Plângere contravenţională. Decizia nr. 900/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 900/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 900/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 900/A/2014
Ședința publică de la 20 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător E.-G. A.
Grefier A. D.
……
Pe rol se află judecarea apelului Civil declarat de apelant ., in contradictoriu cu intimat C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, impotriva sentintei civile nr. 290 din 14.04.2014 pronuntată de Judecatoria Huși, având ca obiect plângere contraventionala . nr._ /26.09.2013CNADNR SA.
S-au verificat și citit actele și lucrările dosarului, constatându-se că părțile nu au depus acte sau cereri, după care:
Se mai constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 13.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când s-au reținut următoarele:
INSTANȚA
Asupra apelului civil declarat împotriva sentinței civile nr. 290 din 14.04.2014 pronuntată de Judecătoria Huși, constată următoarele:
Prin sentinta civilă nr. 290 din 14.04.2014, Judecătoria Huși a respins excepția de tardivitate a introducerii plângerii contravenționale la instanță, invocată de agentul constatator.
A respins plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în localitatea Satu M., .. 11, județul Satu M., împotriva procesului-verbal contravențional ., nr._, încheiat la data de 26 septembrie 2013 de C. Naționala de A. si D. Naționale din România SA, prin Direcția Regională D. și Poduri Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 19, jud. Iași, pe care l-a menținut.
Pentru a hotărâ astfel, instanta de fond a avut in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal contravențional ., nr._, încheiat la data de 26 septembrie 2013 de Direcția Regională D. și Poduri Iași, petenta . a fost amendată contravențional cu suma de 17.500 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 alin. (1) lit. (p) din O.G. 43/1997.
În fapt s-a reținut că petenta a circulat pe traseul PETEA P.T.F - ALBITA P.T.F. cu dimensiunile L=16,50m, 1=2,55 m, h=4,12m (fata de L=16,50 m, l=2,55 m, h=4,00 m admisa).
Agentul constatator a descris concret fapta contravențională, ,,petenta a circulat pe traseul PETEA P.T.F - ALBITA P.T.F. cu dimensiunile L=16,50m, 1=2,55 m, h=4,12m (fata de L=16,50 m, l=2,55 m, h=4,00 m admisa)”.
Depășirea limitelor stabilite in Anexa 2 la O.G. 43/1997 cu privire la inăltimea transportului s-au determinat printr-o măsurare efectivă, datele reieșite fiind consemnate in cuponul matca-iesire cu nr._/26.09.2013, eliberat automat - ora 13.38 -, in urma efectuării măsurătorii si introducerii datelor in aparatul de control. În procesul verbal s-a menționat și . telescopic -. - cu ajutorul căruia s-a măsurat inăltimea autovehiculului supus controlului, ce deține certificatul de etalonare nr. 1243L/2012.
Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Actul constatator al contravenției conține toate datele de individualizare a faptei contravenționale săvârșite, respectiv unde s-a produs depășirea, cu cat s-a depășit limita legala, tipul de vehicul suspus controlului - tip A2S3, elementele de identificare ale acestuia si care este calculația aferenta tarifului de despăgubire, prin raportare la drumul utilizat, km parcurși cu depășirile constatate.
S-a reținut de instanța de fond că susținerile petentei nu sunt întemeiate, legea nu sancționează și nu impune ca această faptă să fie comisă cu intenție, pentru a avea caracter contravențional. Conform prevederilor art. 41 alin. (1) O.G. 43/1997, este interzisa efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate in România sau in alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute in anexele nr. 2 si 3.
Petenta a circulat pe ruta PETEA P.T.F - ALBITA P.T.F. utilizând, implicit, rețeaua de drumuri naționale, cu depășiri ale dimensiunilor maxime admise: L=16,50m, 1=2,55 m, h=4,12m (fata de L=16,50 m, l=2,55 m, h=4,00 m admisa)”.
Așadar legea nu distinge între faptele comise cu vinovăție și cele din culpă, ci doar impune obligația de a circula pe drumurile publice, în asemenea condiții încât să nu se pună în pericol traficul și să nu fie afectat drumul și ceilalți pasageri.
Având în vedere toate aceste aspecte, s-a respins plângerea petentei ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel ..
În motivarea apelului se arată că s-a reținut greșit că procesul verbal de contravenție este temeinic și legal.
Practic instanța de judecată, care a dispus asupra fondului a făcut o analiză extrem de superficială a aspectelor deduse judecății, fapt care se poate constata la 9 analiză a celor 3 paragrafe care constituie "motivarea" soluției pronunțate.
