Partaj judiciar. Decizia nr. 66/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-05-2012 în dosarul nr. 66/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 66/A/2012
Ședința publică de la 15 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Grefier A. C.
-----------
Pe rol se află spre soluționare cererea de apel declarată de apelantul – pârât N. L. C., domiciliat în com. Băcani, . în contradictoriu cu intimata – reclamantă N. D. L., domiciliată în Bârlad, .. 5, ., ., și intimații –pârâți N. F., domiciliată în com. Băcani, . și B. R. DE D. - AGENȚIA S. B. Bârlad, împotriva încheierii din data de 15.02.2012 a Judecătoriei Bârlad, având ca obiect - partaj judiciar .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul –pârât N. L. personal, lipsă fiind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la al doilea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă; la data de 15 mai 2012, prin intermediul fax-ului instanței s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata – reclamantă N. D. – L., în duplicat pentru comunicare .
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care în temeiul art. 96 Cod pr. civilă instanța procedează la înmânarea unui exemplar de pe întâmpinarea depusă de către intimată.
Instanța, analizând actele de dosar apreciază că sunt necesare verificări în aplicația Ecris cu privire la stadiul dosarului civil nr._, aflat în calea de atac la Tribunalul V., motiv pentru care dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de apeluri.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul –pârât N. L. personal, lipsă fiind celelalte părți litigante.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul cu privire la cererea de apel formulată.
Apelantul –pârât N. L., având cuvântul arată că a criticat încheierea de respingere a cererii de îndreptare eroare materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 3446/14-12-2011 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Bârlad, întrucât instanța a reținut o cotă de contribuție egală la bunurile care au fost supuse partajului, drept pentru care reclamanta trebuia obligată la plata a ½ din cheltuielile reținute, în cuantum de 4700 lei, situație în care aceasta trebuia să achite suma de 2350 lei, față de 1183 lei, cât a fost obligată, apreciind că este vorba despre o greșeală matematică .
Pentru aceste considerente se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat .
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
deliberând asupra apelului declarat constată următoarele
Prin încheierea de ședință din data de 15-02-2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul civil nr._ a fost respinsă cererea formulată de N. L. C. prin care solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 3446/14.12.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bârlad, cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunțat această soluție s-a reținut de către instanța de fond că: prin adresa emisă la data de 31.01.2012, dosarul nr._ al Judecătoriei Bârlad a fost înaintat la Tribunalul V., ca urmare a apelului declarat de N. D. L. iar având în vedere că sentința civilă nr. 3446/14.12.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bârlad, urmează să fie supusă controlului judiciar în calea de atac, a fost respinsă cererea pentru îndreptarea erorii materiale formulată de N. L. C..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel N. L. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente: în mod greși a respins prima instanță cererea de îndreptare a erorii materiale reținând că sentința civila nr.3446/2011 a Judecătoriei Bârlad este în calea de atac a apelului și va fi analizată de instanța de control judiciar, în condițiile în care cererea sa nu face si obiectul unui motiv de apel sau recurs.
Instanța de control nu va analiza o astfel de cerere daca nu este investita cu un astfel motiv de recurs sau apel iar pentru un astfel de aspect calea pe care trebuie sa o urmeze conform legii este cea prevăzuta de dispozițiile art.281 c.pr.civ.
Faptul ca dosarul este înaintat la Tribunalul V. nu este de natura sa duca la imposibilitatea soluționării cererii sale.
Intimata N. D. L. a depus la dosar întâmpinare prin care se arată că soluția de respingere a cererii de îndreptare eroare materială este corectă în condițiile în care instanța de fond a admis cererea reconvențională a apelantului în parte, instanța obligând la plata cheltuielilor de judecată în limita admiterii cererii sale.
Se apreciază că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de pr. civilă cu privire la îndreptarea erorii materiale.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe și motivele de apel, tribunalul va reține că apelul nu este întemeiat, față de următoarele considerente.
