Plângere contravenţională. Decizia nr. 709/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 709/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVIVLĂ Nr. 709/A/2014
Ședința publică de la 15 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Judecător A. C.
Grefier C. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelului Civil formulat de apelanta petenta E.ON E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în Târgul M., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN P. PROTECȚIA C. V., cu sediul în V., ., nr. 304, jud. V., împotriva sentinței civile nr. 4026 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria V. având ca obiect-plângere contravenționala
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08 septembrie 2014, ce s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi, iar, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art.396 alin.2 Cod proc. Civ a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 septembrie 2014, când, deliberând;
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, instanța retine următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4026 din 18.12.2013, Judecătoria V. a respins plângerea contravențională formulată de petenta . SA, cu sediul în Târgu M., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN P. PROTECȚIA C. V., cu sediul în V., ., nr. 304, jud. V., ca neîntemeiată si a mentinut procesul-verbal de contravenție . nr. 214/216 din data de 29.07.2013.
Aluat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 29.07.2013, un agent din cadrul Comisariatului pentru Protecția C. V. a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr. 214/216 prin care s-a reținut că petenta . ROMÂNIA SA a prestat servicii care afectează interesele consumatorilor, încălcând prevederile art. 7, lit. c, a 2 a liniuță din OG 21/1992.
În fapt, pentru a întocmi procesul-verbal sus-menționat, agentul constatator a avut în vedere o . patru reclamații, după cum urmează. Reclamațiile înregistrate sub numerele FS 237/05.07.2013 și FS 253/17.07.2013, formulate de numiții T. S. și Talpazan D., în urma cărora s-a constatat faptul că petenta a afectat interesele economice ale consumatorilor din cauza situației create de desfășurarea încasării directe de la consumatori, precum și prin desființarea casieriilor prestatorului. Aceste două reclamații au fost considerate întemeiate. Reclamația nr. FS 244/02.07.2013, formulată de numitul C. A., referitoare la schimbarea modului de facturare, respectiv cu citire din 3 în 3 luni, a fost găsită parțial întemeiată de către agentul constatator. De asemenea, a fost avută în vedere și reclamația nr. 258/19.07.2013, formulată de numitul M. I. B., găsită însă neîntemeiată motivat de faptul că a intervenit încetarea contractului de furnizare a energiei termice între acesta și petentă, ca urmare a faptului că nu s-a permis de către consumator citirea contorului din data de 26.02.2012.
Conform art. 7, lit. c, a 2 a liniuță din OG 21/1992 operatorii economici sunt obligați: să presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora, iar potrivit art. 50, alin. 1 din același act normativ constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: încălcarea dispozițiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a și a 5-a liniuță, lit. c) prima și a 2-a liniuță, cu amendă contravențională de la 3.000 lei la 30.000 lei.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal ., nr. 214/216 din 29.07.2013 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă constând în încălcarea dispozițiilor art. 10, alin. 1 din OG 2/2001, care prevede faptul că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție, instanța îl găsește neîntemeiat. Astfel, așa cum s-a arătat prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancționată pentru prestarea unor servicii care au afectat interesele economice ale consumatorilor. Deși la baza sancționării a existat un număr de patru reclamații formulate de consumatori, nu se poate considera faptul că s-au săvârșit mai multe contravenții. Astfel, contravenția unică de prestare a unor servicii ce au afectat interesele economice ale consumatorilor a fost săvârșită de către petentă prin mai multe acțiuni sau inacțiuni, fără ca acest aspect să determine o pluralitate de contravenții. Mai mult de atât, niciuna dintre faptele ce intră în componența contravenției reținute în sarcina petentei nu este sancționată în mod individual de lege, astfel că nu există o încălcare a principiului specialia generalibus derogant (norma specială derogă de la norma generală).
În aceste condiții, în mod corect au fost descrise în procesul-verbal faptele ce constituie încălcări, aplicându-se o sancțiune unică pentru contravenția unică prevăzută de art. 7, lit. c, a 2 a liniuță din OG 21/1992.