Are de a face cu o analiză a plângerii contravenționale tributară vechii concepții a "prezumției absolute de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției"
Astfel judecătorul fondului s-a mulțumit să ignore cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale, să reia fraza succintă - care nu îndeplinește condițiile legale de completare a procesului-verbal - care descrie presupusa contravenție și să dea cea mai generică motivare posibilă pentru menținerea procesului verbal, fără a mai trece prin filtrul deliberării și posibilitatea ca susținerile din plângerea contravențională să fie întemeiate.
Apreciază că nerespectarea prevederilor art. 16(1) din OG 2/2001 privind descrierea faptei, reprezintă un motiv de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din O.G.2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite."
Caracterul imperativ al dispozițiilor cuprinse in art. 16 alin. 1 din O.G.2/2001 rezultă incă o dată, din reiterarea acestora de către legiuitor in cadrul art. 21 alin. 3 din același act normativ:
„Art. 21 alin (3) Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal."
În fapt, în urma controlului efectuat in data de 26 septembrie 2013, . a fost sancționată contravențional cu amenda contravenționala în cuantum de 17.500 lei si obligata la plata sumei de 247,09 lei ca urmare a faptului ca, societatea „a circulat pe traseul PETEA P.T.F - ALBITA P.T.F. cu dimensiunile L=16,50 m, 1=2.55 m, h=4,12 m (fata de L=16.50 m, 1=2,55 m, h=4,00 m admisa). Prin urmare, descrierea contravenției consta in arătarea elementelor de fapt care au determinat considerarea faptei ca fiind contravenție.
Apelanta consideră că nu este indeplinită această cerință dacă agentul constatator s-a limitat să redea textul aplicabil sau dacă elementele indicate in procesul-verbal sunt insuficiente pentru caracterizarea faptei ca fiind contravenție. D. interpretarea prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G.2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator sa efectueze o descriere detaliata a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei caracter contravențional, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventuale pricinuite.
Faptul că agentul constatator a indicat traseul si dimensiunile semiremorcii, nu poate fi apreciată ca fiind o descriere suficientă, în măsura în care art. 16 din O.G.2/2001 prevede de asemenea a se arăta toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
O descriere generică, lipsita de conținut concret, atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție. In acest sens amintește Decizia nr.2460/2005 pronunțata de către Tribunalul București, Secția a Vlll-a.
Instanțele de judecată au constatat nulitatea unor procese-verbale care nu conțineau descrierea faptei (Decizia nr.1849/1998, pronunțata de Tribunalul București, Secția de contencios administrativ). Totodată, practica judiciara a statuat, in mod constant, necesitatea ca actele de constatare sa cuprindă descrierea împrejurărilor comiterii contravenției. (Decizia nr. 1116/1997 pronunțata de Tribunalul București Secția comerciala si de contencios administrativ)
Pe de alta parte, astfel cum s-a stabilit in practică, descrierea faptei trebuie sa fie făcuta in termeni concreți, iar nu generici. De asemenea, simpla reproducere a normei care prevede si sancționează contravenția nu este suficienta pentru a putea fi considerata indeplinita condiția analizată.
In acest sens agentul constatator a inteles să indice in cadrul procesului-verbal de contravenție, dimensiunile admise de lege, precum si cele pe care ansamblul auto utilizat de către societatea sancționată le avea la data controlului, fără a indica/descrie in mod concret motivul pentru care inăltimea semiremorcii era depășită sau eventualele urmări produse, pentru a putea aprecia cu privire la gravitatea faptei și a evalua eventualele pagube pricinuite.
In lipsa unei descrieri consistente si efective, instanța nu putea să stabilească in ce măsura a fost afectat drumul sau ceilalți pasageri sau in ce măsura s-a pus in pericol traficul rutier.
Și toate aceste aspecte sunt extrem de relevante raportat la un eventual pericol social al faptei care să atragă sancționarea.
Mai arată apelanta faptul ca, depășirea maselor constructive este o ipoteza exclusă, societatea sau proprietarul de drept al acesteia (.) nefiind sancționată contravențional niciodată pentru o asemenea fapta incepând cu data de 28.09.2004, data înmatriculării De altfel, aceasta afirmație o poate confirma insăsi intimata prin interogarea bazei sale de date.
Referitor la analiza sancțiunii stabilite, și anume proporționalitatea sancțiunii, apreciază ca instanța de judecata, in momentul pronunțării hotărârii, trebuia să tină cont de prevederile legale in materie, si anume:
-sancțiunea contravențională trebuia să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, potrivit art 5 alin.5 din OG.2/2001;
-criteriile de individualizare a sancțiunilor, si anume: limitele prevăzute in actul normativ, imprejurările in care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsa, circumstanțele personale ale contravenientului si celelalte date inscrise in procesul verbal, potrivit art. 21 alin.3.
De fapt, scopul actelor normative de stabilire a contravențiilor este în primul rând prevenția și ulterior sancționarea.
