Evacuare. Decizia nr. 667/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 667/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-09-2014 în dosarul nr. 667/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 667/A/2014
Ședința publică de la 03 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I. Z.
Judecător D. M. M.
Grefier E. G.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul – reclamant
C. L. AL M. HUȘI, cu sediul în mun. Huși, ..9, jud. V., contradictoriu cu intimații – pârâți A. I. și A. C., împotriva sentinței civile nr. 33/22.01.2013 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect reziliere contract închiriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită; cauza se află la primul termen de judecată; apelul este declarat și motivat în termen legal, nu este timbrat; nu s-a depus întâmpinare; se solicită judecarea cauzei și în lipsă.
S-au verificat actele dosarului, când instanța, având în vedere că prin citația emisă la 05.06.2014 apelantului Consiliului L. al M. Huși i s-a pus în vedere despre obligația de plată a taxelor de timbru în cuantum de 50 lei, acesta nu a depus la dosar dovada plății, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de apel.
Față de lipsa părților legal citate și de solicitarea apelantului de judecare a cauzei și în lipsă, conform disp. art. 411 al.1 al.2 NCPC, instanța constată cauza în stare de judecată, pune în discuție excepția invocată și rămâne în pronunțare. Ulterior, conform prevederilor art. 395 N. Cod procedură civilă, a trecut la deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 33/22.01.2013 Judecătoria Huși a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. L. al mun. Huși, în contradictoriu cu pârâții A. I. și A. C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamantul C. L. al Mun. Huși și A. T. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4902 din 12.04.2000, având ca obiect închirierea unei locuințe situate în mun. Huși, ..8, ., pentru care s-a stabilit o chirie lunară de 18,5 lei, iar termenul de închiriat fiind de la data de 01.03.2000 până la data de 19.05.2004.
Pârâtul A. T. era decedat la data promovării acțiunii, din precizările depuse de reclamantă la dosar rezultând că acesta a decedat la data de 24.08.2010.
Față de această situație, instanța a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului, ce a fost admisă la termenul din 22.01.2014, pe considerentul că nu se poate promova și nu poate sta în judecată o persoană ce nu mai este în viață, adică nu mai are capacitate de folosință (aceasta încetând la decesul persoanei).
Cu toate acestea, reclamantul a solicitat continuarea judecății față de ceilalți doi pârâți A. I. și A. C., care sunt membrii familiei, respectiv soția și fiul decedatului, fără însă a preciza temeiul de drept la primul termen de judecată (când a solicitat aceasta) pentru aceasta.
Prin dispozițiile Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, a fost abrogat Capitolul 3 din lege, care se referea direct la închirierea locuințelor, începând cu 1 octombrie 2011. D. urmare, Legea locuinței nu mai conține prevederi referitoare la chiriași decât în situația atribuirii locuințelor sociale, de serviciu, de protocol și a celor de necesitate.
Așadar, în speță sunt aplicabile prevederile noului cod civil cu privire la locațiunea de bunuri imobile.
Contractul de închiriere a locuinței nr. 4902 din 12.04.2000 a încetat să-și mai producă efectele în termen de 30 de zile de la data decesului (24.08.2010) chiriașului A. T..
Descendenții și soția chiriașului aveau dreptul, în termenul de 30 de zile, să opteze pentru continuarea contractului de închiriere până la expirarea duratei acestuia, dacă au locuit împreună cu chiriașul.
Din probele dosarului nu rezulta faptul că pârâții A. I. și A. C. au locuit în continuare în imobil. Având în vedere modificările legislative intervenite (prin . noului cod civil al data de 01.10.2011), în speță celor doi pârâți A. I. și A. C. menționați în contractul din anul 2000 (ce a fost încheiat pe o perioadă de 4 ani până în anul 2004) li se aplicau prevederile noului cod civil și nu legea locuinței, deoarece la momentul promovării acțiunii (24.10.2013) aceștia nu mai aveau calitatea de chiriași, neexistând un raport locativ între reclamant și cei doi pârâți.
Pe cale de consecință, promovarea unei acțiuni cu capetele de cerere rezoluțiune contract închiriere și evacuare chiriași, apare cel puțin ca inadmisibilă din punct de vedere al temeiului de drept invocat.
