Plângere contravenţională. Decizia nr. 449/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 449/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/A
Ședința publică de la 19 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier L.-C. L.
Pe rol pronunțarea cauzei Civil privind pe apelantul – organ constatator I. T. de M. V., cu sediul în mun. V., .. 274, jud. V. în contradictoriu cu intimata – petentă ., cu sediul în localitatea L., jud. V., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 05 mai 2014, ce s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța, conform art. 396 C., a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 07 mai 2014, când, în aceeași compunere și din aceleași motive s-a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi, când s-a dat decizia civilă de față;
INSTANȚA:
Deliberând asupra apelului declarat de apelantul – organ constatator I. T. de M. V. împotriva sentinței civile nr. 2777 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 25.11.2013, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2777/2013 Judecătoria Bârlad a admis plângerea contravențională formulată de petenta . împotriva .procesului verbal atacat . nr._/30.04.2013, a dispus anularea acestuia, a exonerat petenta de la plata amenzii în suma de_ de lei și a respins cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 30.04.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 lit.e din Legea nr. 53/2003 privind codul muncii constând în primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă. În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că, la data de 12.02.2013, cu ocazia controlului efectuat de inspectori de muncă la punctul de lucru al . din loc. Bârlad. În fața magazinului se afla o autoutilitară cu numărul_ aparținând . din care se descărca carne în vederea comercializării în magazin. . Marfa era descărcată de către H. A. și Mânzățianu I. C.. Completând fișa de identificare, Mânzățianu I.C. a consemnat că îl ajuta la descărcat marfa pe H. A., fără a preciza dacă avea încheiat contract de muncă.
În acord cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient întrucât reprezentantul legal al societății nu s-a aflat de față. De asemenea, procesul verbal nu a fost semnat de un martor întrucât agenții constatatori nu pot avea calitatea de martori.
Față de data înregistrării plângerii contravenționale, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, instanța, analizând procesul verbal prin prisma dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 care permit constatarea și din oficiu a nulității acestuia în cazul lipsurilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator, a observat că acesta este regulat întocmit.
Critica petentei referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 19 din OG 2/2001, constând în aceea că la momentul încheierii procesului verbal, întrucât acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului său, agentul constatator trebuia să facă mențiune despre aceasta, care să fie confirmată de cel puțin un martor, este neîntemeiată. Din analiza procesului verbal contestat reiese că într-adevăr acesta a fost încheiat în lipsa reprezentantului petentei. Din mențiunea înscrisă în procesul verbal reiese că acesta nu a fost semnat de niciun martor întrucât la fața locului de aflau doar agenți constatatori care nu pot avea calitatea de martori.
Din economia art. 19 din OG 2/2001 reiese că rolul semnăturii martorului este acela de a atesta redactarea regulată a procesului verbal, și anume că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa și că cel sancționat nu a fost de față ori nu a putut să semneze procesul verbal. Instanța apreciază că sancțiunea lipsei semnăturii martorului este cea a unei nulități virtuale, nefiind expres prevăzută de lege, ca în cazul lipsei mențiunilor înscrise la art. 17 din OG 2/2001, singurele cazuri de nulitate expresă. Ca atare, fiind vorba despre o nulitate virtuală, vătămarea produsă petentei nu se prezumă, ci trebuie dovedită de aceasta. Totodată este necesar ca vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. Petenta nu contestat modul de întocmire a procesului verbal ci doar faptul că acesta a fost întocmit fără a purta semnătura unui martor.
Deși petenta invocă că nu a avut dreptul de a formula obiecțiuni, aceasta nu a indicat în concret ce obiecțiuni ar fi dorit să formuleze. Ca atare, instanța apreciază că nu există vătămare. Este excesivă și încalcă totodată principiul general al constatării și sancționării contravențiilor anularea procesului verbal încheiat în lipsa contravenientului pe considerentul că acesta nu a fost semnat de nici un martor atât timp cât însăși petenta recunoaște condițiile în care procesul verbal a fost încheiat. Chiar dacă procesul verbal contestat a fost întocmit la o dată ulterioară, după constatarea contravenției, la sediul agentului constatator, petentei nu i s-a produs nicio vătămare. Legea nu prevede obligativitatea agentului constatator de a întocmi procesul verbal pe loc, iar față de mențiunea înscrisă în procesul verbal potrivit căreia la fața locului nu se aflau alte persoane în afară de agenți constatatori, care să poată avea calitatea de martori, instanța apreciază că cerințele art. 19 sunt îndeplinite. Mai mult decât atât, procesul verbal de contravenție fiind un înscris autentic întocmit de un organ al statului, rezultă că mențiunile cuprinse în acesta privind constatări persoanele ale agentului constatator (referitoare la imposibilitatea identificării unei alte persoane care să poată avea calitatea de martor întrucât la fața locului erau doar agenți constatatori) nu poate fi combătută decât prin înscrierea în fals.
