Plângere contravenţională. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2016 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
D+ocument finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBVAS:2016:005._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3/A
Ședința publică de la 05 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător E. E. M.
Grefier M. M.
S-a luat în examinare judecarea cererii de apel formulate de apelant – intimat C. de R. Sillvic și C. Focșani cu sediul în Focșani ., ., în contradictoriu cu intimata petentă . cu sediul în Huși ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 634/2015 pronunțată la data de 20.10.2015 de către Judecătoria Huși, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care a relevat faptul că apelul se află la primul termen de judecată; declarat și motivat în termen; nu s-a depus întâmpinare.
Tribunalul nemaifiind cereri noi formulate în apel și acte de depus la dosar, în baza dispozițiilor art. 244 Cod pr. civilă constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cererea de apel spre soluționare, după care, s-a trecut la deliberare conform art. 395, al 1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 634 din 20.10.2015 a Judecătoriei Huși s-a dispus admiterea, în parte, a plângerii contravenționale formulate de petenta ., în contradictoriu cu intimatul C. de R. S. și C. Focșani, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției silvice . nr._/22.04.2015; înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 10.000 lei aplicate prin actul atacat, cu sancțiunea avertismentului; înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a retragerii acordului de distribuire și a fost atrasă atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, recomandându-i-se să respecte dispozițiile legale.
A reținut instanța de fond, pentru a hotărî astfel că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției silvice . nr._/22.04.2015, pentru aceea că a făcut raportarea SUMAL pe luna noiembrie 2014 la data de 06.02.2015 cu o întârziere de 52 de zile față de data limită a raportării (15.12.2014), faptă prevăzuta de art. 7 alin. 1 lit. a din HG 470/2014, sancționată de agentul constatator cu amenda in cuantum de 10.000 lei și retragerea acordului de distribuire, ca sancțiune complementară.
S-a menționat în procesul verbal contestat că, constatarea faptei s-a făcut în urma verificării datelor înregistrate în serverul sumal.ro, aflat la dispoziția autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța a reținut că potrivit art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Aplicând aceste dispoziții la situația de fapt reținută în cauză, instanța, a verificat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției silvice . nr._/22.04.2015, din punct de vedere al legalității, apreciind că sunt respectate cerințele imperativ-limitativ prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității absolute, care ar putea fi luate în considerare și din oficiu.
Orice alte lipsuri din procesul verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune că persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului verbal, în conformitate cu art. 175 C.proc.civ.
Analizând motivele de nulitate relativa, invocate de către petentă prin plângerea contravențională, instanța a apreciat că nu sunt întemeiate. În speță, procesul verbal a fost încheiat la sediul intimatei, fapta fiind constatată prin verificarea raportărilor făcute de petentă către serverul programului, iar cu privire la încălcarea disp. art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că în cuprinsul actului se menționează că acesta a fost încheiat la sediul intimatei, iar de față erau doar persoane care aveau calitatea de agenți constatatori și care astfel nu puteau fi martori asistenți.
Instanța a analizat temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.
Petenta exercită activitatea de comercializare a materialelor lemnoase, iar cu adresa nr. 150/25.09.2014, prin reprezentantul legal al acesteia a solicitat emiterea acordului de distribuire și utilizare a formularelor cu regim special, în baza dispozițiilor Ordinului MMSC nr. 836/2014, în acest sens fiind emis acordul nr. 11.796/05.12.2014.
Potrivit art. 7 alin. 1 lit. a din HG 470/2014, neutilizarea SUMAL sau transmiterea cu întârziere mai mare de 45 de zile de la data la care trebuia să se facă raportarea lunară de către profesioniști, din culpa acestora, a datelor în SUMAL, consituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei și cu retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord.
Instanța a apreciat că susținerea petentei conform căreia nu a efectuat raportarea datelor în SUMAL, conform procedurii prevăzute de dispozițiile Ordinului MADR nr. 837/2014, datorită unei erori de aplicație tehnică este nedovedită.
