Plângere contravenţională. Decizia nr. 259/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 259/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILA
DECIZIE Nr. 259/R/2012
Ședința publică de la 05 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Judecător A. C.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul .. cu sediul în Rădăuți, ., jud. Suceava în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, ..19, jud. Iași împotriva sentinței civile nr.783 din 01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al II-lea termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Nemaifiind alte cereri în cauză și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 783 din 01.11.2011 a Judecătoriei Huși s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în loc. Rădăuți, ., jud. Suceava în contradictoriu cu intimatul CNADNR - DRDP IAȘI, cu sediul în mun. Iași, .. 19 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21. 12. 2010.
S-a menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/21. 12. 2010.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 21.12.2011 întocmit de DRDP Iași - ACI A., aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și D. Naționale din România SA, s-a reținut că la controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic în data de 20.12.2010, ora 23:42, prepusul petentei efectua un transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea maselor maxime admise, motiv pentru care i s-a întocmit actul constatator și a fost sancționată cu amendă contravențională, în cuantum de_ lei prin aplicarea art. 61 alin. 1 lit. „p” din O.G. 43/1997, cu modificările ulterioare privind regimul drumurilor pentru depistarea unui autovehicul proprietatea petentei, ce efectua un transport de bunuri care nu sunt indivizibile cu depășirea masei maxime totală admise de 42,48 t. fata limitele maxime legale prevăzute de Anexa 2 a aceleiași O.G. 43/1997.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. art. 61 lit. p din OG 43/1997, conform căruia constituie contravenție efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admiseprevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului – verbal contestat.
Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art.6 paragraf 2 din Convenție.
Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.
Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate ( cauza Janosevic contra Suediei ).
În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului – verbal.
În speță, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul art. 1169 C. civil.
Relativ la invocarea în plângerea contravențională a existenței erorii de fapt instanța a constatat că împrejurările care au condus la circularea cu depășirea masei maxime totale admise, nu caracterizează niciuna dintre cauzele exoneratoare de răspundere enumerate limitativ în art. 11 din O.G. 2/2001. Fapta de a conduce cu depășirea masei maxime totale admise nu este săvârșită în condițiile erorii de fapt, dacă petenta având experiență în domeniul transporturilor și mai ales cunoscând dispozițiile legale în acest domeniu a permis conducerea autovehiculului știind că ar putea circula cu depășirea maselor maxime admise.
Pentru cele ce preced, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petentă este neîntemeiată, fiind respinsă, conform dispozitivului sentinței.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul .., criticând-o din următoarele motive:
- nu se precizează, în mod concret, care este fapta pentru care societatea a fost sancționată. Aceasta, mai ales, în condițiile în care textul de lege reținut în procesul-verbal de contravenție amintește nu despre o încălcare, ci despre mai multe posibile încălcări ale legii, constând în „efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 (...)". Nu se arată care ar fi limitele legale admise și încălcate, pentru a se putea aprecia cât de gravă sau de puțin gravă ar fi fapta, împrejurări esențiale pentru a se asigura exercitarea dreptului la apărare.
In speță, sunt incidente dispozițiile art. 17 din O.G. nr.2/2001 care sancționează lipsa descrierii faptei în procesul-verbal de contravenție cu nulitatea absolută a acestui act.
- În mod greșit, s-a reținut că societatea nu s-a aflat în eroare de fapt, în condițiile în care a avut la cunoștință de următoarele elemente -
-greutate rezultată în urma cântăririi la încărcare și înscrisă pe scrisoarea de transport (fila 8 dosarul Judecătoriei Iași) - 22.971 kg;
-greutate semiremorcă înscrisă în certificatul de înmatriculare al acesteia (fila 9 dosarul Judecătoriei Iași) - 6550 kg;
-greutate cap tractor înscrisă în certificatul de înmatriculare al acestuia (fila 9 dosarul Judecătoriei Huși) - 7850 kg.
Rezultă o greutate totală de 37.371 de kilograme, sub limita maximă admisă de lege. Cu alte cuvinte, societatea, în calitate de profesionist, s-a asigurat, la momentul încărcării, că greutatea transportată nu depășea limitele maxime admise de legislația în materie. O eventuală discrepanță, însă, între indicațiile unui cântar și cele ale altuia nu poate fi determinată în cursul unui transport.
Arată că pur și simplu un transportator diligent nu ar fi putut cunoaște greutatea reală a mărfurilor transportate, iar la dosarul cauzei nu există nici măcar dovada valabilității buletinului de verificare metrologică al cântarului intimatei, nici dovada omologării acestuia. Astfel, prima instanță trebuia să se îndoiască mai întâi de tichetul de cântar al intimatei, pornind de la prezumția de nevinovăție la care face o amplă referire, însă doar generică, în cadrul hotărârii recurate.
