Plângere contravenţională. Decizia nr. 320/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 320/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 320/CA
Ședința publică de la 10 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător E.-G. A.
Grefier V.-M. I.
Pe rol pronunțarea cauzei Civil privind pe apelant B. C. R. SA și pe intimat A. NAȚIONALĂ P. PROTECȚIA C.-C. JUDEȚEAN V., intimat C. R. P. PROTECȚIA C. R. NORD EST IAȘI, având ca obiect - plângere contravențională P.V. . NR._ DIN 12.04.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțarea au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier arătându-se că: dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 07 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a da posibilitatea reclamantului, prin apărător să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea până astăzi 10 aprilie 2014, când;
Deliberând s-a dat soluția de mai jos;
TRIBUNALUL:
Prin sentința civilă nr. 1964/19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta B. C. R. SA București, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, CUI_, cu sediul în București, ..5, sector 3, împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției ._ nr.44-218 din 12.04.2013, încheiat de A. Națională pentru Protecția C. CRPC R. NE Iași, CJPC V..
A fost menținut procesul-verbal de contravenție sus enunțat, inclusiv menține amenda de 20.000 lei, aplicată petentei.
A fost obligată petenta să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 40 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de credit bancar nr. 168PF/14.02.2008, încheiat de B. C. R. cu T. P., în calitate de împrumutat și cu soția acestuia T. A., în calitate de coplătitor, B. C. R. a împrumutat lui T. P. suma de 23.000 lei, pentru nevoi personale, pentru o perioadă de 120 luni.
Contractul de credit bancar nr. 168PF/14.02.2008 și condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008 au fost semnate de reprezentantul Băncii Comerciale Române, de către T. P. și de către T. A..
Totodată, a fost întocmit certificatul de asigurare nr._/14.02.2008, încheiat între BCR Asigurări de Viață –Sucursala Bârlad, în calitate de beneficiar al asigurării, și T. A., în calitate de asigurat. Acest certificat de asigurare a fost semnat de către reprezentantul BCR Asigurări de Viață și de către T. A..
Conform pct. 6.1 din condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008, împrumutatul s-a obligat să încheie contractul de asigurare/polița de asigurare de viață/certificatul de asigurare/polița de accident pe toată durata de creditare, la o instituție sau societate de asigurări agreată de bancă.
Așa cum rezultă din cele de mai sus, această obligație de asigurare ce revenea împrumutatului (T. P.) nu a fost îndeplinită, din cauză că certificatul de asigurare a fost încheiat cu T. A. (coplătitor) și nu cu T. P. (împrumutat), așa cum s-a prevăzut în contractul de credit.
La data de 19.12.2012, T. P., persoana împrumutată, a decedat.
Prin notificări de plată emise la datele de 31.01.2013, de 3.03.2013, B. C. R. a comunicat către T. A. faptul că, la data de 31.01.2013, aceasta figura în evidențe cu o datorie de 839,02 lei ron, situație în care trebuia să achite ratele restante, de câte 439,44 lei, lunar, conform graficului de rambursare.
Prin cererea din data de 3.01.2013, transmisă prin e-mail, numita T. A. din Bârlad a solicitat Băncii Comerciale Române despăgubirea creanțelor ce decurg din contractul de credit nr. 168 PF/14.02.2008, credit asigurat la BCR Asigurări de Viață prin certificatul de asigurare nr._/14.02.2008, pentru motivul că titularul acestui credit, T. P., soțul ei (persoana mai tânără dintre cei doi contractanți ai creditului), a decedat la data de 19.12.2012. T. A. a solicitat ca întreaga corespondență să fie purtată cu ginerele ei, A. A. C., director la BCR Asigurări-Agenția Bârlad, a cărui adresă de e-mail și numere de telefon au fost indicate în cererea menționată. Cererea formulată de T. A. a fost înregistrată la B. C. R.- Sucursala Bârlad cu nr. 69/14.01.2013.
