Plângere contravenţională. Decizia nr. 596/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 596/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 14-05-2012 în dosarul nr. 596/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 596/R/2012
Ședința publică de la 14 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător E. S.
Judecător G. F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul T. D. domiciliat în T., ..2, ..2, . în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. D. ȘI P. IAȘI cu sediul în Iași, ..19, jud.Iași împotriva sentinței civile nr.178 din 20.01.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la al II-lea termen de judecată și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.178 din 20.01.2012 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petentul T. D. domiciliat în T., .. 2, ., ., împotriva procesului-verbal nr._/19.03.2011 încheiat de CNADNR – DRDP Iași.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal nr._ întocmit de intimata CNADNR – DRDP Iași la data de 19.03.2011, T. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 8/1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că la data de 15.03.2011, vehiculul_ a circulat fără rovinietă.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Instanța, a apreciat ca nefondată nulitatea actului sancționator justificată de petent prin eroarea asupra numelui înscris în procesul-verbal și astfel asupra calității contravenientului, din următoarele considerente:
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt STRICT determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Potrivit art. 105 alin. 2 din Cod procedură civilă nulitatea intervine dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- existența unui act de procedură întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent;
- actul de procedură să fi produs părții o vătămare ;
- vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare ce nu a fost probată.
Dealtfel, eroarea materială asupra numelui nu este echivalentă cu lipsa sa, în condițiile în care contravenientul a fost identificat și prin codul numeric personal înscris în actul sancționator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petent, procesul-verbal a fost menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs, petentul T. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivarea că din procesul verbal de contravenție lipsește semnătura olografă a agentului constatator, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata C.N.A.D.N.R. SA.- Direcția R. D. și P. Iași a solicitat respingerea recursului petentului, întrucât singurul motiv de recurs invocat de acesta este neîntemeiat, deoarece procesul verbal cuprinde atât semnătura cât și ștampila agentului constatator, sens în care a depus la dosar un exemplar de pe procesul verbal contestat.
In recurs, intimata a depus 1 exemplar al procesului verbal de contravenție nr._/19.03.2011.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă ,tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Din actele dosarului rezultă fără dubiu că procesul verbal de contravenție contestat a fost semnat și ștampilat de către agentul constatator, astfel că acest motiv de recurs este nefondat.
Neexistând alte motive de recurs de ordine publică ,în raport de dispozițiile art. 312 alin.1 Cod proc.civilă, instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul-petent T. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de petentul T. D. împotriva sentinței civile nr.178 din 20.01.2012 pronunțată de Judecătoria V. ,pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2012.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, E. S. | Judecător, G. F. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./22.05.2012
J..fond:G. M.
Tehdact.P.F.
F.P. 17 Mai 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 600/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1036/2012. Tribunalul... → |
|---|
