Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 14730/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 140/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
PREȘEDINTE - M. D.
Judecător - R. H.
Judecător - S. M. B.
Grefier - L. A.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul M. M., domiciliat în Lottissement Lou Globo, 5, Impasse Ballet, Bagnols sur Ceze, Franța, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Baroul V. din Focșani .. 6 județul V. (la av. M. A.), împotriva sentinței civile nr. 210 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. D., domiciliată în Focșani, ., ., jud. V..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. M. A. pentru recurent și intimata P. D. personal și asistată de av. P. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. M. A. precizează că recurentul nu are și o locuință în România însă ar putea să aibă o locuință temporară la Cotești la părinții săi, M. M. și M. G. și că tatăl ar putea să ia copilul la domiciliul bunicilor când vine în țară.
Intimata P. D. învederează că nu este de acord ca tatăl să o ia pe minoră nici măcar la domiciliul bunicilor atunci când vine în țară, întrucât nu și-a dorit acest copil pentru că este fetiță, s-a comportat urât cu ea, în perioada când au fost în Franța a lăsat-o în mai multe rânduri nesupravegheată. De asemenea, nici bunicul, când a fost în Franța nu a avut grijă de minoră, a lăsat-o să iasă în stradă singură și era să fie lovită de o mașină. Precizează că este de acord ca tatăl să o viziteze, acest lucru nu i-a fost niciodată interzis, însă nu singur cu minora, este de acord să iasă împreună în oraș.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Tribunalul constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av. M. A., pentru recurent, având cuvântul, susține că a făcut dovada că recurentul este militar, că este într-o altă țară, că a fost o perioadă când nu au putut să ia legătura cu minora întrucât sunt misiuni și misiuni. În momentul când a încercat să ia legătura telefonic sau pe e-mail a vorbit numai cu mama nu și cu fetița. Acum a încercat să dovedească că bunicii când vin în Focșani au dorit să o vadă pe fetița, au fost în Franța și au văzut fetița, într-adevăr avea 2 ani. Chiar dacă este mamă trebuie să-i dea voie tatălui să o vadă, a arătat că minora nu se poate vizita în domiciliul mamei, dar se poate într-o altă locație, la domiciliul părinților săi. Dacă pe data de 31 decembrie îi dădea măcar voie să ia bunurile pe care le-a adus din Franța, dacă nu voia să o vadă pe minoră măcar să-și fi luat lucrurile însă intimata le-a aruncat în stradă. Acesta a fost motivul pentru care a formulat recurs și să arate că nu se poate vizita minora la domiciliul intimatei. Nu se poate spune că pe o anumită dată vine în România, recurentul este militar dar când vine în țară dorește să poată lua minora la bunici. În perioada cât a fost în Franța, sunt fotografii făcute atât cu fata cât și cu mama, s-au plimbat, au fost împreună nu au fost singuri. Consideră că ar fi păcat ca recurentul să nu poată să vină în țară, să-i aducă ceva, să se bucure de copil, să se plimbe cu el. A înțeles că până se soluționează divorțul nu este posibil să o ia pe minoră în Franța însă mai târziu când se va face mare se va duce ea singură. Precizează că recursul vizează expres doar partea de vizitare și legături personale cu minora.
Av. P. M., pentru intimată, având cuvântul, arată că 2 chestiuni principale reprezintă tema sentinței civile din punct de vedere al temeiniciei sale. În primul rând, instanța de judecată arată că în momentul acesta este nejustificat să întrerupem brusc situația de fapt existentă și benefică în clipa de față pentru dezvoltarea minorei. Minora a fost audiată, are 6 ani, s-a întocmit proces verbal în acest sens și acest considerent a fost avut în vedere atât pentru partea cu stabilirea domiciliului solicitată de recurent cât și pe programul de vizitare cu posibilitatea că tatăl să poată lua copilul în Franța. Față de probele administrate, instanța a apreciat că indicat ar fi până când la fond se va discuta această cauză într-un cadru probatoriu mai larg să securizăm această situație juridică pentru că există indicii temeinice că recurentul nu are interes față de copil, că este fățarnică această ordonanță și că are caracter pur șicanator, că