La cererea înregistrată cu nr. 69/14.01.2013, sus arătată, B. C. R. a răspuns numitei T. A. la data de 5.02.2013, răspuns în care s-a menționat că dosarul de daună constituit în urma decesului lui T. P. nu a putut fi soluționat pozitiv din cauză că certificatul de asigurare nr._/14.02.2008, a fost încheiat pe numele T. A. și nu pe numele soțului acesteia. Astfel, cererea numitei T. A. a fost apreciată ca neîntemeiată. În același răspuns, B.C.R. a mai menționat că, potrivit pct. 7.1.d) din condițiile generale de creditare, anexa la contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008, împrumutatul și, după caz, coplătitorii și/sau garanții se obligă să restituie băncii creditul utilizat și să achite dobânda și comisioanele aferente la termenele scadente prevăzute în graficul de rambursare.
Printr-un înscris intitulat „Reclamație”, datat 12.02.2013, T. A. a susținut că reprezentanții locali ai B.C.R. au comis o eroare la întocmirea certificatului de asigurare nr._/14.02.2008, deoarece acest certificat trebuia încheiat pe numele titularului, adică pe numele lui T. P.. T. A. a susținut că, până la data de 24.12.2012, când a solicitat originalul certificatului de asigurare de la B.C.R. - Sucursala Bârlad, în vederea întocmirii dosarului de daună, a știut că și ea și soțul ei aveau asigurare de viață gratuită la creditul contractat. T. A. a solicitat ca, pentru îndreptarea erorii comise, B.C.R. să procedeze la stingerea creanțelor ce decurg din contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008.
Totodată, T. A. a comunicat un înscris intitulat „reclamație” și către Comisariatul Județean pentru Protecția C. V.. În această reclamație, T. A. a arătat că la data de 14.02.2008 ea și soțul ei T. P. au încheiat cu B.C.R. contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008, contract la care B.C.R. oferea gratuit asigurare de viață. La semnarea actelor aferente contractului de credit, a procedat fiecare, separat și pe rând, la semnarea documentelor. După ce soțul ei a semnat documentele, a semnat și ea documentele, printre care și certificatul de asigurare gratuit întocmit pe numele ei. La acel moment, T. A. a considerat că și soțul ei a semnat aceleași documente ca și ea, inclusiv certificatul de asigurare gratuit pe numele lui. T. A. a susținut că, după semnarea documentelor, ea a primit doar un exemplar din contractul de credit și scadențarul ratelor, fără a intra în posesia certificatelor de asigurare gratuite. După decesul soțului ei, la data de 24.12.2012 T. A. la mers la B.C.R. -Sucursala Bârlad pentru a ridica din dosarul de credit originalul certificatului de asigurare al soțului ei, necesar pentru deschiderea dosarului de despăgubire la BCR Asigurări de Viață. În această împrejurare, i s-a adus la cunoștință că la dosar exista numai certificatul de asigurare gratuit nr._/14.02.2008, încheiat pe numele T. A. și că normele B.C.R. în vigoare la acea dată impuneau încheierea unei singure asigurări pe numele persoanei mai tinere, în cazul în care existau coplătitori. Însă T. P. (CNP-_) era mai tânăr decât T. A. (CNP-_). Reprezentanții locali ai B.C.R. Bârlad și-au recunoscut greșeala și au spus că vor emite o adresă către BCR Asigurări de Viață în care vor preciza că a fost o eroare de completare prin interpretarea greșită a vârstei și că certificatul de asigurare trebuia întocmit pe numele lui T. P.. Reprezentanții B.C.R. nu a procedat așa cum au promis și ulterior au emis somații de plată către T. A.. T. A. a mai susținut că, din creditul inițial de 23.000 lei, s-a plătit către B.C.R., până la decesul lui T. P., suma de aprox. 25.500 lei, fără întârziere la plată, iar după decesul lui T. P. ea nu mai are posibilitatea de a plăti rate de 440 lei, deoarece pensia ei este de aprox. 500 lei. T. A. a solicitat Comisariatului Județean pentru Protecția C. V. să facă demersuri către B.C.R. prin care să verifice cele reclamate, având în vedere normele și procedurile care au stat la baza completării certificatului de asigurare gratuit. Dacă reprezentanții B.C.R. au comis o greșeală în completarea certificatului de asigurare, T. A. a solicitat să se procedeze la stingerea creanțelor ce decurg din contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008.
