Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 308/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 7942/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 308/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
PREȘEDINTE M. D.
Judecător V. V.
Grefier L. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul N. M., cu domiciliul în Cartier M., . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat A. R. L. cu sediul în mun. A., . ., împotriva sentinței civile nr. 3910 din 3.10.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. A. R. L. pentru apelantul lipsă și intimata T. N. V. personal și asistată de av. Berzunț L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Av. A. R. L. pentru apelant depune la dosar un set de 4 planșe fotografice cu minorul N. E. făcute în luna decembrie 2013 împreună cu verișorii și părinții acestuia atât în oraș, cât și la domiciliul tatălui .
Av. Berzunț L. pentru intimata T. N. V. precizează că apelantul este plecat în Italia și nu cunoaște unde sunt făcute fotografiile depuse la dosar de apărătorul acestuia .
Av. A. R. L. arată că într-adevăr apelantul este plecat în Italia, însă pentru o scurtă perioadă de timp .
La interpelarea instanței, intimata precizează că apelantul are un comportament agresiv și consumă băuturi alcoolice, însă nu a fost niciodată agresiv cu copilul . Mai arată că în ultima perioadă de timp acesta este foarte mult plecat și că minorul nu și-a exprimat vreo teamă față de tată . În luna septembrie 2013 dat fiind împrejurarea că minorul a asistat la scene de violențe din partea tatălui, a rămas totuși cu o teamă față de acesta .
Nefiind cereri prealabile de formulat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și dă cuvântul în cadrul dezbaterilor .
Av. A. R. L. pentru apelant având cuvântul solicită admiterea apelului, casarea în parte a sentinței pronunțată de instanța de fond, admiterea în parte a cererii reconvenționale, în sensul de a s dispune ca pârâtul apelant să aibă legături personale cu minorul în afara domiciliului reclamantei – intimate și pe timp de noapte în perioada menționată în cererea de apel .
Apreciază că instanța de fond a omis să rețină aspectele relevante în cauză, în sensul că înainte de a interveni refuzul mamei de a avea tatăl legături personale cu minorul, acesta din urmă rămânea la tată, la domiciliul său din mun. Focșani, Cartier M., județul V. . Mai arată că minorul este afectat din acest punct de vedere, deoarece își vizita tatăl în fiecare sâmbătă, mai puțin în ultima perioadă când acesta a plecat în Italia pentru a obține venituri necesare unui trai decent . Face precizarea că pe fondul cauzei există o înțelegere amiabilă între părți și că apelantul nu a fost niciodată violent față de copil .
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată .
Av. Berzunț L. pentru intimata T. N. V. având cuvântul arată că instanța de fond a apreciat în mod corect ca legăturile personale dintre tată și minor să fie doar pe timp de zi, pe o perioadă de câteva ore, motivat de faptul că minorul este de altă religie decât tatăl său De altfel, acesta este și motivul pentru care apelantul dorește ca minorul să rămână peste noapte la el, pentru a putea dimineața să-l ducă la reuniunile la care participă . Apelantul a lovit-o pe mamă în prezența minorului și singurul motiv pentru care acesta nu se mai teme de tatăl său, este faptul că se află în prezent în Italia, departe de casă .
Solicită a se avea în vedere interesul superior al minorului, motiv pentru care pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3664/19.09.2013 pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Focșani:
- a admis cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta Țuțuiu N. V.;
- a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. M.;
- a stabilit provizoriu locuința minorului N. E. la domiciliul reclamantei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ a Judecătoriei Focșani;
- a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere de 150 lei lunar;
- în temeiul art. 401 rap. la art. 496 alin. 3) cod civil a stabilit în mod provizoriu că pârâtul N. M. să aibă legături personale cu minorul N. E. la domiciliul său, în fiecare sâmbătă între orele 10-18 și în prima și a treia zi de duminică a fiecărei luni, între orele 10-13.
Pentru a pronunța soluția privitoare la încuviințarea legăturilor personale ale pârâtului cu minorul instanța de fond a avut în vedere circumstanțele de fapt privitoare la raporturile dintre pârât și minor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul.
În motivarea apelului acesta a criticat sentința sub două aspecte privitoare la stabilirea programului de legături personale, și anume:
- pe de o parte, s-a solicitat ca legăturile personale să aibă loc la locuința pârâtului;
- pe de altă parte, s-a solicitat încuviințarea programului de legături astfel cum a fost solicitat de pârât, și anume, în fiecare sâmbătă de la ora 10 la 18 (cum a încuviințat instanța) și în prima și a treia săptămână din lună de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 18.00.
Dezvoltarea motivelor de apel s-a făcut prin cerere separată aflată la filele 10-12.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În esență, s-a arătat că pârâtul nu deține condiții locative adecvate pentru a putea găzdui pe minor, că pârâtul are o altă religie decât cea ortodoxă iar sâmbătă seara au loc reuniuni ale persoanelor ce fac parte din cultul respectiv, pârâtul a agresat-o în luna septembrie pe intimată în prezența minorului, iar acesta este afectat în urma acestui eveniment.
