Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 175/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 4669/231/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ Nr. 175/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
PREȘEDINTE S. R.
Judecător C. C.
Judecător V. M.
Grefier L. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtelor D. M. C., domiciliată în mun. Focșani B – dul București nr.27 . județul V. si PFA D. M. C., cu sediul in Focșani . județul V. împotriva încheierii de admitere in principiu din data 18 ianuarie 2012 și a sentinței civile nr.3612 din 13 iunie 2012 pronunțate de Judecătoria Focșani in dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații D. Nicușor, domiciliat în . și . Focșani.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2013, note consemnate prin încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru astăzi 21 februarie 2013 .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani la nr._ reclamantul D. N. a chemat-o în judecată pe pârâta D. M. C. solicitând să se dispune împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu contribuție egală de 50%, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta din 01.05.1992 și că a divorțat prin sentința civilă nr.6491/30.11.2010 a Judecătoriei Focșani, iar în timpul căsătoriei au dobândit mai multe bunuri comune constând în mobilier și bunuri de uz casnic precum si un autoturism. Totodata reclamantul solicita partajarea datoriei comune aratand ca impreuna au achizitionat un imprumut folosit apoi la cumpararea autoturismului precum si amenajarea spatiului cu destinatia de cabinet psihologic PF D. M.-C. constand in diverse investitii.
În drept au fost invocate disp. art.30 și 36 Cfam.
Prin întâmpinarea pârâta a precizat că in timpul casatoriei au dobandit o . bunuri mobile iar dupa achizitionarea imprumutului partile au cumparat autoturismul si au restituit o . datorii catre diverse banci sau persoane.
Prin încheierea din 18.01.2012 judecătoria a admis în principiu acțiunea, a constatat că părțile au dobândit în comun în timpul căsătoriei în cote egale de 50% un autoturism Skoda F. și bunuri mobile.
Prin sentința civilă nr. 3612 din 13.06.2012 Judecătoria Focșani a admis în fond acțiunea a dispus ieșirea părților din indiviziune. A atribuit pârâtei autoturismul și toate bunurile comune mobile în valoare de_ lei și a obligat pârâta la 9795 lei sultă către reclamant.
A constatat caracterul de datorie comună al creditului în sumă de 37.800 CHF contractat cu ., a constatat că după despărțirea în fapt (ianuarie 2011) reclamantul a achitat suma totală de 5256 CHF cu titlu de rate lunare și a obligat pârâta la plata către reclamant a jumătate din această sumă.
A constatat obligația în continuare a fiecărei părți de a restitui datoria rămasă nerestituită începând cu luna iulie 2012 în cote egale.
Pentru a reține masa bunurilor comune s-a avut în vedere recunoașterile părților la interogator, iar pentru cele nerecunoscute s-au avut în vedere declarațiile martorilor.
La atribuirea loturilor s-a avut în vedere faptul că bunurile mobile au fost în posesia pârâtei.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței precum și a încheierilor din 22.06.2011, 21.09.2011, 10.10.2011 a declarat recurs pârâta D. M. C. criticându-le pentru următoarele considerente:
- Instanța a soluționat capătul de cerere privind partajarea datoriei comune fără a pretinde taxa de timbru prevăzută de Legea nr. 146/1997.
- S-a atribuit toate bunurile mobile comune pârâtei în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată reclamantul a cerut împărțeala bunurilor comune.
- Greșit a fost obligată să achite expertiza judiciară privind bunurile mobile.
- S-a dispus obligarea pârâtei la plata a ½ din ratele achitate de reclamant la bancă fără ca plata acestor rate să fie dovedită și fără a se efectua o expertiză de specialitate.
- Prin acțiune reclamantul a solicitat o cotă de împărțeală a creditului iar prin sentință a obținut o cotă mai mate instanța pronunțând astfel, un plus petita.
- Nu s-a comunicat pârâtei recurente raportul de expertiză și nu i s-a dat posibilitatea de a face obiecțiuni.
- Încheierea de admitere în principiu din 18.01.2012 a fost pronunțată de către instanța de fond înainte de termenul stabilit pentru depunerea concluziilor scrise.
- Nu s-a stabilit corect masa bunurilor comune și au fost reținute ca fiind comune bunuri care nu sunt bunuri dobândite prin cumpărare împreună.
- A fost obligată la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată fără a se preciza în ce constă această obligație de plată.
- prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel față de persoana fizică autorizată D. M. C. .
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și a încheierilor și trimiterea cauzei
spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de criticile formulate prin motivele de recurs tribunalul reține că sentința cât și încheierile atacate sunt legale pentru următoarele considerente:
1).În ședința publică din 22.06.2011 s-a discutat excepția netimbrării ridicată de pârâtă, dar pentru că nici nu se stabilise cuantumul taxei de timbru instanța a stabilit acest cuantum la 724,5 lei având în vedere valoarea bunurilor mobile precizată în acțiune și valoarea autoturismului precizată la 3500 euro.
Ulterior reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere ce i-a fost admisă dispunându-se reducerea taxei cu 50% și ca urmare reclamantul a achitat ½ din taxa stabilită depunând chitanța la fila 74 dosar. Cât privește taxa de timbru pentru partajarea datoriei comune tribunalul reține că prin încheierea pronunțată de Tribunalul V. în acest dosar la data de 06.12.2012 s-a stabilit că în masa bunurilor de împărțit nu intră obligațiile comune ale soților încât valoarea masei de împărțit în speță este de_ lei reprezentând valoarea bunurilor mobile și a autoturismului. Așa fiind și taxa de timbru a fost corect calculată și achitată la fond.
