Fond funciar. Decizia nr. 614/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 614/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-05-2012 în dosarul nr. 614/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 614/R/2012
Ședința publică de la 15 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE P. C. D.
Judecător M.-C. Ț.
Judecător E. R. I.
Grefier A. C.
----------
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs declarată de recurenta –reclamantă I. M., domiciliată în com./ . în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ V. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. L. D. P. S. D. DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, și intimații – pârâți C. V., M. E., ambele domiciliate în .. V., M. GH. I., domiciliat în V., . și M. R., domiciliat în V., ., jud. V., împotriva sentinței civile nr. 736 din 28,02,2012 pronunțată de Judecătoria V. având ca obiect - fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta I. M., avocat B. E., ce depune la dosar delegație de reprezentare, lipsă fiind intimații .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită ; recursul este declarat și motivat în termen ; se solicită judecarea cauzei în lipsă ; la data de 04-05-2012, prin registratura instanței s-a depus la dosar întâmpinare, duplicatul fiind comunicat părților adverse.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care la interpelarea instanței apărătorul ales al recurentei arată că nu mai are de propus probe noi, urmând a fi avute în vedere înscrisurile existente la dosar, nefiind de formulat alte cereri prealabile, drept pentru care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria V. .
Av. B. E. pentru recurentă arată că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat constatarea nulității parțiale a T.P. emis pe numele lui M. Gh. și obligarea Comisiei județene de fond funciar V., ca în limita competenței să procedeze la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren arabil . Primul capăt de cererea a fost respins de prima instanță cu motivarea că există autoritate de lucru judecat în această cauză, însă prin reținerea acestui aspect instanța de fond a lăsat nesoluționat cel de-al doilea capăt de cerere privind la obligarea Comisiei județene de fond funciar ca împreună cu C. locală D. să procedeze la emiterea titlului de proprietate pentru cele 4 ha de teren.
Instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că aceasta nu se poate substitui comisiilor de fond funciar pentru punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate, însă nu se poate cunoaște cu certitudine ce se întâmplă atunci când aceste comisii refuză eliberarea acestor înscrisuri, ori instanța de judecată este organul investit cu activitatea de control și cenzurare a acestora, fiind în măsură să le oblige la respectarea legii.
Părțile litigante se judecă de circa 21 ani, instanța constatând că există autoritate de lucru judecat pentru suprafața de 0,20 ari, solicitată de reclamantă pe vechiul amplasament, însă nimic nu împiedică eliberarea unui nou titlu de proprietate și punerea în posesie în imediata vecinătate, fie într-o altă locație din intravilan.
C. județeană de fond funciar a precizat că nu se poate proceda la eliberarea titlului de proprietate din cauza multiplelor procese, însă recurenta nu s-a judecat cu această parte în principal pentru eliberarea titlului, ci doar recuperarea terenului pe vechiul amplasament, iar nimic nu poate împiedica această entitate să dispună Comisie locale D. să procedeze la eliberarea titlului de proprietate ca urmare a recunoașterii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4 ha teren .
În consecință se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică întrucât au fost încălcate trei principii de drept: liberul la acces la justiție, denegarea de dreptate și dreptul de proprietate al reclamantei .
Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele
Prin sentința civilă nr. 736 din 28.02.2012 pronunțată de Judecătoria V. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I. M. în contradictoriu cu pârâții C. V., M. E., M. R., M. Gh. I., C. L. D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește obiectul analizei ce urmează a fi efectuată, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 2335 din 06.06.2011 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea civilă iar prin decizia civilă nr. 1508/R din 08.11.2011 a fost casată în parte sentința civilă nr. 2335 din 06.06.2011 și s-a reținut că în mod greșit prima instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și cu privire la capătul de cerere cu obiect obligarea Comisiei Județene V. la eliberarea titlului de proprietate pentru 4 ha de teren.A dispus instanța de recurs rejudecarea acestui capăt de cerere.
