele inserate nu erau conforme cu realitatea, iar sancțiunea aplicata, a fost maximul prevăzut de lege pentru aceasta abatere.
Conform prevederilor art. 3(21) din H.G.69/2012, fapta reținuta in sarcina sa are următorul conținut; "efectuarea transportului rutier cu vehicole care prezintă defecțiuni tehnice periculoase privind sistemul de frânare, sistemul de direcție, punți, roti, anvelope si suspensie, sașiu, cabina si elemente atașate sașiului, tahograful si/sau limita tonii de viteza, stabilite potrivit legislației in vigoare".
In condițiile in care agentul constatator a efectuat un control tehnic in trafic, reținând faptul ca una din anvelopele remorcii prezintă o tăietura, acesta a considerat ca fapta prevăzuta de art. 3(21) este aplicabila in cauza si a procedat la întocmirea procesului - verbal de constatare si aplicare a sancțiunii contravenționale.
Prin textul de lege, astfel cum a fost elaborat si pus in aplicare de legiuitor, s-a intenționat sa se sancționeze acele fapte, prin care, se constata defecțiuni majore la întregul sistem de anvelope al unui autovehicol.
Pericolul social concret al faptei contravenționale reținuta in sarcina sa nu impunea aplicarea unei sancțiuni atat de dure. In realitate fapta menționata in procesul —verbal de contravenție nu exista, uzura anvelopelor ce se aflau montate atat pe autocamion cat si pe remorca nu prezentau un grad de uzura sever, incat sa conducă la aprecierea ca acestea erau defecțiuni periculoase.
Mai mult decât atât, in condițiile in care contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează cu amenda de la 14.000 lei la 18.000 lei, astfel cum prevede art. 6 din H.G.69/2012, agentul constatator a aplicat societății noastre maximul prevăzut de legiuitor pentru fapta respectiva, o amenda in valoare de 18.000 lei.
In subsidiar, a solicitat ca instanța sa dispună inlocuirea sancțiunii contravenționale cu amendă cu sancțiunea avertisment.
Menționează că prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca netemeinica si nelegala, invocând prevederile legale ce au fost avute in vedere la aplicarea sancțiunii contraventionale. De asemenea in dovedirea celor menționate in procesul-verbal de contravenție, intimata a anexat o . înscrisuri precum si mai multe planșe foto cu anvelope uzate, fara a se face dovada ca acestea erau montate pe autovehicolul proprietatea societății petente.
In condițiile in care prin plângerea contravenționala, a arătat faptul ca la momentul aplicării sancțiunii, remorca tractata de autovehicolul supus controlului avea o anvelopa ce suferise modificări datorita condițiilor precare ale drumului, a solicitat admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție si exonerarea societății de plata amenzii .In subsidiar, a solicitat inlocuirea sancțiunii contravenționale cu amendă, cu sancțiunea avertismentului.
Prin Sentința Civilă cu nr. 455/17.02.2014, instanța a dispus respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiata. P. a pronunța aceasta hotărâre, instanța a luat in considerare mențiunile agentului constatator din procesul verbal, in care se consemnează ca s-au constatat defecțiuni tehnice privind anvelopele semiremorcii, si a înlăturat critica noastră adusa adusa aceluiași proces - verbal de contravenție prin care arăta că defecțiunile constatate viza in fapt doar o singura anvelopa a semiremorcii.
De asemenea, instanța a dispus respingerea si a solicitării privind înlocuirea sancțiunii contravenționale cu amenda cu sancțiunea avertismentului pe motiv ca abaterea constatata prezintă un grad sporit de pericol social.
Precizează că din motivarea hotărârii, pronunțata de instanța de fond, rezulta ca situația de fapt prezentata prin plângerea contravenționala, nu a fost analizata in mod corespunzător fiind reținute doar probatoriile ce veneau sa întărească consemnările agentului constatator.
P. aceste motive, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond si in rejudecare, admiterea plângerii si anularea procesului verbal de contravenție.
În drept, își întemeiază prezenta cerere de apel pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Codul de Procedura Civilă.
În dovedirea cereri de apel, a înțeles să se folosească de proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
În apel, nu s-au administrat noi probe.
Intimatul I. de S. P. C. T. R. ISCTR Nr.3 nu a depus la dosar întâmpinare în termen legal.
Analizând apelul formulat de petenta ., împotriva sentinței civile nr. 455 din 17.02.2014 a Judecătoriei Bârlad, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, sentința apelată fiind atât nelegală, dar și netemeinică.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând, în mod corect, atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că, în mod corect, a reținut prima instanță că apelantul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității, se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele, prenumele și domiciliul contravenientului; faptele săvârșite; data săvârșirii acestora).
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect, situația de fapt, confirmând aspectele reținute de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, în plus, în cauza de față existând planșe fotografice și suportul optic (C.D.) care permit stabilirea dincolo de orice dubiu a vinovăției apelantului, respectiv a defecțiunilor majore și periculoase la semiremorca_, constând în tăieturi profunde și deteriorări importante pe banda de rulare la anvelopele de pe puntea escamotabilă și pe puntea din mijloc.
Nu poate fi primit, astfel, motivul de apel conform căruia defecțiunile ar fi vizat doar una dintre anvelopele remorcii și nici că planșele foto ar viza anvelopele montate pe un alt vehicul decât cel al societății apelante.
Totodată, nu poate fi primită critica conform căreia instanța de fond ar fi reținut doar probatoriile care să întărească consemnările agentului constatator, cât timp apelanta-petentă nu a propus nicio probă contrară.
Petentul-apelant nu a dovedit că uzura ar fi fost cauzată de starea precară a drumului, sarcina probei revenindu-i, potrivit art. 10, alin. 1 Cod de procedură civilă și 249 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale principală Tribunalul consideră că, în mod just, a arătat instanța de fond că periclitarea siguranței circulației rutiere prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condițiile în care componente esențiale ale autovehiculului prezintă defecțiuni importante, la componente esențiale (roți-anvelope) prezintă o periculozitate deosebită, putând pune în pericol, viața, integritatea și sănătatea persoanelor, o astfel de faptă contravențională prezentând un pericol social deosebit de ridicat și că se impune menținerea sancțiunii la maximul prevăzut de lege, având în vedere și faptul că petenta-apelantă nu este la prima abatere de această natură.
Cu toate acestea, având în vedere că, la acest moment, pentru abaterea contravențională săvârșită de apelanta-petentă, maximul este de 12.000 lei (conform art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 69/2012, modificat prin H.G. nr. 76/2014) și având în vedere principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, Tribunalul va admite apelul declarat de S.C. L. T. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 455 din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va modifica în tot, în sensul că,
Va admite, în parte, plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.09.2013 de ISCTR pe care îl va modifica în sensul că, va dispune reducerea cuantumului amenzii de la_ lei la_ lei.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr.455 din 17.02.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o modifică în tot în sensul că,
Admite,în parte, plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 24.09.2013 de ISCTR pe care îl modifică în sensul că dispune reducerea cuantumului amenzii de la_ lei la_ lei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 decembrie 2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, M. M. |
Red. A.C.
Tehnoredactat M.M.
Ex. 4/05.01.2015
Judecătoria Bârlad - judecător D. C.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 757/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 433/2014. Tribunalul... → |
|---|
