Pretenţii. Decizia nr. 486/2013. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2013 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 486/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 486/R/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M.-C. Ț.
Judecător P. C. D.
Judecător E. R. I.
Grefier R. A.
S-a luat în examinare soluționarea cererii de recurs declarată de către recurentul asigurător . S., în contradictoriu cu intimatul - asigurător . R. SA, intimatul – reclamant H. I. și intimatul – pârât C. C. cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 270 din 24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Bârlad, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurent asigurător prin consilier juridic A. R., ce depune împuternicire la dosar și intimatul – reclamant prin av. F. C., de depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți în cauză.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; recursul a fost declarat și motivat în termen; recurenții au făcut dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 266 lei și timbrelor judiciare de 3 lei; nu s-a formulat întâmpinare; se solicită judecarea cauzei în lipsă;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Având cuvântul, atât consilier juridic A. R. cât și av. F. C., arată că nu solicită încuviințarea de probe în această cauză.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs invocate.
Având cuvântul, recurentul prin cons.jur. A. R., solicită admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii și reținerea cauzei pentru rejudecare.
Menționează că citarea părții pe care o reprezintă, la judecarea în fond a cauzei s-a făcut la al doilea termen de judecată, când deja erau încuviințate probatoriile. Din cauza faptului că odată cu citația emisă nu s-a comunicat asigurătorului cererea de chemare în judecată sau orice alt document, a solicitat acordarea unui termen în vederea comunicării cererii și actelor aferente, pentru a putea formula apărările necesare.
Cu privire la solicitarea asigurătorului, instanța a apreciat că formularea unei întâmpinări este tardivă, deși era primul termen de judecată la care era legal citat. Totodată, la acel termen i s-a înmânat doar duplicatul cererii de chemare în judecată, instanța putându-i în vedere ca la același termen să formuleze probele de care înțelege să se folosească cât și obiectivele la expertiza ce fusese încuviințată.
În aceste condiții, au fost nevoiți să formuleze probe și obiective la expertiză, pentru a nu fi decăzuți din dreptul de a propune probe.
Apreciază că prin modul în care s-a desfășurat litigiul, s-a adus atingere dreptului la apărare al părții recurente.
Susține că față de motivarea în drept a cererii de chemare în judecată, asigurătorul RCA poate avea două poziții procesuale, respectiv cea ce pârâtă, condiții în care asiguratul RCA putea fi citat ca intervenient forțat. În acest caz asigurătorul trebuia să fie citat de la primul termen, să-i fie comunicate cererea și actele iar reclamantul trebuia să îndeplinească procedura prealabilă a concilierii.
În condițiile în care reclamantul înțelegea să –și formuleze cererea în baza răspunderii civile delictuale, atunci asiguratul avea calitatea de pârât iar asigurătorul putea fi introdus în proces în baza unei cereri de chemare în garanție ca și chemat în garanție.
Arată că la momentul la care a solicitat să se precizeze care este poziția sa în proces, i s-a răspuns că aceasta este de asigurător, situație în care se bucura de toate drepturile unei părți într-un proces. Consideră că în această cauză, nu s-a respectat dreptul la apărare al asigurătorului.
Mai arată că anterior formulării cererii de chemare în judecată, nu au fost înștiințați despre evenimentul rutier în care a fost implicat asiguratul. Din actele dosarului rezultă că nu există nici un document din care să rezultă că oricare dintre părți a adus la cunoștința asigurătorului evenimentul.
Menționează că deși li s-a admis proba cu interogatoriul reclamantului și pârâtului, aceștia nu s-au prezentat pentru a aduce lămuriri cu privire la situația de fapt.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pentru ca reținând pentru rejudecare să fie respinse pretențiile față de . cheltuieli de judecată.
În apărare, intimatul – reclamant H. I. prin av. F. C. solicită respingerea recursului și păstrarea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Arată că prin cererea de recurs, se invocă faptul că ar fi fost încălcat dreptul la apărare al părții și principiul disponibilității.
