Plângere contravenţională. Decizia nr. 657/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 657/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 657/A/2014
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător I. P.
Grefier M. G. V.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelantul I. T. de M. V. în contradictoriu cu intimatul . împotriva sentinței civile nr. 1300 din data de 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul civil nr._ având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, timbrat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul . a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Instanța, față de lipsa părților, lasă cauza la a doua strigare .
Reluându-se cauza la a doua strigare, la apelul nominal în ședință publică s-a constatat că lipsesc părțile în proces.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, timbrat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul IPJ V. a formulat întâmpinare în cauză.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare, după care ulterior deliberării a dat decizia civilă de față.
INSTANȚA
deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1300 din data de 21.05.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria V., a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în V., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de M. V., cu sediul în V., .. 274, jud. V., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.11.2013 și s-a înlocuit amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei cu avertisment.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție ., nr._ din data de 22.11.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că la data de 22.11.2013 un inspector din cadrul Inspectoratului T. de M. V., a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care s-a constatat că în urma controlului efectuat în data de 21.11.2013 la punctul de lucru organizat de ., din loc. V., .. 4, a fost solicitată completarea fișei de identificare numitului C. T. V., care a declarat că lucrează în meseria de mecanic din data de 12.11.2013, fără a avea încheiat în formă scrisă contract de muncă. Fapta constatată este prevăzută de art. 16, alin. 1 din Legea 53/2003, petentei aplicându-i-se amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei.
Instanța, de fond potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, a verificat legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută așa încât, procesul-verbal . nr._ din data de 22.11.2013 este legal întocmit.
În ceea ce privește aspectul învederat de petentă, respectiv acela că procesul-verbal a fost întocmit fără a i se acorda posibilitatea de a-și formula apărări, în conformitate cu prevederile art. 16, alin. 7 din OG 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Din interpretarea literară a acestui text de lege, rezultă în mod indubitabil, lipsit de echivoc, că agentul constatator are o astfel de îndatorire, numai în cazul în care contravenientul este prezent la momentul la care se constată contravenția. Cu toate acestea, chiar acceptând că nu au fost respectate prevederile art. 16, alin. 7 din OG 2/2001, o asemenea încălcare este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel.
Ori petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare cu privire la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat.
În concret petenta chiar a formulat astfel de apărări, care sunt au fost analizate de către instanță, în condițiile art. 34 din OG 2/2001.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat constând în faptul că agentul constatator nu a efectuat descrierea faptei contravenționale cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, întemeiat pe art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, instanța a apreciat că este neîntemeiat. Agentul constatator a făcut o descriere suficientă pentru a se putea stabili toate aspectele ce țin de săvârșirea faptei contravenționale. Totodată, lipsa tuturor elementelor anterior arătate este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, ce își produce efectele doar în cazul existenței unei vătămări, aspect ce nu a fost probat de petentă în prezenta cauză.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea normelor contravenționale, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
În drept, potrivit art. 16, alin. 1 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Sub aspectul situației de fapt, instanța de fond a reținut din declarațiile concordante ale celor doi martori audiați în cauză, că numitul C. T. V., a fost rugat de către P. V., angajat al societății petente, să îl ajute la repararea unui motor. Astfel, cu acest scop, cel dintâi s-a deplasat la sediul petentei începând cu data de 12.11.2013 și până la data controlului efectuat de intimat, pentru aproximativ 2 – 5 ore pe zi. Ambii martori au declarat că prezența numitului C. în cadrul unității, în scopul reparării motorului, a fost aprobată de șeful numitului P., respectiv Șoș A.. Cu toate acestea, între C. și Șoș A. nu a existat nici o discuție; mai mult de atât, C. nu a fost plătit pentru serviciile efectuate.
