Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 163/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 163/2016
Document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 163/A/2016
Ședința publică de la 10 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător O. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea apelului Civil declarat de apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA în contradictoriu cu intimata ., împotriva sentinței civile nr. 1577 din 22 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad.
Obiectul cererii-cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința de judecată din data de 02 februarie 2016, ce s-au consemnat în încheierea de ședință publică din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, însă din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 februarie 2016, când, deliberând;
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1577 din 22 iunie 2015, Judecătoria Bârlad a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA prin Direcția Regională D. și Poduri Iași, cu sediul în .. 19, jud. Iasi, CUI_; J.40/552 din 15.01.2004, împotriva pârâtei ., cu sediul în ., km.87, jud. V., CUI_ din 06.04.1998; J._ .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea formulată este nefondată.
Astfel, reclamanta solicită taxa de utilizare a drumului pentru perioada ianuarie - aprilie 2014.
Cum propunerea de reziliere a contractului din 9.01.2014 a fost acceptată de reclamantă rezultă că, chiar dacă sub aspect juridic contractul a încetat la 10.04.2014, sub aspect patrimonial, pârâta nu mai datorează nicio sumă de bani din momentul în care a făcut dovada că nu a utilizat drumul național, respectiv ianuarie 2014.
A mai reținut prima instanță că în procesul verbal nr.826 din 10.04.2014, fila 36, se menționează că pârâta nu a executat nicio lucrare atât pe terenul aferent construcției, cât și pe terenul concesionat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C. Națională de A. și D. Naționale din România prin Direcția Regională D. și Poduri Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Temeiul pretențiilor apelantei reclamante 1-a reprezentat contractul nr. 53/07.08.2013 prin care debitoarea se obliga ca in schimbul utilizării zonei drumului sa plătească un tarif lunar, proporțional cu suprafața utilizata si prevăzut la art. 4 din acest contract.
Concomitent cu semnarea contractului au fost încheiate si doua anexe (anexa 1 si Anexa 2) care fac parte integranta din contract. Anexa 1 reprezintă un proces-verbal de predare -preluare amplasament prin care administratorul drumului preda utilizatorului zona drumului unde se realizează accesul la drum, iar Anexa 2 reprezintă un proces-verbal de predare - preluare de amplasament prin care utilizatorul preda aceasta zona administratorului. Cele doua anexe marchează . vigoare a contractului.
Anexa 2 a fost încheiată în data de 10.04.2014. Solicitarea de reziliere a contractului de către debitoare din data de 09.01.2014 reprezintă un act unilateral, iar in procesul verbal de conciliere din data de 10.04.2014 se menționează expres ca „pentru reziliere a contractului este necesara încheierea anexei 2 la contract in cel mai scurt timp".
Astfel in condițiile in care solicitarea de reziliere s-a făcut in ianuarie 2014, iar semnarea anexei 2 s-a realizat in data de 10.04.2014 (data încetării contractului) de la aceasta data a operat rezilierea, iar debitoarea datorează sumele din acțiune pentru perioada 1 ianuarie 2014- 10 aprilie 2014.
Arată apelanta ca prima instanța a interpretat in mod eronat dispozițiile contractuale, precum si documentația aflata la dosar considerând ca „ chiar daca sub aspect juridic contractul a incetat la 10.04.2014, sub aspect patrimonial, parata nu mai datorează nici o suma din momentul in care a făcut dovada ca nu a utilizat drumul național, respectiv ianuarie 2014."
Prin interpretarea data de prima instanța s-au incalcat dispozițiile art. 1266 cod civil care prevăd la alin. 2 ca „ la stabilirea voinței concordante a se va tine seama de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre acestea si de comportamentul lor ulterior incheierii contractului".
Contractul este cu titlu oneros si scopul sau este utilizarea zonei drumului de către utilizator. Dar in schimbul utilizării, acesta trebuie sa plătească un tarif pe toata durata de valabilitate a contractului (pana la încheierea anexei 2), fapt pe care părțile 1-au convenit de altfel in procesul-verbal de conciliere din data de 09.04.2014, in care părțile au convenit ca trebuie încheiată anexa 2.
