Plângere contravenţională. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 670/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 670/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelantul – petent M. C. I., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. I. Mancaș – I., cu sediul social în mun. V., .. 82, ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V., împotriva sentinței civile 3821 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat Mancaș I. pentru apelantul M. C. I. și intervenienții V. A. și Z. D., lipsă fiind intimatul I. Județean de Poliție V. și intervenienții S. de A. C. Sibiu și S. de A. O. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează următoarele: dosarul se află la al 4-lea termen de judecată, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, instanța a procedat la identificarea intervenientului V. A. care s-a legitimat cu C.I. . nr._ eliberat la data de 12.05.2014 de SPCLEP V. și intervenientului Z. D. care s-a legitimat cu C.I. . nr._ eliberat la data de 03.08.2007 de SPCLEP V..
Avocat Mancaș I. pentru apelantul M. C. I. și intervenienții V. A. și Z. D., având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri și alte probe de solicitat în cauză.
Instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Avocat Mancaș I. pentru apelantul M. C. I., având cuvântul, arată că Judecătoria V. a apreciat, în mod greșit, declarațiile martorilor audiați în acest dosar.
La instanța de fond au fost audiați 5 martori, teza probatorie pe care a indicată în cuprinsul cererii contravenționale este aceea că petentul a fost amendat pentru neacordare prioritate într-o intersecție atipică din municipiul V., este vorba de intersecția de la Confecție, între . . acea intersecție, pentru a efectua viraj la stânga sau la dreapta trebuie să te deplasezi până în mijlocul străzii.
Toate declarațiile de martori au subliniat acest aspect, în sensul că autoturismul petentului, care venea dinspre Confecții pentru a merge, direcția înainte, către casa unde domiciliază, a intrat în această intersecție până în punctul în care acea vizibilitate, pentru a vedea pe . pe partea dreaptă, dinspre Casa de A. de Sănătate, moment în care s-a oprit, și martorii D. S., P. Irineu și T. C. au declarat că petentul s-a oprit în acea intersecție pentru a acorda prioritate.
Autoturismul taxi care venea dinspre . conducătorul acestui autoturism a declarat că nu i s-a acordat prioritate și din acest motiv a făcut un viraj la stânga pentru a evita autoturismul petentului.
T. V., audiat în calitate de intervenient forțat, a declarat că autoturismul taxi în momentul în care a pătruns în intersecție, în momentul în care a lovit autoturismul Tico în care se afla acel martor, a parcurs o distanță de aproximativ 150 metri.
Arată că autoturismul Ford condus de către petent avea obligația să acorde prioritate, lucru care l-a și făcut, pentru că s-a oprit în intersecție, numai că pentru a pătrunde în această intersecție și a te asigura, trebuie să intri pe tot sensul de mers dinspre V. A..
Consideră că toate argumentele expuse vin să întărească cele consemnat în plângerea contravențională, cele declarate de martori în fața Judecătoriei V., motiv pentru care solicită admiterea prezentului apel, și pe cale de consecință solicită anularea procesului-verbal de contravenție
Un alt aspect relevant arată că s-a reținut culpa petentului apelant în această expertiză, însă autoturismul nu a suferit nici o avarie, autoturismul s-a aflat într-un punct al intersecției, staționând pentru a acorda prioritate autoturismelor care veneau din partea stângă. Ulterior, probabil, datorită faptului că acel autoturism avea o viteză peste limita legală, aspect relatat de către martorii care se aflau în preajma evenimentului rutier, consideră că aceasta a fost și cauza determinată a incidentului, și din declarațiile martorilor reiese acest aspect.
Intervenientul V. A., având cuvântul, arată că datorită faptului că acea intersecție este cu vizibilitate mai redusă, petentul a pătruns cu autoturismul în intersecție, moment în care taxiul neavând pe unde să intre a intrat pe contrasens.
Intervenientul Z. D., având cuvântul, arată că martorii menționați de către apărătorul petentului nu erau la fața locului la momentul incidentului, unul din martori este sora petentului, care a venit după 10 min. de la producerea accidentului. Arată că petentul s-a oprit atunci când a văzut taxiul în intersecție. După accident a plecat cu mașina acasă.