De asemenea, nici cea de-a doua condiție pentru anularea actului nu este îndeplinită – vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel. Eventualele obiecțiuni ale petentei puteau fi formulate și în fața instanței, față de natura contravenției reținute în sarcina sa, absența sau prezența unui martor neavând nicio influență pe tărâm probator. Oricum, chiar dacă ar fi fost prezent un martor la încheierea procesului verbal, acesta nu ar fi putut atesta nimic altceva decât lipsa contravenientului și motivul pentru care acesta lipsește.
De asemenea, este neîntemeiat motivul de nelegalitate privitor la încheierea actului constatator în lipsa reprezentantului contravenientei. Acesta a fost înștiințat cu privire de către agentul constatator însă la data fixată nu s-a prezentant reprezentantul legal al . ci reprezentantul . putea avea calitatea de reprezenant al societății petente în sensul legii, atât timp cât reprezentantul după cum indică însăși petenta în cererea de chemare în judecată) este S. Ilenuța.
Totodată, motivul de nelegalitate privitor la greșita încadrare a faptei reținute în sarcina petentei, în art. 260 al. 1 lit. e în loc de lit. f este neîntemeiat. Art. 260 al. 1 lit. f este aplicabil pentru persoana depistată prestând muncă și nu pentru cel pentru care se prestează muncă. Însăși petenta a depus la dosar procesul verbal prin care Mînzățianu I. C. a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 260 al. 1 lit. f, fiind sancționat contravențional. De asemenea, art. 260al. 1 lit. e nu se interpretează în sensul că se sancționează primirea la muncă a 2-5 persoane atât timp cât textul de lege este lipsit de echivoc și clar, stipulând că se sancționează primirea la muncă a până la 5 persoane, adică de la 1-5.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, petenta a contestat cele înscrise în procesul verbal. Astfel, susține petenta, ea nu a avut cunoștință despre activitatea prestată de Mânzățianu I. C. pentru societate. Acesta a condus mașina societății la solicitarea unui alt angajat, fără ca ea să își dea acordul și fără a fi înștiințată despre acest aspect.
Conform art. 1 din OG 2/2001, „Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție”. În ceea ce privește elementele constitutive ale unei contravenții acestea sunt, în esență, aceleași cu cele ale unei infracțiuni și anume obiect, subiect, latură subiectivă și latură obiectivă.
În ceea ce privește latura obiectivă, aceasta constă în acțiunea sau inacțiunea descrisă în norma de stabilire și sancționare a contravenției, urmarea pe care comportamentul ilicit o produce și în raportul de cauzalitate dintre aceste două elemente. Pentru a reține existența unei fapte contravenționale este așadar necesară existența unui comportament ilicit care să aparțină contravenientului. Dacă acțiunea/inacțiunea reținută în sarcina sa nu îi aparține, răspunderea contravențională este exclusă.
În cauza de față, deși în sarcina petentei a fost reținută comiterea contravenției prevăzute la art. 260 al. 1 lit. e din Codul muncii, care are ca element material al laturii obiective „primirea la muncă” a unei persoane fără a încheia contract individual de muncă, din analiza probatoriului administrat în cauză, rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei contravenții sub aspectul laturii obiective.