În dovedirea cererii și în apărare s-a administrat proba cu înscrisuri, solicitându-se și lămuriri intimatei reclamante la termenul de judecată de astăzi, susținerile acesteia fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând apelul de față Tribunalul constată că este întemeiat
a) Astfel, sub primul aspect criticat, Tribunalul constată că deși în dispozitivul hotărârii prima instanță a stabilit că măsura de realizare a legăturilor personale cu minorul se va realiza „la domiciliul său ”, preluând cvasiidentic formularea din cuprinsul 496 alin. 5) din Codul civil, în considerentele expuse s-a explicat că acest „domiciliu” este cel al pârâtului, instanța arătând că „este oportun ca minorul să meargă la domiciliul tatălui în fiecare sâmbătă, unde va relaționa și cu ceilalți membri ai familiei paterne”.
Tribunalul reține însă că interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 496 alin. 5) din Codul civil este eronată, sintagma „ la locuința acestuia” din acest text referindu-se la locuința minorului, iar nu a părintelui căruia i se încuviințează legăturile personale cu minorul.
Din această perspectivă se constată o contradicție dintre considerente și dispozitivul hotărârii, urmând a se reține că, preluând formula din art. 495 alin. 5) Cod civil, măsura stabilită prin dispozitiv nu poate avea decât semnificația juridică ce rezultă din acest text, și anume, că legăturile personale stabilite de instanță urmau a se realiza la domiciliul minorului.
În considerarea celor arătate Tribunalul reține că există interesul apelantului în formularea primei critici, respectiv, cea referitoare la locul efectiv unde urmează a realiza legăturile personale.
Procedând la examinarea acestei critici Tribunalul constată că este întemeiată.
Astfel, la fel cum a reținut și prima instanță prin considerente, este în interesul superior al minorului ca legăturile personale dintre apelant și minor să se deruleze la locuința apelantului, într-un astfel de mediu putându-se dezvolta și menține mult mai puternic relațiile afective specifice raporturilor părinte-copil.
Nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că apelantul nu ar putea oferi condiții locative adecvate minorului în perioada de desfășurare a legăturilor personale, ci, dimpotrivă, prin adresa de la fila 84 dosar fond DGASPC V. a comunicat că imobilul unde are locuința apelantul pârât oferă condiții adecvate din punct de vedere al dotărilor și curățeniei.
Nu se susține nici apărarea intimatei din întâmpinare în sensul că minorul ar fi speriat în urma unui conflict dintre părinți în luna septembrie 2013 atât timp cât prin lămuririle date în fața instanței la termenul de astăzi intimata a declarat că minorul nu și-a exprimat vreo teamă față de tată.
În considerarea celor arătate urmează a se reține caracterul întemeiat al primei critici.
b) Cea de-a doua critică este, de asemenea, întemeiată.
Astfel, împrejurarea că părinții copilului nu mai locuiesc împreună nu trebuie să producă consecințe majore pe planul raporturilor dintre fiecare părinte și copil, astfel încât, în măsura posibilităților, trebuie asigurat și respectat dreptul copilului de a avea și întreține legături cât mai strânse cu ambii părinți, acest drept prespunând astfel și posibilitatea minorului de a locui, pe perioade scurte de timp, la părintele cu care nu locuiește în mod statornic.
Din această perspectivă, reținând că apelantul deține condiții locative adecvate și raporturile dintre acesta și copil sunt de atașament reciproc Tribunalul reține că este în interesul superior al minorului să dezvolte și să mențină legăturile personale cu tatăl său inclusiv prin rămânarea în locuința tatălui, de două ori pe lună, în timpul week-end-ului, respectiv, în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 13.00.
Faptul că apelantul ar avea o altă religie decât minorul nu poate consitui un impediment legal pentru a obstrucționa modalitatea de realizare a legăturilor la locuința apelantului în condițiile în care nu s-a dovedit că religia practicată de apelant ar fi interzisă prin lege ori ar presupune practici ce ar pune în pericol sănătatea sau dezvoltarea copilului.
Simplul argument că religia practicată de apelant presupune desfășurarea unor întruniri diferite de cele specifice religiei copilului nu poate constitui un argument relevant, fiind interzisă orice discriminare pe criterii privitoare la religie.
De asemenea, manifestarea unei atitudini agresive a apelantului față de intimată în luna septembrie 2013, la care a asistat și minorul, nu poate constitui un argument decisiv pentru a stabili un alt program de legături personale ori altă modalitate de desfășurare a acestuia atât timp cât dovezile administrate în cauză nu au relevat că respectivul eveniment a produs consecințe negative care să fi afectat relația dintre apelant și minor.
Având în vedere considerentele expuse Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată și cea de-a doua critică formulată, în limitele indicate mai sus cu privire la intervalul de timp.
Pe cale de consecință, se va admite apelul și se va schimba în parte sentința apelată în sensul celor arătate mai sus urmând a se rescrie întreg programnul de legături personale stabilit pentru a nu exista confuzii între dispozitivul deciziei de față și cel al hotărârii primei instanțe.
În raport de soluția dată apelului se va respinge ca nefondată cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat paratul-reclamant apelant N. M. împotriva sentinței civile nr. 3664/19.09.2013 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Focșani, în contradictoriu cu intimata Țuțuiu N. V. .
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că legăturile personale dintre pârâtul reclamant N. M. și minorul N. E. vor avea loc la locuința pârâtului-reclamant, după următorul program:
- în prima și a treia săptămână a lunii, de sâmbătă ora 10.00 până duminică ora 13.00;
- în a doua și a patra săptămână a lunii, sâmbăta între orele 10.00-18.00.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondată cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10.12.2013
Președinte Judecător
M. D. V. V.
Grefier
L. P.
Red. VV
Tehn. VV/18.12.2013
4 ex.
Judecător fond. I. S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 17-10-2013,... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 260/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