În aceste condiții, nici cel de-al treilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâților la plata chiriei restante și a majorărilor de întârziere în cuantum de 10.434,91 lei, nu era admisibil, cu atât mai mult, cu cât reclamantul nu a făcut dovada perioadei pentru care a calculat chiria restantă și nici modul de calcul al acestei sume.
Față de cele arătate, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamant, era nelegală și netemeinică și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel C. L. Huși, solicitând modificarea Sentinței civile nr.33/22 ianuarie 2014.
Arată apelantul că a încheiat contractul de închiriere nr. 4902/12.04.2000 în baza OUG nr. 40/1999, cu numitul A. T.. În același contract au fost trecuți și A. I.(soție) și A. C. (fiu). Contractul a fost prelungit de drept prin OUG nr. 8/11.03.2004, până la data de 08.04.2009, fără a fi încheiat un act adițional, acest fapt rămânând la latitudinea chiriașului. Apoi, prin apariția OUG nr. 44 din 13 mai 2009, a avut loc o nouă prorogare legală a termenului închirierii pentru cinci ani pentru anumite locuințe, printre care și cea din ..8, ., din Huși, care a fost închiriata familiei A.. Astfel, contractul este valabil până la data de 16 mai 2014.
În data de 24.08.2010 a decedat titularul contractului. Nu există obligația pentru soția sau copilul titularului contractului de a cere transferarea acestui contract pe numele lor, prelungirea si valabilitatea închirierii menținându-se în baza legii. Contractul de închiriere este încheiat în baza Legii nr. 114/1996 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 40/1999, este în vigoare și își produce efectele până la data de 16.05.2014, fiind continuat de intimații A. C. și A. I., care au continuat să locuiască în această locuință.
În drept, a invocat disp. art. 466-482 din noul Cod de procedură civilă, art. 12 si din OUG nr.40/1999, articolul unic din OUG nr. 44/2009.Intimații, deși legal citați, nu au depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de control judiciar constată următoarele:
Deși în procedura de regularizare a cererii, dar și prin citația emisă pentru primul termenul de judecată fixat în cauză la data de 03.09.2014 apelantului C. L. Huși i s-a pus în vedere despre obligația de plată a taxelor de timbru, acesta nu a depus la dosar dovada plății .
Față de această împrejurare, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării cererii de apel asupra căreia reține următoarele:
Prezenta cerere de apel a fost formulată la data de 20.03.2014, dată la care erau intrate în vigoare dispozițiile O.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art.33 din acest act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. În cazul in care acestea nu au fost achitate la depunea cererii, astfel cum prevăd disp. art. 470 al.2 N.C.P.C. „La cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru”, titularul ei are obligația de a le achita pana la termenul fixat de instanță. Nerespectarea acestei obligații potrivit al. 3 art. 470 N.C.P.C. se sancționează cu anularea cererii.
In speța de față, deși apelantului C. L. Huși i s-a pus în vedere în procedura de verificare și regularizare a cererii, precum și prin citația emisă după fixarea termenului de judecată, respectiv pentru data de 03.09.2014, despre obligația timbrării cererii formulate cu 50 lei taxă judiciară de timbru, acesta nu a înțeles să facă dovada achitării acestei taxe.
Întrucât obligația legalei timbrări a acțiunii are caracter imperativ, iar apelanta a beneficiar de un termen acordate în acest sens, în baza dispozițiilor art. 33 din OG nr. 80/2013, coroborat cu art. 470 al.3 N.C.P.C. instanța urmează să admită excepția nelegalei timbrări a cererii de apel, excepție invocată din oficiu și pe cale de consecință să dispună anularea apelului, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția nelegalei timbrări a apelului, invocată din oficiu.
Respinge ca nelegal timbrat apelul formulat de C. L. HUȘI împotriva Sentinței civile nr. 33/22.01.2014, pronunțată de Judecătoria Huși,. Pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 Septembrie 2014.
Președinte, A. I. Z. | Judecător, D. M. M. | |
Grefier, E. G. |
Red. D.M.M.
Tehnored. E.G.
5 ex./16.09.2014
Judec.fond – A. I. C.
..09.2014
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 670/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 657/2014. Tribunalul... → |
|---|