Astfel, având în vedere situația de fapt de mai sus, instanța a constatat că petenta își întemeiază apărarea pe împrejurarea că numitul C. T. V. nu a fost plătit pentru serviciile prestate, neexistând, totodată, nici o discuție între acesta din urmă și numitul Șoș A.. Textul de lege incident în cauză situează pe tărâmul contravențional simpla primire la muncă a unei persoane, fără ca acesteia să i se întocmească un contract scris de muncă. Împrejurarea că persoana respectivă nu a fost plătită nu prezintă nici o relevanță sub aspectul existenței contravenției.
Ori, în concret, numitul C. V. T. a fost primit la muncă de către societatea petentă, iar la momentul efectuării controlului de către inspectorii de muncă acesta nu avea încheiat un contract de muncă scris cu petenta, aspect confirmat atât de cei doi martori în fața instanței, cât și de numitul C. prin completarea fișei de identificare la momentul controlului.
Având în vedere cele de mai sus, a considerat instanța de fond că în cauză a fost săvârșită contravenția reținută în sarcina petentei, astfel că procesul-verbal a fost temeinic întocmit.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatoarea nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt, decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, ei îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34 alin. 1 raportat la art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Astfel, având în vedere că numitului C. T. V. i-a fost întocmit un contract de muncă începând cu data de 25.11.2013, instanța de fond a admis în parte plângerea contravențională formulată și a dispus înlocui sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment. Împotriva . 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria V., a formulat apel în termen legal, apelantul
I. T. de munca V., solicitând schimbarea sentinței .
În motivarea apelului, apelantul a arătat că instanța de fond dispune înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, acordând clementa unui angajator care a încălcat prevederile legale neîncheind in forma scrisa contract individual de munca pentru salariatul care desfășura activitate in favoarea acestuia .
A mai arătat apelantul că însăși, instanța de judecata are convingerea ferma ca situația de fapt reținuta de agentul constatator corespunde realității., apelantul făcând dovada situației de fapt ce a dus la încheierea procesului verbal de contravenție, iar petenta nu a făcut nici o dovadă contrară celor reținute in actul sancționator.
Se mai arată de către apelant că legiuitorul prin impunerea unei sancțiuni de 10.000 lei pentru fiecare persoana primita la munca fără contract prevede un grad de pericol social major al contravenției săvârșite având in vedere ca respectivul salariat lucrează in beneficiul angajatorului fără a avea nici o protecție sociala, fără a avea bucuria unei vechimi in munca, a unor drepturi egale cu cele ale unui salariat încadrat cu forme legale, iar prin faptul că intimata a încheiat ulterior contract individual de munca pentru C. V. T., acesta a fost păgubit de vechime in munca perioada 12.11-25.11.2013.
Mai arată apelantul că prin înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, angajatorii nu sunt conștientizați de pericolul social al faptelor săvârșite, ci se bucura ca nu plătesc amenda contravenționala dar nu se gândesc si nu au nici un fel de reproș asupra faptului ca persoana respectiva este lăsata de izbeliște.
Apelantul și-a întemeiat apelul în drept pe dispozițiile L.53/2003, L. 134/2010 și OG nr.2/2001
Prin întâmpinarea formulată, intimata ., a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că soluția pronunțată de instanța de fond, s-a bazat pe faptul că sancțiunea aplicată nu a fost proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta.
A mai arătat intimata că stabilirea faptei ce a fost considerata contravenție si aplicarea sancțiunii s-a făcut de către inspectorul de munca fără a i se acorda dreptul in prealabil sa își formuleze vreo apărare, întreaga procedura realizata de inspector (inclusiv încheierea procesului verbal si aplicarea sancțiunii) fiind lovita de nulitate, pentru încălcarea dreptului la apărare.
In cauza A. împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca procedura contravenționala este asimilata unei proceduri penale si, prin urmare, trebuie respectate toate garanțiile oferite de aceasta procedura, printre care se număra si dreptul fundamental la apărare, exercitat anterior întocmirii actului de acuzare si aplicării sancțiunii.