Așadar, instanța a apreciat că situația de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție corespunde realității, iar agentul constatator în mod corect a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art. 7 alin. 1 lit. a din HG 470/2014.
Analizând modul de individualizare al sancțiunilor aplicate, instanța a constatat că acestea trebuie să fie proporționale cu gradul de pericol social al faptelor comise, pentru această operațiune recurgându-se la criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 lit. a din HG 470/2014 este sancționată cu amendă de 10.000 lei la 20.000 lei și cu retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou accord.
Astfel, agentul constatator a aplicat petentei o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru această faptă. Cu toate acestea, având în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este disproporționată față de pericolul social concret al faptei, precum și faptul că sancțiunea contravențională a avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv al pedepselor contravenționale.
Față de aceste considerente, a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 10.000 lei cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Cu privire la sancțiunea complementară prevăzută de norma legală și aplicată petentului constând în retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou accord, instanța a apreciat că și aceasta este supusă procesului de individualizare.
Un prim argument în acest sens se rezidă din interpretarea dispozițiilor art. 5 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. Norma legală menționată enumeră în primele trei alineate care sunt sancțiunile contravenționale principale și complementare, pentru ca în alin. 5 să prevadă că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fără a distinge între categoriile de sancțiuni contravenționale stabilite în alineatele precedente. Or, în această situație, interpretând logic norma juridică în cauză potrivit principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, se desprinde concluzia că sancțiunile contravenționale, indiferent dacă sunt principale sau complementare, trebuie să respecte cerința proporționalității cu fapta concretă săvârșită.
În același sens, alin. 6 al aceluiași articol statuează că sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. Această dispoziție nu se poate interpreta în sensul că sancțiunea complementară se stabilește doar de legiuitor, adică avându-se în vedere doar pericolul social abstract al faptei incriminată drept contravenție, fără a da posibilitatea agentului constatator sau instanței de judecată să analizeze în concret dacă fapta comisă întrunește criteriile de gravitate necesare pentru a aplica o asemenea sancțiune.
Aplicarea proporțională a sancțiunilor contravenționale trebuie să privească atât sancțiunea principală, cât și cea complementară, iar o astfel de obligație revine atât agentului constatator, cât și instanței de judecată sesizate cu o plângere contravențională.
Aplicând criteriile de individualizare prevăzute de legislația națională și, cu prioritate conform dispozițiilor art. 3 Cod procedură civilă, standardul Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza dedusă judecății, instanța a constatat că prin retragerea acordului de distribuire și utilizare a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord a fost impusă părții o povară excesivă prin luarea acestei măsuri.
În aceste condiții, instanța, pentru asigurarea drepturilor consfințite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a considerat că se impune și înlăturarea acesteia întrucât constituie o sancțiune disproporționată față de circumstanțele concrete în care fapta a fost comisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimatul Garda Forestiera Focșani, continuatoare în drepturi și obligații al Comisariatului de R. S. și C. Focșani C.U.I._, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține apelantul că petentei .. Huși i s-a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/22.04.2015 pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 7, alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și unele măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, deoarece a transmis raportarea datelor în sistemul SUMAL cu întârzieri mai mari de 45 zile, respectiv raportarea lunii noiembrie 2014 cu 52 zile întârziere.
De asemenea, în temeiul aceluiași act normativ sancționator, s-a dispus și măsura complementară a retragerii acordului de utilizare și distribuire a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției a formulat plângere petenta .. Huși, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Huși, dosar în care prin sentința civilă nr. 634/2015 din 20.102.015 s-a dispus fără nici un temei legal admiterea în parte a plângerii contravenționale, înlocuirea amenzii de 10.000 lei cu sancțiunea "avertisment" și înlăturarea sancțiunii complementare a retragerii acordului de utilizare și distribuire a documentelor cu regim special, fără posibilitatea eliberării unui nou acord.
Consideră că în ceea ce privește legalitatea actului de constatare acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, instanța de fond nereținând nici un caz de nulitate absolută sau relativă a actului încheiat.