La reclamația formulată de T. A. și înregistrată la Comisariatul Județean pentru Protecția C. V., B. C. R. a răspuns prin adresa nr. 867/22.02.2013, comunicată către Comisariatul Județean pentru Protecția C. V.. În adresa menționată, B. C. R. a arătat că T. A., în calitate de coplătitor, și T. P., în calitate de împrumutat, au încheiat cu B.C.R. - Sucursala Bârlad contractul de credit pentru nevoi personale nr. 168PF/14.02.2008, pentru suma de 23.000 lei ron. La data de 20.12.2012, T. P. a decedat, iar T. A. a depus dosar pentru solicitarea daunei de deces. BCR Asigurări de Viață nu a putut soluționa pozitiv dosarul de daună, având în vedere că evenimentul asigurat nu s-a produs, respectiv certificatul de asigurare nr._/14.02.2008, în baza căruia s-a constituit dosarul de daună, asigură riscul de deces al asiguratului T. A. și nu al lui T. P.. Certificatul de asigurare este un serviciu oferit gratuit de către bancă și, prin semnarea acestuia, T. A. a luat la cunoștință că este persoană asigurată, astfel că sesizarea formulată de T. A. este neîntemeiată. B. C. R. a anexat adresei menționate: contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008; certificatul de asigurat nr._/14.02.2008; răspunsul transmis către T. A. la data de 5.02.2013.
Prin alte două adrese, nr. 1947/9.04.2013 și nr. 2018/12.04.2013, comunicate către Comisariatul Județean pentru Protecția C. V., B. C. R. a arătat că, prin adresa nr. 867/22.02.2013, ea a răspuns deja la reclamația formulată de T. A.. Cu privire la reclamația postată pe site-ul B.C.R. de către T. A., B. C. R. a arătat că, în urma verificărilor efectuate, nu a fost găsită o astfel de reclamație care să fi fost făcută la data de 12.02.2013 ci, singura reclamație făcută de T. A. este cea din data de 14.01.2013, la care s-a formulat un răspuns. B. C. R. a apreciat că lipsa înregistrării ultimei reclamații făcute de T. A. se explică printr-un incident tehnic.
Printr-o altă adresă, emisă la 12.04.2013, B. C. R. a comunicat către T. A. faptul că ultima sesizare făcută de aceasta la B.C.R. a fost înregistrată cu nr._/12.04.2013 și că prin răspunsul din data de 5.02.2013 i-au fost furnizate acesteia lămuriri cu privire la aspectele sesizate.
Prin adresa nr. 554/12.03.2013, Comisariatul Județean pentru Protecția C. V. a răspuns către T. A. faptul că, la momentul semnării documentelor, ea a luat la cunoștință și a acceptat că este persoană asigurată, astfel că documentele semnate sunt valabile și în acest moment. Dacă a considerat că la momentul respectiv cineva a greșit la întocmirea certificatului de asigurare, ea se putea adresa cu o reclamație către bancă, împotriva persoanei respective imediat după semnarea documentelor. În prezent, Comisariatul Județean pentru Protecția C. V. nu are pârghiile necesare pentru a demonstra dacă a fost o greșeală sau a fost dorința numitei T. A. de a se întocmi certificatul de asigurare pe numele ei. Ca urmare, în adresa menționată s-a arătat că reclamația formulată de T. A. este „nesoluționabilă”.
Printr-o altă reclamație din data de 20.03.2013, adresată Comisariatului Județean pentru Protecția C. V., T. A. a reiterat cele reclamate anterior și a evidențiat faptul că ea nu a cunoscut că pe numele soțului ei nu s-a întocmit un certificat de asigurare, așa cum se întocmise pentru ea. Ca urmare, ea nu putea să facă la acel moment reclamație împotriva persoanei respective imediat după semnarea actelor de credit. Totodată, T. A. a solicitat ca B. C. R. să fie sancționată pentru că nu a răspuns la sesizarea pe care ea a formulat-o cu nr. de înregistrare ID IB2RO4 din 12.02.2013, făcută direct pe site-ul B.C.R., secțiunea sesizări.