Arată că s-a aflat în eroare de fapt cu privire la greutatea mărfii - singura care ar fi putut varia (greutatea capului tractor și a semiremorcii nu putau oscila), și nu din vina societății, ci cel mult din vina expeditorului, care să nu fi avut corect echilibrat cântarul său.
- Nu în ultimul rând, apreciază că sancțiunea avertismentului ar fi fost suficientă pentru îndreptarea noastră, având în vedere că se aflăm la prima abatere de acest gen, că a fost în necunoștință de cauză.
Față de toate aspectele expuse, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, cele ale art. 304 pct. 7, 8 și 9, precum și pe cele ale art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) din Codul de procedură civilă, solicităm judecarea recursului în lipsa.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, Tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._, încheiat de către intimata D.R.D.P. Iași, petenta .., a fost sancționată pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 61 alin. 1 lit. P) din O.G. nr. 43/1997, fiind aplicată o amendă contravențională în cuantum de 25.000 lei, reținându-se că, în data de 20.12.2010, a circulat pe traseul Petea-A. cu MTMA de 42,48 tone, conform tichetului nr._/20.12.2010, marfă divizibilă.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. (Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite ).
Tribunalul apreciază că, în mod corect, s-a apreciat de către instanța de fond că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 și art. 19 din O.G. nr.2/2001.
Reprezentantul legal al petentei nefiind de față la încheierea procesului-verbal contestat, implicit, nu îl putea semna și nu putea avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la acel moment.
Dreptul său la apărare nu este însă încălcat, acesta având posibilitatea de a formula plângere contravențională, prin intermediul căreia poate ridica orice aspecte de nelegalitate și/sau de netemeinicie ale actului de constatare și sancționare a contravenției.
Potrivit art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în cazul în care procesul-verbal este întocmit în lipsa contravenientului sau acesta refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, iar procesul-verbal trebuie confirmat de un martor, prin semnătura și arătarea datelor de identitate ale acestuia, iar alin. 3 prevede obligația agentului constatator, în lipsa unui martor, de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
În cauză, instanța apreciază că intimata a respectat dispozițiile art. 19 al. 1 și al. 3 din O.G. nr. 2/2001, indicând că lipsa martorului este determinată de faptul că, la locul efectuării controlului, sunt prezenți doar membri ai echipajului de control, firește care nu pot avea calitatea de martori.
Nu se pot reține susținerile recurentei că fapta nu a fost descrisă, în condițiile în care, în cuprinsul actului sancționator, se arată în mod clar că petenta a circulat cu o masă totală de 42,48 de tone. Aceasta, în condițiile în care, recurenta are experiență în domeniul transporturilor și cunoaște dispozițiile legale în acest domeniu cu privire la masele maxime admise.
De altfel, Tribunalul constată și că nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la apărare al recurentei, în condițiile în care prin plângerea contravențională formulată, ca și prin cererea de recurs, aceasta a formulat apărări raportat la reținerea în cuprinsul actului sancționator a depășirii masei totale maxim admise, și care este de 40 de tone.
Susținerile recurentei referitoare la eroarea de fapt în care s-ar fi aflat nu pot fi primite. Sarcina respectării masei totale maxime admise îi revine, iar în ipoteza în care ar exista elemente de eroare ale mijloacelor de cântărire folosite de petentă și puse la dispoziție de un terț, care duc la săvârșirea unei fapte contravenționale, recurenta are posibilitatea legală de a regresa față de terțul respectiv. Tribunalul nu poate ignora nici faptul că petenta, așa cum s-a indicat și anterior, are experiență în domeniul efectuării transportului de mărfuri.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul reține că intimata a răsturnat prezumția de nevinovăție care opera în favoarea petentei-recurente, depunând la dosar tichetul de cântărire nr._/20.12.2010, din care reiese o greutate totală de 42,48 de tone. Tribunalul arată și că recurenta nu a învederat nici un moment, în fața instanței de fond, existența unor eventuale erori ale mijloacelor de cântărire folosite de intimată.
Tribunalul apreciază și că nu se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicată, aplicată la minimul prevăzut de actul sancționator, văzând împrejurările în care s-a săvârșit contravenția, prin depășirea cu peste 2 tone a greutății maxime admise de lege de 40 de tone, și faptul că pericolul social al faptei săvârșite este unul important, aspect reliefat și prin limitele amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de S.C. O. S.R.L. Rădăuți împotriva sentinței civile nr. 783 din 01.11.2011 pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. | Pt.Judecător, A. C.,aflat în c.o.Președinte,S. D. E. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred. C.A.
2ex./19.03.2012
J..fond:B. I.
F.P. 07 Martie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 323/2012. Tribunalul... | Acţiune posesorie. Decizia nr. 287/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