În ceea ce privește motivul de nulitate constând în faptul că în procesul-verbal nu există semnătura martorului asistent, deși procesul-verbal a fost întocmit în lipsă, întemeiat pe art. 19 alin. 1 din OG 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiat. Astfel, așa cum s-a mai arătat singurele cauze de nulitate absolută a procesului-verbal sunt cele prevăzute de art. 17 din același act normativ, respectiv: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu. Ori, așa cum se poate observa, cauza de nulitate invocată de petentă nu se află printre cele limitativ enumerate în acest articol. În aceste condiții, nulitatea nu poate interveni decât atunci când este justificată o vătămare care să afecteze drepturile procesuale ale petentului, și să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a se apăra în mod eficient în cadrul procesului. Or, în speță, nesemnarea procesului verbal de un martor asistent nu îl afectează în nici un fel pe petent în exercitarea drepturilor sale procesuale. Mai mult de atât, din analiza procesului-verbal instanța constată faptul că în dreptul rubricii „martor asistent” există mențiunea agentului constatator, conform căreia procesul-verbal a fost întocmit la sediul intimatului, iar persoanele aflate de față nu pot avea calitatea de martori asistenți, fiind astfel respectate dispozițiile art. 19, alin. 3 din OG 2/2001, referitoare la precizarea motivelor ce au dus la întocmirea procesului-verbal în acest mod.
Totodată, petenta invocă ca și cauză de nulitate a procesului-verbal împrejurarea că nu a existat o suficientă descriere a faptelor, care să permită stabilirea tuturor circumstanțelor ce pot servi la stabilirea gravității faptelor, conform art. 16, alin. 1 OG 2/2001. Cu toate acestea, în procesul-verbal contestat există o amplă descriere a faptei contravenționale, cu indicarea concretă a aspectelor ce au stat la baza întocmirii acestuia, respectiv reclamațiile formulate de consumatori. Faptul că elementele prevăzute de art. 16, alin. 1 au fost individualizate în cadrul procesului-verbal de sancționare este reliefat și de împrejurarea că petenta în cadrul plângerii contravenționale formulate a analizat pe larg motivele ce au dus la sancționare, întemeindu-se tocmai pe cele înscrise în procesul-verbal. În aceste condiții, nu se poate susține existența niciunei vătămări în persoana petentei, care poate supune atenției instanței, în cadrul prezentului proces, toate aspectele de fapt și de drept pe care le consideră necesare.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, acesta se bucură de o prezumție relativă de veridicitate. Cade în sarcina petentului să răstoarne această prezumție. Simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Aplicarea acestei norme și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumțiilor trebuie privită din perspectiva sarcinii probațiunii, raportat la modalitatea în care a fost întocmit procesul-verbal de contravenție. Instanța europeană, prin jurisprudența sa, permite valorificarea prezumțiilor, în limite rezonabile.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În materie de răspundere contravențională, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
În concret, cu referire la temeinicia celor reținute în procesul-verbal contestat, se constată următoarele.
Prin reclamațiile înregistrate sub numerele FS 237/05.07.2013 și FS 253/17.07.2013, formulate de numiții T. S. și Talpazan D., s-a constatat faptul că petenta a afectat interesele economice ale consumatorilor din cauza situației create de desfășurarea încasării directe de la consumatori, precum și prin desființarea casieriilor prestatorului; aceste două reclamații fiind considerate întemeiate. Prin răspunsul formulat, petenta a învederat faptul că deși este adevărat că din luna iulie 2013 nu se mai încasează facturile de energie electrică prin Poșta Română, facturile pot fi plătite la cel mai apropiat terminal Paypoint, aflat la 5 km de domiciliul celor ce au formulat reclamațiile. Ori, având în vedere că agentul constatator a menționat faptul că acest aspect este de natură a impune în sarcina beneficiarilor costuri suplimentare, care uneori depășesc chiar și valoarea facturii de energie electrică, aspect pe care reclamanta nu l-a contestat, instanța constată faptul că prin această măsură reclamanta a prestat într-adevăr servicii care afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora, așa cum prevede art. 7, lit. c, a 2 a liniuță din OG 21/1992.
Împrejurarea că numitul Talpazan D. nu este beneficiarul unui contract de furnizare a energiei electrice cu petenta, aspect ce nu a fost contestat de către intimat, nu are natura de a conduce la netemeinicia procesului-verbal întocmit, atât timp cât, așa cum s-a mai arătat, fiecare din acțiunile petentei indicate în reclamațiile analizate reprezintă acte materiale ale aceleași contravenții unice. Această împrejurare va fi însă avută în vedere la individualizarea sancțiunii ce se impune a fi aplicată.
