Plângere contravenţională. Decizia nr. 751/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 751/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-06-2012 în dosarul nr. 751/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 751/R/2012
Ședința publică de la 18 Iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil privind pe recurentul S.C. F. SA B. - P. A. J. - E. SPRL SUCEAVA cu sediul în Suceava, ., nr.51, ..A, . în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE M. - C. V. cu sediul în V., ., jud.V. împotriva sentinței civile nr.111 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 18.06.2012.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
P. sentința civilă nr.111 din 17.01.2012 Judecătoria Bârlad a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta . prin administrator judiciar E. SPRL Suceava împotriva procesului verbal de contravenții . nr._ din data de 29.09.2011 în contradictoriu cu intimata G. Națională de M. –C. V..
A redus cuantumul amenzii contravenționale aplicată prin procesul verbal de contravenții de la suma de 20.000 lei la suma de 10.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
P. procesul-verbal . nr._ din data de 29.09.2011 (f. 3) s-a reținut că petenta S.C. F. SA nu a identificat și înregistrat deșeurile periculoase produse, nu există o evidență strictă a acestora. S-a constatat existența unor categorii de deșeuri periculoase depozitate necorespunzător fără o evidență strictă a producerii, depozitării și eliminării lor.
Fapta a fost încadrată juridic ca reprezentând contravenția prevăzută de art. 18 indice 1 alin. 2 din O.U.G. 78/2000 și s-a dispus aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei, potrivit aceluiași act normativ.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța a constatat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Orice alte lipsuri din procesul - verbal sunt sancționate cu nulitatea relativă, ceea ce presupune ca persoana care invocă nulitatea să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare, iar instanța să constate în raport de materialul probator administrat, că vătămarea nu poate fi acoperită decât prin anularea procesului-verbal.
În speță, nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit vreo vătămare care să nu fi putut fi acoperită în procedura în fața instanței de judecată prin administrare de probe. Așadar, motivele invocate de petentă cu privire la procesul verbal, respectiv neconsemnarea obiecțiunilor, faptul că procesul verbal nu este semnat de un martor, împrejurarea că reprezentantul societății nu a semnat procesul verbal nu sunt de natură să atragă nulitatea procesului verbal.
II. Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, agentul constatator a încadrat în mod corespunzător fapta reținută în sarcina petentei.
Potrivit art. 18 indice 1 alin. 2 din O.U. G. 78/2000 ( în vigoare la acea dată), deșeurile periculoase se identifică și se înregistrează la fiecare loc de producere, de descărcare sau de depozitare. Nerespectarea acestei obligații, respective lipsa unei evidențe stricte a producerii, transportului, valorificării și eliminării deșeurilor constituie contravenție, potrivit art. 51 alin. 1 pct. a lit. d din același act normativ.
Instanța a reținut că petenta nu contestă fapta, nu aduce critici cu privire la netemeinicia procesului verbal, ci invocă faptul că se află în procedură de insolvență, ceea ce ar determina suspendarea sancțiunii contravenționale, întrucât nu poate fi executată silit.
Instanța a apreciat că motivele invocate de către petentă nu sunt de natură să înlăture răspunderea contravențională și nu pot face obiectul plângerii contravenționale, acțiune în care se verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și nu executarea sancțiunii.
Art. 36 din Legea 85/2006 se referă la acțiuni judiciare extrajudiciare sau măsuri de executare silită pentru realizarea creanțelor, ipoteze care exced plângerii contravenționale.
În aceste condiții, față de faptul că fapta reținută nu este contestată, având în vedere prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenții, prezumție care nu a fost răsturnată prin administrare de probe, instanța a confirmat temeinicia procesului-verbal.
III.Cu privire la sancțiune, instanța a avut în vedere dispozițiile art.21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
P. procesul-verbal de contravenții, agentul constatator a aplicat o amendă în cuantum legal, la limita maximă prevăzută de lege pentru contravenția reținută în sarcina petentei.
Cu privire însă la proporționalitatea sancțiunii, reținând circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, circumstanțele personale ale petentei, s-a apreciat că aplicarea unei sancțiuni contravenționale la limita maximă permisă de lege nu se justifică în cauză.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, petenta după primul control desfășurat la data de 15.09.2011 a remediat parte din nereguli, așa cum recunoaște și intimata prin întâmpinare, aspect care relevă buna credință a petentei.
Totodată, nu rezultă că petenta a mai fost sancționată contravențional pentru fapte asemănătoare, iar în cursul procesului a dat dovadă de bună credință, recunoscând fapta. S-a mai avut în vedere faptul că, petenta se află sub incidența Legii 85/2006 în stare de insolvență - faza de organizare, are probleme economice astfel că, o sancțiune contravențională orientată spre maximul special, în condițiile în care limitele de sancționare sunt ridicate, ar aprofunda destabilizarea activității acesteia.
Însă, instanța a apreciat că, nu se impune înlocuirea sancțiunii cu avertisment, în raport de faptul că, prin emiterea autorizației de mediu petenta a cunoscut obligațiile ce-i revin în domeniul protecției mediului. De asemenea, fapta este gravă prin modul de săvârșire, depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor periculoase, lipsa unei evidențe stricte sunt de natură să pună în pericol mediul înconjurător.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.G. 78/2000 au drept scop asigurarea unui nivel corespunzător de protecție a mediului și a sănătății populației, pe baza principiilor și elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societății.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a dispus reducerea amenzii aplicate petentei de la suma de 20.000 lei la suma de 10.000 lei.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs petenta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că în mod greșit prima instanță a admis în parte plângerea și nu în totalitate, în condițiile în care a argumentat că se află sub incidența Legii 85/2006 – stare de insolvență – faza de reorganizare, că în atare condiții toate acțiunile judiciare se suspendă, că nu va putea fi executată silit, că abia încearcă să se salveze de la insolvență prin reorganizare.
Mai susține recurenta că instanța de fond a greșit când nu i-a reindividualizat sancțiunea aplicată, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment” în condițiile în care ea a remediat o parte din neregulile constatate de intimata.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție, aspecte pe care nici petentă nu le neagă, ci aceasta invocă faptul că se află în procedura de insolvență, ceea ce ar determina suspendarea sancțiunii contravenționale, întrucât nu va putea fi executată silit.
In mod corect a reținut prima instanță că motivele invocate de petentă nu sunt de natură să înlăture răspunderea contravențională și nu pot fi analizate în cadrul acestei plângeri, pentru că exced acestui cadru procesual.
De asemenea, instanța de fond, a procedat just atunci când a avut în vedere disp. art.21 alin.3 din O.G.2/2001 și a reindividualizat sancțiunea amenzii, reducându-i cuantumul de la suma de 20.000 lei la suma de 10.000 lei, reținând în favoarea petentei circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale petentei respectiv: recunoașterea faptei, starea de insolvență, lipsa antecedentelor contravenționale, remedierea în parte a neregulilor constatate de agentul constatator, probleme economice pe care le are petenta, astfel că o sancțiune a amenzii prea mari ar destabiliza activitatea acesteia.
Pericolul social al faptei fiind sporit nu va putea dispune aplicarea unei sancțiuni cu avertisment.
Față de cele arătate, de dispozițiile art.312 al.1 Cod proc.civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele prev. de art.304 Cod proc.civilă, sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de . prin admin. judiciar „E.” SPRL.Suceava împotriva sentinței civile nr. 111 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2012.
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./18.06.2012
J..fond:B. G.
Tehdact.P.F.
F.P. 18 Iunie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 28/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 541/2012. Tribunalul... → |
|---|
