Plângere contravenţională. Decizia nr. 541/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-04-2012 în dosarul nr. 541/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 541/R/2012
Ședința publică de la 30 Aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
. S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul . SRL. cu sediul ales în București sect.2, ., nr.8, . în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, ..19, jud.Iași împotriva sentinței civile nr.357 din 31.01.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare comunicată la data de 30.03.2012 și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art.256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.357 din 31.01.2012 a Judecătoriei V. s-a dispus respingerea plângerii formulate de reclamantul . SRL. București împotriva procesului verbal de contravenție nr._/24.05.2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA-D.R.D.P.Iași și în consecință s-a menținut ca legal și temeinic procesul verbal contestat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr._ din 24.05.2011 încheiat de Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România - Direcția R. de D. și P. Iași petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum 1250 lei, pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. Totodată a fost obligată la achitarea unui tarif de despăgubire de 96 de euro. S-a reținut în sarcina petentei că la data de 14.05.2011 petenta a circulat fără a avea rovinieta.
În drept, potrivit art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2005 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Conform art. 7 din OG nr. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare revine utilizatorilor români…
Potrivit art. 1 alin 6 din Ordinul 244/2008 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România prin utilizatori se înțeleg persoanele fizice sau juridice înscrise la rubrica "deținător" în certificatele de înmatriculare sau în cărțile de identitate ale vehiculelor înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români;
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului. Instanța nu a reținut critica petentei referitoare la neindicarea completa a locului constatării contravenției deoarece în cuprinsul procesului verbal este menționat cu exactitate locul faptei identificat prin categoria drumului și numărul kilometrului, respectiv DN 24 km. 105, care permite stabilirea instanței judecătorești competenta teritorial. Nu este întemeiată nici critica referitoare neprecizarea seriei autoturismului, intimata indicând numărul de înmatriculare_ suficienta pentru identificarea autovehicului cu exactitate, fiecare autoturism din România având un număr de înmatriculare unic. De asemenea, instanța a constatat că procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului contravenientei deoarece acesta nu se afla de fata la întocmirea procesului verbal. In aceste condiții, intimata nu avea posibilitatea de a preciza și datele de identificare a reprezentantului societății deoarece în certificatul de înmatriculare este indicat doar proprietara mașinii nu și reprezentantul legal. De față era doar șoferul autovehiculului care, însă, nu putea semna sau face obiecțiuni deoarece nu avea calitatea de reprezentant ci doar de angajat al petentei.
Referitor la criticile petentei privind încheierea procesului verbal în lipsa semnăturii unui martor asistent instanța a constatat că potrivit art. 19 alin 1 din OG nr. 2/2001- „în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor”). Chiar dacă procesul verbal nu este semnat de un martor asistent agentul constatator al intimatei a precizat în cuprinsul procesului verbal motivul lipsei unui martor potrivit art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, respectiv că procesul verbal a fost încheiat la sediul agentului constatator. Instanța reține că nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent este un motiv de nulitate relativă. În aceste condiții, petenta trebuia să facă dovada producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Instanța a constatat că petenta nu face dovada producerii vreunei vătămări.
Instanța a mai reținut că agentul constatator a dat faptei o încadrare juridică corectă și a aplicat sancțiunea în limitele cuantumului prevăzut de lege. Având în vedere că autoturismul_ este o autoutilitară destinată transportului de mărfuri care, deci, utilizează într-un grad mai mare față de alte autoturisme rețeaua de drumuri administrată de Compania Națională de Autostrăzi si D. Naționale din România, în mod corect agentul constatator a aplicat sancțiunea în limita maximă. Mai mult, nu este lipsit de importanță faptul că petenta are posibilitatea de a achita in termen de 48 de ore jumătate din limita minimă a amenzii, adică 356 lei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită în condițiile descrise în procesul verbal. Faptul ca petenta a înstrăinat autovehiculul altei persoane nu înlătură răspunderea contravențională a acesteia, deoarece avea atât obligația de a opera radierea autovehiculului de pe numele său odată cu transmiterea proprietății autovehiculului cât și înscrierea în certificatul de înmatriculare a noului utilizator, potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002. Deci, petenta era obligată nu numai de a asigura radierea autovehiculul din evidențele financiare cât și din certificatul de înregistrare al autovehiculului. Așadar, nefiind operată tranzacția de vânzare-cumpărare a autovehiculului și în certificatul de înmatriculare a autoturismului, in mod corect intimata a sancționat petenta. Intimata nu avea posibilitatea de a cunoaște tranzacția din 22.10.2010. Petenta nu poate invoca în sprijinul ei propria culpă.