Reține prima instanță că, determinat de faptul că dispozițiile instanței de recurs sunt obligatorii, în rejudecare urmează să analizeze exclusiv capătul de cerere privind obligarea Comisiei Județene V. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4 ha de teren în beneficiul reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că reclamanta a formulat acest capăt de cerere în scopul de a obține titlul de proprietate pentru suprafața de 4 ha de teren care să cuprindă și suprafața de 0,20 ha de teren situată în situat în sola 30 parcelele 56/1, 56/2 și 36/3 înscrisă în titlul de proprietate 288/_/08.06.1994. Însă, așa cum s-a arătat mai sus capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute parțiale cu privire la această suprafața de teren a fost respins de instanțele judecătorești încă din anul 2002 prin admiterea excepției autorității de lucru judecat. Deoarece, cu privire la această suprafață de teren nu a fost constatată nici o încălcare a normelor legale la emiterea titlului, cererea reclamantei de eliberare a titlului de proprietate care să cuprindă și suprafața de 0,20 ha de teren situată în sola 30 parcelele 56/1, 56/2 și 36/3 nu poate fi admisă. În locul acestei suprafețe de teren, reclamantei urmează să i se reconstituie dreptul de proprietate pe un alt amplasament sau prin acordarea de despăgubiri, dacă dispozițiile legale permit acest lucru.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut ca potrivit art. 36 din HG nr. 890/2005 de aprobare a Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor de fond funciar coroborat cu prevederile art. 34 alin. 4 din același Regulament, titlurile de proprietate se emit de către comisia județeană de fond funciar pe baza documentațiilor întocmite de către comisiile locale de fond funciar, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor. Emiterea titlului de proprietate reprezintă finalizarea activității comisiilor de fond funciar pentru care au fost înființate. Așadar, punerea în posesie și în final emiterea titlului cu privire la celelalte suprafețe de teren înscrise în rolul agricol al autoarei și menționate în adeverința de proprietate nr. 228 din 29.08.1991 (fila 12 din dosar nr._ ) este un atribut exclusiv al comisiilor de fond funciar, în baza procedurii administrative obligatorii prevăzute de Legea 18/1991, instanța neputându-se substitui acestora.
Mai mult, se reține că, nu s-a făcut dovada existentei vreunui refuz nejustificat al comisiilor locale de îndeplinire a obligațiilor ce le revin. Instanța a constatat că nu s-a procedat la eliberarea titlului de proprietate din cauza litigiilor îndelungate care au pus în discuție amplasamentul suprafețelor de teren cuvenite reclamantei.
P. aceste considerente, instanța de fond a respins cererea reclamantei de obligare a Comisiei Județene V. la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 4 ha de teren.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că sentința este nelegală și netemeinică deoarece, pe de o parte, prima instanță a omis sa observe dispozițiile art.53-60 din Cap. IV intitulat Dispoziții procedurale din legea 18/91,republicata.,care dau in competenta instanțelor de drept comun astfel de cazuri. II iar pe de altă parte, reținând faptul ca punerea in posesie si emiterea titlului de proprietate este atributul exclusiv al comisiilor de fond funciar a încălcat cel puțin trei principii de drept, respectiv, liberul acces la justiție, denegarea de dreptate, dreptul la proprietatea privată.
De asemenea, precizează reclamanta că, prima instanță a confundat pârâta din prezenta cauză, în condițiile în care face referire la comisiile locale de fond funciar deși prin acțiune se solicită obligarea comisiei județene dar și împrejurarea că, în mod eronat instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada unui refuz al puneri în posesie. Astfel precizează reclamanta că, refuzul îl reprezintă chiar întâmpinarea formulată de C. Județeană de fond funciar a Județului V., la Tribunalul V., prin care se solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și ale art.53-60 din legea 18/91
Intimata C. Județeană V. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivare, intimata arată în primul trând că, nu se putea solicita emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 4 ha, suprafață care să cuprindă și suprafața de 0,20 ha teren intravilan deoarece, această suprafață a făcut obiectul capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._, ce a fost respins, urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat și, în consecință, litigiul cu privire la această suprafață a fost tranșat încă din anul 2001, prin Decizia civilă a Curții de Apel Iași nr. 1867.