Astfel orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Apreciază că este evidentă disproporția între gravitatea contravenției reținute în sarcina sa și cuantumul sancțiunii stabilite.
Aplicarea unei amenzi este total disproporționată raportat la gradul de pericol social scăzut al faptei comise, atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite, precum și faptul că este prima abatere, respectiv prima sancțiune de acest gen.
Având în vedere aceste motive consideră că aplicarea sancțiunii AVERTISMENT, conform art. 5 alin. 2 lit. a, raportat la prevederile art. 5 alin. 5 și cele ale art. 7 alin. (2) din OG nr. 2/2001 este suficientă raportat la fapta comisă.
În drept, invocă disp. art. 470 si urm. N.c.p.c, art. 31 și următoarele din OG. 2 din 2001, precum si dispozițiile legale la care face referire in cuprinsul motivelor de apel.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința primei instanțe, tribunalul retine următoarele:
Prin procesul-verbal contravențional ., nr._, încheiat la data de 26 septembrie 2013 de Direcția Regională D. și Poduri Iași, petenta . a fost amendată contravențional cu suma de 17.500 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41 alin. (1) lit. (p) din O.G. 43/1997.
În fapt s-a reținut că petenta a circulat pe traseul PETEA P.T.F - ALBITA P.T.F. cu dimensiunile L=16,50m, 1=2,55 m, h=4,12m (fata de L=16,50 m, l=2,55 m, h=4,00 m admisa)”.
Tribunalul constată că procesul verbal a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului (numele, prenumele și calitatea agentului constatator; datele de identificare ale contravenientului și sediul acestuia; fapta săvârșită; data săvârșirii acesteia).
În mod corect a reținut instanța de fond că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Conform prevederilor art. 41 alin. (1) O.G. 43/1997, este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate in România sau in alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute in anexele nr. 2 si 3.
Și sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, Tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, fiind răsturnată, prin documentele indicate în chiar cuprinsul actului sancționator și depuse la dosarul instanței de fond, prezumția de nevinovăție care a operat în favoarea petentei.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul reține că, din perspectiva valorii foarte mari a amenzii aplicate (17.500 lei), prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii, sancțiunea aplicată este prea împovărătoare pentru apelantă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului; de asemenea, potrivit art. 7 alin. 2 din același act normativ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Tribunalul are în vedere și faptul că societatea sau proprietarul de drept al acesteia (.) nu a mai fost sancționată contravențional niciodată pentru o asemenea faptă incepând cu data de 28.09.2004, data înmatriculării
În lipsa unei probe contrare din partea intimatei, Tribunalul va considera ca fiind conforme realității susținerile apelantei că nu a mai fost sancționată contravențional.
Este injust a solicita apelantei a face proba acestui fapt negativ, în condițiile în care intimata ar deține exemplare ale proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor încheiate.
Valoarea ridicată a cuantumului minim al amenzii atestă că legiuitorul a apreciat că pericolul social abstract al contravenției este unul ridicat.
Totuși, aplicarea amenzii ca și sancțiune contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor juridice, de inducere a unui simț al responsabilității, Tribunalul considerând că scopul preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale poate fi atins și prin aplicarea avertismentului.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar încurajarea acestui gen de fapte atâta vreme cât sistemul nostru de drept nu recunoaște ca izvor de drept precedentul judiciar și cât aprecierea proporționalității dintre pericolul social și sancțiune se raportează la datele concrete ale fiecărei spețe.
Văzând lipsa antecedentelor constând în comiterea unor fapte similare, Tribunalul apreciază că organul constatator a realizat o greșită individualizare a sancțiunii aplicate, fapta petentei apelante prezentând o gravitate mai redusă, ceea ce îndreptățește instanța să considere că, pe viitor, nu va mai repeta respectiva faptă.
Față de toate considerentele anterior expuse, Tribunalul va admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 290 din 14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o va schimba în parte, în sensul că, va admite în parte plângerea formulată de petenta . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.09.2013 de C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA – prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași, pe care îl va modifica în parte și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 17.500 lei cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de . împotriva sentinței civile nr. 290 din 14.04.2014, pronunțată de Judecătoria Huși, pe care o schimbă în parte, în sensul că,
Admite în parte plângerea formulată de petentul . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 26.09.2013 de C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA – prin Direcția Regională de D. și Poduri Iași, pe care îl modifică în parte.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 17.500 lei cu sancțiunea avertisment.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2014.
Președinte, V. M. | Judecător, E.-G. A. | |
Grefier, A. D. |
Red. A.E.G./29.10.2014
Red.Tehnored. A.D. 21 Octombrie 2014
4 ex.
Fond Judecatoria Huși- C. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 907/2014. Tribunalul VASLUI | Fond funciar. Decizia nr. 1130/2014. Tribunalul VASLUI → |
|---|