Consideră că nu a fost încălcat principiul disponibilității, în condițiile în care instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a asigurătorului iar părțile au solicitat introducerea în cauză a asigurătorului.
Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, a arătat recurentul că aceasta ar fi fost cauzată de faptul că nu au fost citați la primul termen de judecată și că li s-a comunicat cererea de chemare în judecată în timpul procesului, fiind împiedicați să –și formuleze apărările prin intermediul unei întâmpinări.
Apreciază că recurentul putea să-și exprime punctul de vedere cu privire la litigiu nu neapărat printr-o întâmpinare ci prin precizări sau note scrise depuse la dosar. Consideră că nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la apărare atât timp cât partea a fost prezentă și a solicitat încuviințarea de probe în apărare. Menționează că recurentul au fost citat inclusiv la efectuarea expertizei.
Consideră că nu pot fi primite susținerile recurentului în sensul că nu a avut cunoștință de evenimentul rutier, din moment ce a existat anterior un dosar având ca obiect plângere contravențională, în care au fost de asemenea citați. De asemenea, au fost citați și în dosarul având ca obiect revizuire formulată de asiguratul recurentului.
Susține că trebuia ca recurentul să dovedească vătămarea și dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care apreciază că se impune respingerea recursului și păstrarea hotărârii. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul art. 150 Cod proc.civ., instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 270 din 24.01.2013 a Judecătoriei Bârlad, a fost admisă acțiunea în despăgubiri civile, formulată de reclamantul H. I., împotriva pârâtei . și cu intervenientul forțat C. C., a fost obligată pârâta . S. să plătească reclamantului H. I. suma de 7.000 lei (ron), reprezentând despăgubiri civile pentru avariile cauzate de către persoana asigurată C. C., în accidentul rutier din data de 24.12.2011, autoturismului Volkswagen Passat înmatriculat cu nr._, proprietatea reclamantului.
Prin aceeași sentință, fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamantul Hurzum I. a solicitat obligarea intervenientului forțat C. C. la plata despăgubirilor civile în sumă de 7.000 lei, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea în despăgubiri civile, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta E. R. A. R. SA,.
De asemenea, a fost obligată pârâta . S. să plătească reclamantului H. I. cheltuieli de judecată în sumă de 2.804 lei și s-a dispus ca Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Tribunalului V. să restituie reclamantului H. I. (CNP-_) suma de 800 lei, reprezentând indemnizație plătită pentru expertul tehnic judiciar M. S. și nedatorată, cu chitanța nr._/1 din 24.01.2013, emisă de CEC Bank –Agenția Bârlad (în valoare de 1.574,71 lei).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 25.12.2011 încheiat de Poliția Bârlad, C. C. a fost sancționat cu amenda de 268 lei (4 puncte-amendă) și cu 3 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin.1 lit.b pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată reținându-se că, la data de 24.12.2011, ora 16,16, în timp ce conducea pe . autoturismul VW Passat înmatriculat cu nr._, din direcția centru, spre . nu a păstrat o distanță față de autoturismul care se afla în față, înmatriculat cu nr._, care se angajase în efectuarea manevrei de întoarcere, intrând în coliziune cu acesta.
Instanța de fond a mai reținut că, împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 25.12.2011 încheiat de Poliția Bârlad, C. C. a formulat plângere, care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Bârlad și că, soluționând plângerea, Judecătoria Bârlad a pronunțat sentința nr. 1657/30.05.2012, prin care a fost respinsă plângerea formulată de C. C., împotriva procesului-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 25.12.2011, încheiat de Poliția Bârlad. În considerentele sentinței nr. 1657/30.05.2012, s-a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prev. art. 17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de contravenție.
Expunând considerentele hotărârii, prima instanță a mai arătat că, în concluzie, s-a apreciat că evenimentul rutier din data de 24.12.2011 s-a produs din vina exclusivă a petentului C. C..