La această ultimă reclamație formulată de T. A., Comisariatul Județean pentru Protecția C. V. a răspuns prin adresa nr. 798/15.04.2013, prin care a arătat că la aspectele referitoare la certificatul de asigurare gratuit nr._/14.02.2008 i s-a răspuns prin adresa nr. 554/12.03.2013. Urmare a cercetării aspectelor privind faptul că B.C.R. nu a răspuns la reclamația formulată direct pe site-ul băncii, cu nr. de înregistrare ID:IB2R04, aceste aspecte s-au confirmat.
Urmare a celor de mai sus, A. Națională pentru Protecția C. CRPC R. NE Iași, CJPC V. a întocmit procesul-verbal de constatarea contravenției ._ nr.44-218 din 12.04.2013, prin care B. C. R. SA București a fost sancționată cu amenda de 20.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010.
Prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că, faptele au fost săvârșite de către B. C. R. SA- Sucursala Bârlad la data de 15.03.2013 și au fost constatate la data de 8.04.2013.
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că, la data controlului efectuat conform H.G. nr. 700/2012 pentru cercetarea reclamației numitei T. A. (prin care revine la nemulțumirea referitoare la încheierea certificatului de asigurare nr._/14.02.2008 pe numele coplătitorului și nu al titularului de credit și în plus reclamă faptul că nu a primit răspuns la reclamația cu nr. 1 B 2 RO4/12.02.2013, formulată direct pe site-ul B.C.R.), s-a constatat că aspecte legate de asigurare au fost formulate în PVC 36/218/5.03.2013- B. C. R. SA nu a răspuns în termen de 30 de zile de la sesizarea numitei T. A., înregistrată cu nr. 1 B2RO4/12.02.2013. Faptul că nu s-a răspuns la această reclamație este confirmat de operatorul economic prin adresa nr. 1947/9.04.2013, transmisă la CJPC V.; în această adresă se precizează că nu s-a regăsit nicio reclamație înregistrată pe numele T. A. în data de 12.02.2013. Aceeași informație este reluată și în adresa nr. 2018/12.04.2013, transmisă către CJPC V.. Deoarece nu s-a transmis răspuns în termen de 30 de zile de la petiția (reclamația) cu nr. de înregistrare ID: 1 B 2RO4, au fost încălcate prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010, fapta constituie contravenție și se sancționează conform art. 86 (2) din O.U.G. nr. 50/2012, modificată.
În cauză sunt incidente prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, conform cărora „Creditorii au obligația de a primi și de a înregistra reclamațiile de la consumatori, de a lua toate măsurile necesare pentru a răspunde la aceste reclamații în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea acestora și de a depune diligențele necesare în vederea reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor”.
Potrivit art. 86 alin.2 din O.U.G. nr. 50/2010, încălcarea prevederilor art.42 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
Potrivit art. 87 din același act normativ, constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 86 se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția C., la sesizarea consumatorilor, a asociațiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor.
Rezultă că, potrivit art. 42 din O.U.G., constituie contravenție atât fapta creditorului de a nu primi și de a nu înregistra reclamațiile formulate de consumatori, de a nu lua toate măsurile necesare pentru a răspunde la aceste reclamații în termen de maximum 30 de zile de la înregistrării lor, cât și fapta creditorului de a nu depune diligențe pentru repararea prejudiciilor cauzate consumatorilor.
Din actele dosarului rezultă că, potrivit pct. 6.1 din condițiile generale de creditare – anexă la contractul de credit nr. 168PF/14.02.2008, obligația de a încheia contractul de asigurare revenea împrumutatului T. P..
Însă, în cauza de față a fost întocmit certificatul de asigurare nr._/14.02.2008, încheiat între BCR Asigurări de Viață, prin B.C.R. Agenția Bârlad, în calitate de beneficiar al asigurării, și T. A., în calitate de asigurat și nu cu împrumutatul T. P..