S-au declarat dezbaterile închise, când, deliberând;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3821 din 27.11.2013, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petentul M. C. I., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., ca neîntemeiată.
A menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 14.06.2013.
A obligat petentul să achite suma de 50 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.06.2013, un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut că petentul M. C. I. a condus autoturismul marca FORD cu numărul de înmatriculare_, pe .. P., din direcția confecții către Biserica Sf. N. și ajuns la intersecția cu . a respectat semnificația indicatorului rutier OPRIRE, a pătruns în intersecție fără a acorda prioritate de trecere autoturismului OPEL nr. VS-02_RUX condus de Z. D. din direcția Copou către CAS V., care a virat stânga pentru evitarea impactului, a derapat pe carosabilul umed și acoperit cu pietriș, pătrunzând pe sensul opus unde a intrat în coliziune cu auto Daewoo Tico cu nr._ care circula regulamentar, condus de V. A.. Autoturismul_ nu a fost avariat, fapta săvârșită fiind prevăzută de art. 101, alin. 3, lit. a din O.U.G. 195/2002, aplicându-i-se o amendă contravențională în cuantum de 450 lei și măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 60 de zile.
Potrivit art. 101, alin. 3, lit. a din O.U.G. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 14.06.2013 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în privința faptelor constatate în mod nemijlocit de agenții constatatori.
Din datele existente la dosar rezultă că fapta contravențională nu a fost percepută în mod direct de către agentul constatator, ci s-a procedat la încheierea procesului-verbal pe baza declarațiilor celor implicați în accident.
Instanța precizează că nu este aplicabilă prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind vorba de o acuzație în materie penală prin raportare la circumstanțele cauzei (Cauza A. împotriva României). De asemenea, se arată că procesul-verbal nu se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, cele reținute în cuprinsul său nefiind constatate în mod direct de agentul de poliție.
Martora D. M. D. S. a declarat în fața instanței următoarele: „în intersecția . . P., la trecerea de pietoni, petentul a oprit, a acordat prioritate și a înaintat încet, încet spre intersecție pentru a putea avea vizibilitate. Am observat că pe . cu viteză un taxi, care la aproximativ 200 m de intersecție a intrat în coliziune cu un autoturism marca Tico”. În continuare martora relatează evenimentele petrecute după producerea accidentului, aspecte ce nu au relevanță asupra contravenției analizate.
Martorul P. Irineu a declarat următoarele: „Din locul în care mă aflam există vizibilitate asupra intersecției . P.. Arăt că mă aflam oprit pentru a acorda prioritate când am observat un autoturism pe . rândul său pentru a acorda prioritate, marca Ford, precum și un alt autoturism care venea de pe . din urmă a evitat autoturismul marca Ford și a intrat pe contrasens, lovind un alt autoturism marca Tico. Arăt că, din cauză că nu a acordat din nou prioritate de trecere, șoferul taxiului era pe punctul de a produce un alt accident”.
Martorul T. V., pasager al autoturismului în regim taxi, implicat în accident, a relatat următoarele: „În timp ce coboram pe . intersecția din dreptul Bisericii Sf. N., ne-a fost tăiată calea de un autoturism, a cărui marcă nu o rețin, dar știu că era de culoare neagră. Menționez că acesta din urmă a ieșit în fața taxiului cu aproximativ 5-10 metri înainte ca taxiul să ajungă în intersecție. Arăt că taxiul nu avea loc să treacă prin intersecție din cauza acestui autoturism de culoare neagră. Șoferul taxiului a virat cât a putut de mult stânga și a intrat pe contrasens unde s-a ciocnit cu un autoturism ce venea de pe sensul opus, marca Matiz. Menționez că personal am văzut autoturismul de culoare neagră oprit în mijlocul intersecției”.
Martorul T. C., pasager al autoturismului marca Tico, implicat în accidentul auto, a declarat următoarele: „Am observat un autoturism în regim taxi care cobora de pe . încercarea de a evita un alt autoturism, marca Kia, taxiul a intrat în autoturismul în care mă aflam. Menționez faptul că aceste aspecte nu le-am perceput în mod direct, ci le-am auzit de la cei prezenți după accident. Arăt faptul că autoturismul marca Kia era pătruns și oprit în intersecție”.