Se reține de asemenea că, în urma evenimentului rutier din data de 24.12.2011, Poliția rutieră Bârlad a emis autorizația de reparații . nr._/24.12.2011, pentru autoturismul VW_, deținut de H. I., prin care s-a consemnat că autoturismul a fost implicat în accidentul de circulație din data de 24.12.2011, ora 16,44, fiindu-i cauzate avariile enumerate în autorizația de reparații menționată, respectiv: portieră stânga față înfundată și zgâriată; portiera stânga spate îndoită, aripa stângă spate îndoită; avarii roată stânga spate, că la data de 24.12.2011, când s-a produs evenimentul rutier, autoturismul Volkswagen Passat înmatriculat cu nr._, proprietatea reclamantului H. I., era asigurat de răspundere civilă auto RCA la . R. SA, conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./16/H16/DV nr._ din 21.03.2011 emisă de . R.-Agenția Bârlad, valabilă pentru perioada 22.03._12 și că, la aceeași dată de 24.12.2011, autoturismul Volkswagen Passat, proprietatea lui C. C., era asigurat de răspundere civilă auto RCA la . S., conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/G17/HR0 nr._ din 14.10.2011, emisă de . S.-Agenția G., valabilă pentru perioada 15.10._12- fila 31 dosar instanță.
Expunând declarațiile martorilor B. C., P. B. și față de actele dosarului, instanța de fond a reținut că, rezultă că pentru accidentul din data de 24.12.2011 . S. nu a întocmit dosar de daună aceasta din urmă susținând că niciuna dintre cele două părți implicate în accidentul din data de 24.12.2011 nu a anunțat societatea de asigurare despre acest eveniment.
Prima instanță reține că avariile cauzate autoturismului VW Passat_, proprietatea reclamantului, au fost reparate de către . Bârlad și că, pentru încasarea c/valorii reparațiilor efectuate la autoturismul reclamantului, . Bârlad a emis factura nr. 4754/14.06.2012, în valoare de 7.000 lei, preț pe care reclamantul l-a plătit cu chitanța nr. 2250/14.06.2012.
După expunerea concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară auto, întocmit de expertul M. S., și față de procesul-verbal încheiat la data de 7.12.2012, încheiat de expertul tehnic judiciar M. S. și semnat de H. I. și C. C., instanța de fond a reținut că pentru efectuarea expertizei au fost avute în vedere factura de reparații și devizul estimativ emise de . Bârlad, precum și un CD cu fotografii ale autoturismelor înainte de introducerea lor în reparație.
Potrivit art. 201 Cod.proc.civ., raportul de expertiză a fost apreciat ca util și concludent și reținut în soluționarea cauzei.
Raportându-se la prevederile art. 43, art. 49 și art. 54 alin.1 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în R., modificată și completată, precum și ale art. 1-2, 24 alin.2 lit. a, art. 26 alin.1 și alin.2 lit. a pct. 2 Ordinului nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor instanța de fond a reținut în primul rând că, față de împrejurarea că în cauză nu a fost întocmit un dosar de daună, devin incidente prevederile art. 42 din Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
De asemenea a reținut că, din probele administrate în cauză a rezultat că vinovat de producerea accidentului din data de 24.12.2011 a fost C. C., că avariile cauzate autoturismului proprietatea reclamantului au fost consemnate în autorizația de reparații . nr._/24.12.2011 emisă de Poliția rutieră Bârlad și a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară prin care s-a stabilit că avariile cauzate autoturismului reclamantului sunt urmarea accidentului din data de 24.12.2011 și că, atât reclamantul, cât și C. C. au susținut în instanță că au înștiințat despre accident societatea de asigurări C. A. –Agenția Bârlad, deplasându-se personal la sediul acestei agenții.
S-a arătat totodată că, întreaga situație de fapt, coroborată cu prevederile art. 42 din Ordinul nr. 5/2010 al C.S.A., determină instanța să aprecieze că acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu . S. a fost întemeiată.