De asemenea, consideră că fapta a fost corect încadrată, iar amenda a fost aplicată cu respectarea limitelor fixate de actul normativ sancționator.
În ceea ce privește temeinicia actului atacat instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în actul constatator, respectiv a faptului că a transmis cu întârzieri mai mari de 45 zile față de termenul de raportare raportările în sistemul SUMAL, care urmărește circulația materialelor lemnoase la nivelul întregii țări, pentru perioada lunilor februarie - aprilie 2014, fiind depășit termenul de aportare prevăzut de art. 42 alin. (1) din Ordinul M.A.D.R. nr. 583/2008, respectiv data de 05 a lunii pentru raportarea lunii precedente, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.
Cu toate acestea, arată că instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii poate fi atins prin înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment deoarece petenta se află la prima sancțiune contravențională.
Instanța a motivat sentința prin dispozițiile art. 5 coroborate cu ale art. 7 alin. (l)-(3) și art. 21 alin. (3) ale OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, care dispun că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și că pentru individualizarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale contravenientului, celelalte date înscrise în procesul-verbal și de faptul că atitudinea acesteia nu a fost una de sustragere de la îndeplinirea obligației legale, iar prin transmiterea ulterioară a datelor nu a produs urmări grave.
Pentru a se pronunța astfel, menționează că instanța de judecată, a reținut că, în privința sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 10.000 lei aceasta a fost aplicată la cuantumul minim prevăzut de actul normativ sancționator, însă, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este disproporționată, iar sancțiunea avertismentului, este suficientă pentru atingerea scopului preventiv al pedepselor contravenționale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că, în privința sancțiunii complementare a retragerii acordului de distribuire și utilizare a formularelor cu regim special, aplicarea proporțională a sancțiunii trebuie să privească atât sancțiunea principală cât și sancțiunea contravențională, iar în acest sens, instanța de judecată este abilitată să dispună înlocuirea sancțiunii complementare.
Precizează că instanța de judecată a apreciat în mod nejustificat că în legătură cu sancțiunea aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției se impune reindividualizarea acesteia pentru următoarele considerente:
1. sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul sancționator în vigoare, astfel că sunt respectate dispozițiile OG nr. 2/2001, fiind aplicat cuantumul minim al amenzii contravenționale;
2.petenta desfășoară activitatea de comercializare a materialelor lemnoase în mod obișnuit având constituită în acest scop o societate comercială, deci ca o profesiune, ori având în vedere acestea este notoriu faptul că acesta trebuia să cunoască foarte bine dispozițiile legale;
3.din mijloacele de probă depuse la dosarul cauzei a rezultat că petenta și-a îndeplinit obligația de raportare a datelor către sistemul SUMAL pentru luna noiembrie 2014 cu depășirea termenului legal de raportare, respectiv în data de 06.02.2015, deci cu o întârziere de 52 zile deși avea cunoștință de obligațiile ce-i revin în privința respectării dispozițiilor H.G. nr. 470/2014;
4.gradul de pericol social al faptei este ridicat deoarece îndeplinirea cu întârzieri mai mari de 45 zile a obligației de raportare a datelor în sistemul SUMAL s-a făcut pentru o perioadă mare de timp, în această perioadă petenta a desfășurat activități de comercializare a materialelor lemnoase care nefiind evidențiate au îngreunat posibilitățile de verificare a provenienței materialelor lemnoase, făcând chiar imposibilă verificarea provenienței acestora, astfel favorizându-se săvârșirea de fapte ilicite cu consecințe deosebit de negative, deoarece transmiterea datelor către sistemul SUMAL cu mult după data exploatării, prelucrării sau comercializării materialelor lemnoase face ca organele constatatoare să nu mai poată verifica proveniența legală a materialelor lemnoase aflate în circuitul economic;
5.pentru existența contravenției legiuitorul nu a prevăzut ca neraportarea datelor să fie coroborată cu alte verificări de documente ale agentului economic sau de producerea vreunei consecințe economice sau de altă natură și de o anumită gravitate, ci simpla neraportare a datelor în sistemul SUMAL creează o stare de pericol social pentru relațiile sociale protejate prin sancționarea faptei respective ca fiind contravenție.