există indicii temeinice că are o atitudine violentă care pentru psihicul fetiței a însemnat foarte mult. Trebuie observat mențiunile din procesul verbal, este discutabil că fetița nu vrea să aibă legături cu tatăl său, la fond a solicitat să se facă o expertiză elaborată, această chestiune se va face la judecata fondului pentru că trebuie văzut dacă într-adevăr este indusă această atitudine față de tatăl său de mamă. Nicio problemă vizavi de vizita minorei la mamă sau de ieșit în oraș cu minora atâta timp cât este și mama. Din momentul în care, în anul 2008 intimata a plecat din Franța, a plecat pentru că era supusă unui regim de teroare, nu este adevărat că a plecat pentru studii, s-a încercat să se motiveze acest lucru, a justificat că a fost o minciună sfruntată, s-a dovedit că în 2007 studiile erau deja absolvite de către intimată și diploma era eliberată. Din 2008 și până în 2012 când s-a depus acțiune de divorț, 4 ani de zile nu a putut să depună acțiune de divorț pentru că a fost șantajată, recurentul este parte din Legiunea franceză, nu pleacă în misiuni pentru că este pe parte sanitară dar dacă se ia la cunoștință de legiunea franceză de faptul că a divorțat intimata de el, pentru motive ce-i sunt imputabile este dat afară din legiune. Până în 2012 nu s-a interesat de copil, nu avem niciun fel de ordonanță președințială în perioada respectivă, nu avem nici un fel de probă că măcar a încercat să vorbească cu acest copil. Mai mult, chiar din acțiunea de ordonanță reiese că singurul mod în care a încercat să justifice această legătura cu minora este pe yahoo messager, nu se pune problema ca la 2 ani de zile copilul să poate să discute pe yahoo. Primii bani pe care i-a trimis au fost în 2012, după introducerea acțiunii de divorț. Caracterul acesta șicanator și modul în care știe să o chinuie pe intimată, a chemat poliția și de fiecare dată intimata a renunțat pentru că i-a fost frică. Intimata își iubește extraordinar copilul, nu vrea să i se întâmple nimic, este de acord să se supună oricărui regim de anchetă psiho socială ca să demonstreze că acest copil a văzut de câte or a fost lovită mama sa, nu se poate pune problema ca, pe partea de vizită încă, așa brusc să-i permitem recurentului fie, să ia copilul cu el în Franța, fie să-l ia aici la bunici, nu există nici anchetă socială, este o cerere nouă, în cererea inițială s-a pus problema doar să ia copilul în Franța nu și aici. Este bine ca până în momentul în care avem o hotărâre pe fond să rămână chestiunile așa, pentru siguranța copilului este cel mai bine. În legătură cu înscenarea făcută în data de 31 decembrie susține că recurentul nu a venit întâmplător să-și vadă copilul, probabil se aștepta nici să nu-l găsească acolo, ordonanța arată de fapt perioada când venea în țară, a așteptat până în ajunul revelionului să-și vadă copilul, vine însoțit de avocat, de tatăl său și susține în mod mincinos că mai era însoțit de martora care a venit și a încercat să susțină niște minciuni în fața instanței. Mai mult, provoacă scandal, nici măcar nu încearcă să-și vadă copilul, afirmă în mod mincinos că i s-au distrus bunurile. În declarația martorei dată după această vizită, făcută în termenele intermediare, de fapt preconstituită, martora deși fusese acolo din declarația ei nu reiese nimic, nici despre distrugere de bunuri, nici de scandal ci doar că nu i s-a permis să-și vadă copilul. Dacă la momentul audierii, după acest conflict, martora ar fi văzut acest lucru, că s-au stricat bunuri ar fi relatat acest lucru însă martora nu a fost acolo și aceste lucruri nici măcar nu s-au întâmplat, chestiuni pe care instanța trebuie să le aibă în vedere. Solicită cheltuieli de judecată.
În replică, av. M. A., pentru recurent, arată că a făcut dovada că și-au construit casă în Franța, dacă nu aveau de gând să aibă un copil și să conviețuiască acolo nu făceau împrumuturi pentru a-și face casă. Sunt fotografii în acest sens, dacă nu-și dorea copilul, nu purta copilul peste tot, nu făcea atâtea lucruri dacă nu-și iubea copilul. Această situație că este militar sanitar a recunoscut-o, la dosar există dovezi că atât mama cât și fata au avut card de sănătate, plătite de către recurent ceea ce nu înseamnă că nu avut grijă de familia sa. Mai arată că nu este adevărat că îl dă afară pe recurent din unitatea militară pentru că divorțează.