În ceea ce privește cuantumul pretențiilor deduse judecății, arătând că, la termenul de judecată din 24.01.2013, reclamantul a precizat că solicită să fie despăgubit numai cu suma de 7.000 lei, așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată; astfel reclamantul nu și-a majorat pretențiile la suma de 27.685,29 lei, așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză prima instanță reține că acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta . S. urmează să fie admisă și, în consecință, această pârâtă va fi obligată să plătească reclamantului H. I. suma de 7.000 lei ron, reprezentând despăgubiri civile pentru avariile cauzate de către persoana asigurată C. C., în accidentul rutier din data de 24.12.2011, autoturismului Volkswagen Passat înmatriculat cu nr._, proprietatea reclamantului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond reține că reclamantul a efectuat în proces cheltuieli de judecată în sumă totală de 3.368,10 lei, astfel: 531 lei taxă judiciară de timbru; 3 lei timbru judiciar; 700 lei onorariu avocat, plătit cu chitanța din 24.01.2013; 2.377,11 lei, indemnizație expert M. S., plătită cu chitanța . nr._ din 1.11.2012, emisă de CEC Bank –Agenția Bârlad (802,40 lei) și cu chitanța nr._/1 din 24.01.2013, emisă de CEC Bank –Agenția Bârlad (1.574,71 lei) și că, din totalul indemnizației de 2.377,11 lei, plătită pentru expertul M. S., conform decontului întocmit de expert indemnizația cuvenită expertului era de 1.570 lei. Din cauza unei erori ce aparține instanței, reclamantul a plătit în plus suma de 800 lei ron, cu titlu de indemnizație pentru expertul M. S..În aceste condiții, s-a dispus ca Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Tribunalului V. să restituie reclamantului H. I. (CNP-_) suma de 800 lei, reprezentând indemnizație plătită pentru expertul tehnic judiciar M. S. și nedatorată.
Potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta . S. a fost obligată să plătească reclamantului H. I. cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat în cauză, în sumă totală de 2.804 lei (531 lei taxă judiciară de timbru; 3 lei timbru judiciar; 700 lei onorariu avocat; 1.570 lei indemnizație expert M. S.).
Privitor la pârâtul C. C., instanța de fond reține că, potrivit art. 54 alin.1 din Legea nr. 136/1995, modificată și completată, acesta avea calitatea de intervenient forțat și nu putea fi obligat la plata către reclamant a despăgubirilor, în solidar cu ., așa cum a solicitat reclamantul la termenul din 24.01.2013.
Pentru considerentele arătate, s-a respins acțiunea în despăgubiri civile formulată de reclamantul Hurzum I., împotriva intervenientului forțat C. C..
Privitor la pârâta . R. SA, din probele administrate a rezultat că reclamantul a avut încheiată poliță de asigurare RCA cu această societate de asigurări, însă reclamantul nu a avut nicio culpă în producerea accidentului rutier din data de 24.12.2011. În aceste condiții, pârâta E. R. A. R. SA nu putea fi obligată la plata de despăgubiri civile către reclamant, motiv pentru care acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta . S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
În motivarea recursului, după expunerea primului ciclu procesual, pârâta a arătat că, la data de 04.10.2012, la al doilea termen de judecata si dupa incuviintarea probatoriului, instanța de fond a dispus citarea asigurătorului, eludând dispozițiile art.129 Cod procedură civilă care reglementează principiul disponibilității procesului civil astfel încât, asigurătorul, desi prin hotărârea data a fost cel care a căzut in pretenții inclusiv in ceea ce privește cheltuielile de judecata, a fost privat de dreptul sau de a depune intimpinare, de a-si formula apărări si de a fi parte la termenul in care a fost incuviintat probatoriul.Mai mult, desi la primul termen la care ne-am infatisat am solicitat instanței sa ne precizeze calitatea in care am fost citați, instanța nu a clarificat acest lucru.