În ceea ce privește reclamația nr. FS 244/02.07.2013, formulată de numitul C. A., referitoare la schimbarea modului de facturare, respectiv cu citire din 3 în 3 luni, se reține faptul că aceasta a fost găsită parțial întemeiată de agentul constatator, motivat de faptul că poziția prestatorului poate fi considerată una corectă și legală, însă nu s-a făcut dovada informării consumatorului privind schimbarea modului de facturare. Petenta susține faptul că această reclamație ar trebui considerată neîntemeiată raportat la faptul că a informat consumatorul cu privire la schimbarea frecvenței de citire a contorului de energie electrică, depunând în acest sens un înscris (fila 36). Cu toate acestea, analizând acest înscris, instanța constată faptul că nu s-a făcut dovada comunicării și confirmării de primire a acestui înscris de către consumator; mai mult de atât, numele acestuia din urmă nu se află menționat nicăieri în înștiințare, astfel că nu se poate concluziona că acest înscris a fost comunicat consumatorului. P. aceste motive, instanța consideră că în mod corect s-a reținut ca parțial întemeiată această reclamație.
De asemenea, a fost avută în vedere și reclamația nr. 258/19.07.2013, formulată de numitul M. I. B., găsită însă neîntemeiată motivat de faptul că a intervenit încetarea contractului de furnizare a energiei termice între acesta și petentă, ca urmare a faptului că nu s-a permis de către consumator citirea contorului din data de 26.02.2012. Având în vedere și înscrisurile depuse de petentă, respectiv notificarea privind accesul la citirea contorului de energie electrică emisă pe numele lui M. I. (fila 37), dar și notificarea acestuia din urmă transmisă către petentă, prin care solicită reconectarea la furnizarea energiei electrice (fila 38), instanța constată faptul că în mod corect s-a reținut netemeinicia acestei reclamații de către agentul constatator.
Având în vedere cele de mai sus, se reține faptul că procesul-verbal de sancționare a reținut în mod corect și temeinic situația de fapt.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatoarea nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, ei îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul sancțiunii, în temeiul art. 34, alin. 1 raportat la art. 21, alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța constatată că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Totodată, instanța avut în vedere împrejurarea că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată în cuantum de 3.000 lei, corespunde minimului prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei, satisfăcând totodată scopul punitiv și preventiv avut în vedere de lege.
Față de toate acestea, instanța apreciază că procesul-verbal este legal și temeinic și va respinge plângerea contravențională formulată de petentă ca neîntemeiată.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel E.ON E. ROMÂNIA SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
In primul rand, in ceea ce priveste legalitatea sentintei atacate, apelantul a arătat faptul ca sentința atacata este nelegala deoarece, contrar prevederilor art. 10al.1 din OG nr. 2/2001, Inspectoratul CJPC V. a aplicat o amenda contravenționala ca urmare a cercetării unui număr de 4 (patru) reclamații din care: 2 (două) reclamații a considerat că sunt întemeiate, respectiv reclamatia înregistrată sub nr. FS 237 din data de 03.07.2013 a petentului T. S. și respectiv reclamatia înregistrată sub nr. FS 253 din data de 17.07.2013 a petentului Talpazan D. (fapta care nu există).O reclamație a considerat că este parțial întemeiată, respectiv reclamația înregistrată sub nr. FS 244 din data de 12.07.2013 a petentului Cotovanu A.. O reclamație a considerat că nu este întemeiată respectiv reclamatia înregistrată sub nr. FS 258 din data de 19.07.2013 a petentului M. I. B.
In aceste condiții, aplicând o sancțiune globala pentru toate faptele( 2 reclamații întemeiate și 1 reclamație parțial întemeiată), agentul constatator a încălcat dispozițiile legale, atrăgând nulitatea absoluta a procesului-verbal nr. 214/216 din 29.07.2013.
S-a arătat faptul ca este necesar ca mai întâi să se individualizeze sancțiunea aplicată pentru fiecare faptă în parte și doar apoi acestea se pot cumula. Numai procedând de această manieră se poate verifica ulterior dacă sancțiunile au fost aplicate în cadrul limitelor legale, precum și dacă la individualizarea sancțiunilor s-au respectat prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001; în procesul-verbal contestat, s-a procedat la aplicarea unei sancțiuni unice. S-a aplicat, deci, un alt sistem sancționator decât cel legal reglementat în mod explicit de O.G. nr. 2/2001, iar acesta nu permite verificarea legalității sancționării pentru fiecare dintre faptele reținute.