Acest neajuns a fost sesizat de către T. A., abia după decesul soțului ei, împrumutatul T. P. și, ca urmare, T. A. a adresat o reclamație către banca împrumutătoare, prin care a solicitat să se îndrepte eroarea comisă. La reclamația formulată de T. A., B. C. R. a formulat răspunsul din data de 5.02.2013, mai sus arătat, însă banca nu a depus diligențele necesare pentru îndreptarea erorii comise la încheierea certificatului de asigurare nr._/14.02.2008. Concret, eroarea constă în aceea că, la încheierea contractului de credit nr. 168PF/14.02.2008, funcționarii Băncii Comerciale Române nu au verificat dacă certificatul de asigurare nr._/14.02.2008 a fost încheiat pe numele împrumutatului.
Reținând că petenta B. C. R. s-a mulțumit doar în a formula un răspuns la reclamația numitei T. A., însă nu a depus și diligențele necesare reparării prejudiciului cauzat acesteia, în mod întemeiat s-a reținut în sarcina petentei contravenția prev. de art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010.
P. considerentele arătate, plângerea formulată de petenta B. C. R. SA București, împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției ._ nr.44-218 din 12.04.2013, încheiat de A. Națională pentru Protecția C. CRPC R. NE Iași, CJPC V., este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
În consecință, se va menține procesul-verbal de contravenție întocmit, inclusiv se va menține amenda de 20.000 lei, aplicată petentei.
Consecință a respingerii plângerii și potrivit art. 36 alin.2 din O.G. nr. 2/2001, în vigoare la data înregistrării plângerii la instanță, petenta va fi obligată să plătească statului cheltuielile judiciare avansate de către stat, în sumă de 40 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel B. C. R. SA, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut in considerente următoarele aspecte, care au determinat aceasta instanța sa aprecieze ca fiind nefondata plângerea Subscrisei. Astfel, instanța de fond retine ca potrivit art. 42 din OUG 50/2010, constituie contravenție atat fapta creditorului de a nu primi si de a nu inregistra reclamatiile formulate de consumatori, de a nu lua toate masurile necesare pentru a răspunde la aceste reclamații in termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea lor, cat si fapta creditorului de a nu depune diligente pentru repararea prejudiciilor cauzate consumatorilor.
De asemenea, s-a reținut ca „La reclamatia formulata de T. A., B. Comerciala R. a formulat răspunsul din data de 05.02.2013, mai sus arătat, insa banca nu a depus diligentele necesare pentru îndreptarea erorii comise la incheierea certificatului de asigurare nr._/14.02.2008. Concret, eroarea consta in aceea ca, la incheierea contractului de credit nr. 168PF/14.02.2008, funcționarii Băncii Comerciale Romane nu au verificat daca certificatul de asigurare nr._/14.02.2008 a fost incheiat pe numele imprumutatului."
In concluzie, instanța a reținut ca BCR s-a mulțumit doar in a formula un răspuns la reclamatia numitei T. A., insa nu a depus diligentele necesare reparării prejudiciului cauzat acesteia.
Asa cum a arătat in plângerea formulata, agentul constatator a reținut următoarea stare de fapt: -aspectele legate de asigurare au fost formulate in PVCC 36/218/05.03.2013: •BCR nu a răspuns in termen de 30 de zile la sesizarea dnei T. A. înregistrata in data de 12.02.2013 cu nr. IB2R04.
Având in vedere aceasta stare de fapt, agentul constatator a concluzionat ca fapta contravenționala săvârșita de B. este aceea ca nu s-a răspuns in termen de 30 de zile de ia înregistrarea la sediul băncii a reclamatiei dnei T., celalalt aspect legat de modul de încheiere a certificatului de asigurare nr._/14.02.2008 a fost soluționat prin PVCC 36/218/05.03.2013.
In consecința, pentru fapta contravenționala arătata, BCR a fost sancționată in temeiul art. 42 din OUG nr. 50/2010, cu amenda in suma de 20.000 lei.
Chiar si in întâmpinarea formulata de intimata la instanța de fond rezulta ca agentul constatator a făcut doar o simpla constatare a nerespectarii de către Subscrisa a dispozițiilor art. 42 din OUG 50/2010, având in vedere ca doamna T. A. a înregistrat reclamatia la banca la data de 12.02.2013, iar Petenta i-a răspuns in data de 09.04.2013, adică la mai mult de 30 de zile de la inregistrarea reclamatiei.