Intimata susține de asemenea că, în speță nu poate fi vorba de nici un refuz deoarece i-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei, nu poate emite titlul de proprietate decât după înaintarea documentației de către comisia locală, punerea în posesie este atributul exclusiv al comisiei locale și pentru că, efectuarea actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate a fost împiedicată de numeroasele litigii care au pus în discuție amplasamentul suprafețelor de teren.
Referitor la motivul de recurs privind omiterea de către instanța de fond a aplicării dispozițiilor art. 53-60 din Legea nr. 18/1991, intima a apreciat că și acest motiv este nefondat deoarece, aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea reglementează formularea de plângeri împotriva hotărârilor comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor, cât și asupra măsurilor stabilite de comisiile locale.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut instanța de fond, prin decizia civilă nr. 1508/R din 08.11.2011 a Tribunalului a fost casată în parte sentința civilă nr. 2335 din 06.06.2011 și s-a reținut că în mod greșit prima instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și cu privire la capătul de cerere cu obiect obligarea Comisiei Județene V. la eliberarea titlului de proprietate pentru 4 ha de teren.
Prin aceeași decizie însă, a fost menținută soluția primei instanțe prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 288/_ din 08.06.1994, titular M. D. G., pentru suprafața de 0,20 ha teren intravilan situat în sola 30, parcelele 56/1, 56/2, 36/3, reținându-se că aceasta a fost soluționată în mod corect de către prima instanță.
Dispoziții legale aplicabile :
Potrivit art. 5 lit. a, b și h din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, dispune: „ Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: a) preiau și analizează cererile depuse în conformitate cu prevederile legii, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, cu excepția celor formulate de comune, orașe sau municipii; b) verifica în mod riguros îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și la art. 6 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare; h) înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, precum și divergențele produse și consemnate la nivelul acestor comisii; .” .
Din analiza recursului, rezultă că acesta este neîntemeiat, soluția primei instanțe fiind legală, aceasta interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente deși, într-adevăr, o parte a considerentelor sunt eronate, respectiv cele referitoare la imposibilitatea instanței de a se pronunța cu privire la amplasamentul terenului pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate. Cu toate acestea, pe fond, soluția primei instanțe este legală și temeinică, considerentele la care s-au făcut referire mai sus, nefiind de natură a atrage modificarea sentinței.
Astfel, este de observat că, deși inițial Legea 18/1991, prevedea, prin aliniatul 8 al art. 11: „(8) Controlul judecătoresc se limitează exclusiv la aplicarea corectă a dispozițiilor imperative din prezenta lege cu privire la dreptul de a obține titlul de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine și, dacă este cazul, la exactitatea reducerii acestei suprafețe, potrivit legii”, aceste dispoziții au fost abrogate prin Legea nr. 169/1997.
În aceste condiții, instanța de judecată este competentă să soluționeze contestațiile împotriva măsurilor comisiilor de fond funciar, inclusiv cu privire la amplasament. În acest sens, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că, un eventual refuz al instanței „de a stabili dacă reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a obține restituirea în natură a terenului și, în plus, pe vechiul amplasament, constatată în cadrul contestației reclamantei împotriva deciziei administrative care statua asupra drepturilor sale civile, aduce atingere substanței dreptului său de acces la justiție ” - încălcă însăși substanța dreptului de acces la justiție- cauza G. c. România (Hotărârea din 16 septembrie 2003 – paragrafele 38 - 39). De asemenea, În cauza S. împotriva României (Hotărârea din 29 aprilie 2008),Curtea a decis că refuzul Curții de Apel C. de a analiza problema dreptului reclamanților, în temeiul Legii nr. 18/1991, de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în cauză pe vechiul amplasament, problemă lăsată la discreția autorităților administrative, a adus atingere esenței înseși a dreptului lor de acces la o instanță (paragraful 28).
