Nulitate act. Sentința nr. 100/2013. Tribunalul VRANCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2013 pronunțată de Tribunalul VRANCEA la data de 23-07-2013 în dosarul nr. 2980/91/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECTIA I CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 100
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 iulie 2013
PREȘEDINTE: M. D.
Grefier: I. Albiței
Ministerul Public a fost reprezentat de:
Procuror: D. P.
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanții: M. V., M. I. și S. S., toți cu domiciliul în mun. Focșani . nr. 26 ., în contradictoriu cu pârâta R. A., cu domiciliul în ., pentru nulitate absolută a adopției pârâtei.
La apelul nominal făcut cauzei au răspuns av. M. Ș. pentru reclamanții lipsă, cu împuternicire avocațială la dosar, și pârâta R. A., personal și asistată de av. T. O. A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. M. Șt. pentru reclamanți, solicită proba cu martorul care a întocmit ancheta socială la data adopției, și anume Țupă N.. Precizează că reclamanții nu au fost părți în dosarul de adopție și nu au avut cunoștință ce acte sunt în dosarul respectiv la data deschiderii acțiunii. Ar dori ca martorul să arate împrejurările în care el a întocmit acea anchetă socială, adică dacă ausține ceea ce a trecut în ancheta socială și dacă s-au făcut cercetări.
Av. T. O.A. precizează că i se pare inutilă și neconcludentă audierea acestui martor care și-a spus punctul de vedere în dosarul de adopție sub aspectul anchetei sociale și nu vedere nicio relevanță cu privire la motivele de nulitate absolută a adopției pe care le-au învederat reclamanții în acțiunea introductivă. Aceștia invocă o situație de fapt în sensul că pârâta nu a fost crescută în timpul minorității, iar dl. Țupă și-a spus, în scris, punctul de vedere pe o anchetă socială, dar instanța de adopție a avut în vedere, în momentul în care s-a pronunțat privitor la adopție, mai multe elemente.
Av. M. Șt. precizează că martorul este persoana care a întocmit adopția, el cunoaște împrejurările și dacă pârâta a fost într-adevăr crescută în timpul minorității.
Procurorul, apreciază că se putea face plângere pentru mărturie mincinoasă. Această persoană, este clar că într-o anumită calitate, și-a exprimat acest punct de vedere, a întocmit o anchetă socială și, dacă sunt dubii cu privire la realitatea celor cuprinse într-o hotărâre, care este și definitivă, există alte căi. Apreciază că nu este nici pertinentă, nici concludentă, nici utilă cauzei o asemenea probă. De asemenea, apreciază că utilitatea, în mintea părții care o cere, este înscrisul, dacă ar putea probabil să-l bruscheze pe om și să spună ce doresc dânșii.
Instanța respinge cererea de ascultare a martorului, persoana care a întocmit referatul de anchetă socială, tocmai pentru că acesta nu ar putea contra intereselor sale personale, să afirme altceva decât cele arătate în cuprinsul referatului, de aceea ascultarea lui ar fi inutilă.
Solicită lămuriri privitor la cererea de chemare în judecată: reclamanții sunt M. V., M. I. și S. S., care sunt rude – frați, cu M. G., decedat în 1981 și moștenit de soția supraviețuitoare M. Avrămia – singura care a adoptat-o pe R. A..
Din oficiu, pune în discuție lipsa de interes a reclamanților în formularea cererii și implicit excepția lipsei calității procesuale active a acestora.