Prin urmare, fapta pentru care au fost sancționați a constat in faptul ca nu au răspuns petentei in termen de 30 de zile de la inregistrarea reclamatiei, si nicidecum pentru faptul ca nu au depus "diligentele necesare reparării prejudiciului cauzat acesteia" cum greșit retine instanța de fond in considerente, intrucat acest aspect a făcut obiectului altui control efectuat de agentul constatator si materializat in PVCC 36/218/05.03.2013.
In acest context, instanța de fond in mod nelegal si incorect a reținut faptul ca fiind întemeiata reținerea in sarcina băncii a contravenției prevăzuta de art. 42 din OUG nr. 50/2010 si sub aspectul ca Subscrisa nu a depus "diligentele necesare in vederea reparării eventualelor prejudicii cauzate consumatorilor", intrucat acest aspect nu a făcut obiectul cercetărilor efectuate de către agentul constatator materializate in PVCC ._/12.04.2013. Apreciem ca instanța de fond nu poate extinde fapta contravenționala a Subscrisei cu alte aspect legat de asigurare, întrucât însăși agentul constatator l-a menționat in procesul verbal contestat c-a fost avut in vedere in cuprinsul PVCC 36/218/05.03.2013 . Rezulta ca pentru aceasta fapta B. a fost cercetata, iar verificările si concluziile acestuia au fost cuprinse in PVCC 36/218/05.03.2013.
Cu privire la fapta reținuta, a arătat la instanța de fond ca dna T. A. a formulat o reclamatie la Sucursala Bârlad, fiind înregistrata sub nr. 69/14.01.2013. Prin aceasta reclamatie se solicita despăgubirea creditului din asigurarea incheiata de petenta cu BCR Asigurări de Viata -Certificatul de Asigurare nr._/14.02.2008.
Urmare acestei reclamații, a răspuns dnei T. in data de 05.02.2013, in sensul ca dosarul de dauna constituit in urma decesului dl T. P. nu a putut fi soluționat favorabil intrucat Certificatul de Asigurare nr._/14.02.2008 a fost încheiat pe numele doamnei T. si nu pe numele soțului.
Dupa primirea acestui răspuns, doamna T. a formula o noua reclamație la B., la data de 12.02.2013 si tot la aceeași data a formulat si o sesizare la ANPC -CJPV V..
F. de reclamatia formulata la ANPC, BCR a analizat inca o data solicitarea d-nei T. si a răspuns către intimata in data de 22.02.2013. Răspunsul băncii fiind identic cu cel primit de dna T. la data de 05.02.2013, intrucat solicitarea dnei T. A. a fost aceeași. Urmare răspunsului nostru ANPC CJPC V. a intocmit PV de constatare nr.36/218/05.03.2013 prin care B. nu a fost sancționată, apreciind ca reclamatia dnei T. este neîntemeiata.
Reclamatia depusa la data de 12.02.2013 nu a fost identificata de banca, datorita unui incident tehnic, dar cu toate acestea, BCR a formulat un răspuns la reclamatia formulata de d-na T. A. la data de 12.02.2013, răspunsul fiind cel transmis la ANPC CJPC V. la data de 22.02.2013.
n acest context, apreciază ca nu sunt incidente dispozițiile art. 42 din OUG nr.50/2010, întrucât a răspuns clientului la aceeași reclamatie de doua ori, odată la data de 05.02.2013-personal dnei T. A. si odată in data de 22.02.2013 cand s-a răspuns către ANPC CJPC V..
Or, art. 42 nu este prevăzut ca o dispoziție legala fata de care orice client sa poată formula o . | reclamații având același obiect, cu scopul obținerii unui alt răspuns decât cel trimis prima data. In cazul in care apar alte aspecte care nu au fost avute in vedere la soluționarea primei sesizări, se ; poate aprecia ca o noua cerere formulata de client in care sunt dezvoltate si elementele noi apărute poate fi considerata o noua reclamatie la care B. tebuie sa răspundă in maxim 30 de zile.