Cu toate acestea, așa cum am precizat anterior, capătul de cerere privind obligarea Comisiei Județene V. la eliberarea titlului de proprietate pentru 4 ha de teren este nefondat.
In primul rând, după cum rezultă din acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat instanței, obligarea la emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 4 ha în care să fie inclusă și suprafața de 0,2 ha din titlul lui M. G. ( fila 2, pct. 2 dosar nr._ .Oor, cu privire la îndreptățirea sa la această suprafață s-a constatat existența autorității de lucru judecat și, cum în rejudecare reclamanta nu și-a modificat acțiunea în acest sens, nu se putea dispune obligarea comisiei județene să elibereze un titlu de proprietate în care să fie inclusă și această suprafață. Cum, în speță, reclamanta nu schimbat motivarea cu privire la imposibilitatea instanței de a obliga comisia, prima instanță nu putea să admită acest capăt de cerere și să dispună emiterea titlului de proprietate așa cum a solicitat reclamanta, deoarece, dată fiind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2335 din 06.06.2011 a Judecătoriei V., suprafața de 0,20 ha teren nu mai putea fi inclusă în titlul de proprietate.
În al doilea rând, acest capăt de cerere este nefundat și pentru că, în speță nu sunt întrunite condițiile de lege privind eliberarea titlului de proprietate.
Potrivit legii, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, produce două efecte: unul general și unul special:
Efectul general al cererii, constă în investirea învestirea comisiei locale competente și obligarea acestora de a soluționa cererea, obligație ce se încheie, în opinia instanței, în momentul emiterii titlului de proprietate .
Efectul special generat de cererea de chemare în judecată, este cel reglementat de art. 13 alin 3 din lege, respectiv emiterea titlului de proprietate .
Analizând procedura stabilită de legiuitor pentru emiterea titlului de proprietate se poate observa că, acesta din urmă poate fi eliberat numai după ce comisia locală, efectuează punerea în posesie, având acceptul beneficiarului astfel cu privire la amplasament. Așadar, aceasta procedură este prealabilă emiterii titlului de proprietate și este obligatorie, or, reclamanta nu a solicitat, în prealabil, obligarea comisiei locale la punerea în posesie și nici nu există un referat cu privire la punerea în posesie. Cum punerea în posesie este o operațiune anterioară și obligatorie emiterii titlului de proprietate, în mod corect a învederat comisia județeană că nu poate emite titlul de proprietate.
De asemenea, în mod temeinic și legal, prima instanță a reținut că nu există un refuz al primarului privind punerea în posesie, de vreme ce nu este stabilit amplasamentul, atât timp cât, chiar recurenta, prin acțiunile promovate contestă amplasamentul, deși situația cu privire la îndreptățuirea sa la amplasamentul suprafeței de 0,20 ha din titlul de proprietate al lui M. G. a fost tranșată irevocabil prin decizia civilă nr. 1867/31.10.2001 a Curții de Apel Iași.
P. toate aceste considerente, urmează ca instanța de recurs să respingă recursul declarat de recurenta I. M. împotriva sentinței civile nr. 736 din 28.02.2012 pronunțată de Judecătoria V., sentință pe care o va menține.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 274 Cod procedură civilă partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere soluția de respingere a recursului, urmează ca tribunalul să respingă cererea recurentei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta I. M. împotriva sentinței civile nr. 736 din 28.02.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Respinge cererea recurentei privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 Mai 2012.
Președinte, P. C. D. | Judecător, M.-C. Ț. | Judecător, E. R. I. |
Grefier, A. C. |
Red. D.P.C./28.05.2012
Tehndact. D.P.C./ A.Ci.
2 ex./29-05-2012
Judecător fond: C. O.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 66/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 600/2012. Tribunalul... → |
|---|