In al doilea rand, s-a aratat faptul ca sentinta atacata este nelegala deoarece a fost mentinut un proces- verbal care a fost dat cu incalcarea dispozitiilor legale privind descrierea faptei contraventionale, sanctionate cu nulitatea absoluta potrivit dispozitiilor art. 16al.1 din OG nr.2/2001, respectiv nu a fost descrisa fapta contraventionala si nu au fost aratate toate imprejurarile de natura sa serveasca la aprecierea faptei.
Astfel, cu privire la reclamația FS 253 din data de 17.07.2013 a petentului Talpazan D., în urma verificărilor s-a constatat că între subscrisa, . ROMÂNIA SA, în calitate de furnizor de energie electrică și petentul Talpazan D. nu este încheiat un contract de furnizare energie electrică.
Analizând reclamația petentului raportat la faptul ca nu există un contract de furnizare încheiat cu acesta, respectiv nu are calitatea de consumator, rezultă că reclamația nu este întemeiată și în mod nelegal a fost sancționat cu amenda contravențională de către inspectorul CJPC V. pentru nerespectarea art. 7 lit. c) a 2-a liniuță din O.G. 21/1992.
Conform art. 2 din Ordonanța nr. 2-2001 privind regimul juridic al contravențiilor constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție stabilită și sancționată prin lege.
In această situație concrentă fapta nu există, inspectorul CJPC încălcând dispozițiile legale în domeniu.
Astfel, având în vedere prevederile art. 16 alin.(l) din Ordonanța nr. 2 /2001 - având în vedere că fapta nu există și nu a fost descrisă și nu s-au arâtat toate împrejurările care să servească la aprecierea faptei - conchidem că fapta contravențională nu există, iar amenda contravențională aplicată este nelegală.
Onorata instanța de control judiciar - având in vedere cele expuse care sunt acțiunile petentei ale acestei recLamatii care reprezintă actele materiale al contravenției unice?
Astfel daca subscrisa nu a săvârșit o încălcare a prevederilor art. 7 lit. c) a 2-a liniuta din OG 21/1992 - desi nu a săvârșit o contravenție - cum i se poate aplica o sancțiune unica.
In al treilea rand, s-a aratat faptul ca sentinta atacata este nelegala deoarece, in mod nelegal, a fost dispusa, conform prevederilor art. 15 alin. (4) din OG 21-1992 masura ca operatorul economic în termen de 60 de zile sa faciliteye facilita consumatorilor posibilitatea acitării în termen a facturilor emise, prin orice alt mijloc. De asemenea în cazul în care accesul la compartimentul de specialitate privind reclamațiile esre redus, va oferi consumatorilor orice alte mijloace accesibile acestora.
In al patrulea rand, s-a aratat faptul ca sentinta atacata este neintemeiata deoarece nu a savarsit contraventia retinuta in sarcina sa.
1. Cu privire la reclamația înregistrată sub nr. FS 237 din data de 03.07.2013 a petentului T. S. s-a aratat urmatoarele
Urmare a reclamației nr. FS 237 din data de 03.07.2013 a petentului T. S. comunicată de către CJPC V. si înregistrata la subscrisa . România SA sub nr._ /12.07.2013, prin care a transmis spre rezolvare petiția domnului T. S. precizam următoarele:
Intre subscrisa, . ROMÂNIA SA, în calitate de furnizor de energie electrică și petentul T. S. este încheiat un contract de furnizare energie electrică pentru locul de consum situat în localitatea Girceni, județul V. (identificat cu cod abonat nr.). Analizând reclamația petentului raportat la locul de consum pentru care are încheiat contract de furnizare energie electrică s-a transmis un răspuns la petiția acestuia, respectiv conform adresei de informare primită de către petent odată cu factura lunii iulie 2013, începând cu data de 01 iulie 2013 facturile de energie electrica nu se mai încasează prin Poșta Română, din motive care țin de optimizarea canalelor de încasare, încercând în acest mod sa se reduca neînregistrarea plăților efectuate de către client in termenul de scadență înscris în factura și de asemenea să se eficientizeze procesul de încasare a facturilor de energie electrică.
De asemenea, i s-a comunicat numitului T. S. că poate achita facturile de energie electrică la Oficiul Poștal din localitate prin mandat poștal, indicând codul abonat și numărul de factura și la cel mai apropiat terminal PayPoint care se găsește in localitatea Pungesti la comerciantul . (5 km).
S-a aratat faptul ca adresa primită de clienți cu locațiile PayPoint se actualizează în permanență și asta pentru că se dorește creșterea gradului de acoperire, în zonele unde ele prezintă un nivel scăzut, în speța mediu rural. De asemenea că s-a luat măsura instalării unui terminal de încasare și în . deservească și câteva localități limitrofe.