Insa, in speța noastră nu este cazul, intrucat BCR Asigurări de Viata a răspuns clar cu privire la dosarul de dauna întocmit in urma decesului dlui T. P., răspunsul acestora fiind nefavorabil tocmai pe motivul ca asiguraraea este făcuta pe numele d-nei T. A., iar evenimentul asigurat nu s-a produs.
In consecința, analizând faptele reținute de organul constatator prin prisma dispozițiilor art.42 din I OUG 50/2010 nu se poate concluziona ca banca a avut un comportament incorect fata de petent sau nu a soluționat in termenul legal sesizarea consumatorului.
2).ln subsidiar, sub aspectul sancțiunii aplicate băncii, a solicitat a se observa ca individualizarea sancțiunii s-a făcut fara respectarea dispozițiilor art. 21 al. 3 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare, conform cărora sancțiunea contravenționala stabilita trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social, tinandu-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenienului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal.
F. de circumstanțele concrete ale comiterii faptei, a solicitat a se face aplicarea dispozitiilor art. 7 alin. 2 din OG 2/2001, care arata ca sancțiunea AVERTISMENTULUI se aplica atunci cand fapta este de o gravitate redusa, precum si ale art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 care dispun ca sancțiunile stabilite trebuie sa fie proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
In acest sens, a solicitat a se observa ca BCR nu a ignorat nemulțumirea d-nei T. A., ci a încercat o informare corecta asupra problematicii apărute urmare respingerii dosarului de dauna de I către BCR Asigurări. Prin acțiunea sa banca nu a acționat voit in disprețul legii sau al clienților, ci trebuie reținut ca dna T. a fost prezenta la momentul semnării contractului de credit si a j certificatului de asigurare nr._/14.02.2008, iar nemulțumirile sale legate de aceste aspecte au fost soluționate de ANPC prin PVCC 36/218/05.03.2013, ca neîntemeiate. In circumstanțele concrete ale spetei astfel cum au fost prezentate mai sus, apreciem ca aplicarea unei sancțiuni a avertismentului este suficienta pentru corectarea conduitei băncii in viitor, mai ales ca neinregistrarea reclamatiei identificata de agentul contestator in PVCC contestat s-a datorat unei deficiente tehnice
F. de aceste aspecte a solicitat admiterea apelului, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale, anularea Procesului verbal de constatare a contravenției .._/12.04.2013 încheiat de CRPC NE Iași prin CJPC V., ca nelegal si netemeinic, si exonerarea bancii de plata amenzii contravenționale stabilita in sarcina acesteia.
Intimatul C. R. P. PROTECȚIA C. R. NORD EST IAȘI a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea Sentinței Civile nr. 1964 pronunțată de Judecătoria Bârlad în data de 19 septembrie 2013 în Dosarul nr._ .
În motivare acesta a arătat că în Sentința Civilă nr. 1964/19 septembrie 2013, instanța de fond a reținut, cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, denumit în continuare PVCC, că acesta respectă rigorile de formă impuse sub sancțiunea nulității absolute prin prevederile OG nr 2/2001 Cu privire la temeinicia PVCC, instanța de fond a constatat că acesta a fost corect întocmit, instituția intimată făcând dovada faptei reținute în sarcina petentei.
A arătat că petenta-apelantă nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în PVCC.
Consideră ca, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că petenta-apelantă nu a răspuns solicitării depuse de consumator în termenul legal de 30 de zile. astfel după cum este acesta prevăzut în art. 42 din OUG nr. 50/2010. Ca atare, în mod legal și justificat, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86 dinOUG nr. 50/2010, petenta-apelantă fiind sancționată cu amenda in cuantumul minim prevăzut de textul de lege sancționator.
Având în vedere aspectele învederate, apreciază că procesul verbal contestat este legal și temeinic în integralitatea sa, motiv pentru care solicită instanței să respingă apelul iar pe fond să mențină dispozițiile Procesului verbal contestat.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001, și OUG nr. 50/2010.
