Plângere contravenţională. Decizia nr. 670/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 670/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-05-2012 în dosarul nr. 670/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 670/R/2012
Ședința publică de la 28 Mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător N. P.-F.
Judecător A. C.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul DIRECȚIA DE S. P. A JUDEȚULUI V. cu sediul în V., ., jud.V. în contradictoriu cu intimata G. L. domiciliată în V., ., . împotriva sentinței civile nr.755 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata G. L. care se identifică cu C.I. ..nr._, lipsă fiind recurentul Direcția de S. P. a județului V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare și s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Intimata G. L.depune note de concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, acte de depus sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei.
Intimata G. L. având cuvântul arată că nu mai are alte probe deoarece toate probele se află la dosar.
Solicită respingerea recursului formulat de Direcția de S. P. a județului V..
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, când;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin Sentința civilă nr. 755 din 29.02.2012 a Judecătoriei V. a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta G. L. în contradictoriu cu Direcția de S. P. a județului V., împotriva procesului verbal nr._ din 07.10.2011.
A fost înlocuită sancțiunea amenzii aplicată petentei prin procesul verbal contestat cu avertismentul.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție nr._ din data de 07.10.2011, contestatoarea G. L., în calitate de administrator al .., a fost sancționată contravențional cu amenda de 3000 lei pentru că, în urma controlului efectuat la .., s-a constatat depozitarea produselor alimentare în alte spații decât cele prevăzute în acest sens (păstrarea lor direct pe pardoseală), păstrarea ouălor la temperatura camerei și nedelimitarea magaziei de alimente de grupul sanitar, contravenție prevăzută de art.42 lit.k din H.G. nr.857/2011.
Verificând, potrivit art.1 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Sarcina înlăturării prezumției prin proba contrară revine petentei conform prevederilor art. 129 alin. 1 teza finală din C.pr.civ. și art. 1169 C.civ.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța a constatat că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, constatări care nu sunt contrazise de alte probe temeinice aflate la dosarul cauzei.
Susținerea petentei în sensul că agentul constatator ar fi modificat sancțiunea aplicată din avertisment în amendă după semnarea procesului-verbal de constatare a condițiilor igienico-sanitare nu este dovedită de aceasta, iar faptul că petenta nu ar fi semnat dacă ar fi cunoscut sancțiunea nu este de natură să atragă nulitatea acestuia, legea prevăzând posibilitatea întocmirii sale valabile și în cazul refuzului contravenientei de a semna.
Prin procesele-verbale de constatare a condițiilor igienico-sanitare încheiate la data de 27.07.2011 și 07.10.2011 s-au constatat mai multe nereguli la .. și s-au propus mai multe măsuri prin care petenta trebuia să remedieze aceste nereguli. În urma controlului efectuat la data de 07.10.2011, intimata a constatat că deficiențele constatate nu au fost remediate, fapt pentru care s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 3000 lei.
Prin actele depuse în copie la dosar, petenta a dovedit că a luat anumite măsuri în vederea remedierii situației, cum ar fi achiziționarea unui boiler electric pentru a asigura apa caldă, a trimis un număr de 2 salariați la cursul de „Noțiuni fundamentale de igienă”, însă acestea au fost luate după întocmirea procesului-verbal contestat, fapt susținut și de martora propusă de petentă.
Tot din declarația martorei P. R., angajata petentei, rezultă că aceasta a fost de față doar la primul control, nu și la cel de-al doilea, prin urmare nu poate descrie cu exactitate care erau condițiile igienico-sanitare în care se găseau produsele comercializate, identificate de organele de control la acea dată.
Martora mai arată că întregul spațiu are cam 20 mp, din care 14 mp sunt ocupați doar de sala de desfacere a produselor, rămânând un spațiu de 6 mp care ar trebui să fie împărțiți între magazia de alimente, cea de ambalaje și toaletă, spațiu impropriu pentru desfășurarea unei activități în codiții normale. Deși susține că se respectau anumite reguli de igienă, cum ar fi curățenia zilnică, martora mai arată că au existat totuși defecțiuni la termometrul de la un frigider, ouăle erau păstrate la temperatura de 14 grade, temperatura camerei, în magazia de ambalaje se depozitau băuturile, aceasta fiind delimitată de toaletă printr-o perdea cauciucată, care pare insuficientă pentru a asigura o separare a acestora, confirmând astfel cele menționate în procesul-verbal.
Prin urmare instanța a reținut că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit, iar petenta nu a făcut dovada contrară celor menționate de agentul constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, ținând seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, instanța a apreciat că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a altor contravenții și depunerea de către petentă a tuturor diligențelor necesare remedierii situației constatate.
Instanța are în vedere și faptul că, după efectuarea controlului și aplicarea sancțiunii la data de 07.10.2011, petenta a luat mai multe măsuri pentru a intra în legalitate, cum ar fi achiziționarea unui boiler electric pentru a asigura apa caldă, trimiterea angajaților la cursul de „Noțiuni fundamentale de igienă”, a montat un dulap separat pentru depozitarea produselor de curățenie, precum și faptul că nu are fapte înscrise în cazierul fiscal.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Direcția de sănătate publică a județului V.. Susține petenta prin motivele de recurs că instanța a apreciat în mod eronat că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a altor contravenții. Instanța nu a ținut cont de toate circumstanțele de fapt invocate. Astfel, faptele, respectiv neregulile constatate au fost depistate și la controlul din 27.07.2011 ocazie cu care petenta a fost avertizată verbal.
Cu toate acestea petenta a continuat să ignore recomandările de specialitate și să funcționeze în condiții improprii.
Petenta a remediat unele nereguli care nu erau dintre cele grave și sancționate.
Faptele care derivă din nerespectarea normelor de igienă prezintă un grad de pericol social însemnat aducând atingere vieții și sănătății publice. Nesancționarea unor astfel de fapte creează o stare de pericol permanent asupra unor valori sociale de o importanță deosebită cum este sănătatea publică.
Petenta intimată nu a depus întâmpinare.
A depus la dosar „note de concluzii” prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe care a raportat în mod judicios criteriile legale de individualizare a sancțiunilor contravenționale la circumstanțele concrete ale cauzei.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și cauza sub toate aspectele conform art. 304 ind.1 Cod proc.civilă tribunalul constată că recursul este neîntemeiat.
Prima instanță a reținut o situație de fapt și de drept care corespunde probelor din dosar.
Instanța nu minimalizează importanța normelor care reglementează condițiile de igienă în care trebuie să se desfășoare activitatea de comercializare a produselor alimentare însă la aprecierea, în concret, a gradului de pericol social al faptelor a avut în vedere intensitatea încălcărilor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce ,precum și datele privind persoana contravenientei.
In baza acestor criterii concluzia instanței precum că aplicarea sancțiunii avertisment este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii:
In baza art. 312 alin.1 teza a II-a Cod proc.civilă recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Direcția de S. P. V. împotriva sentinței civile nr.755 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2012.
Președinte, R.-N. O. | Judecător, N. P.-F. | Pt.Judecător, A. C.,transferat la C.A.G.,Președinte S. D. E. |
Grefier, F. P. |
Red.P.F.N.
2ex./11.06.2012
J..fond:N. G.
Tehdact.P.F.
F.P. 31 Mai 2012
| ← Succesiune. Decizia nr. 1072/2012. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 636/2012. Tribunalul... → |
|---|