În concluzie, datorită faptului că hotărârea apelată este vădit netemeinică, solicită ca în temeiul art. 480 C.proc.civ., să se dispună admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 634/2015 din 20.10.2015 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Huși, și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună, pe fondul cauzei, respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, menținând ca temeinic și legal procesul verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/22.04.2015 încheiat de petenta .. Huși.
În drept, își întemeiază cererea de apel pe art. 466-482 Cod procedură civilă, art. 34. alin. (2) și art. 36 din O.G. nr. 2/2001.
Solicită ca în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 Cod procedură civilă să se facă judecarea cererii în lipsă, având în vedere probele efectuate în cauză și susținerile efectuate de intimat atât prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, mijloacele de probă de la dosarul cauzei cât și prin motivele prezentului apel.
Intimata petentă .. Huși nu a formulat și depus la dosar întâmpinare.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art. 479 Cod pr. civilă, Tribunalul constată că apelul este fondat.
Se reține că în mod corect la fond s-a reținut legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, Tribunalul însușindu-și, pe acest aspect, considerațiile expuse mai sus și pe care nu le va mai relua.
Tribunalul constată, însă că în cauza de față în mod greșit s-a dispus înlocuirea amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție cu avertisment, pentru cele ce succed:
Se învederează că în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
În lumina acestui text de lege se desprinde concluzia indubitabilă că pentru a se putea aplica avertismentul trebuie ca fapta contravențională în concret să prezinte o gravitate redusă, situație care însă nu se poate reține în nici un caz în cauza dedusă judecății.
Petenta contravenientă desfășoară o activitate de comercializare a materialelor lemnoase, având obligația legală de a se conforma legii în ceea ce privește desfășurarea acestei activități, având obligația față de dispozițiile art. 7, alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 470/2014 pentru aprobarea Normelor referitoare la proveniența, circulația și comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al instalațiilor de prelucrat lemn rotund, precum și unele măsuri de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor ce revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn, să nu transmită raportarea datelor în sistemul SUMAL cu întârzieri mai mari de 45 zile, contravenienta înțelegând să raporteze pentru luna noiembrie 2014 cu 52de zile întârziere.
Se reține că simpla neraportare a datelor în sistemul SUMAL creează o stare de pericol social pentru relațiile sociale protejate prin sancționarea faptei respective ca fiind contravenție, scopul urmărit de legiuitor fiind acela ca prin raportarea în termenul legal să se poată verifica proveniența materialelor lemnoase aflate în circuitul economic.
Or, raportarea efectuată cu mult peste termenul legal, contravenienta a împiedicat ca organele constatatoare să nu mai poată verifica proveniența legală a materialelor lemnoase aflate în circuitul economic, fapta care nu poate fi considerată în nici un caz ca fiind de o gravitate redusă.
În cauza de față nu se poate reține că pericolul social creat prin fapta contravențională comisă de petenta intimată s-ar stinge prin aplicarea avertismentului și nici că s-ar împiedica astfel pe viitor comiterea unor asemenea fapte contravenționale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 Cod pr. civilă, va admite apelul declarat de apelantul-intimat C. de R. S. și C. Focșani împotriva sentinței civile nr. 634 din 20.10.2015 pronunțate de Judecătoria Huși, pe care o va modifica în tot în sensul că, rejudecând cauza, va respinge plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.04.2014, pe care îl va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-intimat C. de R. S. și C. Focșani împotriva sentinței civile nr. 634 din 20.10.2015 pronunțate de Judecătoria Huși, pe care o modifică în tot în sensul că,
Rejudecând cauza, respinge plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 22.04.2014, pe care îl menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.01.2016.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, E. E. M. | |
Grefier, M. M. |
Red: M.E.E.
Tehnoredactat: M.M.
Ex. 4/04.02.2016
.>
Judecătoria Huși - judecător fond B. I.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1439/2015. Tribunalul VASLUI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 669/2014.... → |
|---|