După închiderea dezbaterilor apărătorul intimatei a depus la dosar chitanță de plată a onorariului de avocat, în justificarea cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Focsani sub nr._, la data de 26.11.2012, reclamantul M. M. a solicitat instantei ca prin hotararea ce se va pronunta ,sa se dispuna ,in contradictoriu cu parata P. D. ,pe cale de ordonanta presedintiala,in principal incredintarea vremelnica a minorei M. Manon acestuia pana la solutionarea dosarului nr._/231/2012 care are ca obiect divort si ,in subsidiar ,stabilirea unui program de vizitare a minorei.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ,in esenta,ca partile sunt casatorite,ca pe perioada casatoriei au locuit in Franta ,de unde parata a parasit domiciliul comun venind in Romania cu minora ,sub pretextul de a-si continua studiile,ca in aceasta perioada a pastrat legatura cu minora prin diferite mijloace de comunicare dar ca nu a mai vazut-o pe minora din anul 2008.A solicitat, intrucat are domiciliul si serviciul in Franta ,incredintarea vremelnica a minorei si in subsidiar sa o poata lua pe minora in Franta pe perioada sarbatorilor de iarna ,intre 17.12-29.12.2012,in perioada sarbatorilor pascale,o saptamana de comun acord,pe perioada verii,o luna.
In dovedirea cererii ,reclamantul a depus inscrisuri(fila 9-24,51-54 dosar) si a solicitat proba cu depozitia martorei Paroiu N..
In drept ,au fost invocate dispozitiile art.581 C.pr.civ.,art.613 ind.2 C.pr.civ.,art.262,art.263,art.487-488 Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 10 lei si timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
Parata ,legal citata in cauza ,a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ,ca neintemeiate.
In fapt ,a aratat parata, in esenta ,ca a plecat din domiciliul común cu minora intrucat era terorizata de reclamant,care se manifesta violent,ca din anul 2008 acesta nu a contribuit material sau moral la cresterea minorei,ca cererea reclamantului nu poate fi primita intrucat este intemeiata pe incredinatrea minorului ,institutie nereglementata de dispozitiile noului Cod Civil.A mai aratat ca cererea nu intruneste conditiile de admisibilitate ale ordonantei prsedintiale ,ca un se justtifica urgenta intrucat reclamantul un a mai avut relatii personale firesti cu fiica sa fiind pasiv,ca in cei patru ani de zile nu a incercat sa exercite dreptul de legaturi personale cu minora ,ca minora e traumatizata de tatal sau,prin faptul ca o lovea pe parata in presenta acesteia astfel ca parata sustine ca este de acord ca reclamantul sa o viziteze pe minora doar in presenta sa .
Prin sentința civilă nr. 210/23.01.2013 s-a admis în parte cererea și s-a încuviințat provizoriu ca reclamantul să aibă legături personale cu minora la domiciliul pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că chiar dacă minora in varsta de 6 ani nu prezinta, asa cum s-a dovedit in urma ascultarii in Camera de Consilu, un grad corespunzator de dezvoltare psiho emotionala pentru ca opinia sa sa fie determinanta in luarea masurilor solicitate, se retine ca aceasta a declarat ca ar vrea sa locuiasaca cu mama nefiind in masura sa ofere si o justificare pentru faptul ca nu doreste sa isi vada tatal ,optiune ce exprima insa atasamentul existent intre mama si copil .Acesta este justificat de altfel ,asa cum rezulta din probele administrate in cauza ,si prin faptul ca minora a crescut in ultimii patru ani doar alaturi de mama sa ,beneficiind de conditii materiale si educationale corespunzatoare, dar in lipsa a tatalui ,care nu a incercat sa o viziteze pe minora sau sa stabileasca in alta maniera, contacte cu aceasta. Insa,opinia minorei nu are un rol preponderent in adoptarea solutiei,in sensul lamuririi disputei dintre parti in prezenta cauza,aceasta urmand a fi analizata in raport si cu celelalte probe adminstrate si in primul rand este raportata la interesul sau superior ,ce urmeaza a fi stabilit dincolo de discernamantul sau fragil de la aceasta varsta ,vointa minorei putand fi usor canalizata in functie de circumstantele de moment, de catre unul din parinti .
A mai reținut că reclamantul a dovedit în timp un comportament excentric (manifestat prin violență verbală în prezența minorei și aparenta neglijență în a veghea la menținerea integrității fizice și emoționale a minorei si a conchis că un program de legături firești a tatălui cu minora în varianta propusă de acesta sub exclusiva sa supraveghere nu deserveste interesul superior actual al copilului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești reclamantul a declarat recurs susținând în esență următoarele critici și argumente:
1.consideră imposibilă menținerea unei relații normale între acesta și copilul său prin vizitele la domiciliul pârâtei așa cum s-a hotărât prin hotărârea judecătorească recurată.
2.s-au stabilit intervale orare extrem de reduse, având în vedere faptul că reclamantul trebuie să se deplaseze din Franța.
3.s-a negat dreptul său de a lua minora pe perioada vacanțelor la domiciliul său din Franța.