Analizând declarațiile tuturor martorilor audiați, instanța constată faptul că acestea se coroborează în ceea ce privește situația de fapt imediat anterioară producerii accidentului. Astfel, așa cum s-a arătat anterior, martorii au arătat faptul că autoturismul condus de petent se afla pătruns în intersecție, în staționare, în momentul în care taxiul a ajuns în dreptul său.
În drept, art. 6, pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 definește acordarea priorității ca fiind obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească.
În concret, petentul circula pe un drum aflat sub incidența indicatorului rutier „Oprire”, astfel încât avea obligația de a acorda prioritate de trecere autoturismelor ce se deplasau pe . se are în vedere faptul că, potrivit susținerilor petentului, intersecția acestei ultime străzi cu . deosebită, motivat de faptul că pentru a putea avea vizibilitate este necesară pătrunderea în intersecție, instanța constată din planșele foto depuse de petent (filele 40-41) împrejurarea că în această intersecție vizibilitatea pentru acordarea priorității poate fi atinsă fără a fi necesară pătrunderea pe .>
De altfel, așa cum se observă și în planșele foto, autoturismul oprit pe . acorda prioritate, nu se află pătruns în intersecție, șoferul acestuia neavând vizibilitatea obstrucționată pe niciunul din sensurile de mers ale străzii V. A..
Totodată, instanța are în vedere faptul că martora D. M. D. S. a declarat că petentul a pătruns în intersecție încet, încet pentru a putea avea vizibilitate, cu toate acestea, raportat la celelalte declarații de martori, precum și la dispozițiile legale indicate, instanța constată următoarele. Chiar dacă petentul a pătruns încet în intersecție și deși se aflat staționat în aceasta cu intenția de acorda prioritate, obligația sa consta în a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească. Ori, toți martorii au declarat faptul că taxiul nu a putut evita autoturismul petentului, intrând pe contrasens. Așadar, autovehiculul condus de petent se afla staționat pe sensul de mers al taxiului, motiv pentru care acesta din urmă a fost nevoit să își modifice brusc direcția de deplasare. În aceste condiții, instanța constată că prin acțiunile sale petentul nu a acordat prioritate de trecere autoturismului care circula regulamentar pe .>
Susținerile petentului referitoare la faptul că pentru a exista contravenția de neacordare a priorității ar fi fost necesar ca autoturismul condus de el să intre intempestiv în intersecție, sunt considerate a fi nefondate. Astfel, așa cum s-a mai arătat anterior, petentul avea obligația de a pătrunde în intersecție și de a acorda prioritate așa încât nici un alt autoturism care circula pe drumul prioritar să nu fie nevoit să își modifice direcția de mers. Ori, chiar dacă pătrunderea în intersecție a fost efectuată de către petent în mod gradual, iar în momentul în care autovehiculul ce avea prioritate de trecere a ajuns în dreptul său, petentul staționa, sunt întrunite condițiile de existență ale contravenției analizate.
Cu privire la modul de întocmire a procesului-verbal contestat, se arată faptul că acesta a avut la bază declarațiile petentului, precum și ale celorlalți doi șoferi implicați în accident. Astfel, deși este adevărat faptul că martorilor T. V. și T. C. nu li s-a luat declarație la poliție, nicio vătămare nu a fost creată în condițiile în care aceștia au fost audiați în fața instanței de judecată, petentul având posibilitatea de a formula orice întrebări considera a fi pertinente și concludente. Mai mult de atât, așa cum s-a mai menționat, procesul-verbal nu se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, nefiind întocmit pe baza constatărilor directe ale agentului de poliție.