Din declarația martorului H. A., angajat al petentei la momentul constatării faptei, reiese că la inițiativa sa, ca urmare a faptului că a rămas fără permis și de teama de a nu fi dat afară, i-a solicitat ui Mânzățianu I. C., o cunoștință de-a sa, să conducă mașina aparținând petentei până la recuperarea permisului de conducere. Societatea petentă nu a avut cunoștință despre acest fapt al prepusului său, aspect care reiese din coroborarea declarației acestui martor cu cea a martorului Mânzățianu I.. Acesta a confirmat că H. A. a fost cel care ia cerut să îl ajute și nu a discutat cu reprezentanții petentei în vederea angajării. Mai mult decât atât, acesta a declarat chiar că nu a intenționat să se angajeze la societatea petentă, banii pentru ajutorul acordat urmând să îi primească de la H. A.. De asemenea, chiar agentul constatator, în cuprinsul procesului verbal atacat reține că Mânzățianu I. a fost găsit descărcând marfă din mașina petentei întrucât șoferul, H. A., care avea permisul suspendat, îi ceruse ajutorul. Din situația de fapt reținută de agentul constatator nu reiese că petenta a avut cunoștință despre faptul că o persoană presta activitate pentru ea fără a avea încheiat contract individual de muncă. De altfel, din cuprinsul fișei de identificare a lui Mânzățianu I. (care se coroborează cu declarația acestuia dată în fața instanței) reiese că acesta îl ajuta la descărcarea mărfii pe H. A., fără a avea reprezentarea că ar fi angajat sau că ar presta vreun alt tip de activitate pentru petentă.
Simplul fapt că Mânzățianu I. C. a fost găsit la punctul de lucru aparținând petentei, prestând o activitate în folosul acesteia, fără ca acest aspect să denote, din coroborarea cu alte mijloace de probă, că petenta a acceptat că îl primească pe martor la muncă fără a-i încheia contract individual de muncă, nu este suficient pentru a reține în sarcina petentei comiterea faptei contravenționale, instanța reținând lipsa unei acțiuni ilicite din partea petentei, care nu a „primit la muncă” în sensul normei reținute ca temei legal nicio persoană.
Instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumție relativă de legalitate și veridicitate, care prin ea însăși, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Salabiaku contra Franței, că prezumția de nevinovăție consacrată de art. 6 din Convenție, nu este una absolută, de vreme ce în fiecare sistem de drept, sunt operante prezumții de drept sau de fapt, Convenția neinterzicându-le, în principiu, atâta timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării. Prin urmare, având în vedere cauza menționată anterior, precum și cauza Janosevic împotriva Suediei, se apreciază că instanței de judecată îi revine sarcina de a verifica raportul rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit prin instituirea prezumției amintite și mijloacele utilizate pentru atingerea lui.
Prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, instanța a constatat că prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat a fost răsturnată, petenta reușind să facă proba contrară și anume că nu a primit nicio persoană la muncă fără a încheia contract individual de muncă. Ca atare, instanța va admite plângerea contravențională și va dispune exonerarea petentei de la suportarea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de_ de lei aplicată prin procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, acesta nu a făcut dovada efectuării unor atare cheltuieli. De asemenea, la momentul introducerii plângerii contravenționale, aceasta era scutită de la plata taxei de timbru.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel I. T. de M. V., criticând-o pentru netemeinicie, respectiv pentru reținerea unei stări de fapt greșite.
Astfel, în esență, apelantul a susținut faptul că, în mod greșit, instanța de fond a reținut faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 260al.1 lit.e) din Legea nr. 250/2002, lipsind vinovăția societății intimate.
A arătat apelanta faptul că vinovăția societății intimate rezultă din chiar cuprinsul fișei de identificare completate de numitul Manzatianu I. C., care a menționat ca este conducător auto la . si ca il „ajutam la marfa descărcare /A.",.Ori responsabilitatea pentru incalcarea dispozițiilor art.260 alin.l lit.e) din Legea nr.53/2003 aparține persoanei pentru care se efectua lucrarea si nu a celorlalți angajați, aceștia putând fi trași ulterior de petent la răspundere pentru incalcarea obligațiilor pe care le aveau in baza contractului incheiat.
A arătat apelantul că un alt aspect de luat in seama este acela ca, desi . a fost invitata prin instiintarea nr._ din 12.02.2013, reprezentantul legal al acestuia nu a dat curs acestei invitații, cu toate ca stia ca trebuie sa se prezinte . Numitul M. C. s-a prezentat la sediul ITM cu documentele pentru . nu si pentru ., iar in documentele oficiale apare ca fiind reprezentant legal S. Ilenuta.
De asemeni, a depus în copie un proces verbal de contravenție . nr._ din 04.10.2013, de unde reiese ca C M. L. SRL a incalcat si cu alta ocazie prevederile legislației in vigoare, iar in aprilie nu a fost doar un moment in care un angajat al sau apelează la serviciile altei persoanei.