2).Corect prima instanță a atribuit toate bunurile mobile pârâtei recurente atât timp cât părțile sunt despărțite de mai mulți ani și bunurile mobile au rămas în posesia acesteia. Prin acțiune reclamantul a solicitat partajarea bunurilor comune dar nu a specificat modalitatea de atribuire a bunurilor, iar atribuirea către o parte a bunurilor și obligarea celeilalte părți la sultă este și ea o modalitate de partajare a bunurilor.
3).Într-un proces de partaj ambele părți sunt obligate să suporte cheltuielile cu efectuarea expertizelor.
4).Instanța a dispus obligarea pârâtei la plata a ½ din ratele achitate la bancă de pârât după despărțirea în fapt pe baza desfășurătoarelor de la bancă și a ordinelor de plată a ratelor bancare depuse la dosar. Dacă pârâta avea dubii cu privire la cuantumul sumei putea solicita instanței să ceară relații de la bancă sau să solicite o expertiză de specialitate. De altfel, se constată că prin acest motiv de apel nu se contestă cuantumul sumei reținute de prima instanță căci recurenta nu invocă altă sumă, ci de contestă stabilirea acestui cuantum pe baza actelor depuse de reclamant. Cu privire la plata ratelor, la interogator pârâta a recunoscut că de la despărțirea în fapt (ianuarie 2011) reclamantul a achitat ratele.
5).Și acest motiv de recurs este nefondat căci prima instanță nu a acordat plus petita. Creditul făcut de părți în timpul căsătoriei se află în derulare, la data introducerii acțiunii ratele plătite de reclamant erau într-un anumit cuantum iar la data pronunțării cuantumul s-a mărit cu ratele plătite în cursul procesului însă aceste rate se referă la o singură datorie comună a părților, a cărei partajare a fost solicitată prin acțiune.
6).Raportul de expertiză a bunurilor mobile nu este un act procedural, ci reprezintă o probă și în consecință nu există obligația de a fi comunicat părților. În speță rezultă însă că pârâta a fost prezentă la expertiza merceologie (f.194 dosar fond), apoi în instanță prin apărător a solicitat de mai multe ori amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de raportul de expertiză (10.05.2012, 21.05.2012, 06.06.2012) și cu toate acestea nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
7).Chiar dacă acest motiv de recurs ar fi real, în sensul că deși instanța amânase pronunțarea la 25.01.2012 a pronunțat încheierea de admitere în principiu la 18.01.2012 recurenta nu a invocat vreun prejudiciu ce i s-ar fi adus prin pronunțarea încheierii la 18.01.2012.
8).Cât privește masa bunurilor comune mobile instanța a stabilit-o pe baza recunoașterilor părților și a probelor administrate în cauză. Cea mai mare parte a bunurilor mobile au fost recunoscute de pârâtă la interogatoriu (f.79 dosar fond). De altfel, prin acest motiv de recurs pârâta nu precizează clar care sunt acele bunuri care nu trebuiau reținute de prima instanță, dacă acele bunuri au existat sau nu dacă au fost bunurile ei proprii etc. încât nedezvoltarea acestui motiv de recurs nu permite instanței de recurs să exercite controlul judiciar.
9).În orice dosar de partaj cheltuielile de judecată se suportă în părți egale de părți. În speță, reclamantul a făcut la fond cheltuieli în sumă de 3539 lei iar pârâta de 1.000 lei (nu a depus chitanță onorariu avocat) încât pentru egalizarea cheltuielilor a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei către reclamant.
10).Este adevărat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la PF D. M. C.. Cum reclamantul a fost cel care a solicitat introducerea în cauză a acestei părți el putea invoca nepronunțarea instanței față de această parte. Prin această nepronunțare nu i-au fost lezate interesele pârâtei .
11).Cu privire la nelegalitatea încheierilor menționate în motivele de recurs se rețin următoarele:
- încheierea din 22.06.2011 este legală întrucât instanța nu poate anula ca netimbrată o acțiune fără a se pune în vedere părților cuantumul taxei de timbru. Ori, la acea dată instanța a stabilit taxa de timbru.
- încheierea din 21.09.2011 este menționată de recurentă dar nu se arată care sunt motivele de nelegalitate. La acea dată s-au discutat probatoriile și s-a acordat termen și pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar.
- încheierea din 10.10.2011 prin care s-a admis cererea de ajutor public judiciar nu se poate ataca cu recurs ci cu cerere de reexaminare.
- încheierea din 18.01.2012 este încheierea de admitere în principiu și motivele de nelegalitate invocate au fost analizate prin celelalte motive de recurs.
- încheierea de ședință din 06.06.2012 consemnează dezbaterile în fond după ce s-a respins cererea de amânare depusă de apărătorul pârâtei întrucât era a treia cerere de amânare și nici nu era o cerere dovedită a fi justificată.
Pentru toate considerentele expuse tribunalul reține că sentința este temeinică și legală încât recursul nefiind fondat în temeiul art. 312 pct.1 cod procedură civilă va fi respins.
În baza art. 274 cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtelor D. M. C., domiciliată în mun. Focșani B – dul București nr.27 . județul V. si PFA D. M. C., cu sediul in Focșani . județul V. împotriva încheierii de admitere in principiu din data 18 ianuarie 2012 și a sentinței civile nr.3612 din 13 iunie 2012 pronunțate de Judecătoria Focșani in dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații D. Nicușor, domiciliat în . și . Focșani.
Obligă recurenta la 1700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
I R E V O C A B I L Ă .
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2013.
Președinte, S. R. | Judecător, C. C. | Judecător, V. M. |
Grefier, L. P. |
Red:V.M.
04.03.2013
N.S._04.03.2013
Jud. Fond: B. E.
Ex 2.
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Nulitate act. Sentința nr. 100/2013. Tribunalul VRANCEA → |
|---|