În ceea ce privește susținerile petentului, dar și ale martorilor D. M. D. S. și P. Irineu cu privire la viteza de deplasare a taxiului, respectiv una peste limita legală, instanța constată, pe de o parte faptul că această împrejurare este contrazisă de declarațiile celorlalți martori, iar pe de altă parte, acest aspect nu este de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentului și nici de a schimba situația de fapt reținută deja. Chiar și în situația în care șoferul taxiului se deplasa cu o viteză superioară limitei legale, acest aspect ar fi trebuit constatat în condițiile prevăzute de lege, respectiv cu mijloace tehnice omologate și certificate; însă chiar și în aceste condiții obligația petentului de a acorda prioritate de trecere subzista. În concluzie, deși apărările petentului se întemeiază într-o mare măsură pe împrejurarea că autoturismul taxi se deplasa cu o viteză foarte mare, acest aspect nu este de natură a-l exonera pe petent de răspunderea contravențională, întrucât obligația sa nu era condiționată de viteza de rulare a autoturismului ce avea prioritate de trecere.
Faptul că autovehiculul condus de petent nu a fost avariat nu prezintă nicio relevanță în ceea ce privește existența contravenției, deoarece, s-a stabilit deja aspectul că șoferul taxiului și-a modificat direcția de mers, intrând pe contrasens, din cauza faptului că autoturismul reclamantului staționa pe banda sa de mers. Ori, în aceste condiții, aspectul că mașina petentului nu a suferit nicio avarie este perfect întemeiat.
De asemenea, petentul invocă faptul că patronul firmei de taxi, este un fost polițist, ce s-a implicat în eveniment pentru ca petentul să fie declarat vinovat de producerea acestuia. Deși împrejurările că această persoană a fost prezentă atât la fața locului, după accident, cât și la sediul de poliție, precum și că este vorba despre un fost polițist sunt confirmate de declarațiile martorilor în cauză, faptul că acesta ar fi avut o influență în stabilirea situației de fapt și a sancțiunii aplicate nu a fost dovedit în nici un fel, neexistând nici un indiciu în acest sens.
Deși în procesul-verbal contestat s-a reținut faptul că autoturismul în regim taxi a derapat pe carosabilul umed și acoperit cu pietriș, iar martorii D. M. D. S. și P. Irineu au arătat că pe stradă nu se afla pietriș, instanța consideră că acest aspect este irelevant în ce privește contravenția analizată. Această concluzie se impune ca urmare a faptului că, așa cum s-a stabilit deja, impactul taxiului cu autoturismul Tico s-a produs ca urmare a faptului că autovehiculul condus de petent staționa pe banda de mers a taxiului, acesta din urmă fiind nevoit să își modifice direcția de mers, intrând pe contrasens.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, iar cele reținute în cuprinsul său corespund realității.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapt, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Față de toate acestea, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic și va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o consideră fondată. Astfel, în temeiul art. 36, alin. 2 din OG 2/2001 instanța va obliga petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel M. C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii aplicate și revocarea sancțiunii complementare privind reținerea permisului de conducere pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă apelată, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de subsemnatul, ca neîntemeiată.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, la data de 13.06.2013, în jurul orei 20.00, se deplasa cu autoturismul Ford înmatriculat cu nr._, din direcția Confecții către Biserica Sf. N..
în momentul în care s-a apropiat de trecerea de pietoni a circulat cu viteză foarte mică, a acordat prioritate de trecere unui pieton cu câțiva metri înainte de intersecția cu . care a înaintat cu viteză foarte mică până în intersecție.
A oprit autoturismul, respectând semnificația indicatorului "Oprire", în punctul care îi conferea vizibilitatea necesară pentru a vedea dacă vin autoturisme din partea stângă, de pe .>
A observat în acel moment cum de pe . cu o viteză foarte mare autoturismul Opel înmatriculat cu nr._, care în momentul în care a ajuns în intersecție, datorită vitezei și a efectuării virajului la stânga, a intrat în coliziune cu autoturismul Tico cu nr. înmatriculare_ ce se deplasa pe celălalt sens de mers.
Prin urmare, consider că nu am nici o vină în ceea ce privește impactul dintre cele două autoturisme, eu fiind cel care a oprit în intersecție, respectând semnificația indicatorului montat în intersecție, motiv pentru care consider total necorespunzătoare adevărului cele consemnate în procesul-verbal de contravenție, conform cărora nu aș fi respectat indicația acestui indicator.
De altfel, acest aspect l-a învederat agentului constatator și cu ocazia formulării obiecțiunilor.