Se mai arată în întâmpinarea că procesul verbal nu cuprinde arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații pretinsei fapte, si anume:faptul ca nu a existat nici un incident in ceea ce privește protecția muncii in unitatea intimată, faptul ca a fost o declarație a persoanei in cauza din care iese contrarul celor constatate in procesul verbal, faptul ca potrivit specificului activității societății comerciale, nu era necesar sa fie angajat un salariat cu pregătirea domnului C. T. V.
Inspectorul a aplicat un cuantum al amenzii fără a avea in vedere toate împrejurările faptei.
Mai arată intimata prin întâmpinarea formulată că instanța de judecata, Judecătoria V., a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „Avertisment" deoarece nu a creat nici o stare de pericol si nu a adus atingere nici unei valori sociale protejate de legi, iar sancțiunea aplicata de către ITM V. a fost mult prea mare in raport cu circumstanțele reale si personale si reprezintă o ingerința neproporționala in dreptul de proprietate asupra propriului patrimoniu., conform art.l din Primul Protocol la CEDO.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, așa cum prevede art. 479 NCPC, Tribunalul apreciază că apelul nu este întemeiat.
Sub aspectul legalității actului sancționator, se constată că prima instanță a reținut în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin.1 din OG nr. 2/2001, care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Situațiile în care nerespectarea acestor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.
Astfel potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
În raport cu caracterul imperativ limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal de contravenție se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care să le întrunească un asemenea act, nulitate procesului verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. ( Decizia nr. XXII / 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite).
S- a invocat de către intimatul petent motivul de nulitate constând în faptul că agentul constatator nu a efectuat descrierea faptei contravenționale cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei . Tribunalul constată că agentul constatator a făcut o descriere suficientă pentru a se putea stabili toate aspectele ce țin de săvârșirea faptei contravenționale, astfel că în mod corect a respins, instanța de fond acest motiv, ca neîntemeiat.
Și motivul prevăzut de art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, a fost înlăturat de instanța de fond, cu motivarea că persoana contravenientă nu a fost de față la semnarea procesului verbal, și a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, în cadrul plângerii împotriva procesului verbal.
Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut, în mod corect situația de fapt, apreciind că intimata petentă se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
De altfel, apelantul intimat a criticat hotărârea judecătorească de primă instanță, sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale aplicate, prin înlocuirea cu sancțiunea contravențională a avertismentului față de împrejurările concrete ale comiterii faptei.
Potrivit art. 260, alin. 1, lit. e din Legea nr. 53/2003, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16, alin. 1, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, instanța de judecată trebuie să se raporteze în aprecierea temeinicie sancțiunii contravenționale aplicate de agentul constatator la gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Art. 21. alin. 3 din OG nr. 2/2001, prevede faptul că gradul de pericol social concret al unei contravenții se apreciază în fiecare caz în parte de către instanța de judecată ținându-se seama de o serii de criterii stabilite de acest text de lege, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșită fapta contravențională, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de urmarea produsă.
Din probele administrate la instanța de fond, a rezultat că numitul C. T. s-a deplasat la sediul intimatei petente, începând cu data de 12.11.2013 și până la data controlului efectuat de apelant, pentru aproximativ 2 – 5 ore pe zi pentru repararea unui motor, iar la data de 25.11.2013 i-a fost întocmit un contract de muncă.
Tribunalul reține că în mod just, față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, a apreciat instanța de fond că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea avertismentului fiind proporțională în cauză, atrăgându-se totodată atenția intimatei petente asupra consecințelor ce se pot produce în cazul săvârșirii unor fapte contravenționale similare, și a gradului de pericol social al unor asemenea fapte.
Față de considerentele expuse, va respinge ca neîntemeiat apelului declarat de I. T. de M. V., împotriva ..05.2014, pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul ITM V. împotriva . 21.05.2014, pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.09.2014.
Președinte, C. M. | Judecător, I. P. | |
Grefier, M. G. V. |
Red. /M.C. 11.09.2014
Tehnored./M.V. 04 Septembrie 2014
4 ex. / .>
Judecătoria V. - judecător fond C. C.
| ← Evacuare. Decizia nr. 667/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 709/2014. Tribunalul... → |
|---|