Pentru aceste considerente instanța a respins plângerea contraventionala.
Nefiind întrunite condițiile art. 274 C. pr. Civ. instanța a respins și cererea petetei de obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs . SRL.București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurentul că vehiculul controlat nu le mai aparținea la momentul controlului efectuat, el fiind vândut anterior unei alte persoane care este responsabilă cu achitarea rovinietei pentru acesta, nu s-au luat în considerare actele depuse ca probă.
Se solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, datorită pericolului social redus al faptei comise.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă ,tribunalul constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond, în mod corect, a apreciat faptul că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit și că nu sunt cauze de nulitate a acestuia prev. de art. 15-19 din OG.2/2001.
In mod corect, s-a reținut că recurenta avea obligația de a depune diligențele pentru transcrierea în certificatul de înmatriculare al autovehiculului ,noul proprietar al acestuia după vânzarea sa.
Această situație rezultă din dispozițiile art.7 al.1 din OG.15/2002, precum și din analiza definiției date de legiuitor a utilizatorului autovehiculului în art. 1 lit.b din OG.15/2002.
Organul constatator nu a avut la cunoștință după verificarea certificatului de înmatriculare al autovehiculului controlat că acesta nu mai este proprietatea recurentei, ci are un alt proprietar, întrucât, pe certificatul său de înmatriculare, era înscrisă denumirea societății recurente.
Este perfect adevărat, că recurenta, a depus diligențe privind vânzarea autovehiculului, în mod legal către P. V., el fiind radiat din evidențele fiscale ale C.L.Sector 2 București – Direcția Venituri Buget Local, la data de 25.10.2010, și totodată a vândut acest autovehicul pe bază de factură la data de 22.10.2010.
Deși art.11 al.4 din O.U.G.195/2002, impun noului proprietar efectuarea de diligențe la autoritățile competente privind transmiterea dreptului de proprietate al autovehiculului, totuși acesta, nu a efectuat această mențiune în certificatul de înmatriculare al autovehiculului cumpărat de la recurentă.
Recurenta, avea obligația, ca după vânzarea autovehiculului, pe lângă activitățile efectuate, să se adreseze Direcției Regim Permise de Conducere și Inmatriculări Vehicule, ca pe baza facturii de vânzare-cumpărare și a radierii autovehiculului din evidențele fiscale de la C.L.Sector 2 București, să își radieze autovehiculul de pe numele său, fiind făcută această mențiune și în certificatul de înmatriculare, cât și în Cartea de Identitate a autovehiculului.
Dispozițiile art. 24 al.2 din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării autovehiculelor instituie obligația proprietarilor autovehiculelor înmatriculate să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii autovehiculului în proprietatea altei persoane.
Astfel, în certificatul de înmatriculare al autovehiculului nu s-a trecut, așa cum era normal, numele cumpărătorului acestuia, rămânând, în mod inexact numele vânzătorului.
Nimeni nu se poate prevala de necunoașterea, sau cunoașterea greșită a legii sau de propria culpă, pentru a justifica obținerea unei situații juridice mai favorabile.
Sub aspectul individualizării de către agentul constatator a sancțiunii aplicate, recurentei, aceasta, este la limita inferioară, ținându-se cont, în acest sens de circumstanțele comiterii acestei contravenții, neimpunându-se însă înlocuirea acesteia cu avertismentul, întrucât, fapta are un pericol social ridicat, prin utilizarea fără plată a drumurilor naționale privând astfel statul de un venit atât de necesar, întreținerii acestora.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod proc.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de . SRL. București împotriva sentinței civile nr.357 din 31.01.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2012.
Președinte, A. C. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red.O.R.N.
2ex./9.05.2012
J..fond:C. O.
Tehdact.P.F.
F.P. 04 Mai 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 751/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 737/2012. Tribunalul... → |
|---|
