Plângere contravenţională. Decizia nr. 257/2012. Tribunalul VASLUI

Decizia nr. 257/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-03-2012 în dosarul nr. 257/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL V.

SECȚIA CIVILA

DECIZIE Nr. 257/R/2012

Ședința publică de la 05 Martie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE R.-N. O.

Judecător N. P.-F.

Judecător A. C.

Grefier F. P.

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul S.C. S. - T. S.R.L. cu sediul în Huși, .. H. P.), nr.3, jud.V. în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. A V. IAȘI cu sediul în Iași, ..10C, jud.Iași și intimatul A. N. A V. cu sediul în București ,..13, jud.I., împotriva sentinței civile nr.765 din 25 oct.2011 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul S.C. S. - T. S.R.L.,av.H. P. cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul A. N. A V. și intimatul agent constatator - DIRECȚIA R. A V. IAȘI.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la al III-lea termen de judecată, prin serviciul registratură s-a depus dosarul nr. 28/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huși și s-a solicitat judecata în lipsă.

S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;

Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului în susținerea recursului.

Av.H. P. având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile nr. 765 din 25.10.2011 a Judecătoriei Huși și reținând cauza spre rejudecare să fie admisă plângerea contravențională așa cum a fost formulată.

Arată că prin procesul verbal .. nr._ emis de DRAOV.Iași –punctul vamal A. s-a dispus sancționarea societății petente cu suma de 7500 lei în baza art. 653 lit.a din HG.707/2006 și ca măsură complementară s-a dispus reținerea în vederea confiscării a autocarului marca Volvo și a remorcii marca Somer. Petenta a făcut în termen legal plângere contravențională împotriva acestui proces verbal la Judecătoria Huși iar instanța de fond a respins această plângere motivat de faptul că nu s-a reușit dovedirea situației contrare celei reținute de către agentul constatator.

Ca situație faptică, arată că în data de 6.01.2011 la punctul vamal A. s-a prezentat autocarul marca Volvo aparținând petente iar la controlul autorităților vamale în podeaua autocarului au fost descoperite un nr. de 1200 pachete de țigări și drept urmare a fost încheiat acest proces verbal, societatea petentă fiind sancționată cu suma de 7500 lei și fiind luate și măsuri complementare privind reținerea autocarului cât și a unei semiremorci marca Somer.

Referitor la contravenția prev. de art. 653 al.1 lit.a din HG.707/2006 consideră că a reușit să dovedească că societatea petentă nu a avut nici un fel de implicare în existența pachetelor de țigări în interiorul autocarului. In acest sens, a arătat și există la dosarul cauzei dovezi că la P. de pe lângă Judecătoria Huși a fost instrumentat dosarul 28/P/2011 având ca obiect art. 296 ind.1 din L.571/2003 și ca învinuit pe numitul B. A., unul dintre șoferii de rezervă ai autocarului.

Precizează că atât din declarația învinuitului . nr._ cât și din O.P. de scoatere de sub urmărire penală din 01.02.2011 rezultă că învinuitul B. A. a ascuns pachetele de țigări în interiorul autocarului și în momentul în care a mers să-l ia din service în data din 05.01.2011 deci cu o zi înainte de plecarea în cursă a profitat de faptul că autocarul era în reparații,a ascuns țigările în podeaua autocarului prin cala autocarului,neaducând acest lucru la cunoștința nici a reprezentanților societății și nici comunicându-le celorlalți doi șoferi.

Referitor la reținerea autocarului și a semiremorcii, aceasta făcându-se în baza art. 653 din.1 din HG.707/2006, evidențiază două aspecte: unul referitor la autocar și unul referitor la semiremorcă.

Referitor la măsura complementară a reținerii în vederea confiscării a autocarului ,în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto la care expertul trebuia să răspundă la două obiective:

1.dacă autocarul a suferit reparații și modificări în raport cu structura originală și față de acest obiectiv expertul constată că autocarul a suferit reparații ,fapt afirmat și de către reprezentanții societății, dacă acestea nu constituie modificare în raport cu structura originală, iar al doilea obiectiv a constat în a răspunde expertul dacă modificările existente în podeaua autocarului pot fi catalogate ca și locaș special amenajat și la acest obiectiv expertul concluzionează în urma analizării la fața locului a autocarului, că faptul că sub podeaua există din construcție un anumit volum care s-a menținut și după reparație și care nu este pentru transport ,fiind prea mic și nepractic, aceasta nu înseamnă că acel volum poate fi numit locaș cu atât mai puțin „special amenajat”.

Coroborând declarațiile numitului B. A. cu cele constatate de către expert rezultă într-adevăr că autocarul a suferit reparații,numitul B. A. profitând de aceste reparații pentru a ascunde pachete de țigări în interiorul autocarului.

In ceea ce privește semiremorca marca Somer, din punctul său de vedere recurentul consideră că aceasta a fost nemotivat reținută de organele de control vamal, deoarece chiar din procesul verbal de constatare a contravenției se reține că țigările au fost descoperite în interiorul autocarului ,chiar dacă autocarul ar fi fost modificat în acest,în sensul transportului de țigări, trebuie avut în vedere că semiremorca este un obiect distinct care poate fi atașată sau nu autocarului pentru transport fiind destinată ,strict transportului pentru bagaje.

Mai mult decât atât, în procesul verbal sub nici o formă nu se prevede faptul că în semiremorcă s-ar fi găsit țigări sau că aceasta ar fi fost într-un fel sau altul modificată pentru transportul de țigări.

In acest sens consideră că în mod nejustificat ,această semiremorcă a fost reținută de către organele de control vamal, iar instanța de fond ar fi trebuit să dispună restituirea acesteia.