Analizând motivele de apel invocate prin prisma disp. Art. 476 – 479 C. Tribunalul constată că acestea sunt fondate din următoarele considerente:
Instanța de fond nu a reținut corect motivul pentru care apelanta a fost sancționată cu amendă contravențională de 20.000 lei potrivit O.U.G. nr. 50/2010 modificată, motivând că aceasta s-a făcut vinovată de nedepunerea diligențelor necesare reparării prejudiciului cauzat numitei T. A..
Așa cum este menționat la fila 7 dosar fond (fila 3 a procesului verbal de contravenție atacat) contravenția săvârșită de apelanta din cauza de față a constat în faptul că nu a răspuns în termen de 30 de zile petiției numitei T. A. așa cum prevăd disp. Art. 42 din O.U.G. nr. 50/2010.
Organul constatator s-a limitat strict la această prevedere a art. 42 din OUG nr. 50/2010 și nu la celelalte, respectiv nu a depus diligențe pentru repararea prejudiciilor cauzate consumatorilor (acest aspect a făcut obiectul altui proces verbal).
Motivând pe acest aspect, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Analizând procesul verbal de contravenție întocmit de organul constatator, pe baza probelor aflate la dosarul de fond, Tribunalul constată că într-adevăr apelanta nu a răspuns petiției numitei T. A. în temeiul legal de 30 de zile invocând două motive: incidente tehnice ivite la BCR care au dus la neînregistrarea reclamației (care nu sunt imputabile însă petiționarei) și faptul că anterior i se mai răspunsese petiționarei la o reclamație identică.
Aceste apărări nu pot fi primite de Tribunal din următoarele motive:
Incidentele tehnice ivite în funcționarea unei instituții nu sunt imputabile petiționarului, iar actul normativ care reglementează sancțiunea prev. de art. 42 din OUG nr. 50/2010 nu limitează numărul de reclamații pe care le poate formula petiționarul cu privire la o problemă pusă în discuție, chiar dacă petițiile sunt identice.
Obligația de a răspunde este clar menționată în art. 42.
De asemenea nu se prevede în nici o dispoziție a OUG nr. 50/2010 că termenul de 30 de zile este îndeplinit dacă răspunsul la petiție se comunică altui organ decât petiționarului, așa cum voalat se apără apelanta când susține că răspunsul la a doua petiție a fost comunicat ANPC CJPC V..
Reținând aspectele mai sus expuse Tribunalul, rejudecând fondul constată că procesul verbal de contravenție întocmit în cauză este legal, iar apelanta de față a săvârșit contravenția prevăzută de art. 42 din OUG nr. 50/2010 în sensul că nu a comunicat petiționarei T. A. răspunsul la petiția ei în cele 30 de zile prevăzute de actul normativ menționat.
Referitor însă la individualizarea sancțiunii aplicate de agentul constatator, Tribunalul apreciază că aceasta nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 cu modificările ulterioare.
Sancțiunea contravențională, potrivit acestor dispoziții, trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul verbal.
Având în vedere motivele invocate de petenta din dosarul de fond, respectiv apelanta în cauză, și anume că nerespectarea termenului de comunicare s-a făcut din cauza unor incidente tehnice și că a doua petiție era identică cu prima, Tribunalul apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001 referitoare la sancțiunea ce urmează a i se aplica apelantei și anume cea a „avertismentului”.
În consecință, în baza art. 480 C., instanța va admite apelul declarat de B. C. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1964 din 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va schimba în parte în sensul că va admite plângerea formulată de petenta B. C. R. SA împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.04.2013 de ANPC – CRPC R. NE Iași, CJPV Caslui, pe care îl va modifica în parte, și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 20.000 lei cu sancțiunea avertisment.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de B. C. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1964 din 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o schimbă în parte în sensul că,
Admite, în parte, plângerea formulată de petenta B. C. R. SA împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.04.2013 de ANPC – CRPC R. NE Iași, CJPV Caslui, pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 20.000 lei cu sancțiunea avertisment.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, V.-M. I. |
Red./Tehnored. A.E.G./12.05.2014
Ex. 4/.>
Judecător fond – T. I., Judecătoria Bârlad
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 840/2014. Tribunalul... → |
|---|