In drept, a invocat prev. L.53/2003, L. 134/2010, OG nr.2/2001.
În apel s-au depus înscrisuri noi.
Intimata- petentă, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de ITM V. și menținerea sentinței civile nr. 2777 /2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad pe care o consideră temeinică și legală.
În motivarea aceasta a arătat că prin apelul formulat de către apelanta parata se contesta hotărârea instanței de fond prin aceea ca judecătorul care a soluționat cauza pe fond nu a avut in vedere faptul ca societatea ar fi răspunzătoare pentru fapta angajatului desi in mod obiectiv societatea nu avea posibilitatea reala sa controleze activitatea desfășurata de acest angajat. Parata omite a analiza imposibilitatea societății de a controla orice mișcare desfășurata de angajat de-a lungul tuturor traseelor efectuate in toata tara, acolo unde se desfășoară propriu-zis activitatea de transport. Obligatia societății este de a efectua instructajul aferent activității pe care o are de desfășurat angajatul neavind alta posibilitate decit de a miza pe buna credința a acestuia. Sancționarea angajatului intervine in momentul in care acesta nu respecta atribuțiile de serviciu, cea mai grava dintre abateri fiind sancționată cu concedierea.Pentru fapta sa, H. A. a fost sancționat cu concedierea, astfel incit nu cunoaște care este modalitatea in care parata intelege sa faca răspunzătoare societatea si care ar fi modul in care ar putea sa să intoarcă impotriva angajatului vinovat cu o acțiune in regres.
Astfel cum a arătat si in plingere, pentru a putea fi sancționată ar fi trebuit sa se faca dovada vinovăției societății fata de acțiunea celor doua persoane ori sa se faca dovada ca a tolerat tacit o astfel de acțiune. Acțiunea celor doua persoane a fost imposibil a fi cunoscuta de societate si aceasta imposibilitate este dovedita de declarațiile celor doua persoane audiate.H. A. a arătat ca s-a străduit din răsputeri sa ascundă acțiunea sa fata de societate avind in vedere ca acest lucru ar fi insemnat concedierea sa, ceea ce s-a si intimplat. Minzatianu I. a declarat, la rindul sau, ca conducerea societății nu avea de unde sa cunoască acțiunile lor si ca l-a ajutat pe H. A. in schimbul unor sume de bani nefiind niciodată interesat a se angaja la societate.Pe de alta parte nici conducerea societății nu ar fi fost interesată a-l angaja avind in vedere ca a lucrat la societate o perioada fiind concediat pentru neglijenta in exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Considera ca hotărârea instanței de fond este legala si temeinic justificata si motivată, iar judecătorul investit cu soluționarea cauzei a apreciat in mod obiectiv asupra lipsei de vinovăție a .. Consideră ca a administrat probe suficiente din care rezulta fara echivoc ca societatea are un număr considerabil de autoturisme si angajați in postul de șofer astfel incit nu este interesată in a incalca legea in aceasta modalitate. Desi parata invoca o antecedența a societății intimate este evident ca nu s-a dorit decit o inducere in eroare a instanței de judecata.Nu a mai fost niciodată sancționată pentru o fapta identica pentru simplul fapt ca nu a săvârșit vreodată o asemenea abatere. Procesul verbal anexat apelului reflecta o alta activitate nelegala desfășurata de un alt angajat care a fost sancționat de noi la acel moment cu concedierea sa
In atare situație este evident ca încearcă din răsputeri sa își desfășoare activitatea in conformitate cu legile in vigoare dar totodată nu poate fi uitat "factorul uman".Desi încearcă sa se asigure ca angajații săi isi desfășoară activitatea intocmai cu atribuțiile de serviciu, nu intotdeauna are de-a face cu oameni de buna credința.
Crede ca trebuie observam si ca, cu toate eforturile paratei apelante, procesul verbal anexat apelului a fost singura "găselnița" desi avem un volum mare de activitate si acest lucru denota inca o data ca depunem eforturi in sensul desfășurării unei activități in conformitate cu legile in vigoare.
