Plângere contravenţională. Decizia nr. 374/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-03-2012 în dosarul nr. 374/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 374/R/2012
Ședința publică de la 26 Martie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător R.-N. O.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul . cu sediul în București, sect.6 ,., ., . în contradictoriu cu intimatul DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. IAȘI, cu sediul în Iași ..19, jud.Iași împotriva sentinței civile nr.766 din 25 oct.2011 pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr._, având ca obiect plângere contraventională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care ;
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dezbaterile din prezenta cauză au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie și când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 26 martie 2012.
S-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod proc. civilă, dându-se decizia de față;
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.766 din 25 oct. 2011 Judecătoria Huși a respins plângerea contravențională formulată de petenta . cu sediul în București, ., ., . în contradictoriu cu intimat CNADNR prin DRDP IAȘI, cu sediul în mun.Iași, ..19 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/05. 01. 2011.
A fost menținut, ca fiind legal și temeinic, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/05. 01. 2011
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ din 05.01.2011 întocmit de DRDP Iași - ACI A., aparținând Companiei Naționale de Autostrăzi și D. Naționale din România SA, petenta a fost amendată contravențional cu suma de 25.000 lei, reținându-se că a circulat pe traseul București - A. cu depășire pe axa tripla 25,10 t., cu marfa divizibilă, conform tichet cântar nr._ din 05.01.2011 si CMR_, faptă prevăzută de OG 43/1997, modif. prin OG 5/2011 și sancționată de art. 61 alin.l lit.”p” din OG 43/1997.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Instanța a mai retinut, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. art. 61 lit. p din OG 43/1997, conform căruia constituie contravenție efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admiseprevăzute în anexele nr.2 și 3 la prezenta ordonanță.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a efectuat analiza procesului – verbal contestat.
Printre garanțiile procedurale care se impun a fi respectate de către instanța de judecată, în momentul în care este învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, se numără și prezumția de nevinovăție, enunțată de art.6 paragraf 2 din Convenție.
Curtea de la Strasbourg a stabilit, în jurisprudența sa, că prezumția de nevinovăție este încălcată fie prin prezentarea unei persoane acuzată de comiterea unei infracțiuni ca vinovată înainte ca vinovăția acesteia să fie legal stabilită, fie prin stabilirea în sarcina persoanei respective a obligației de a își dovedi nevinovăția.
Așadar, prezumția de nevinovăție implică și problema sarcinii probei.
În cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că prezumția de nevinovăție are un caracter relativ, nefiind una absolută, întrucât poate suferi limitări prin instituirea în sistemele de drept naționale a unor prezumții de drept sau de fapt.
Prezumțiile în discuție nu sunt prin ele însele contrare Convenției, cât timp există un raport rezonabil de proporționalitate între scopul legitim urmărit și mijloacele utilizate ( cauza Janosevic contra Suediei ).
În dreptul intern, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ care se bucură de o prezumție de legalitate, conform art.1169 cod civil revenindu-i petentului sarcina de a proba existența unei situații de fapt contrarii celei reținute de agentul constatator prin procesul – verbal de constatare a contravenției.
Prezumția de legalitate, așadar, nu este prin ea însăși contrară prezumției de nevinovăție, însă revine organelor judiciare obligația de a verifica, în fiecare caz concret, dacă prin modalitatea în care prezumția de legalitate operează se respectă principiul proporționalității rezonabile între scopul legitim urmărit prin instituirea ei și mijloacele utilizate.
Instanța a considerat că analiza trebuie să urmărească în mod esențial asigurarea condițiilor exercitării efective a dreptului la apărare de către petent. Petentul trebuie să aibă posibilitatea de a combate în mod real procesul – verbal de constatare a contravenției prin mijloace de probă pe care să le poată administra, iar în condițiile în care prin mijloace de probă se răstoarnă prezumția relativă de legalitate, agentului constatator urmează a îi incumba obligația probării temeiniciei procesului – verbal.
În speță, instanța a reținut că petenta nu a făcut dovada susținerilor sale în sensul art. 1169 C. civil.
Pentru cele ce preced, instanța a constatat că plângerea contravențională formulată de către petentă este neîntemeiată, fiind respinsă, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, recurentul .. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În primul rând, recurenta a susținut faptul că hotărârea judecătorească nu este motivată, instanța de fond nerăspunzând motivelor de critică învederate în conținutul plângerii contravenționale.
Astfel, a susținut recurenta faptul că instanța de fond nu si-a exprimat nici un punct de vedere referitor la criticile pe care le-a învederat prin actul de sesizare al instanței, respectiv cele referitoare la faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de subscrisa-contravenient, respectiv de către reprezentantul subscrisei; că procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent; că procesul-verbal nu cuprinde mențiuni privitoare la împrejurările ce pot servila aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite, contrar prevederilor OG 2/ 2001; că procesul-verbal a fost încheiat pentru constatarea unei contravenții ce nu poate fi imputată subscrisei; procesul-verbal nu cuprinde temeiul de drept în baza căruia a fost încheiat.