Intimata, legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea de chemare in judecata formulata in temeiul art. 1026 Cod procedura civila, apelanta reclamantă a solicitat instanței obligarea debitoarei . la plata sumei de 8840,90 lei reprezentând taxa de utilizare a zonei drumului pentru perioada 1 ianuarie 2014- 10 aprilie 2014, precum si obligarea la plata penalităților de întârziere si a cheltuielilor de judecata.
Tribunalul constată că prin contractul de utilizare a zonei drumului nr. 54/07.08.2013, încheiat între CNADNR în calitate de administrator, și . în calitate de utilizator, societatea debitoare a primit dreptul de a utiliza zona drumului național aflată în administrarea CNADNR, în suprafață de 798, 3 mp pentru amenajarea accesului la DN 24, KM 77, potrivit autorizației de amplasare și de acces în zona drumului nr. 424/2013 ( Stație distribuție carburanți).
Prin adresa nr. 19 din 09.01.2014 emisă de societatea debitoare, aceasta a solicitat reclamantei rezilierea contractului, motivat de faptul că investiția nu mai era profitabilă.
La data de 10.04.2014, se încheie procesul verbal de predare primire a amplasamentului din care rezultă că societatea debitoare nu a executat nici o lucrare pe terenul aferent contractului.
Criticele apelantei privind interpretarea greșită de către prima instanță a clauzelor contractuale sunt întemeiate.
Astfel cum în mod corect a arătat apelanta reclamantă, solicitarea de rezilierea a contractului de către debitoare din data de 09.01.2014, reprezintă un act unilateral, dar tribunalul reține, că potrivit art. 7 lit. g din contractul nr. 53 din 07.08.2013, utilizatorul, în speță debitoarea se obligă să înștiințeze administratorul cu cel puțin 30 de zile înainte, în cazul denunțării unilaterale a contractului.
Este adevărat că prin adresa nr. 19 din 09.01.2014 emisă de societatea debitoare, aceasta a solicitat reclamantei rezilierea contractului, dar potrivit clauzei contractuale, plata tarifului de utilizare este datorat până la data la care clauza de denunțare își produce efectele, respectiv 30 de zile de la data denunțării, și nu cum în mod greșit a reținut prima instanță, până la data emiterii adresei de denunțare.
Referitor la celelalte susțineri ale apelantei – reclamante prin motivele de apel, privind faptul că debitoarea intimată datorează tariful de utilizare a drumului până la dată semnării anexei 2, tribunalul constată că sunt neîntemeiate.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. h din contractul nr. 54/2013, utilizatorul este obligat ca la încetarea contractului, să restituie terenul utilizat pe baza procesului verbal de predare – primire, care va constitui Anexa 2.
Anexa 2 a fost încheiată abia la data de 10.04.2014, respectiv la aproape două luni de la emiterea adresei de denunțare, dar tribunalul apreciază că acest fapt nu-i poate fi imputabil debitoarei, întrucât se datorează exclusiv reprezentanților apelantei reclamante, care au tergiversat rezilierea contractului.
Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite apelul declarat de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA împotriva . 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o va schimbă în tot, în sensul că va admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA și va obliga pârâta . la plata sumei de 2 636, 6 lei reprezentând taxa utilizare zona drum, aferentă perioadei 01.01- 09.02.2014.
Tribunalul va respinge cererea apelantei creditoare de obligare a debitoarei la plata penalităților de întârziere, întrucât nu a făcut dovada cuantumului acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA împotriva . 22.06.2015 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o schimbă în tot, în sensul că,
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA.
Obligă pârâta . la plata sumei de 2 636, 6 lei reprezentând taxa utilizare zona drum .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 Februarie 2016.
Președinte, C. M. | Judecător, O. C. | |
Grefier, C. A. |
Red.M.C 26.02.2016 .
Tehnored./C.A. 26.02. 2016
4 ex./26.02.2016
Judecător fond R. M.
. apelanta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA și intimata .
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 136/2016. Tribunalul... | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
