Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1072/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1072/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1072/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1072/A/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. V.
Judecător M. C.
Grefier T. B.
Pe rol judecarea cererii de apel declarată de apelanta reclamantă . R. SA în contradcitoriu cu intimatul pârât B. C. împotriva sentinței civile nr. 1484/2014 din data de 02.06.2014 pronunțată de Judecătoria Bîrlad în dosarul nr._ având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constata lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, apelul este declarat și motivat în termen legal, apelanta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel potrivit dispozițiilor OG 80/2013, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, intimatul a formulat întâmpinare în cauză, apelanta a depus răspuns la întâmpinare.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Constatând că nici una dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei, potrivit art. 104 al.13 din ROI și Hot. CSM nr. 387/2005, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La reluarea cauzei, după o nouă strigare, s-a constatat lipsa părților în proces.
Instanța, luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă și constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, declară deschise dezbaterile și reține cauza spre soluționare pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1484 din data de 02 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr._ , Judecătoria Bîrlad a admis cererea formulată pe calea procedurii cererii de valoare redusă de reclamanta S.C. G. ROMÂNIA A. R. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. C., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.929 lei cu titlu de despăgubire pentru evenimentul produs la data de 13.05.2011 și la plata dobânzii legale calculate de la data pronunțării hotărârii și până la plata efectivă a debitului, precum și a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 13.05.2011 a avut loc incidentul rutier din culpa pârâtului B. C., astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.05.2011 (fila 14), incident în urma căruia, autovehiculul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, proprietatea lui Genete I., a prezentat avarii în cuantum de 3929 lei conform devizului aflat la fila 23. La data producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui Genete I. era asigurat CASCO la societatea reclamantă S.C. GENERALII ROMÂNIA A. R. S.A. cu polița de asigurare nr. 3473992A (fila 15).
În urma cererii de despăgubire (fila 24) a fost deschis dosarul de daună nr._, societatea reclamantă achitând societății care a efectuat reparațiile suma de 3929 lei reprezentând contravaloarea avariilor suferite astfel cum rezultă din extrasul de cont aflat la fila 25.
Din analiza prevederilor art. 22, art. 41 și art. 43 din Legea nr. 136/1995, precum și art. 998 din Codul civil, prima instanță a constatat că, în cauza dedusă judecății, fapta ilicită este reprezentată de acțiunea pârâtului care la data de 13.05.2011 a condus pe raza localității Bogdănești un vehicul cu tracțiune animală și pentru că nu a păstrat o distanță laterală suficientă față de autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, care era parcat pe partea dreaptă a drumului pe aceeași direcție de mers, a intrat în coliziune cu acesta producând avarierea autoturismului, astfel cum rezultă din procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.05.2011 (fila 14), că prejudiciul constă în pagubele provocate prin avarierea autoturismului autovehiculul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_, proprietatea lui Genete I., pagube în valoare de 3.929 lei care au fost achitate de către reclamantă asiguratului CASCO, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu există, reieșind din procesul-verbal de contravenție și din înscrisurile privind calculul despăgubirii. Judecătoria Bârlad a constatat astfel că în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, răspundere ce se angajează în raportul civil delictual născut între pârâtul B. C. și Genete I. proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, avariat ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 13.05.2011, că reclamanta, achitând societății care a efectuat reparațiile necesare la autoturismului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea lui Genete I. care era asigurat CASCO la societatea reclamantă cu polița de asigurare . (fila 11) contravaloarea reparațiilor efectuate, astfel cum reiese din extrasul de cont aflat la fila 20, a preluat acțiunea de care acesta beneficia, respectiv dreptul de a chema în judecată direct pe persoana vinovată de producerea prejudiciului, iar pârâtul nu a făcut dovada că a reparat prejudiciul suportat de către conducătorul autoturismului avariat, urmând ca, în temeiul principiului reparării în integralitate a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, pârâtul să fie obligat la plata dobânzii legale aferentă debitului principal reprezentat de contravaloarea reparațiilor autovehiculului achitată de către reclamantă, calculată de la data pronunțării hotărârii, respectiv 02.06.2014 și până la plata efectivă a debitului.