Pârâta a mai susținut că, în speță, a fost citat dupa termenul la care s-a incuviintat probatoriul, neavând posibilitatea de a formula intimpinare si de a ridica excepții drept pentru care, acțiunea fata de asigurător este prematur introdusa prin neindeplinirea procedurii prealabile a concilierii prevăzuta de art.720 ind. 1, procedura a cărei utilitate este de necontestat având in vedere faptul ca asigurătorul nu a fost avizat cu privire la dauna si nici nu a putut face constatările legale in vederea evaluării daunei.
În al doilea rând, pârâta a susținut că, în condițiile in care reclamantul intelege sa-si intemeieze acțiunea pe răspunderea contractuala a asigurătorului RCA, persoana vinovata urma să fie citata in calitate de intervenient forțat in baza art.54 din Legea 136/1995 astfel că, reclamantul trebuia să facă dovada avizării asigurătorului RCA, dovada depunerii documentelor prevăzute de legea 136/1995 si Ordinul CSA 14/2011, si nu in ultimul rand dovada efectuării procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art.7201 apreciind ca fiind elocventa si citarea asigurătorului RCA a reclamantului deoarece, asigurarea RCA acoperă daunele cauzate de către asigurat unui tert păgubit iar in cauza citarea asigurătorului care a incheiat o polița cu reclamantul in condițiile in care nu exista nici un fel de pretenții materiale fata de reclamant si nevinovăția acestuia a fost statuata, nu poate sa denote decât o lipsa de intelegere a condițiilor de asigurare RCA si a intregului cadru procesual.
Pârâta a motivat nelegalitatea hotărârii primei instanțe și prin faptul că drepturile sale procesuale au fost incalcate prin necomunicarea niciunui document aflat la dosarul cauzei privând-o de dreptul constituțional la apărare prin necomunicarea niciunui document din dosarul cauzei si prin refuzul de a acorda un termen util in care reprezentantul său sa poată studia dosarul, formula apărări si solicita probe.
De asemenea, pârâta a precizat că, pentru faptul că i-a fost admisă proba cu interogatoriul reclamantului H. I. si a paratului la acea data C. C. la următorul termen nu s-a prezentat nici una din parti in vederea administrării probei instanța de fond trebuia sa faca aplicarea art.225 Cod procedură civilă si sa considere refuzul pârtilor ca o mărturisire deplina apreciind totodată că, refuzul de a răspunde la intrebarea nr.3 din interogatoriul intocmit pentru reclamant, trebuia interpretat ca o acceptare a faptului ca acesta nu a avizat asigurătorului RCA dauna, aceeași situație apărând si in ceea ce privește interogatoriul formulat pentru paratul C. C., acesta neprezentandu-se la interogatoriu.
În continuarea expunerii motivelor de recurs, pârâta a învederat că, instanța de fond a inlaturat in mod nejustificat apărarea sa privitoare la faptul ca evenimentul nu a fost avizat de către nici una dintre parti tocmai pe fondul neînțelegerilor ce au survenit intre ele in ceea ce privește persoana vinovata în condițiile în care, din intreg probatoriu rezulta un fapt ce nu poate fi contestat ,este recunoscut de către cele doua parti dar a fost ignorat de către instanța de fond, si anume faptul ca părțile implicate in eveniment nu s-au inteles in ceea ce privește persoana vinovata de producerea evenimentului.dar și pentru că, nu a fost depus la dosarul cauzei nici un document din care sa rezulte faptul ca asigurătorul a fost avizat de producerea evenimentului, acesta neavand posibilitatea de a efectua constatarea daunei si evaluarea acesteia.