Prin sentința civilă nr. 3446/14.12.2011 a Judecătoriei Bârlad instanța, în baza art.246 alin.1 Cod proc.civilă, a luat act de renunțarea reclamantei N. D. L. la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul, apartament situat în Bârlad, ..5, ..4, jud.V., acțiune formulată în contradictoriu cu pîrîții N. L. C. și N. F..
A respins celelalte capete de cerere formulate de reclamanta N. D. L., respectiv cel formulat în contradictoriu cu pîrîtul N. L. C. privind partajarea în cote de ½ pentru fiecare a ratelor de rambursat rămase de achitat din contractul de creditare nr.6 din 1 iunie 2007 făcut la BRD Groupe Societe Generale Agenția S. B. Bârlad ce a fost citată în cauză, cel privind obligarea aceluiași pîrît să-i plătească cota de ½ din ratele achitate de ea pentru apartament la BRD, cel privind obligarea pârâtului N. L. C. să-i achite contravaloarea ratelor achitate de ea la împrumutul ce constituie obiectul contractului de credit acordat pârâtului N. L. C., dar și cel privind stabilirea dreptului de creanță.
A respinge cererea reconvențională stabilire drept de creanță și drept de retenție formulată de pârâta-reclamantă N. F. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă N. D. L..
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant N. L. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă N. D. L..
A stabilit că în perioada conviețuirii, părțile au dobândit în proprietate prin contribuție egală următoarele bunuri mobile: un aragaz cu 4 ochiuri și cuptor-591 lei, o combină frigorifică tip Arctic – 802 lei, o hotă cu 2 motoare – 269 lei, un filtru pentru apă – 2499 lei, un cuptor cu microunde – 215 lei, un radiocasetofon – 36 lei, o garnitură mobilă bucătărie – 900 lei, o mașină de spălat tip Indesit – 670 lei, un TV color Panasonic – 523 lei, un calculator cu imprimantă – 1107, o garnitură mobilă tineret – 1578 lei, o bibliotecă – 1666 lei, o garnitură hol – 1365 lei, un covor plușat -436 lei, jaluzele verticale – 266 lei, lustră și trei aplice – 44 lei, set oale – 1935 lei, farfurii – 34 lei, tacîmuri – 65 lei, un autoturism Ford Mondeo –_ lei, în total bunuri evaluate la suma de_ lei.
A stabilit că reclamantei-pârâte N. D. L. și pârâtului-reclamant N. L. C. li se cuvin cote valorice de câte_,5 lei.
A dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile dobândite în sensul că a atribuit pârâtului-reclamant N.-L. C. autoturismul Ford Mondeo în valoare de_ lei și reclamantei-pârâte N. D. L. restul bunurilor mobile în valoare de_ lei.
A fost obligată reclamanta-pârâtă N. D. L. să plătească pârâtului-reclamant N. L. C. suma de 2250,5 lei cu titlu de sultă în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
A fost obligată reclamanta-pârâtă N. D. L. să plătească pârâtului-reclamant N. L. C. suma de 1183 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cheltuielile în sumă de 2141,79 lei pentru care reclamanta N. D. L. a beneficiat de ajutor public judiciar au rămas în sarcina statului și a fost obligată reclamanta N. D. L. să plătească statului suma de 2141,79 lei reprezentând diferența de taxă de timbru.
Cu privire la suportarea de către părți a cheltuielilor de judecată, s-a reținut în considerentele sentinței primei instanțe că reclamanta N. D. L. a beneficiat de reducerea în proporție de 50% a diferenței de taxă de timbru judiciar în sumă de 4283,58 lei datorată la data de 25 mai 2011, rămânând să achite suma de 2141,79 lei, obligație pe care nu a îndeplinit-o.
Întrucât reclamanta nu a achitat această diferență de taxă de timbru, iar acțiunea acesteia a fost respinsă în întregime deoarece nu exista posibilitatea soluționării numai a unor capete de cerere și anularea altora ca netimbrate, între capetele de cerere formulate existând interdependență ,în temeiul disp.art.18 din OUG nr.51/2008, cheltuielile judiciare avansate de stat pentru care ea a beneficiat de ajutor public judiciar vor rămâne în sarcina statului, ea urmând să fie obligată la plata diferenței către stat, așa cum s-a stabilit prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 25 mai 2011, pentru diferența pentru care nu a beneficiat de ajutor public judiciar.