Având în vedere cele expuse, nu înțelege motivul pentru care a fost sancționat de agentul constatator, însă a aflat de la aceștia faptul că au urmărit imaginile de pe camerele video montate în intersecția respectivă.
Deși a solicitat instanței de fond efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului V. pentru stocarea imaginilor din ziua respectivă, acest lucru nu s-a întâmplat, privându-ne astfel de un mijloc de probă ce ar fi fost esențial în aflarea adevărului în prezenta cauză.
Mai mult, consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit declarațiile martorilor, care au conturat în linii mari aceeași situație de fapt prezentată de petent în plângerea formulată.
Onorată instanță, consideră profund nelegală sancțiunea ce i-a fost aplicată, întrucât re convingerea că nu a săvârșit nici o contravenție. Tocmai de aceea are convingerea că intimata nu poate face dovada celor consemnate în procesul-verbal contestat.
Din aceste motive, considerăm că nu există o dovadă indubitabilă a săvârșirii vreunei contravenții, motiv pentru care subzistă prezumția de nevinovăție de care se bucură orice contravenient.
Solicităm ca toate aceste aspecte să fie examinate, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în ceea ce privește Convenția sus menționată, în mod repetat instanțele au statuat faptul că domeniul contravențional, așa cum este reglementat prin norma cadru O.U.G. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O. - în latura sa penală, aceasta deoarece s-a subliniat în mod repetat și pertinent faptul că elementul esențial pentru a stabili dacă latura penală a art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O. este aplicabilă în domeniul contravențional îl reprezintă caracterul preventiv și represiv al sancțiunii aplicate petentului.
In prezenta cauză, sancțiunea nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă, ceea ce caracterizează sancțiunea de drept penal.
Reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., nu pot fi omise, în mod evident, prevederile paragrafelor 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul dreptului penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de soluționarea cauzei, cât și sarcina probei.
Cu privire la acest ultim aspect, rezultă că, atâta vreme cât se reține în cauză incidența prezumției de nevinovăție, sarcina probei revine agentului constatator, astfel încât în ceea ce privește procesul-verbal nu mai este aplicabilă prezumția de temeinicie.
Totodată, onorată instanță, menționăm că potrivit Hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la data de 05.10.2007 în cauza A. contra României, procesul-verbal nu se mai bucură de prezumția de legalitate și temeinicie care presupunea că sarcina probei revine exclusiv petentului și în prezent sarcina probei este împărțită între cele două părți, agentul constatator având obligația procesuală de a proba cele reținute în procesul-verbal întocmit.
Pentru toate aceste motive solicităm intimatei să facă dovada celor reținute
în procesul-verbal contestat.
Având în vedere considerentele expuse, solicităm admiterea apelului formulat.
In drept, invocăm art. 35 si următoarele din O.G. nr. 2/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea primei instanțe prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, analizând în mod corect atât aspectele de legalitate, cât și cele de temeinicie ale procesului-verbal atacat.
Astfel, fără a relua argumentele reținute în considerentele sentinței civile atacate, pe care instanța de control judiciar și le însușește, Tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că apelantul are calitatea de contravenient în cauză și se face vinovat de fapta contravențională reținută în sarcina sa de agentul constatator.
Sub aspectul legalității actului sancționator, se constată că prima instanța a reținut, in mod corect, că procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 16.08.2013 a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act. ( Decizia nr. XXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite).
Sub aspectul temeiniciei, procesului-verbal, Tribunalul îl va examina din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului. Conform art. 20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011) și în cauza N. G. împotriva României (decizie de respingere din 3 aprilie 2012), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanțiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, în domeniul contravențional, precum și modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat prezumția de nevinovăție a petentului.
S-a reținut că, în esență, scopul pur punitiv al amenziiaplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare au fost cele două elemente determinante care au permis Curții să aprecieze că, în cauză, sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție(a se vedea Öztürk c. Germanei, 21 februarie 1984, par. 52; Jussila, citată anterior, par. 38; Huseyin Turan c. Turciei, 4 martie 2008, nr._/02, par. 18).
Curtea a analizat apoi modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național.
Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Mai mult, s-a reiterat și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A., par. 60).