Nu în ultimul rând, pârâta a precizat că, instanța a ținut cont de concluziile unui raport de expertiza tehnică auto intocmit doar in baza declarațiilor partilor în condițiile în care, expertul nu avea posibilitatea identificării avariilor, autoturismele fiind nu doar reparate ci si instrainate.ln aceste condiții.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare, nu s-au prezentat și nu au administrat probe în apărare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Așa după cum a reținut și prima instanță, prin procesul-verbal de constatarea contravenției . nr._ din 25.12.2011 încheiat de Poliția Bârlad, C. C. a fost sancționat cu amenda de 268 lei (4 puncte-amendă) și cu 3 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 108 alin.1 lit.b pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.
Dispoziții legale incidente:
Cod procedură civilă: art. 129 alin 5 și 6: " judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considera necesare, chiar daca părțile se împotrivesc. (6) In toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii";
În primul rând, tribunalul reține că, în mod greșit, prima instanță a soluționat cauza, fără a stabili obiectul cadrul procesual. Astfel, se poate observa că, recurenta . S., nu era parte în cauză, intimatul reclamant neformulând acțiunea în contradictoriu cu aceasta ci, prima instanță înțelegând să introducă în cauză, din oficiu. De asemenea, prima instanță nu a comunicat niciodată recuretei, cererea de chemare în judecată, aceasta fiind privată de a-și apăra interesele, în sensul exprimării poziției procesuale și a propunerii de probe, în condițiile art 115 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de control judiciar reține că, prima instanță, a pronunțat sentința recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă precum și cu încălcarea dreptului la apărare și al principiului contradictorialității și al disponibilității.
Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, prima instanță a procedat la soluționarea a unei cereri fără ca, în prealabil, conform art. 85 Cod procedură civilă să procedeze la calificarea acesteia, fără a le pune în discuția contradictorie a părților, încălcând astfel principiile procesului civil referitoare la egalitatea părților, la contradictorialitate dar și la dreptul la apărare.
Procedând astfel, sentința instanței de fond este lovita de nulitate, deoarece, în procesul civil, părțile au posibilitatea legala de a participa in mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea si dovedirea drepturilor proprii, cât si prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice si de a-si exprima poziția fata de masurile pe care instanța le poate dispune.Aceste drepturi legale ale participantilor la judecata sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialității, căruia instanța, la rândul ei, trebuie sa i se supună, iar pentru asigurarea acestuia avea obligația de a pune in discuția partilor toate aspectele de fapt si de drept pe baza carora va solutiona litigiul, în speță cele două excepții pe care le-a soluționat prin sentința recurată. Nerespectarea acestui principiu, care asigura implicit si respectarea dreptului la apărare, este sancționata cu nulitatea hotărârii.
De asemenea, prima instanță nu a clarificat cadrul procesual în sensul că, nu a stabilit ce calitate procesuală are recurenta . S. și nu a pus în discuție participarea acestui terț în cadrul procesului civil, conform dispozițiilor procedurale. Din Încheierea pronunțată la data de 4 octombrie 2012 rezultă că instanța de fond a dispus din oficiu, fără a pune în discuția contradictorie a părților și, fără a exista o manifestare de voință a reclamantului în acest sens, introducerea în cauză a . S..
Mai mult decât atât, prima instanță nu a clarificat calitatea procesuală a recurentei, având în vedere obiectul acțiunii și în special temeiul de drept al acesteia, procedând în mod nelegal la introducerea acesteia în cauză în calitate de asigurator în condițiile în care nu ne aflam în fașa unei contestații formulate în baza OG nr. 2/2001 ci a unei acțiuni în răspundere civilă delictuală.
Mai retine Tribunalul ca procesul civil este guvernat de principiul disponibilității parților, care consta în posibilitatea acestora de a dispune de obiectul procesului, precum si de mijloacele procesuale de apărare a acestui drept. În conformitate cu dispozițiile art. 112 Cod procedura civila, limitele cererii de chemare în judecata, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect - pretenția concreta dedusa judecații si la parți-persoanele între care exista raportul juridic litigios, sunt fixate de către reclamant.