Față de cele invocate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond și reținând cauza spre rejudecare să fie admisă plângerea contravențională așa cum a fost ea formulată, dispunând exonerarea societății petente de la plata sumei de 7500 lei ce constituie amendă contravențională și anularea măsurii complementare a confiscării autocarului marca Volvo 330 H și restituirea acestuia societății petente și de asemenea anularea măsurii complementare a confiscării semiremorcii marca Somer și restituirea acesteia societății petente. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 765 din 25.10.2011 a Judecătoriei Huși s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamantul .. împotriva procesului verbal de contravenție .. 200 nr._ din 07.01.2011 întocmit de ANV—D.R.V.Iași și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.

A reținut instanța de fond pentru a hotărî astfel că la data de 06.01.2011 s-a prezentat pe sensul de intrare în țară, autocarul marca Volvo”, cu nr. de înmatriculare: CNB 820, an de fabricație 1996W09E33216SHD05524 și remorca „Somer” nr. HNAB407, culoare alb, conduse de cetățeanul moldovean Zavulan A..

La controlul efectuat, organele de control au constatat că au fost ascunse și sustrase de la vămuire un nr. de 1220 pachete de țigări diferite mărci, fiind ascunse în spatii special amenajate – podeaua autocarului, aripa spate, și printre colite.

Fapta constatată este contravenție și este prevăzută și sancționată de dispozițiile art.653 lit.”a” din H.G. nr. 707/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României modificată prin H.G. nr. 946/2007.

Organele de control au aplicat o amendă de 5000 lei.

Bunurile găsite în mașină ca fiind sustrase de la vămuire au fost reținute în vederea confiscării ARB nr. 20/07.01.2011, iar mijloacele auto respective au fost reținute în vederea confiscării - ARB nr. 21/07.01.2011.

Conform disp. art. 653. lit. „a” din actul normativ menționat anterior, „constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 lei la 8000 lei, sustragerea de la controlul vamal al oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă”.

Consideră că apărările petentei sunt neîntemeiate și trebuie respinse, fapta există cu certitudine și este chiar recunoscută de petentă.

În drept, au fost invocate dispozițiile reglementate de Codul și Regulamentul Vamal, OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Potrivit art.242 alin 2 din Codul de Procedura Civila, solicită judecarea pricinii în lipsă.

Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică.

Conform art. 653 alin. 1 lit. a din HG 707/2006, “Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3000 la 8000 lei:

a) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă”.

Conform art. 653 alin. 2 din HG 707/2006,“În cazul în care contravenția prevăzută la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției până la plata amenzii.”

Conform art. 653 indice 1 din HG 707/2006, “Dacă la săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 651 - 653 sunt folosite mijloace de transport modificate în scopul disimulării mărfurilor sau bunurilor, autoritatea vamală dispune, pe lângă celelalte sancțiuni contravenționale prevăzute, și confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate.”

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului – verbal contestat.

Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art.6 paragraf 2 din Convenție.

Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.

Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.

În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.

Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate ( cauza Janosevic contra Suediei ).

În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.

Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.

Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. P Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului – verbal.

În speță, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul art. 1169 C. civil, de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.

Din actele și lucrările raportului de expertiză tehnică auto coroborate cu susținerile părților litigante, instanța a constatat că mijlocul de transport a suferit modificări în scopul disimulării bunurilor, orice reparație la un mijloc de transport se face respectând structura constructivă originală, obligație care, în speță, nu s-a respectat.

Pentru cele ce preced, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petentă este neîntemeiată, fiind respinsă, conform dispozitivului sentinței.

Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs .. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține recurentul că în mod greșit s-a dispus amendarea acestei societăți comerciale pentru contravențiile reținute prin procesul verbal întrucât aceasta nu se face vinovată de comiterea lor, ci conducătorul auto Zavulan A. ,iar măsura confiscării autocarului și a autoremorcii acestuia nu se justifică, întrucât țigările nu au fost introduse în locașuri special amenajate,ci în locașuri care erau existente în autocar și autoremorcă de șoferul B. A..

Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă ,tribunalul constată că recursul este fondat.

Instanța de fond a apreciat în mod corect asupra legalității procesului verbal contestat considerând că nu sunt cauze de nulitate a acestuia prev. de art. 15-19 din O.G.2/2001.

Cu privire la temeinicia acestui proces verbal contestat, instanța de fond, nu a apreciat apărările și excepțiile formulate de părți, nu le-a indicat, motivele care au stat la baza respingerii plângerii contravenționale introduse de ..

Conform art. 261 pct.5 Cod proc.civilă, instanța avea îndatorirea de a arăta motivele de fapt și de drept, care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea instanței este foarte generală, iar simpla indicare a probelor, fără a fi analizate în parte pe fiecare probă, conduce la o soluționare, formală a cauzei.

Susținerile recurentei privind nelegalitatea confiscării autocarului și a autoremorcii acestuia, nu au fost analizate, prin prisma apărărilor efectuate în cauză, la fel ca și faptul că, trasă la răspundere este societatea comercială, iar nu șoferul autocarului, Zavulan A..

Astfel, hotărârea atacată este nemotivată, urmând a se dispune conform art.312 Cod proc.civilă, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Huși.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr.765 din 25.10.2011 a Judecătoriei Huși ,pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2012.

Președinte,

R.-N. O.

Judecător,

N. P.-F.

Judecător,

A. C.

Grefier,

F. P.

Red.O.R.

2ex./9.03.2012

J..fond:B. I.

Tehdact.P.F.

F.P. 05 Martie 2012

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Decizia nr. 257/2012. Tribunalul VASLUI