Prin întâmpinarea formulată de intimata P. D. s-a solicitat respingerea recursului apreciind că în mod corect prima instanță a concluzionat că nu există niciun motiv întemeiat pentru o întrerupere bruscă și nejustificată a stării de fapt existentă.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse:
Tribunalul consideră din interpretarea coroborată și sistematică a dispozițiilor legale incidente în cauză (art. 581, art. 6132 cod procedură civilă, art. 2 și art. 14 din Legea nr. 272/2004) ca luarea unei măsuri provizorii (pe calea ordonanței președințiale și pe timpul procesului de divorț) de stabilire a unui program de vizitare a copilului, ca și materializare a dreptului unui părinte de a avea legături personale cu acesta, trebuie să se subordoneze exclusiv principiului interesului superior al copilului.
Modalitatea concretă de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu copilului său consta, potrivit solicitarii reclamantului, în vizitarea copilului prin luarea acestuia la domiciliul său din Franța după un program prestabilit.
1.În cauză, Tribunalul constată că dreptul reclamantului, având domiciliul în Franța, de a avea legături personale cu minora M. Manon L., aflată în grija pârâtei mame cu domiciliul în România, doar în limitele permise de pârâtă exclusiv la domiciliul acesteia și mai ales în prezența acesteia, nu este de natură să asigure pe durata procesului de divorț, dezvoltarea unei relații armonioase între tatăl reclamant și fiica sa.
Ambele părți au susținut existența unor relații tensionate între cei doi soți, chiar și pe parcursul procedurii divorțului, ceea ce se poate răsfrânge într-un mod negativ asupra comunicării dintre tată și fiică în măsura în care mama va fi prezentă întotdeauna la aceste întâlniri.
Din probele administrate în cauză nu reiese că reclamantul ar fi făcut vreun rău fizic sau emoțional copilului, iar împrejurarea că certurile dintre soți ar afecta starea emoțională a copilului, poate fi evitată tocmai prin vizitarea de către reclamant a copilului în afara domiciliului pârâtei și fără a fi stingherit de prezența pârâtei mame, ceea ce ar corespunde nevoilor tatălui de a dezvolta o relație armonioasă cu fiica sa.
Nici criteriul vârstei minorei, împlinind vârsta de 6 ani, nu reprezintă un impediment în a îngrădi relația minorei cu părintele reclamant deoarece, în cauză, pârâta nu a făcut dovada că reclamantul nu ar putea avea grijă de minor în mod corespunzător în intervalul orar dispus de instanță.
2.Este real ca prima instanță a stabilit interval orar foarte scurt(aproximativ 5 ore pe zi în perioada vacanțelor școlare și a sărbătorilor de peste an însă la soluționarea acestei cereri trebuie avut în vedere specificul acțiunii (pe o perioadă provizorie) dar și urgența măsurii precum si faptul ca, în cadrul acestei cereri, prima instanță a reținut condiția de admisibilitate a neprejudecării fondului.
Astfel, un program lărgit și adecvat respectării principiilor incidente în cauză se va realiza în cadrul cererii principale, în funcție de un probatoriu mai amplu.
3.De asemenea, reținand specificul acțiunii mai sus precizat, corect prima instanță a limitat programul de vizitare doar în România, având în vedere că prin soluționarea acestei cereri, se impune contactul direct și permanent cu minora de catre ambii părinți avand in vedere si faptul ca in prezent minora se afla in grija si supravegherea paratei .
Însă, contactul direct cu minora poate fi obținut prin vizitele în România prin posibilitatea de a lua copilul de la domiciliul pârâtei (însă fără prezența acesteia din urmă) ceea ce corespunde cu menținerea legăturii de atașament cu tatăl său.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 3041 și art. 312 cod procedură civilă va modifica în parte sentința cu consecința înlăturării mențiunii privitoare la desfășurarea legăturilor personale la domiciliul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M. M., domiciliat în Lottissement Lou Globo, 5, Impasse Ballet, Bagnols sur Ceze, Franța, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Baroul V. din Focșani .. 6 județul V. (la av. M. A.), împotriva sentinței civile nr. 210 din 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. D., domiciliată în Focșani, ., ., jud. V..
Modifică în parte sentința în sensul că:
Înlătură mențiunea privitoare la desfășurarea relațiilor personale la domiciliul pârâtei.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
Președinte, M. D. | Judecător, R. H. | Judecător, S. M. B. |
Grefier, L. A. |
Red:H.R.
13.02.2013
N.S._14.02.2013
Jud. Fond. R. I.
Ex 2.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1107/2013. Tribunalul VRANCEA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 830/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