Analizând petiția formulată de către consumatorul mai sus aratat, contractul cadru de furnizare energie electrică încheiat între părți, s-a retinut faptul ca reclamatia nu este temeimică întrucât consumatorul a fost informat despre decizia furnizorului și despre noua modalitate de a achita contravaloarea facturilor de energie electrică.
Decizia luată de către furnizor, respectiv că contravaloarea facturilor nu se mai încasează prin Poșta Română a fost luată intrucât înregistrarea plăților efectuate de către clienți prin Poșta Română nu erau înregistrate în timp real la furnizor și ca consecință se ajungea la deconectarea clienților (situație de care nu era răspunzător nici clientul și nici furnizorul).
In urma analizei acestei reclamații inspectorul CJPC V. a considerat că este întemeiată și că argumentele formulate de către subscrisa nu justifică nerespectarea art. 7 lit. c) din contractul-cadru de furnizare a energiei electrice.
Consideră că petiția nu este întemeiată, furnizorul având obligația legală de a lua toate măsurile în vederea optimizării canalelor de încasare și în vederea reducerii numărului de neînregistrare a plăților până la termenul de scadentă menționat pe facturile emise clienților săi.
2. Cu privire la reclamatia înregistrată sub nr. FS 253 din data de 17.07.2013 a petentului Talpazan D. s-a aratat faptul ca nu este temeinică între subscrisa . ROMÂNIA SA, în calitate de furnizor de energie electrică și petentul Talpazan D. NU este încheiat un contract de furnizare energie electrică, acesta neavand calitatea de consumator.
In această situație concrentă fapta nu există, inspectorul CJPC încălcând dispozițiile legale în domeniu.
3. Cu privire la reclamația înregistrată sub nr. FS 244 din data de 12.07.2013 a petentului Cotovanu A. s-a aratat faptul ca între subscrisa . ROMÂNIA SA, în calitate de furnizor de energie electrică și petentul COTOVANU A. este încheiat un contract de furnizare energie electrică pentru locul de consum situat ., Județul V. (identificat cu cod abonat nr.)
Analizând reclamația petentului raportat la locul de consum pentru care are încheiat contract de furnizare energie electrică s-a transmis un răspuns la petiția acestuia,adica prin adresa de informare primită de către petentul COTOVANU A. odată cu factura lunii aprilie 2013, s-a aratat faptul ca, începând cu 01 aprilie 2013, operatorul de distribuție . Distribuție SA a procedat la modificarea frecvenței de citire a contoarelor de energie electrica pentru consumatorii casnici de la doua luni la trei luni. Modificarea frecvenței de citire a contorului de energie electrica la trei luni nu presupune și modificarea frecvenței de facturare a consumului de energie electrică. Furnizorul, . România, va transmite factura către clienți o dată la două luni, conform legislației în vigoare.Acesta este motivul pentru care clientul nu va avea numai facturi de regularizare, emise cu index citit, ci vor fi emise ciclic, o factura estimată, o factura cu index de regularizare plus o parte de estimare .
Inspectorul CJPC V. a reținut că poziția prestatorului ar putea fi considerată corectă și legală dacă nu ar exista unele neclarități. De asemenea inspectorul a reținut cu privire la accesarea numerelor de telefon explicația oferită de acesta nu poate fi dovedită și nici nu satisface cerințele consumatorilor și în consecință a considerat că reclamația este parțial întemeiată.
Având în vedere expunerea detaliată din răspunsul formulat de către subscrisa rezultă că reclamația nu este întemeiată. Subscrisa a explicat punctual cele reclamate de petent și a procedat conform prevederilor legale în domeniul energiei electrice.
4. Cu privire la reclamația înregistrată sub nr. FS 238 din data de 19.07.2013 a petentului M. I. B. s-a aratat faptul ca urmare a reclamației FS 258 din data de 19.07.2013 a petentului M. I. B. comunicată de către CJPC V. înregistrata la subscrisa . România SA sub nr._/19.07.2013, prin care a transmis spre rezolvare petiția domnului Cotovanu A. între subscrisa . ROMÂNIA SA, în calitate de furnizor de energie electrică și petentul M. I. B. NJJ este încheiat un contract de furnizare energie electrică pentru locul de consum în discuție.
In urma analizei reclamației în discuție inspectorul CJPC V. a conchis că reclamația nu este întemeiată.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către apelant, dar si din oficiu, prin prisma prevederilor de art. 480 C., instanta de apel constată faptul că sentinta instanței de fond a fost dată cu aplicarea corecta a legii, fiind si temeinică.