Întrucât natura si obiectul procesului sunt fixate odată cu cererea de chemare în judecata, instanța este obligata,în respectarea principiului disponibilității în procesul civil, sa se pronunțe asupra obiectului pricinii,astfel cum a fost stabilit prin cerere.
Obligația instanței este de a se pronunța asupra obiectului cererii dedusă judecății care constituie garanția aplicării principiului disponibilității, consacrat prin art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă. Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, principiul disponibilității cuprinzând în conținutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acțiunii. Dacă formulările părților sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța are îndatorirea, respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare, cu finalitatea de a evita, în favoarea respectării cu rigoare a disponibilității, un ultra sau minus petita. (Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2150 din 27 februarie 2006).
In prezenta cauza Tribunalul constata ca deși instanța de fond a fost investita cu o în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 1357 Cod civil, cu încălcarea principiului disponibillitatii instanța de fond a reținut in considerentele sentinței pronunțate ca a fost investita cu o cerere în răspundere civilă contractuală, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 136/1995.
Nici acest aspect nu a fost pus în discuția părților, astfel încât acestea nu au avut posibilitatea să formuleze apărări sau să propună probe în dovedirea pretențiilor. Procedând în acest mod prima instanță a încălcat principiul contradictorialității, care presupune ca toate elementele procesului să fie supuse dezbaterii părților, pentru ca fiecare dintre acestea să fie în măsură să se pronunțe cu privire la fiecare element de care depinde soluționarea cauzei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului principiul contradictorialității reprezintă „una dintre principalele garanții ale unei proceduri judiciare” (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 19.12.1989, cauza Kamasinski c. Austriei) și implică posibilitatea pentru părți de a lua la cunoștință și de a discuta toate piesele și observațiile prezentate instanței, de natură a influența soluția ce se va pronunța (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6.06.2000, cauza M. c. Franței) .
Nerespectarea principiului contradictorialității atrage și nerespectarea principiului dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și este sancționată cu nulitatea hotărârii.
De asemenea, soluționarea cauzei pe un alt temei de drept decât cel invocat în acțiune, temei care așa cum s-a arătat anterior nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, reprezintă o nerespectare a principiului disponibilității și echivalează cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.
cauza spre rejudecare primei instanțe". În același sens, Tribunalul reține și practica judiciară, respectiv Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă,Decizia civilă nr. 95 din 5 februarie 2009 și Curtea de Apel Cluj, Secția Civilă, Muncă și Asigurări Sociale, pentru minori și familie, Decizia civilă nr. 1015/R din 7 mai 2008
In aceste condiții Tribunalul apreciază ca instanța de fond a soluționat cauza fără a intra in cercetarea fondului, împrejurare ce impune casarea sentinței pronunțate de Judecătoria Bârlad si trimiterea cauzei spre rejudecare, conform dispozițiilor art. 312 alin. 6 ind. 1 Cod procedura civila.
In rejudecare instanța de fond se va pronunța asupra cererii de chemare in judecata așa cum a fost ea formulata de reclamant, urmând să stabilească cu respectarea principiilor disponibilității, al respectării dreptului la apărare și al contradictorialității atât temeiul juridic al cererii cât și cadrul procesual.
F. de aceste considerente Tribunalul va admite recursul declarat de . S. împotriva sentinței civile nr. 270 din 24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o va casa si in consecința va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de . S. împotriva sentinței civile nr. 270 din 24.01.2013 a Judecătoriei Bârlad, pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 09.04.2013.
Pentru Președinte, M.-C. Ț. - promovat la Curtea de Apel C. - Președinte S. D. E. | Judecător, P. C. D. | Judecător, E. R. I. |
Grefier, R. A. |
Red/Tehnored: D.P.C./06.05.2013
2 ex./08.05.2013
Judecătoria Bârlad: judecător T. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2013. Tribunalul VASLUI | Cereri. Sentința nr. 473/2013. Tribunalul VASLUI → |
|---|