Av. M. Șt. precizează că interesul reclamanților este pentru această moștenire. Precizează că, pune în ghilimele moștenire, este un furt, ea nu a fost crescută, deci eludat legea la data respectivă, moștenirea după G., pentru că este jumătate din terenul și casă rămase de la soțul antedecedat. Pe G. l-a moștenit Avrămia și cu ceilalți. Nu s-a respectat un text de lege imperativ la data respectivă și nu se pune în discuție, reclamanții sunt moștenitorii def. G. și partea de moștenire care îi revenea acestuia a fost moștenită de Avrămia, după care, la rândul ei devine această moștenitoare fictivă pentru că ea nu a fost crescută. Deci în aceasta constă obiectul acțiunii reclamanților. Pârâta poartă numele de M. pentru că M. G. este decedat – el nu și-a dat consimțământul să-i poarte numele această înfietoare. Deci există interes, ea poartă numele lui M. G., se întreabă de ce nu poartă numele lui Avrămia. Apreciază că, această înfietoare trebuia să aibă vârsta corespunzătoare la data înfierii, să fi fost crescută în timpul minorității și precizează că această dovadă dorește să o facă cu acest martor pe care l-a propus și care cunoaște foarte bine situația care a fost la data respectivă.
Av. T. O.A. având cuvântul pe excepții – lipsă de interes și a calității procesuale active a reclamanților, apreciază că acțiunea pare și lipsită de interes, iar părțile chiar nu au calitate procesuală activă. Când se vorbește de interes trebuie să fie actual, or, chiar dacă s-ar anula adopția, partea de moștenire – acesta este scopul reclamanților să ajungă înapoi la M. G. pentru ca ei să-și moștenească fratele – dar chiar nu se ajunge înapoi, chiar dacă s-ar nula această adopție pentru că, chiar dacă nu ar avea moștenitori M. Avrămia, statul ar fi cel care ar lua partea de moștenire, care s-ar cuveni de pe urma lui M. G.. Apreciază că reclamanții nu au nici un interes în această acțiune și că această excepția este întemeiată și, într-adevăr și excepția lipsei calității procesuale active pare întemeiată pe aceleași considerente. Pune concluzii de admiterea excepțiilor. Solicită cheltuieli de judecată și depune chitanță cu contravaloare onorariu avocat.
Procurorul solicită soluționarea cauzei pe această excepție, să se constate că, practic, nu există interesul în formularea acesteia cu motivarea pe care a susținut-o și apărătorul părții adverse, implicit partea respectivă nu are calitatea ă formuleze o asemenea cerere neavând nici un interes vis-a-vis de nulitatea adopției. În ce privește nulitatea adopției sunt niște condiții extrem de strice, în ce privește desfacerea unei adopții. Solicită, nu unirea excepției cu fondul, ci să se soluționeze dosarul pe excepție.
Av. M. Șt. mai precizează că există la dosar o cerere și ambele sunt prezente în instanță, la fila 36, și se întreabă cui aparține cererea respectivă – datată 2011 Avrămia fiind decedată în 2008.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată la data de 22.04.2013, reclamanții M. V., M. I. și S. S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. A., să se constate nulitatea absolută a adopției pârâtei încuviințată prin decizia nr. 159/30.06.1994 a Tribunalului V., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii fratelui lor, M. G. decedat la 22.01.1981 conform certificatului de moștenitor nr. 231/1981, întrucât defunctul nu a avut copii.
Soția sa supraviețuitoare, M. A. a adoptat-o pe pârâtă la data de 30.06.1994 pe când aceasta era deja majoră, mințind că adoptata a fost crescută în timpul minorității. Ei și-au justificat interesul arătând situația conflictuală pe care o au cu pârâta, care a obținut certificatul de moștenitor nr. 108/11.10.2011, cu privire la imobilul casă și grădină.
În drept au fost invocate prevederile art. 67 Codul Familiei, art. 83 Codul familiei, Decretul nr. 167/1968.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în copie.
Prin întâmpinare, pârâta R. A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că a fost în întreținerea adoptatoarei, sora mamei sale, încă din 1978, fiind astfel respectate condițiile adopției majorului impuse de art. 67 al.1 codul familiei.
În ședința de judecată din 23.07.2013 instanța a pus în discuție din oficiu lipsa de interes a reclamanților în formularea cererii și implicit excepția lipsei calității procesuale active.
Deliberând asupra acestei excepții, instanța constată următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 231/06.03.1981 eliberat de notariatul de Stat Jud. V., moștenitorii def. M. G. decedat la 22.01.1981 sunt soția supraviețuitoare M. A., M. I. și M. I. cu cote de 3/18 și frații defunctului, reclamanții, cu cote de câte 2/18 din succesiune.