Ca o consecință a admiterii în parte a cererii reconvenționale formulată de pârâtul reclamant N. L. C. și a faptului că s-a dispus ieșirea din indiviziune în cote egale, reclamanta N. D. L. a fost obligată la cheltuielile de judecată către acest pârât reclamant, ținând cont că se impun a fi suportate în cote egale, ea contribuind numai cu plata indemnizației de expertiză către expertul G. P., respectiv suma de 500 lei și pentru expertul auto M. S., cu suma de 300 lei.
Taxa de timbru stabilită de instanță este datorată în întregime de reclamantă, întrucât chiar dacă s-au micșorat pretențiile prin renunțarea la judecată, taxa de timbru este cea datorată la data introducerii acțiunii, potrivit disp.art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamanta N. D. L., dosarul fiind înaintat Tribunalului V. pentru soluționare.
Însă, contrar celor reținute de către prima instanță, înaintarea dosarului în calea de atac nu exclude posibilitatea formulării unei cereri în temeiul dispozițiilor art. 281 C.pr.civ. cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 281 ind. 2a C.pr.civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – art. 281 ind. 2 C.pr.civ.
În prezenta cauză însă, cererea apelantului trebuia respinsă pentru următoarele considerente.
Astfel, prin cererea de îndreptare a erorii materiale soluționată prin încheierea din data de 15.02.2012, apelantul a arătat că solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței cu privire la cheltuielile de judecată, arătând că a făcut cheltuieli în cuantum total de 4700 lei (1600 lei taxă de timbru, 1100 lei onorarii expertize și 2000 lei onorariu avocat), astfel încât, față de cota egală de contribuție reținută de prima instanță, reclamanta N. D. L. trebuia să fie obligată la achitarea sumei de 2350 lei, nu 1183 lei, cum a dispus prima instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 281 C.pr.civ. erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
În consecință, noțiunea de eroare materială are, în sensul art. 281 C.pr.civ., înțelesul de eroare materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii astfel încât, pe calea prevăzută de acest text de lege nu pot fi îndreptate pretinse greșeli de judecată care privesc fondul pricinii.
Ori, apelantul nu invocă o asemenea eroare materială sau greșeală de calcul, ci practic critică sentința civilă nr. 3446/14.12.2011 a Judecătoriei Bârlad sub aspectul greșitei stabiliri a sumei la plata căreia a fost obligată intimata, față de cheltuielile pretins reale pe care le-a efectuat în proces.
Analiza unei asemenea cereri de îndreptare a erorii materiale ar presupune practic analizarea cererii accesorii privind acordarea de cheltuieli de judecată prin prisma dovezilor depuse la dosar pentru dovedirea acestora și a dispozițiilor art. 274 – art. 276 C.pr.civ., ceea ce nu este posibil în cadrul procedurii reglementate de art. 281 C.pr.civ.
Așadar, erorile materiale invocate sunt de fapt pretinse greșeli de judecată, care ar putea fi îndreptate eventual prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Față de aceste considerente, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 281 C.pr.civ., tribunalul va aprecia că soluția de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale formulate de apelant este corectă.
În consecință, văzând dispozițiile art. 296 C.pr.civ., tribunalul va respinge apelul și va păstra sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de N. L. C. împotriva încheierii din data de 15.02.2012 a Judecătoriei Bârlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.05.2012.
Președinte, P. C. D. | Judecător, M.-C. Ț. | |
Grefier, A. C. |
Red. Ț.M.C./08-06-2012
Tehndact. Ț.M.C./ A.Ci.
6 ex.
.-06-2012
Judecător fond: J. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 674/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 614/2012. Tribunalul VASLUI → |
|---|