Referitor la primul motiv de apel, respectiv cel privind nelegalitatea sentinței atacate motivat de încălcarea prevederilor art. 10 al.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, tribunalul retine ca acest motiv de apel este neîntemeiat.
Prin procesul- verbal de constatare a contravenției . nr. 214/216 s-a reținut că petenta . ROMÂNIA SA a prestat servicii care afectează interesele consumatorilor, încălcând prevederile art. 7, lit. c, a 2 a liniuță din OG 21/1992.
În fapt, pentru a întocmi procesul-verbal sus-menționat, agentul constatator a avut în vedere o . patru reclamații. Reclamațiile înregistrate sub numerele FS 237/05.07.2013 și FS 253/17.07.2013, formulate de numiții T. S. și Talpazan D., în urma cărora s-a constatat faptul că petenta a afectat interesele economice ale consumatorilor din cauza situației create de desfășurarea încasării directe de la consumatori, precum și prin desființarea casieriilor prestatorului. Aceste două reclamații au fost considerate întemeiate. Reclamația nr. FS 244/02.07.2013, formulată de numitul C. A., referitoare la schimbarea modului de facturare, respectiv cu citire din 3 în 3 luni, a fost găsită parțial întemeiată de către agentul ievedere și reclamația nr. 258/19.07.2013, formulată de numitul M. I. B., găsită însă neîntemeiată motivat de faptul că a intervenit încetarea contractului de furnizare a energiei termice între acesta și petentă, ca urmare a faptului că nu s-a permis de către consumator citirea contorului din data de 26.02.2012.
Conform art. 7 lit. c)a 2 a liniuță din OG 21/1992 operatorii economici sunt obligați: să presteze numai servicii care nu afectează viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora, iar potrivit art. 50 alin. 1 din același act normativ constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: încălcarea dispozițiilor art. 4, art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a și a 5-a liniuță, lit. c) prima și a 2-a liniuță, cu amendă contravențională de la 3.000 lei la 30.000 lei.
Pe de alta parte, conform art.10 alin. 1 din OG 2/2001, care prevede faptul că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.
Analizând conținutul procesului-verbal contestat tribunalul retine faptul ca apelanta a fost sancționata pentru savarsirea contravenției constând in prestarea unor servicii care au afectat interesele economice ale consumatorilor, contravenție care incriminează, practic, savarsirea unuia sau mai multor servicii ce afecteaza interesele economice ale consumatorilor.Practic, ne aflam in prezenta unei contraventii care incrimineaza sarvarsirea unui sau mai multor actiuni sau inactiuni susceptibile a constitui elementul material caracteristic laturii obiective a infractiuni.
Pluralitatea de actiuni sau inactiuni care intra in continutul constitutiv al contraventiei nu determina existenta unei pluraliti de contraventii, pluralitatea de actiuni sau inactiuni fiind de esenta acestei contraventii.
In atare condiții, arata tribunalul faptul ca nu se poate retine faptul ca au fost încălcate prevederile art.10 al.1 din OG nr. 2/2001 care prevăd faptul că dacă aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel, respectiv cel privind încălcarea dispozițiilor legale privind descrierea faptei contravenționale, sancționate cu nulitatea absoluta potrivit dispozițiilor art. 16al.1 din OG nr.2/2001, respectiv nu a fost descrisa fapta contravenționala si nu au fost arătate toate împrejurările de natura sa servească la aprecierea faptei, tribunalul retine faptul ca si acest motiv de apel este neîntemeiat.
Prin procesul- verbal de constatare a contravenției . nr. 214/216 s-a reținut că petenta . ROMÂNIA SA a prestat servicii care afectează interesele consumatorilor, încălcând prevederile art. 7, lit. c, a 2 a liniuță din OG 21/1992.
În fapt, pentru a întocmi procesul-verbal sus-menționat, agentul constatator a avut în vedere o . patru reclamații. Reclamațiile înregistrate sub numerele FS 237/05.07.2013 și FS 253/17.07.2013, formulate de numiții T. S. și Talpazan D., în urma cărora s-a constatat faptul că petenta a afectat interesele economice ale consumatorilor din cauza situației create de desfășurarea încasării directe de la consumatori, precum și prin desființarea casieriilor prestatorului. Aceste două reclamații au fost considerate întemeiate. Reclamația nr. FS 244/02.07.2013, formulată de numitul C. A., referitoare la schimbarea modului de facturare, respectiv cu citire din 3 în 3 luni, a fost găsită parțial întemeiată de către agentul de vedere și reclamația nr. 258/19.07.2013, formulată de numitul M. I. B., găsită însă neîntemeiată motivat de faptul că a intervenit încetarea contractului de furnizare a energiei termice între acesta și petentă, ca urmare a faptului că nu s-a permis de către consumator citirea contorului din data de 26.02.2012.