În al doilea rând, s-a susținut faptul că sentința atacată este lipsită de temei legal si a fost dată cu încălcarea legii, în condițiile în care a menținut procesul verbal contestat, deși acesta este lovit de nulitate relativă datorită încălcării prevederilor art. 19 din OG nr.2/2001, fiind încheiat în lipsa atât a contravenientului, cât si a martorului asistent și este si lovit de nulitate absolută datorită încălcării art. 16 al.7 din OG nr.2/2001, petenta neavând posibilitatea efectivă de a formula obiecțiuni la procesul verbal prin care a fost sancționată contravențional.
În al treilea rând, petenta a învederat faptul că sentința atacată este neîntemeiată deoarece nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa.
In procesul-verbal de constatare a contravenției s-a reținut faptul că ar fi circulat pe traseul București - Albita cu depășire pe axa triplă 25,10 t., cu marfă divizibilă, conform tichet cântar nr._ din 05.01.2011 și CMR_.
Conform procesului-verbal, contravenția reținuta in sarcina subscrisei a fost constatata in data de 05.01.2011, la ora 21.40.
Raportul de măsurare întocmit in aceeași zi in postul vamal Leuseni-Albita, la pra 22.23, deci 43 de minute mai târziu, atesta faptul ca greutatea autovehiculului se prezenta în parametri normali.
Prin urmare, apreciază că greutatea stabilita de cântar la momentul constatării presupusei contravenții nu este cea reală.
Mai mult, petenta recurenta a arătat faptul că, în data de 05.01.2011, pe traseul Albita-Bucuresti s-au înregistrat ninsori, aspect ce poate fi dovedit cu documente emise de Autoritatea Naționala de Meteorologie.
In acest sens, este imposibil ca măsurătorile efectuate sa fi înregistrat masa reala a autovehiculului, in condițiile in care greutatea acestuia era sporita de cantitatea semnificativa de zăpada depusa pe mașina si plafonul încărcăturii.
A fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 Cod de procedură civilă.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În dovedire, recurenta a depus mai multe înscrisuri.
Analizând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul că este evidentă lipsa de motivare a sentinței recurate și, implicit, a elementelor necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc de către instanța de recurs.
Astfel, din considerentele deciziei nu rezultă care au fost motivele pentru care instanța de control nu a apreciat întemeiate criticile invocate de petentă cu privire la nelegalitatea si netemeinicia procesului verbal nr._/5.01.2011, motive care au fost invocate prin plângerea contravențională, dar si prin concluziile scrise depuse la data de 25.10.2011, ignorându-se nu doar dispozițiile interne, dar și dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Chiar dacă obligația impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenție, de a-și motiva deciziile (cauza B. împotriva României), nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că trebuie să fie examinate în mod real problemele esențiale, care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.
În speță, este de observat că instanța de fond s-a limitat doar la a enumera o . principii care se desprind din legislația intern și jurisprudența europeană, și concluzionând că petentul nu a făcut dovada susținerilor sale conform art. 1169 Cod civil, neefectuând un examen propriu și obiectiv al probelor și mijloacelor de probă și nerăspunzând detaliat criticilor de nelegalitate si netemeinicie invocate de către recurenta petentă.
Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească nu reprezintă un act discreționar, ci este rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.
Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe judecător să adopte soluția dispusă în cauză.
Instanța de trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți.
Tribunalul arată și că prin Decizia nr. 1.144 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 12 octombrie 2011, Curtea Constituțională a reluat considerentele din Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, arătând că "procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. [...] Instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei."
Pe cale de consecință, instanța de fond urmează a examina, în rejudecare, toate criticile formulate de petent atât prin cererea adresată instanței de fond, cât și prin cererea de recurs(motivele doi si trei de recurs), respectând totodată exgiențele interne și europene în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 6 din Convenție sub toate componentele sale, inclusiv administrarea de probe și motivarea hotărârii.
În consecință, tribunalul va admite admite recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr. 766 din 25 oct.2011 pronunțată de Judecătoria Huși pe care o va casa în integralitate si va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Huși.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de .. împotriva sentinței civile nr. 766 din 25 oct.2011 pronunțată de Judecătoria Huși pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Huși.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2012.
Președinte, E. S. | Judecător, R.-N. O. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red./tehred.B.L.M./
2ex./27.03.2012
J..fond:B. I.
F.P. 26 Martie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 432/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 437/2012. Tribunalul... → |
|---|