Prin sentința civilă nr. 153/30.06.1994 a Tribunalului V. s-a încuviințat adopția persoanei majore R. A. născută la 18.01.1975 de către M. A., astfel încât adoptată a primit numele adoptatoarei, M..
Ca efect al acestei adopții, potrivit certificatului de moștenitor nr. 108/14.10.2011 eliberat de BNP Asociați N. E. și P. V. L. pârâta R. A. a devenit unica moștenitoare a defunctei M. A. decedată la data de 18.02.2007 și, implicit, coproprietară cu reclamanții în privința mai multor imobile bunuri comune ale soților M. A. și M. G. sau bunuri proprii ale acestuia din urmă.
Din toate aceste înscrisuri mai sus analizate rezultă faptul că reclamanții nu ar avea niciodată posibilitatea legală de a elimina această situație de coproprietate pe cote părți în care se află cu privire la bunurile rămase de pe urma fratelui lor, întrucât chiar dacă pârâta nu ar fi fiica adoptivă a soției supraviețuitoare a fratelui lor, atunci alte rude ale acesteia poate chiar pârâta care a arătat că îi era anterior adopției nepoată de soră, sau statul în cazul succesiunii vacante, ar fi moștenit partea Avrămiei M. ce-i revenea de pe urma soțului.
Nici o prevedere legală nu-i îndreptățește pe reclamanți să spere că ar putea să o moștenească pe soția supraviețuitoare a fratelui lor, M. A. cu care nu sunt rude și nici beneficiari ai vreunui legat și deci nu au niciun interes actual și legitim protejat să solicite constatarea nulității adopției pârâtei.
Orice alte susțineri verbale și spontane ale reclamanților în sensul că nu doresc ca pârâta să le poarte numele,, M.”, nu reprezintă decât încercări nereușite de a justifica această acțiune, dându-i de fapt un aspect șicanatoriu, de vreme ce pârâta nici nu mai poartă acest nume, ci pe cel din căsătorie – R., iar ea nu l-a moștenit pe fratele reclamanților, M. G., ci pe soția supraviețuitoare a acestuia.
De vreme ce nulitatea adopției trebuie să urmeze regimul juridic general oricărei nulități a actului juridic civil și anume: nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și chiar din oficiu, pe când nulitatea relativă nu poate fi invocată decât de partea sau de persoana ocrotită prin această sancțiune, precum și de succesorii ei universali ori cu titlu universal.
Observăm, în considerarea tuturor constatărilor anterioare, că indiferent de modul în care ar fi calificată nulitatea invocată de reclamanți, relativă sau absolută, aceștia nu au îndreptățirea de a formula acțiunea pentru că nu sunt nici succesorii vreuneia dintre părțile implicate în adopție și nici nu justifică un interes determinat, legitim personal, născut actual astfel cum caracterizează art. 33 cod procedură civilă interesul de a acționa.
Nefiind persoane interesate în modul în care impune legea, reclamanții nu pot invoca nulitatea absolută a adopției și deci nu au calitate procesuală activă.
În consecință, nefiind îndeplinită o condiție esențială de exercitare a acțiunii civile, potrivit art. 32 lit.a și art. 36 cod procedură civilă, în baza art. 40 al.1 cod procedură civilă admițând excepția pusă în discuție din oficiu, vom respinge acțiunea ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
În baza art. 453 al.1 cod procedură civilă vom obliga reclamanții să plătească pârâtei cheltuielile de judecată constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pusă în iscuție din oficiu.
Respinge cererea formulată de reclamanții: M. V., M. I. și S. S., toți cu domiciliul în mun. Focșani . nr. 26 ., în contradictoriu cu pârâta R. A., cu domiciliul în ., de constatare a nulității absolute a adopției ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Obligă reclamanții să plătească pârâtei 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.07.2013.
Președinte,
M. D.
Grefier,
I. Albiței
Red.M.D./25.07.2013;Tehnred.A.I./25.07.2013;7 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 17-10-2013,... → |
|---|