Pe de altă parte, instanța retine că potrivit prevederilor art. 16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină, în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei contravenționale cu indicarea, datei orei si locului în care a fost săvârșită, precum si cu arătarea tuturor împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Pe de altă parte, conform prevederilor art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, printre altele, lipsa mențiunilor privind descrierea faptei atrage nulitatea absolută a procesului verbal, nulitate care se constată și din oficiu.
Rezultă, așadar, potrivit textelor de lege mai sus indicate, că este sancționată cu nulitatea absolută, fără a fi necesară dovedirea vreunei vătămări, lipsa din cuprinsul mențiunilor ce trebuie înserate în procesul verbal de constatare si sancționare contravențională a mențiunilor privind descrierea faptei reținute în sarcina contravenientului.
Analizând procesul verbal contestat, precum si anexele acestuia, prin raportate la legislația incidentă în cauză, tribunalul retine că din cuprinsul acestora rezultă indiscutabil, contrar celor reținute de către instanța de fond, faptul că apelanta a fost sancționată contravențional pentru faptul că a prestat servicii care au afectat interesele economice ale consumatorilor T. S. și Talpazan D. din cauza situației create de desfășurarea încasării directe de la consumatori, precum și prin desființarea casieriilor prestatorului, dar si a consumatorului Cotovanu A., datorita schimbării modului de facturare cu citire din 3(trei) în 3(trei) luni.
In atare condiții, tribunalul învederează că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că din conținutul procesului verbal contestat nu lipsesc mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din OG nr. 2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenționale.
Referitor la cel de al treilea motiv de apel, respectiv cel constând în eronata dispunere a măsurii ca operatorul economic în termen de 60 de zile să faciliteze consumatorilor posibilitatea achitării în termen a facturilor emise, prinorice alt mijloc, tribunalul reține faptul că si acest motiv de apel este neîntemeiat deoarece agentul constatator, potrivit art. 15al.4 din OG nr. 21_1991odată cu sancțiunea și măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor.
În fine, în ceea ce privește cel de al patrulea motiv de apel, respectiv cel privind netemeinica sancționare contravențională a apelantei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.50al.1 lit.a rap. la art. 7lit.a) liniuța a2-a din OG nr. 21/1992 tribunalul reține faptul că si acest motiv de apel este neîntemeiat.
Astfel, arată instanța de apel faptul că, în mod corect, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta E. SA, în condițiile în care nevinovăția sa nu a fost dovedită prin probele administrate în fața instanței de fond.
În procesul contravențional operează două prezumții care produc efecte contrarii.Pe de o parte prezumția de legalitate a procesului verbal decurgând din natura sa juridică de act administrativ, iar pe de altă parte, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului având în vedere natura „penală” a contravenției.
Așa cum s-a reținut de CEDO în cauza A. c.României, contravenția reținută în sarcina petentei întrunește elementele expuse în art. 6 par.1 din CEDO, pentru că, câmpul de aplicare al OUG 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, petentei îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de altă parte, în favoarea agentului constatator operează prezumția instituită prin art.1171, vechiul cod civil(art.1252 Noul Cod Civil) privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea autorităților sale de serviciu și în limitele competenței sale. Prezumția instituită prin art.1171 cod civ. (art.1252 noul cod civil) are un caracter relativ, care dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
În fața a două prezumții legale relative în favoarea fiecăreia dintre părți, pentru asigurarea echilibrului procesual dintre ele, urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
În cauza N. contra României, Curtea a arătat că sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale întrucât, deși Convenția garantează în art.6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil.
Soluția consacrată deja în jurisprudența națională este de coroborare a celor două prezumții cea a legalității și temeiniciei procesului verbal, profitabilă autorității emitente a procesului verbal și, respectiv, cea a nevinovăției, care implică dreptul petentei de a dovedi prin orice mijloc de probă, nerealitatea celor consemnate în procesul verbal.