In ceea ce privește prezenta lui M. C., administrator al . la sediul ITM la invitația d-lor inspectori, menționează ca marfa transportata de către . aparținea .. Sau, altfel spus, . prin adm. M. C. a inchiriat autoturismul apartinind . condus de H. A. pentru a transporta marfa in diverse locații apartinind .> In atare situație M. C. s-a văzut indreptatit a se prezenta la sediul ITM unde a comunicat dl. inspectori situația descrisa mai sus considerind ca problema il privește si pe dumnealui. In atare situație nu i se poate imputa ca a tratat cu superficialitate cele invocate de domnii inspectori si nici nu i s-a comunicat dlui M. C. ca prezenta sa nu scutește prezentarea conducerii . cele declarate de Moram C. au fost consemnate in procesul verbal, in mod logic s-a apreciat ca nu mai este necesara prezenta noastră.
F. de cele arătate, solicită respingerea apelului formulat si menținerea hotărârea instanței de fond intrucit aceasta reflecta intru totul situația reala si lipsa de vinovăție a societății.
In drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 471 (5) NCPC.
Tribunalul, analizând motivele de apel invocate de către I. T. de M. V., constată că apelul declarat în cauză este neîntemeiat, sentința recurată fiind atît legală, dar si temeinică.
Astfel, în mod corect, a reținut instanța de fond faptul că primirea la muncă, la data de 12.02.2013, a numitului Mânzîțianu I. C., cînd acesta a fost depistat de către inspectorii de muncă, descărcând împreună cu numitul H. A., salariat al ., din autoutilitara_, carne de pui în vederea comercializării în magazinul M. Com din Bârlad, . a condus această autoutilitară, nu a fost comisă cu vinovăție de către intimata ..
Prin procesul- verbal . nr._ întocmit de intimat la data de 30.04.2013, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.260 lit.e din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii constând în primirea la muncă a până la 5 persoane, fără încheierea unui contract individual de muncă. În cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că, la data de 12.02.2013, cu ocazia controlului efectuat de inspectori de muncă la punctul de lucru al .. Bârlad. În fața magazinului se afla o autoutilitară cu numărul_ aparținând . din care se descărca carne în vederea comercializării în magazin. . Marfa era descărcată de către H. A. și Mânzățianu I. C.. Completând fișa de identificare, Mânzățianu I.C. a consemnat că îl ajuta la descărcat marfa pe H. A., fără a preciza dacă avea încheiat contract de muncă.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 260 lit.e) din Legea nr. 53/2003 constituie contravenție primirea la muncă a unei persoane, fără a i se încheia în prealabil contract individual de muncă.
Totodată, conform prevederilor art. 1 din OG nr.2/2001 constituie contravenție doar fapta săvârșită cu vinovăție, adică fie cu intenție, fie din culpă.
În speță, din coroborarea declaratiilor martorilor H. A., angajat al petentei, și Mânzățianu I., reiese că la inițiativa sa, ca urmare a faptului că a rămas fără permis și de teama de a nu fi dat afară, i-a solicitat lui Mânzățianu I. C., o cunoștință de-a sa, să conducă mașina aparținând petentei până la recuperarea permisului de conducere. Acest lucru s-a întîmplat de aproximativ 2-3 ori.Societatea petentă nu a avut cunoștință despre acest fapt al prepusului său.De asemenea, chiar agentul constatator, în cuprinsul procesului verbal atacat reține că Mânzățianu I. a fost găsit descărcând marfă din mașina petentei întrucât șoferul, H. A., care avea permisul suspendat, îi ceruse ajutorul.
În atare condiții, întrucât din probele administrate în cauză rezultă faptul că reprezentanții legali ai petentei nu au cunoscut că numitul Mânzățianu I. a desfășurat la data de 12.02.2013, activități în folosul ., tribunalul reține faptul că, în mod corect, instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă, fără vinovăție, anulând procesul verbal contestat.
Susținerile apelantei potrivit cărora vinovăția intimatei ar rezulta din chiar cuprinsul fisei de identificare completate de Manzatianu I. C., care a menționat ca este conducător auto la . si ca il „ajutam la marfa descărcare /A., nu pot fi primite din declarațiile martorilor mai sus arătați rezultând indubitabil faptul că reprezentanții legali ai societății mai sus arătate nu conoșteau faptul că numitul Mânzățianu I. C. desfășura activitate în folosul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de I. T. de M. V., împotriva Sentinței civile nr. 2777 din 25.11.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 Mai 2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, L.-C. L. |
Red./Tehnored./B.L.M/16.06.2014
Ex. 4/.>
Judecător fond – C. D., Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 834/2014. Tribunalul... → |
|---|