De asemenea, față de dispozițiile art. 451 alin. 1 C. proc. civ. și art. 453 alin. 1 C. proc. civ., prima instanță a admis cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată, pârâtul fiind obligat la plata sumei totale de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 200 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, iar suma de 600 lei reprezintă onorariu de avocat. Prima instanță a constatat că reclamanta a solicitat plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocat în cuantum de 1.240 lei, depunând în acest sens, factura . nr. 84 din data de 11.03.2014 și extrasul de cont ce atestă plata onorarului, însă din dovezile existente la dosar, a constatat că munca apărătorului ales a constat în consultanță juridică, redactarea cererii completate pe formularul de cerere și redactarea răspunsului la întâmpinare, iar,în raport cu munca efectivă depusă de apărător, prima instanță a apreciat că numai suma de 600 lei reprezentând onorariu avocat I. M. Salapa poate fi considerată o cheltuială rezonabilă, care poate fi pusă în sarcina celeilalte părți, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, având în vedere cele reținute de către Curtea Europeană a drepturilor Omului în cauza C. împotriva României și cauza Johanna Huber împotriva Românie în sensul că cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta . R. SA în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1.240 lei, solicitând admiterea apelului și modificare sentinței atacate în sensul admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata integrală a onorariului de avocat în sumă de 1.240 lei. În motivare, apelanta a arătat că instanța a ignorat convenția părților, respectiv Contractul de asistență juridică încheiat între . si Cabinet Avocat I. M. Salapa, prin care părțile au negociat pentru acest dosar un onorariu de 1.240 lei (1.000 lei + TVA), suma achitată de reclamantă prin extrasul de cont din data de 01.04.2014 în baza facturii fiscale . nr. 84/11.03.2014, emisa de Cabinet Avocat I. M. Salapa și că a folosit excesiv posibilitățile conferite de lege prin dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ., diminuând onorariul de avocat fără a se lua în considerare valoarea pricinii, natura comercială a litigiului, onorariile avocaților practicate în domeniu și munca depusă de avocat pentru soluționarea acestui dosar, că anterior promovării acțiunii, în faza necontencioasă, prin intermediul cabinetului de avocatură, la data de 17.01.2012 a notificat pârâtul convocându-l la conciliere directă pentru data de 02.02.2012 în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, anexând documente doveditoare în vederea justificării pretențiilor solicitate, procedură în cadrul căreia avocatul a redactat și întocmit convocarea la conciliere, a fotocopiat documentele pe care apoi le-a transmis prin posta, alocând astfel timp și resurse bănești în cauză, că, întrucât pârâtul nu a dat curs acestui demers, la data de 28.01.2014, Cabinetul de avocat i-a transmis pârâtului invitație în vederea informării privind beneficiile medierii, însă, deși a primit notificarea, pârâtul nu s-a prezentat la termenul stabilit și nu a transmis un punct de vedere în scris. De asemenea, apelanta a mai arătat că, față de atitudinea pârâtului, Cabinetul a formulat cerere de chemare in judecata, etapa în care s-a întocmit și redactat cererea de chemare în judecată, s-au multiplicat acte (în dublu exemplar), s-au efectuat referate, s-a achitat taxa judiciară de timbru, taxele poștale, activități a căror complexitate și mai ales durata de timp nu au fost avute în vedere de către instanța, că instanța a ignorat și faptul că suma acordată în cuantum de 600 lei este supusă unei fiscalizări în cuantum total de 56,5%, după cum urmează: 11% sistemul de pensii, 24% TVA, 16% impozit si 5,5% CAS, rămânând o suma ridicolă din care, în mod firesc, se scad și cheltuielile materiale (consumabile, poștă, etc.), iar restul reprezintă venitul net realizat de avocat, că instanța de fond a acordat suma de 600 lei cu titlu de onorariu de avocat considerând în mod eronat că aceasta este suma neta încasată de avocat, fără a avea în vedere impozitarea corespunzătoare a acesteia, suma solicitată de reclamantă cu titlu de onorariu avocat fiind de bun simt, reflectă munca efectivă și cheltuielile materiale alocate de avocat. Totodată, apelanta mai arată că onorariul negociat și achitat de reclamantă acoperă inclusiv căile de atac, că reclamanta a înțeles să solicite dobânda legală de la data pronunțării sentinței și nu de la data producerii prejudiciului așa cum era îndrituită și că a solicitat judecarea în lipsă pentru a nu majora debitul cu eventualele cheltuieli de deplasare a avocatului de la București la Bârlad și diurna aferentă, constatându-se astfel buna-credință a reclamantei în cauză, că instanța de fond a aplicat în mod abuziv prevederile art. art. 451 alin. 2 C.proc.civ., procedând la diminuarea onorariului avocațial de la suma de 1.240 lei la 600 lei, impozabili, acordând practic o suma derizorie, aplicând, în mod greșit, diminuarea onorariului, ce, în fond, reprezintă munca depusă de un specialist, activitatea de creație și stabilire a strategiei de abordare a cauzei, că, în speța dedusa judecații, sunt incidente norme juridice din domeniul asigurărilor, un domeniu reglementat prin legi speciale, cat si prin norme si ordine ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, fiind un domeniu supravegheat de acesta autoritate, așadar complexitatea cauzei derivă din multitudinea actelor normative incidente. De asemenea, apelanta a mai arătat că instanța trebuia să aibă în vedere și practica CEDO din care rezultă că pot fi acordate cu titlu de cheltuieli de judecata acele sume care în mod real și necesar au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătura cu acel litigiu, respectiv caracterul real ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului, iar caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului și reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate, că, prin raportare la aceasta practică a instanței europene, având în vedere și totalitatea taxelor, impozitelor si contribuțiilor, precum și alte cheltuieli pe care avocatul este obligat sa le suporte, onorariul negociat nu este exagerat, astfel încât trebuia admis in cuantumul plătit de apelantă, respectiv 1.240 lei (1.000 lei+TVA). Totodată, apelanta mai arată că pretențiile în suma de 3.929 lei au fost acordate integral, iar, pe cale de consecință, nu este echitabil să nu se recupereze integral, inclusiv cheltuielile de judecată efectuate, în condițiile în care litigiul a fost generat exclusiv prin conduita pârâtului.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (conform ordinului de plată nr. 3/26.08.2014 – fila 13).
