Plângere contravenţională. Decizia nr. 205/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-02-2012 în dosarul nr. 205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILA
DECIZIE Nr.205/R/2012
Ședința publică de la 20 Februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul I. T. DE M. V. cu sediul în V., ..274, jud.V. în contradictoriu cu intimatul . V. cu sediul în V., ., . împotriva sentinței civile nr.4063 din 18.11.2011pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen ,motivat, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare comunicată la 30.01.2012 și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța constată că s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri de către intimată și o admite ca fiind pertinentă concludentă și utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri în cauză și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată,declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 4063 din 18.11.2011 Judecătoria V. a admis plângerea formulată de petenta . cu sediul în V., ., scara B, ., județul V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 5.09.2011 încheiat de ITM V..
A dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 30.000 lei aplicată petentei . prin procesul-verbal ., nr._/2011, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260/1/e – Legea 58/2003, cu sancțiunea avertismentului.
A atras atenția petentei asupra dispozițiilor art.7 din OG 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata ITM V. la data de 5.09.2011, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 30.000 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 260/1/e din Legea nr. 53/2003 republicată, reținându-se că urmare a controlului efectuat în data de 31.08.2011, s-au depistat desfășurând activități, trei persoane fără a avea încheiate contracte individuale de muncă.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Motivat însă de circumstanțele în care a fost săvârșită contravenția având în vedere gravitatea faptei comisă, modul și mijloacele de comitere, scopul urmărit și urmarea produsă, văzând dispozițiile art. 7 din OG 2/2001 text ce face vorbire de sancțiunea „avertismentului”, instanța a admis plângerea și a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale cu cea a avertismentului.
A atras atenția petentei asupra dispozițiilor art.7 din OG 2/2001 referitoare la respectarea prevederilor legale.
Este de reținut totodată, și în ideea justificării sancțiunii avertismentului, că sancțiunea contravențională are aptitudine funcțională care întrunește elementele constitutive prevăzute de o anumită normă contravențională constituie contravenția prevăzută de acea normă. Fapta, însă, ca realitate concretă, realizează într-o măsură și într-un mod distinct trăsăturile esențiale ale contravenției și tocmai de aceea trebuie apreciată distinct de la o persoană la alta și de la o împrejurare la alta.
Societatea petentă a întreprins demersurile necesare și a procedat la încheierea contractelor individuale de muncă.
Este de reținut că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen legal, recurenta I. T. de M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a admis plângerea contravențională formulată de petentul .. în condițiile în care la data efectuării controlului respectiv la 31.08.2011 de către inspectorii de muncă, au fost depistate lucrând pentru petentă 3 persoane fără a li se fi încheiat contracte individuale de muncă.
In mod greșit, mai sustine recurenta, prima instanță a apreciat că această faptă contravențională nu prezintă pericol social.
Solicită recurenta să-i fie admis recursul și să fie respinsă plângerea contravențională, respectiv să fie menținută sancțiunea amenzii aplicată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, petenta-intimată ..V. a arătat că solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, în condițiile în care imediat după controlul efectuat a intrat în legalitate,că a doua zi a încheiat contracte de muncă la cele 3 persoane depistate, că a plătit impozitul aferent la stat și în felul acesta nu au avut de suferit nici cele trei persoane și nici bugetul statului, că administratorul firmei a suferit un atac cerebral, că în prezent firma nu desfășoară nici un fel de activitate și că ar fi în imposibilitate să achite o amendă atât de mare, de 30.000 lei.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 5 septembrie 2011, petenta .. V. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 16 alin. 1 din Legea nr.53/2003, fiind aplicată o amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei.
Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, acela al temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul reține că în mod greșit prima instanță a admis plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea „avertisment”, apreciind că fapta nu prezintă pericol social.
Prima instanță a făcut o greșită individualizare a sancțiunii contravenționale, în condițiile în care intimata a primit la lucru fără a le încheia contracte individuale de muncă, 3 persoane.
Este de notorietate că în domeniul construcțiilor și mai ales pe timpul verii, sunt folosite multe persoane la lucru fără a li se perfecta contracte de muncă, situație în care are de suferit și bugetul statului pentru că nu se achită impozitul aferent, cât și persoanele care lucrează la negru, care nu beneficiază de vechime de muncă, de un salariu negociat corect și de asigurari de sănătate.
Conform art.21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată, ținând seama de criteriile stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările săvârșirii faptei, de scopul urmărit, de urmările produse.
In cauza de față, gradul de pericol social al faptei este unul sporit, cu urmări grave.
Așa fiind, Tribunalul apreciază că în mod greșit prima instanță a admis plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, se va admite recursul, declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr. 4063 din 18.11.2011 pronunțată de Judecătoria V. ,pe care o va modifica în tot și, rejudecând cauza, va respinge plângerea formulată de petenta ..V. împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._/2011 încheiat la data de 5.09.2011 de I.T.M.V. pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr. 4063 din 18.11.2011 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petenta ..V. împotriva procesului verbal de contravenție .. nr._/2011 încheiat la data de 5.09.2011 de I.T.M.V. pe care îl menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2012.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./24.02.2012
J.. fond:G. M.
Tehdact.P.F.
F.P. 21 Februarie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 257/2012. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 274/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