Sarcina de a aprecia elementele de probă și de a se pronunța asupra pertinenței lor revine jurisdicțiilor naționale, întrucât, deși convenția garantează în art. 6 dreptul la un proces echitabil, admisibilitatea probelor intră în sfera de competență a dreptului intern, sarcina sa fiind numai aceea de a cerceta dacă procedura litigioasă, în ansamblu, inclusiv modul de administrare a probelor, a avut in caracter echitabil.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentei sancționate contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție – asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile proceselor care decurg din aceasta. Contravenientul, prin exercitarea plângerii, supune analizei instanței legalitatea si temeinicia procesului verbal, motivele de nelegalitate putând fi analizate de instanța din oficiu,chiar in lipsa invocării unor astfel de motive de către petent acesta având posibilitatea sa administreze probe sub aspectul temeiniciei actului sancționator, mențiunile inserate sub acest aspect având valoarea unei dovezi depline până la proba contrara,prin prisma autorității cu care agentul constatator a fost investit de stat.
CEDO a stabilit ca în măsura în care regimul juridic al contravențiilor este completat de dispozițiile cod pr.civ. reglementat de principiul onus probandi incumbit actori, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui ce invoca aceasta fapta,fiind acceptat de către Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța de apel constată că din actele dosarului nu a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal.
Apelanta nu a administrat probe pertinente și concludente, care să demonstreze netemeinicia faptei reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare si sancționare contravențională, nereușind să răstoarne prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de contravenție.
În concret, din mențiunile procesul verbal de contravenție contestat precum și din înscrisurile anexate rezultă faptul că, începând cu luna iulie 2013, abonatul T. S. din . mai putut achita factura de energie electrică prin Poșta Română, nici prin încasare directă, apelanta renunțând la această modalitate de încasare, iar după această dată facturile putând fi plătite e la cel mai apropiat terminal Paypoint, aflat la 5 km de domiciliul numitului T. S., care a formulat reclamația.
Tribunalul arată faptul că în atare condiții, având în vedere și faptul că această situație de fapt a fost recunoscută de apelantă, în sarcina beneficiarilor contractelor de furnizare a energiei electrice din localitatea Gârceni, printre care se numără și abonatul T. S., se impun sarcini, costuri suplimentare, care uneori depășesc chiar și valoarea facturii de energie electrică, aspect pe care reclamanta nu l-a contestat.
Este astfel evident faptul că prin această măsură apelanta a afectat viața, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora, așa cum prevede art. 7, lit. c, a 2 a liniuță din OG 21/1992, săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
Totodată, din mențiunile procesului verbal contestat, în ceea ce privește reclamația formulată de numitul C. A., rezultă și faptul că apelanta nu a adus la cunoștința abonatului mai sus arătat schimbarea modului de facturare începând cu data de 1.04.2013.
Corect a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada informării abonatului C. A. în condițiile în care adresa depusă la fila 36 nu este adresată numitului C. A. și nici nu s-a depus vrea confirmare de primire care să facă dovada primirii de către acesta.
În ceea ce privește susținerile apelantei potrivit cărora în condițiile în care numitul Talpazan D. nu este beneficiarul unui contract de furnizare a energiei electrice cu petenta, nu se poate susține că s-a adus atingere intereselor economice ale acestuia, tribunalul arată faptul că, realmente, în condițiile în care între petentul Talpazan D. și societatea apelantă nu există încheiat un contract de furnizare a energiei electrice interesele economice ale acestuia nu au fost afectate prin schimbarea modului încasare a facturilor.
Cu toate acestea relevă tribunalul faptul că în condițiile în care petițiile numiților T. S. și C. A. au fost găsite a fi întemeiate, în mod corect a fost reținută de către instanța de fond săvârșirea contravenției prev. de art. 50al.1 lit.a rap. la art. 7lit.a) liniuța a2-a din OG nr. 21/1992.
Astfel, instanța de apel constată faptul că prezumția de legalitate si temeinicie a procesului verbal de sancționare contravențională nu a fost înlăturată cu prilejul judecării în fond a cauzei, împrejurare față de care, în mod corect, instanța de fond a admis plângerea formulată de către petenta E. sa.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat, apelul declarat de .”România SA împotriva sentinței civile 4026 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.09.2014.
Președinte, L.-M. B. | Judecător, A. C. | |
Grefier, C. A. |
Red. B.L.M./17.12.2014
Tehnored./C.A. 17.12.2014
4 ex./17.1.2014
.>
Judecător fond:C. E.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 657/2014. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 344/2014. Tribunalul... → |
|---|