Prin întâmpinare, intimatul B. C. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că nu se revăd nicăieri cheltuielile materiale alocate de avocatul care nu s-a deplasat la prima instanță pentru formularea și susținerea cauzei, suma de 600 lei fiind una suficientă pentru minimul de efort privind formularea documentelor ce stau la baza acționării pârâtului în instanță, că suma de 600 lei cu titlu de onorariu de avocat este suficientă și de bun simț având în vedere starea sa socială și activitatea de creație a avocatului ce a fost una simplă, iar hotărârea primei instanțe este una dreaptă și perfect legală.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de control judiciar constată că apelul nu este întemeiat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de apel, instanța va reține mai întâi că apelanta a criticat sentința Judecătoriei Bârlad doar în privința soluției pronunțate cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat.
În al doilea rând, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Conform dispozițiilor art. 451 alin.1 și 2 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului, instanța având posibilitatea, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei fără ca măsura luată de instanță să aibă vreun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. Conform principiilor ce se desprind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ( e. g. cauza C. împotriva României), un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În speță, instanța reține că judecătoria a aplicat în mod corect și legal criteriile menționate mai sus, iar măsura reducerii onorariului avocațial este una conformă criteriilor menționate în textele legale menționate anterior și compatibilă și cu practica CEDO. Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în prezenta cauză, munca efectivă a avocatului nu a fost una complexă, aceasta fiind reprezentată de completarea unui formular de cerere prestabilit care nu a necesitat o activitate de creație așa cum a menționat apelanta și redactarea răspunsului la întâmpinare. Convenția intervenită între părți este una valabilă și produce efecte în continuare între acestea, fiecare fiind ținut să își îndeplinească propria obligația, fără ca reducerea onorariului de avocat perceput de la apelantă să influențeze în vreun fel convenția părților; astfel, avocatul a perceput de la apelantă onorariul său în cuantumul stabilit în mod integral și la acest onorariu efectiv perceput vor fi aplicate impozitele și taxele menționate de către apelantă și nu la suma pe care aceasta ar urma să o recupereze de la intimat prin executarea sentinței civile atacate. Prin urmare, nu au nici o relevanță aspectele invocate de către apelantă cu privire la impozitele și taxele pe care le-ar plăti avocatul întrucât ele nu se aplică la suma de 600 lei, ci la suma efectiv încasată de avocat de la apelantă în temeiul convenției lor și nici cele referitoare la profesia liberală de avocat atâta timp cât reducerea onorariului determină recuperarea de la partea care a pierdut procesul doar a sumei stabilite de către instanță prin sentința civilă, fără a influența suma plătită avocatului ce rămâne aceeași.
Față de toate argumentele expuse anterior, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta . R. SA împotriva sentinței civile nr. 1484/02.06.2014 a Judecătoriei Bîrlad, pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta . R. SA împotriva sentinței civile nr. 1484/02.06.2014 a Judecătoriei Bîrlad, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 noiembrie 2014.
Președinte, O. M. V. | Judecător, M. C. | |
Grefier, T. B. |
Red./Tehnored. Jud. O.M.V
Tehnored. Gref. T.B.
Ex.4/11.12.2014
Judecător fond: C. D., Judecătoria Bîrlad
.>
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 424/2014. Tribunalul VASLUI | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1048/2014. Tribunalul... → |
|---|