Tribunalul arată că, în prezenta cauză, raportat la criteriile enunțate în jurisprudența Curții E.D.O. (a se vedea și Garyfallou AEBE c. Greciei, 24 septembrie 1997, par. 33; Jussila c. Finlandei [MC], nr._/01, par. 30-31; Zaicevs c. Letoniei, nr._/01, par. 31), măsurile impuse de autorități reclamantului, respectiv aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 450 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 zile se include în sfera „acuzației în materie penală”.
Implicațiile concrete ale procedurii asupra reclamantului se rezumă la obligativitatea achitării unei amenzi într-un cuantum redus, de aproximativ 100 Euro, fără a exista posibilitatea de a fi înlocuită cu o sentință privativă de libertate în caz de neplată (A., par. 52).
Tribunalul constată, în prezenta cauză, că petentului i-a fost respectat dreptul la apărare în fața instanței de fond. Acesta a avut posibilitatea de a propune probe, de a depune memorii.
În primul rând, Tribunalul arată că a fost solicitată de către instanța de fond Primăriei muncipiului V. înregistrarea video pentru data de 13 iunie 2013, intervalul orar 19.50-20.15.
Din adresa nr. 39/13.10.2013 a Primăriei municipiului V., a reieșit că înregistrările video ce se realizează în Centrul de supraveghere video au o perioadă de stocare de 30 de zile, după care acestea sunt șterse automat și că nu mai există înregistrarea solicitată.
În al doilea rând, prezumția de nevinovăție care a operat în favoarea apelantului-petent a fost răsturnată prin probele administrate, în mod nemijlocit, de către instanța de fond, situația de fapt fiind reținută în mod corect, ca urmare a coroborării declarațiilor numiților Z. D., V. A., T. V. și T. C.
Prima instanță a făcut o analiză amplă și judicioasă a laturii obiective și subiective a contravenției săvârșite de către M. C. I., raportat la probele administrate și la susținerile părților.
În mod corect, s-a stabilit că nu era necesară pătrunderea în intersecție pentru a avea vizibilitate.
Totodată, o eventuală viteză de deplasare a autovehicului Taxi marca Opel cu număr de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat Z. D. peste viteza maximă legală pentru sectorul de drum respectiv (care oricum, ar fi trebuit constatată prin mijloace tehnice omologate) nu este de natură a îl exonera pe apelant de răspunderea contravențională.
De asemenea, inexistența avariilor la autoturismul marca Ford cu număr de înmatriculare_ condus de apelant, este rezultatul manevrei de evitare efectuată de Z. D., ca urmare a faptului că autovehiculul condus de M. C. I. se afla staționat pe sensul de mers al taxiului, manevră în urma căreia autoturismul condus de intervenientul forțat a intrat în coliziune cu autoturismul marca Daewoo Tico cu număr de înmatriculare_ condus de intervenientul forțat V. A..
Obligația apelantului de a acorda prioritate de trecere, astfel încât niciun alt autoturism care circula pe drumul prioritar să nu fie nevoit să își modifice direcția de mers, subzistă și în aceste situații, impunându-se respectarea normelor de circulație rutieră care reglementează acordarea priorității de trecere.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunilor contravenționale principală și complementară de către agentul constatator, Tribunalul consideră că a fost corectă.
A fost aplicat sancțiunea contravențională a amenzii, la minimul prevăzut de lege, iar referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 60 zile, Tribunalul arată că aplicarea acesteia este obligatorie, indiferent de sancțiunea principală aplicată, chiar și în ipoteza în care aceasta ar fi sancțiunea avertismentului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Instanța arată și că sancțiunile contravenționale aplicate în prezenta cauză au fost corect individualizate numărul contravențiilor de acest gen este în creștere (unele fapte conducând chiar la pierderea de vieți), iar lipsa unei riposte ferme a societății ar întreține climatul contravențional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
Față de considerentele anterior expuse, va respinge ca nefondat, apelul declarat de M. C. I. împotriva sentinței civile 3821 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de M. C. I. împotriva sentinței civile 3821 din 27.11.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. A.C.
Tehnred. C.A.
Ex./22 Septembrie 2014
Jud. fond – C. E. – Judecătoria V.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 669/2014.... | Evacuare. Decizia nr. 667/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
